Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
8.1 DEFINITII
ABATERE STANDARD EXPERIMENTALA - pentru un sir de n masurari ale aceluiasi
masurand, este marimea s care caracterizeaza imprastierea rezultatelor si este data de formula:
n
xi
i 1
x 2
n 1
xi fiind rezultatul celei de-a i-a masurari, iar x fiind media aritmetica al celor n rezultate
considerate.
ABATERE STANDARD (a unei variabile aleatorii sau a unei distributii de probabilitate)
- radacina patrata pozitiva a variantei.
INCERTITUDINE DE MASURARE - parametru, asociat rezultatului unei masurari, care
caracterizeaza imprastierea valorilor ce in mod rezonabil ar putea fi atribuite masurandului.
CORECTIE valoare adaugata algebric rezultatului brut al unei masurari pentru
compensarea erorii sistematice.
EVALUARE DE TIP A(a incertitudinii) - metoda de evaluare a incertitudinii prin analiza
statistica a unei serii de observatii.
EVALUARE DE TIP B (a incertitudinii) - metoda de evaluare a incertitudinii prin alte
mijloace decat analiza statistica a unei serii de observatii.
INCERTITUDINE STANDARD - incertitudine a rezultatului unei masurari exprimata ca o
abatere standard.
aleatorii.
VARIABILA ALEATORiE - o variabila ce poate lua orice valoare intr-un sir specific de
valori si careia i se asociaza o distributie de probabilitate.
CORELATIE - relatie intre doua sau mai multe variabile aleatorii avand o distributie de
doua sau mai multe variabile.
VARIABILA ALEATORIE CENTRATA - o variabila aleatorie a carei medie este egala cu
zero.
VARIANTA/DISPERSIE (a unei variabile aleatorii sau a unei distributii de probabilitate)
- medie statistica a patratului variabilei aleatorii centrate; o masura a dispersiei care este egala
cu raportul dintre suma patratelor abaterilor fata de media acestora si numarul de observatii
minus unu.
MEDIE ARITMETICA - valoarea raportului dintre suma valorilor si numarul lor.
ESTIMARE - operatie de atribuire de valori numerice, din observatiile pe un esantion, pentru
parametrii unei distributii alese ca model statistic al populatiei din care este luat esantionul.
Recomandarea
INC-1(1980):
Exprimarea
Incertitudinilor
Experimentale.
absolut necesar si fezabil. In felul acesta s-a ajuns la Ghidul pentru Exprimarea Incertitudinii in
masurari (caruia o sa-i spunem pe scurt Ghidul ISO).
8.3 OBIECTUL GHIDULUI
Acest Ghid stabileste reguli generale pentru evaluarea si exprimarea incertitudinii de
masurare, care pot fi urmate la diferite niveluri de exactitate si in multe domenii cum ar fi cele
implicate in:
1 o masura a erorii posibile in estimarea valorii masurandului, asa cum este data
de rezultatul masurarii.
Aceste doua concepte au in vedere marimi care in principiu nu pot fi cunoscute:
particulare
de
masurat.
Ca
urmare,
masurare
incepe
prin
precizarea
Eroarea aleatorie
Este de presupus ca eroarea aleatorie isi are originea in variatia imprevizibila sau
stochastica temporala si spatiala a marimilor de influenta. Efectele unor asemenea variatii,
numite de aici inainte efecte aleatorii, produc variatii in observatiile repetate ale masurandului.
Eroarea aleatorie a unui rezultat de masurare nu poate fi compensata prin vreo corectie, dar in
general poate fi redusa crescand numarul de observatii.
