SISTEMUL FISCAL

1. Aspecte generale
1.1. Definitie
Sistemul fiscal cuprinde urmatoarele elemente:
a. totalitatea actelor normative cu caracter fiscal - legi, ordonante, HG aprobate prin legecare se refera la asezarea, urmarirea si perceperea impozitelor, taxelor si a altor resurse
financiare publice.
b. impozitele, taxele, contributiile stabilite in vederea alimentarii sistematice a bugetului de
stat, a bugetelor locale si a fondurilor speciale extrabugetare.
c. mecanismul fiscal
d. totalitatea metodelor, tehnicilor si instrumentelor fiscale
e. aparatul fiscal , respectiv existenta, organizarea si activitatea unor organe specializate ale
administratiei de stat.
Sistemul fiscal reprezinta expresia vointei politice a societatii dintr-un teritoriu bine
definit, independent si suveran.
Statul suveran politic si fiscal exercita o putere fiscala in cadrul teritoriului sau geografic.
Calitatea sistemului fiscal este data de respectarea principiilor impozitarii:
a. principiul avantajului : se refera la respectarea raportului cost avantaje ale cetateanului
individual fata de stat.
Contributia fiecarui cetatean trebuie sa fie direct proportionala cu beneficiile obtinute din
utilizarea/consumarea bunurilor publice.
b. principiul capacitatii de a plati: se refera la faptul ca perceperea impozitelor de la un
contribuabil trebuie sa fie direct proportionala cu capacitatea lui de plata.

1.2. Functiile sistemului fiscal

Functiile sistemului fiscal sunt urmatoarele:
a. functia de mobilizare a resurselor bugetare, impozitele si taxele reprezentand, de fapt,
prelevarea obligatorie si nerambursabila a unei parti din venitul/averea fiecarui

contribuabil- pers. fizica sau juridica- , prelevare impusa de actul normativ instituror al
impozitului respectiv.
b. functia economica stimulativa: se refera la faptul ca, prin acordarea unor facilitati fiscale
se urmareste dezvoltarea unor anumite activitati economice.
c. functia sociala se refera la aceea ca sistemul fiscal trebuie sa asigure atat protectia sociala
a unor categorii de contribuabili cat si stimularea altora.
d. functia de control asupra economiei se refera la faptul ca intr-o economie de piata statul
nu poate sa intervina asupra activitatii economice numai prin masuri administrative, ci
mai ales prin instrumente si parghii economice, financiare si fiscale. In aceasta situatie
controlul trebuie sa fie ferm, sistematic, operativ, inopinat, principial, exigent si
intransigent.

1.3. Trasaturile sistemului fiscal

Trasaturile sistemului fiscal sunt urmatoarele:
a. Universalitatea: presupune ca sfera de cuprindere a impunerii sa se refere la toti cetatenii
care realizeaza venit din aceeasi sursa sau au in proprietate acelasi tip de avere si sa
cuprinda intraega baza de calcul;
b. unitatea impuneri: presupune ca asezarea unui anumit tip de impozit sa se realizeze dupa
criterii unitare pentru toti detinatorii unui anumit obiect impozabil;
c. echitatea fiscala: asezarea impozitelor si taxelor sa se faca potrivit principiului justetii
sociale fara discriminari de ordin etnic, religios sau politic.
Prin fiscalitate intelegem totalitatea reglementarilor juridice care stabilesc incasarea unei
varietati de impozite si a taxelor in procesul distribuirii si redistribuirii produsului national brut
de la persoanele juridice la cele fizice.
Gradul de fiscalitate se stabileste prin relatia:
TOTAL IMPOZITE SI TAXE/PRODUSUL NATIONAL BRUT