5
Eroarea sistematica
Eroarea sistematica, ca si eroarea aleatorie, nu poate fi eliminata, dar de multe ori
poate fi micsorata. Daca o eroare sistematica provine dintr-un efect identificat al unei marimi
de influenta asupra rezultatului masurarii, ceea ce se va numi de acum inainte efect sistematic
poate fi cuantificat si, daca acesta este semnificativ ca marime in raport cu exactitatea ceruta
in masurare, se poate aplica o corectie sau un factor de corectie. Se presupune ca rezultatul
unei masurari a fost corectat fata de toate efectele sistematice identificate si ca s-a incercat
prin toate mijloacele identificarea acestor efecte.
Incertitudinea rezultatului unei masurari reflecta lipsa cunoasterii exacte a valorii
masurandului. Rezultatul corectat al unei masurari pentru efecte sistematice identificate este
inca doar un estimator al valorii masurandului, datorita incertitudinii cauzate de efecte aleatorii
si corectarii imperfecte a efectelor sistematice.
8.5 SURSE DE INCERTITUDINE
In practica, exista multe surse posibile de incertitudine intr-o masurare, printre care
includem urmatoarele:
1 consistenta intern: ar trebui sa fie direct derivabila din componentele care contribuie la
ea, si, de asemenea, independenta de modul in care aceste componente sunt grupate
si de descompunerea componentelor in subcomponente;
INCERTITUDINILOR
Incertitudinea rezultatului unei masurari cuprinde - in general - mai multe componente, care pot
fi grupate in doua categorii in functie de metoda utilizata pentru a estima valoarea lor numerica:
si variante estimate
si abateri standard estimate
ni numarul gradelor de libertate.
B - cele care sunt evaluate prin alte mijloace
ui variante
ui abateri standard in cadrul unei distributii presupuse.
Incertitudinile compuse trebuie caracterizate prin valoarea obtinuta aplicand metoda
uzuala de compunere a variantelor. Incertitudinea compusa, ca si componentele sale, trebuie
exprimate sub forma de "abatere standard".
Daca, pentru anumite utilizari, este necesar sa se multiplice incertitudinea compusa cu
un factor in scopul obtinerii unei incertitudini extinse, acest factor de multiplicare trebuie dat
intotdeauna.
Recomandarea INC-1 (1980) a Grupului de Lucru pentru Exprimarea Incertitudinilor clasifica
componentele incertitudinii in doua categorii, pe baza metodei lor de evaluare: incertitudini de tip A si
incertitudini de tip B. Aceste categorii se refera la modul de evaluare si nu sunt sinonime cu "aleatoriu",
respectiv "sistematic". Incertitudinea corectiei unui efect sistematic identificat poate fi obtinuta uneori pe
baza evaluarii de tip A, iar alteori pe baza evaluarii de tip B, la fel cu incertitutidinea ce caracterizeaza
un efect aleatoriu. Scopul clasificarii in tip A si tip B este sa se indice cele doua modalitati de evaluare a
componentelor incertitudinii, si se face numai din motive de comoditate a discutiei; clasificarea nu cauta
sa indice vreo diferenta in natura componentelor rezultate din cele doua tipuri de evaluare. Ambele
tipuri de evaluare se bazeaza pe distributii de
7
varianta obisnuita estimata statistic, s . Prin urmare, abaterea standard estimata u, radacina
patrata a lui u , este u = s si este numita, prin conventie, incertitudine standard de tip A.
U este sa furnizeze un interval in jurul rezultatului masurarii care este de asteptat sa cuprinda
o fractiune mare a distributiei valorilor ce pot fi atribuite rezonabil masurandului. Alegerea
factorului k, care este uzual intre 2 si 3, se bazeaza pe probabilitatea de acoperire sau nivelul
de incredere dorit pentru interval.
8.8 CONSIDERATII PRACTICE
Variind toti parametrii de care depinde rezultatul unei masurari, incertitudinea lui poate fi
evaluata prin mijloace statistice. Insa deoarece acest lucru este posibil numai rareori in
practica, din cauza limitarilor de timp si de resurse, incertitudinea rezultatului masurarii se
evalueaza de obicei pe baza unui model matematic al masurarii si pe baza legii de propagare
a incertitudinii. Se face deci presupunerea implicita in acest Ghid ca o masurare poate fi
modelata matematic pana la gradul impus de exactitatea ceruta masurarii.
Modelul matematic trebuie revizuit intotdeauna daca datele observate, inclusiv
rezultatele determinarilor independente ale aceluiasi masurand, arata ca modelul este
incomplet. Un experiment bine proiectat poate usura mult evaluarea demna de incredere a
incertitudinii si formeaza o parte importanta a artei masurarilor.
8
In anumite cazuri nu este nevoie ca incertitudinea corectiei unui efect sistematic sa fie
luata in seama la evaluarea incertitudinii unui rezultat al masurarii. Chiar daca incertitudinea a
fost evaluata, ea poate fi ignorata daca contributia sa la incertitudinea standard compusa a
rezultatului masurarii este nesemnificativa. Daca valoarea corectiei insesi este nesemnificativa
in comparatie cu incertitudinea standard compusa, ea poate fi, de asemenea, ignorata.
Se intampla deseori in practica, mai ales in metrologia legala, ca un dispozitiv de masurare sa
fie incercat/etalonat prin comparatie cu un etalon si incertitudinile asociate etalonului si cele ale
procedeului de masurare sa fie neglijabile fata de exactitatea necesara a incercarii (exemplu: o balanta
comerciala). In asemenea cazuri, intrucat componentele incertitudinii sunt destul de mici, ele pot fi
neglijate si masurarea privita ca o determinare a erorii dispozitivului supus incercarii.
Y f ( X1 , X 2 , X 3 ,....., X N ) .
Marimile de intrare X1, X2,..., XN, de care depinde marimea de iesire Y, pot fi privite, ele insele,
ca masuranzi si, la randul lor, pot sa depinda de alte marimi. Functia f care apare in acest
Ghid trebuie considerata in acest sens mai general ca functia care contine toate marimile,
inclusiv corectiile si factorii de corectie, ce pot contribui cu componente semnificative ale
incertitudinii la rezultatul masurarii.
Astfel, daca datele arata ca f nu modeleaza masurarea la nivelul cerut de exactitatea
necesara a rezultatului masurarii, trebuie incluse si alte marimi de intrare in f pentru a elimina
neajunsul. Aceasta poate implica si introducerea unei marimi de intrare care sa reflecte
9
1) marimi ale caror valori si ***** - aceste valori si incertitudini se pot obtine, de pilda, pe
baza unei singure observatii, a unor observatii repetate sau a unei pareri bazate pe
experienta, si pot necesita determinarea unor corectii aplicate citirilor pe mijloace de
masurare si corectii pentru marimile de influenta precum temperatura mediului,
presiunea barometrica, umiditate etc.;
2) marimi ale caror valori si incertitudini sunt introduse in masurare de la surse externe,
cum ar fi marimi asociate cu etaloane etalonate, materiale de referinta certificate si date
de referinta luate din manuale.
O estimatie a masurandului Y, notata cu y, se obtine din ecuatia (1), pe baza
estimatorilor de intrare x1, x2, x3,..., xN ai celor N marimi de intrare X1, X2,..., XN. Astfel,
estimatia de iesire, y, ce reprezinta rezultatul masurarii, este data de:
y f (x1 , x2 , x3 ,.....xN ).
Abaterea standard estimata asociata cu estimatia de iesire sau rezultatul masurarii y, denumita
incertitudine standard compusa si notata cu uc(y), se determina pe baza abaterilor standard
estimate ale fiecarei estimatii de intrare xi, denumite incertitudini standard si notate cu u(xi)
q 1 q
n k 1 k
(3)
Astfel, pentru o marime de intrare Xi estimata din n observatii repetate independente X i,k,
media aritmetica xi obtinuta din (3) este cea care se foloseste drept estimatie de intrare in ecuatia
10
(2) in vederea determinarii rezultatului masurarii y. Restul estimatorilor de intrare care nu sunt
evaluati din observatii repetate trebuie obtinuti prin alte metode.