1.4. Reforma fiscala in Romania

Prin reforma fiscala din Romania se urmareste elaborarea unui sistem fiscal modern,
coerent, echitabil si eficient care sa asigure incasarea veniturilor necesare finantarii activitatilor
economice si sociale.
Prin reforma fiscala se urmareste imbunatatirea reglementarii si structurii impozitelor
materializata prin cresterea ponderii impozitelor directe si in special a impozitelor pe venit.
2

Acestea se percep de la persoanele fizice si juridice in raport cu venitul realizat/ averea

detinuta in proprietate, in timp ce impozitele indirecte se regasesc in pretul marfurilor si tarifele
serviciilor scumpindu-le.
Din cadrul reformei fiscale fac parte si masurile luate pentru intarirea disciplinei fiscale:
sanctiuni pentru contribubilii rau platnici - plata unor dobanzi si majorari de intarziere,
executarea silita si chiar sanctiuni penale in cazul infractiunilor fiscale.
Au fost emise si acte normative pentru depistarea si sanctionarea evaziunii fiscale legale
si frauduloase, pentru combaterea si prevenirea formelor de evaziune fiscala.
Au aparut si reglementari noi cum ar fi impozitul pe dividende, impozitul pe sumele
obtinute din vanzarea activelor.
Sistemul fiscal actual a fost reglementat prima data prin adoptarea de catre Parlamentul
Romaniei in decembrie 2003. a Codului Fiscal si a Codului de Procedura fiscala.
Sistemul fiscal a fost ulterior perfectionat prin ordonante de urgenta, legi si HG pentru
modificarea si completarea Codului Fiscal.
Toate modificarile si completarile ulterioare sus-mentionate au fost incluse intr-o noua
forma a Codului Fiscal care a intrat in vigoare in ianuarie 2007. Versiunea Codului fiscal valabil
incepand cu 1 ianuarie 2010 prevede schimbari majore cuprinse in HG 488/2009; in HG
956/2009 sin in OUG nr.109/2009.
Etapa parcursa de economia Romaniei in ultimii ani caracterizati de o profunda criza
economica, consecinta a celei mondiale (globalizarea), a presupus practicarea unei politici fiscale
nemaintilnita pina acum, cu modificari frecvente ale actelor normative institutoare de impozite si
taxe, referitoare la baza impozabila, la cota de impunere, la anularea unor impozite si taxe si la
introducerea altora noi.
Ultimele modificari aduse Codului Fiscal sunt cuprinse in OG nr. 8 din ianuarie 2013.
Reforma fiscala in Romania s-a realizat si se realizeaza in conditiile aderarii si integrarii
la Uniunea Europeana. Aceasta presupune desfiintarea barierelor vamale, alinierea sistemelor
fiscale ale tarilor membre si armonizarea treptata a sistemului fiscal romanesc cu sistemele
fiscale ale tarilor membre.

1.5. Armonizarea fiscala intre membrele UE

Armonizarea impozitelor si taxelor din fiecare tara membra UE presupune orientarea
sistemelor fiscale diferite si alinierea acestora in concordanta cu politica economica, sociala,
financiara si fiscala europeana. Aceasta, deoarece diferentele existente intre sistemele fiscale ale