Observatiile individuale qk difera ca valoare datorita variatiilor intamplatoare ale
marimilor de influenta sau ale efectelor aleatorii. Variatia experimentala a observatiilor care
2
n
1 (q q )
n 1k 1
k
s (q )
k
(4)
Estimatia variantei s (qk) si radacina sa patrata pozitiva s(qk), denumita abatere standard
experimentala, caracterizeaza variabilitatea valorilor observate qk sau dispersia lor in jurul
mediei. Estimatia cea mai buna pentru q este s (q) = s /n, varianta mediei, este data de:
s (q
(q )
)
(5)
egala cu radacina patrata al lui s (q), exprima cantitativ cat de bine estimeaza media statistica
mq a lui q, si oricare poate fi folosita drept masura a incertitudinii lui.
Astfel, pentru o marime de intrare Xi determinata pe baza a n observatii repetate
independente X i,k, incertitudinea standard u(xi) a estimatiei ei xi = Xi este u(xi) = s (Xi), cu
varianta s (Xi) calculata conform ecuatiei (5). Pentru comoditate, u (xi) = s (Xi) si u(xi) =
s(Xi) sunt denumite uneori varianta de tip A si, respectiv, incertitudine standard de tip A.
Gradele de libertate ni ale lui u(xi), egale cu n - 1 in cazul cand xi = Xi si u(xi) = s(Xi) se
calculeaza pe baza a n observatii independente, ar trebui date intotdeauna atunci cand se
expliciteaza evaluari de tip A ale componentelor incertitudinii.
8.9.3 EVALUARE DE TIP B A INCERTITUDINII STANDARD
Pentru o estimatie xi a unei marimi de intrare Xi, care nu a fost obtinuta pe baza unui sir
de observatii repetate, varianta estimata asociata u (xi) sau incertitudinea standard u(xi) este
evaluata prin analiza stiintifica bazata pe toate informatiile de care se dispune asupra posibilei
variabilitati a lui Xi. Ansamblul de informatii poate include:
Pentru comoditate, u (xi) si u(xi) evaluate pe aceasta cale sunt denumite uneori
varianta de tip B si, respectiv, incertitudine standard de tip B.
Utilizarea corespunzatoare a ansamblului de informatii disponibile pentru o evaluare de
tip B a incertitudinii standard necesita o viziune bazata pe experienta si cunostinte generale si
este o deprindere care se invata in practica.
Trebuie observat ca o evaluare tip B a incertitudinii standard poate fi la fel de demna de
incredere ca si o evaluare de tip A, mai ales in situatia unei masurari in care evaluarea de tip A
se bazeaza pe un numar relativ mic de observatii statistic independente.
Daca estimatia xi este preluata dintr-o specificatie data de producator, un certificat de
etalonare, o carte tehnica sau alta sursa si incertitudinea sa se da cu un multiplu anumit al
abaterii standard, incertitudinea standard u(xi) este pur si simplu valoarea citata impartita la
-9
-9 2
90, 95 sau 99% si nu ca un multiplu al abaterii standard. Daca nu se indica altfel, se poate
presupune ca s-a folosit o distributie normala pentru calculul incertitudinii si incertitudinea
standard a lui xi poate fi regasita prin impartirea incertitudinii date ca interval cu factorul
corespunzator valabil pentru distributia normala. Factorii ce corespund celor trei niveluri de
incredere mentionate mai sus sunt: 1,64, 1,96 si 2,58.