diferitelor tari pot afecta fluxurile comerciale, de servicii, miscarile de capital, migrarea fortei de
munca, decizia unei societati comerciale de a-si stabili rezidenta.
Practic afacerile interstatale trebuie sa se desfasoare in conditiile unei neutralitatii fiscale,
neutralitate care se poate obtine prin respectarea urmatoarelor 2 criterii:
a. comertul international bazat pe impozitarea la destinatie;
b. rezidenta in situatia impozitarii pentru taxele vamale.
Astfel, impozitele indirecte sunt percepute pentru marfurile comercializate fie in raport de
principiul originii - impozitele si taxele sunt percepute la stadiul de productie, veniturile obtinute
ramanand in tara producatoare, fie in raport de principiul impozitarii la destinatie, care este si cel
mai uzitat, impozitele fiind percepute de la consumator, care este cel care plateste pretul.
Armonizarea sistemelor fiscale se poate realiza pe 2 cai: din punct de vedere al egalizarii
si pe criteriul diferentelor.
Armonizarea din punct de vedere al egalizarii presupune standardizarea bazei
impozitului, a taxei si a ratei impozitului cu sau fara unificarea sistemelor fiscale sub o autoritate
publica fiscala.
Practic aceasta metoda consta in selectarea si implementarea unui grup de impozite, taxe
si rate care sa faciliteze realizarea obiectivelor de integrare economica.
Armonizarea pe criteriul diversitatii fiscale presupune ca in fiecare tara sa functioneze un
sistem fiscal care sa functioneze ca si instrument pentru atingerea obiectivelor macroeconomice
proprii.
Implementarea principiilor armonizarii se realizeaza fie prin metoda administrative, fie
prin cea a reglarii de catre piata.
Conform definitiei Uniunii Europene prin armonizare fiscala se intelege acel proces prin
care sistemele fiscale ale tarilor membre sunt structurate in asa fel incat productia si circulatia
marfurilor si serviciilor intre membrii Uniunii sa nu mai fie influentate de discrepante de ordin
fiscal.
Exista insa, inca, discrepante intre tarile membre atat din punct de vedere al al sarcinilor
fiscale cat si din punct de vedere al veniturilor din impozite si taxe.
Armonizarea fiscala este multidimensionala influentand intreaga sfera de cuprindere a
sistemelor fiscale: reglementarea impozitelor si taxelor, distribuirea veniturilor, nivelul
cheltuielilor publice, echilibrarea bugetului de stat si a bugetelor locale, a balantei de plati,
stabilitatea si cresterea economica.

1.6. Politica fiscala

Politica fiscala a unui stat cuprinde totalitatea masurilor legislative adoptate de catre
acesta in legatura cu perceperea si incasarea impozitelor si taxelor avand ca scop buna
functionare a proceselor economice si a relatiilor sociale.
Obiectivele politicii fiscale sunt:
a. definirea sistemului de impozite si taxe;
b. stabilirea nivelului fiscalitatii;
c. colectarea si incasarea la termen si in cuantumul stabilit a veniturilor destinate
bugetelor de stat;
d. prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Politica fiscala se realizeaza prin intermediul unor instrumente fiscale si este indreptata
spre :
a. cresterea anumitor ramuri sau subramuri ale economiei: a anumitor industrii, a
agriculturii, a productiei sau a consumului;
b. stimularea investitiilor in anumite domenii;
c. cresterea calitatii produselor si a competitivitatii acestora la export (atat din punct d
vedere al calitatii cat si din punct de vedere al pretului);
d. protejarea mediului inconjurator,
e. stimularea IMM,etc.
f.

realizarea unor obiective de politica sociala prin inlesniri fiscale (scutiri sau reduceri);

g. diminuarea consumului produselor cu efecte daunatoare asupra sanatatii;

h. stimularea sau limitarea unor relatii comerciale cu alte tari.
Toate masurile care constituie politica fiscala a unui stat se iau in stransa legatura cu
obiectivele politicii monetare si valutare, orice decizie luata in domeniul fiscal avand consecinte
asupra componentelor celorlaltor politici.

1.7. Perfectionarea sistemului fiscal al Romaniei

Sistemul fiscal trebuie in permanenta modificat, actualizat, perfectionat in acord cu
obiectivele economice si sociale ale fiecarei etape de dezvoltare, cu progresul economico-social.
Organele fiscale se informeaza in permanenta asupra reactiilor contribuabililor fata de un
anumit impozit sau o anumita taxa.
In functie de acestea se propun amendamente Guvernului si mai departe Parlamentului.
Amendamentele se refera la modificari ale impozitelor si taxelor, abrogarea unora si
introducerea altor impozite, ale bazei de impozitare, ale tehnicilor fiscale.
Perfectionarea sistemului fiscal trebuie sa se realizeze in stransa legatura atat cu evolutia
economiei nationale cat si cu cerintele armonizarii cu politica Uniunii Europene si cu noutatile
aparute in sistemul fiscal al tarilor dezvoltate.
Perfectionarea sistemului fiscal se refera la o multitudine de aspecte:
a. perfectionari in domeniul legislatiei;
b. aplicarea corecta a legislatiei fiscale;
c. pregatirea profesionala si perfectionarea cadrelor care lucreaza in domeniul fiscal;
d. o politica salariala in domeniul fiscal care sa confere personalului o atitudine
incoruptibila;
e. intensificarea controalelor fiscale si finalizarea acestora prin aplicarea sanctiunilor
materiale sau penale dupa caz tuturor vinovatilor indiferent de pozitia acestora;
f. sa combata si sa previna orice forme de contrabanda si de evaziune fiscala.

IMPOZITUL SI TAXA - PRINCIPIILE

GENERALE ALE IMPOZITARII
2.1.

Definitie

Impozitul reprezinta contributia baneasca obligatorie, generala si nerambursabila, directa

sau indirecta, efectuata de persoanele fizice sau juridice din veniturile sau averea lor, in
cuantumul si la termenele stabilite de lege, fara contraprestatie din partea statului.
Contributia sus-mentionata se constituie venit pentru satisfacerea cerintelor societatii la
bugetul de stat, la bugetele locale si la fondurile extrabugetare.
Taxa reprezinta plata baneasca efectuata de persoanele fizice sau juridice catre institutii
de utilitate publica (notari publici, organe judecatoresti sau ale administratiei de stat) pentru
serviciile ce le sunt prestate.
Deosebiri intre impozite si taxe:
-

in cazul impozitului nu exista o contraprestatie din partea statului, pe cand in cazul taxei
exista;

valoarea impozitului se determina in functie de natura si marimea venitului impozabil

sau a averii, in timp ce marimea taxei depinde de costul serviciului.

Impozitele, taxele si orice venituri ale bugetelor de stat se stabilesc numai prin lege,
incasarea acestora fara suport juridic constituind infractiune fiscala pedepsita pe cale penala.

2.2 Structura impozitelor si a taxelor

Cea mai importanta clasificare a impozitelor si a taxelor este cea conform clasificatiei
bugetare care corespunde ordinii in care acestea sunt inscrise in bgetul de stat si in bugetele
locale.
Conform acestei clasificatii, veniturile bugetare se prezinta ca structura astfel:
I.

Venituri curente:

A.

Venituri fiscale :
a) impozite directe
b) impozite indirecte

B.

Venituri nefiscale

Cea mai mare parte a veniturilor curente o constituie veniturile cu caracter fiscal,
respectiv impozitele directe si impozitele indirecte.
a) sunt platite de contribuabil in cunostinta de cauza : impozitul pe profit, pe veniturile
din salarii, pe veniturile din activitati independente, pe venituri din cedarea folosintei bunuriulor,
pe veniturile din investirii, pe veniturile din activitati agricole, impozitul pe cladiri, taxa asupra
mijloacelor de transport, impozitul si taxa pe teren.
b) sunt in general suportate de consumatorul final prin intermediul preturilor bunurilor de
consum si a tarifelor lucrarilor si serviciilor: TVA, taxe vamale, accize, impozitul pe spectacole.
Veniturile nefiscale sunt reprezentate de varsamintele din profitul net al Regiilor
autonome, varsaminte de la institutii publice, venituri din aplicarea prescriptiei extinctive (
prescriptia extinctiva din dreptul civil ca fiind stingerea dreptului la actiune neexercitat in
termenul de prescriptie), venituri din amenzi.
II.