EXEMPLU 2:
Intr-un certificat de etalonare se afirma ca rezistenta unui rezistor etalon RS avand valoarea
-6
In multe cazuri, este suficient doar sa se evalueze limitele (superioara si inferioara) pentru
toate cazurile practice, este egala cu unitatea, iar probabilitatea ca Xi sa se afle in afara intervalului
este nula". Daca nu exista nici o informatie specifica despre valorile posibile ale lui Xi din interiorul
intervalului, se poate presupune numai ca fiecare valoare din interval este egal probabila
(distributie uniforma sau dreptunghiulara a valorilor posibile). Atunci xi, media statistica sau
valoarea teoretica a lui Xi, este mijlocul intervalului, xi =(a+ - a-)/2 cu varianta asociata
a a 2
u2 ( x )
(6)
12
Daca diferenta dintre limitele a+ - a- este notata cu 2a, atunci ecuatia (6) devine:
a2
3
u (xi )
(7)
EXEMPLU:
Specificatiile unui producator pentru un voltmetru digital afirma ca in "intervalul de la 1
la 2 ani de la etalonare, incertitudinea sa pe domeniul de 1 V este de:
(14x10
-6
xUind + 2x10
-6
xUcap).
-6
-6
)x(1V) = 15
uniforma pe intregul interval. Insa informatia disponibila poate fi insuficienta pentru a alege o
distributie potrivita; modele diferite vor conduce la expresii diferite pentru varianta. In absenta
unei asemenea informatii, aproximatia cea mai simpla este:
b b 2 a a 2
u2 x
12
(8)
12
u (xi )
a 2 (1 2 )
(9a)
(x
i
a2
(9b)
C si abaterea standard s =
p t
1 exp t t
2
2
2
(10)
14
Figura 1
Media aritmetica sau media experimentala a celor n = 20 observatii este 100,145 C 100,14
C si este presupusa a fi cea mai buna estimatie a mediei statistice mt a lui t bazata pe datele
disponibile. Abaterea standard experimentala este s(tk) = 1,489 C 1,49 C, iar abaterea
standard experimentala a mediei, care este incertitudinea standard a mediei , este:
t s t
st k 0,333o C 0,33o C
20
(11)
p t
p t
1
2a
;a
0 inafara
a;
(12)
C. Functia
15
ut a 2,3o C
3
C. Incertitudinea
(13)
Figura 2
Pentru cazul ilustrat in figura 2, se admite ca informatia disponibila privind pe t este mai putin
limitata si ca t poate fi descris printr-o distributie de probabilitate a priori triunghiulara simetrica,
p t
t a
;a t
p t
a2
t a a
a2
p t 0 inafara
a
2
t a;
(14)
Media statistica a lui t este mt = ( a+ + a_ )/2 = 100 C. Incertitudinea standard a acestei estimatii
este:
ut
a 1,6o C
6
(15)
16
Figura 3
Valoarea de mai sus, u(mt) = 1,6
C, obtinuta dintr-o
C a distributiei normale in
2
f
2
N
2
uc (y) x u (xi )
i1 i
(16)
unde f este functia din ecuatia (1), iar f/ xi reprezinta coeficientii de sensibilitate. Fiecare
u(xi) este o incertitudine standard evaluata de tip A sau de tip B. Incertitudinea standard
compusa uC(y) este o abatere standard estimata si caracterizeaza dispersia valorilor ce pot fi
rezonabil atribuite masurandului Y.
Ecuatia (16) si corespondenta ei pentru marimi de intrare corelate, exprima ceea ce in
Ghidul ISO este denumita legea de propagare a incertitudinii.
17
Cand marimile de intrare sunt corelate, expresia potrivita pentru varianta compusa
N
N N
2 (y) f f u(x ,x )
i=1
x x
c
i j
i1j 1 i
j
N 1 N f f
u(xi ,x j )
2
i1 ji1
f u
x
i
(x )
(17)
x x
i j
unde xi si xj sunt estimatiile lui Xi si Xj, iar u(xi, xj) = u(xi, xj) este covarianta estimata asociata cu
xi si xj. Gradul de corelatie intre xi si xj este caracterizat de coeficientul de corelatie estimat:
r(xi , x j )
u(xi ,x j )
(18)
u(xi )u(x j )
unde r(xi, xj) = r(xj, xi) si - 1 < r(xi, xj) < + 1. Daca estimatiile xi si xj sunt independente,
r(xi,xj)=0 si o variatie a unuia nu implica o variatie a celeilalte.
Intre doua marimi de intrare poate exista o corelatie semnificativa daca se foloseste in
determinarea lor acelasi mijloc de masurare, acelasi etalon fizic sau aceeasi data de referinta
avand o incertitudine standard semnificativa. De pilda, daca este nevoie sa se determine o
corectie de temperatura pentru estimarea marimii de intrare Xi si se foloseste un anumit
termometru, iar pentru obtinerea marimii Xi este nevoie iar de o corectie de temperatura si se
foloseste acelasi termometru, cele doua marimi de intrare pot fi corelate semnificativ.
Corelatiile intre marimile de intrare nu pot fi ignorate daca exista si sunt semnificative.
Covariantele asociate trebuie evaluate experimental, daca este posibil, prin varierea marimilor de
intrare sau folosind toata informatia de care se dispune despre variabilitatea corelata a marimilor in
chestiune. Evaluarea de tip B a covariantei necesita abilitate bazata pe experienta si cunostinte
generale, in special atunci cand se estimeaza gradul de corelare intre marimi de intrare ce apar ca
rezultat al efectelor marimilor de influenta comune, cum ar fi temperatura mediului ambiant, presiunea
barometrica si umiditatea. Din fericire insa, in multe cazuri efectele unor asemenea influente au o
interdependenta neglijabila si marimile de intrare afectate pot fi presupuse necorelate. Totusi, daca ele
nu pot fi considerate necorelate, corelatiile in sine pot fi evitate daca influentele comune sunt introduse
ca marimi de intrare independente suplimentare.
18
U ku c y
(19)
pot fi rezonabil atribuite lui Y. Un asemenea interval este exprimat ca y-U < Y < y+U.
De cate ori este posibil, nivelul de incredere p asociat cu intervalul definit de U trebuie
estimat si raportat.
Valoarea factorului de acoperire k este aleasa pe baza nivelului de incredere dorit pentru
intervalul de la y - U la y + U. In general, k va fi cuprins in intervalul de la 2 la 3. Totusi, pentru
In mod ideal,
Factorul de acoperire kp
68,27
90
1,645
95
1,960
95,45
99
2,576
99,73
3
19
2) "ms = 100,021 47(35) g, unde numarul dintre paranteze este valoarea numerica a
(incertitudinii standard compuse) uC, exprimat in cifre de acelasi rang cu ultimile cifre ale
rezultatului dat";
3) "ms = 100,021 47(0,00 35) g, unde numarul intre paranteze este valoarea numerica
a (incertitudinii standard compuse) uC, exprimat in aceleasi unitati ca si rezultatul dat";
4) "ms = (100,002 47 + 0,000 35) g, unde numarul ce urmeaza dupa semnul + este
valoarea numerica a (incertitudinii standard compuse) uC si nu un interval de incredere".
La raportarea rezultatului unei masurari, precum si atunci cand masura incertitudinii
este incertitudinea extinsa U = k uC(y), ar trebui:
2. Se determina xi, valoarea estimata a marimii de intrare Xi, fie pe baza analizei
statistice a unei serii de observatii, fie prin alte mijloace.
7. Daca este necesar sa se dea o incertitudine extinsa U, al carei scop este sa ofere
un interval de la y - U la y + U, ce este de asteptat sa cuprinda o fractiune mare a
distributiei valorilor ce rezonabil pot fi atribuite masurandului Y, se multiplica
incertitudinea standard combinata uC(y) cu un factor de acoperire k, pentru a se
obtine U = kuC(y). Se alege k pe baza nivelului de incredere dorit al intervalului.
22