Venituri din capital:

Cuprind venituri din valorificarea unor bunuri ale statului, ale institutiilor publice, din
valorificarea stocurilor de la rezervele materiale nationale si de mobilizare, venituri obtinute din
procesul de stingere a creantelor bugetare.
Alte criterii de clasificare a veniturilor:
1.

dupa criteriile care stau la baza asezarii si incasarii impozitelor directe :

i. impozite reale: se aseaza asupra bunurilor care constituie avutia
materiala a cetatenilor, fara a tine seama de veniturile pe care acesta le
produce.
ii. impozite personale: se aseaza asupra venitului sau averii cetateanului,
tanand seama atat de marimea venitului realizat, cat si de situatia
personala a contribuabilului. Impunerea se poate face fie separat, pe
fiecare tip de venit, fie global pentru toate veniturile.

2.

din punct de vedere al materiei impozabile avem:

i. impozite pe venit;
ii. impozite pe avere;
iii. impozite pe cheltuieli.

3.

din punct de vedere al provenientei lor :

8

i. venituri bugetare care provin de la regii autonome, societati

comerciale cu capital de stat sau institutii publice.
ii. venituri bugetare care provin de la unitatiile cooperatiste.
iii. venituri bugetare care se incaseaza de la societati comerciale cu capital
mixt sau de la societati comerciale cu capital privat;
iv. venituri bugetare care se incaseaza de la populatie
v. venituri din imprumuturi externe
vi. venituri din taxe vamale si alte venituri.
4.

din punct de vedere al caracterului veniturilor bugetare:

i. venituri curente ordinare, cu caracter de permanenta;
ii. venituri extraordinare incasate in situatii de exceptie pentru acoperirea
unor cheltuieli exceptionale ale statului.

5.

din punct de vedere al apartenentei veniturilor la bugetul de stat :

i. venituri care se incaseaza la bugetul de stat;
ii. venituri care se incaseaza la nivelul bugetelor locale;
iii. venituri care alimenteaza bugetele fondurilor speciale;
iv. venituri care alimenteaza bugetul asigurarilor sociale de stat;
v. venituri care se cuvin bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate.

3.

Elemente comune specifice impozitelor si taxelor

1. Obiectul venitului bugetar : este elementul concret care sta la baza acestuia si poate fi
reprezentat de diverse elemente: venit, profit, pret, tarif, bun, acte si fapte- actele si
serviciile notariale pentru taxa de timbru. Asupra obiectului venitului bugetar se
aplica principiul unicitatii - un obiect impozabil se impune o singura data.
2. Baza impozabila sau baza de calcul denumita si materie impozabila, este elementul
pe baza caruia se fundamenteaza calculul venitului bugetar. De cele mai multe ori
baza de calcul este aceeasi cu obiectul venitului bugetar (impozitul pe venit,
impozitul pe profit, TVA), dar exista si citeva cazuri cand baza de calcul difera de
obiectul venitului bugetar: impozitul pe cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport,
taxele succesorale). Determinarea bazei impozabile presupune:
9

i. determinarea calitativa, adica identificarea obiectului impozabil si

stabilirea naturii acestuia;
ii. determinarea cantitativa care presupune evaluarea pe o anumita
perioada de timp - luna, trimestru sau chiar an.
3. Subiectul venitului impozabil = persoana fizica sau juridica detinatoare/realizatoare a
obiectului impozabil, obligata prin lege la plata acestuia si care poarta denumirea de
contribuabil. In mod frecvent subiectul si platitorul sunt una si aceeasi persoana , dar
exista si situatii cand cele doua difera: impozitul pe veniturile din salarii - subiect este
angajatul, platitor este angajatorul sau impozitul pe veniturile din dividende, dobanzi
sau drepturi de autor.
4. cota sau cuantumul unitar al venitului bugetar reprezinta impozitul aferent unei
unitati de impunere. Cotele de impunere pot fi:
i. in suma fixa reprezinta cuantumul unitar al venitului bugetar si se
utilizeaza cand baza de calcul o reprezinta un bun, act sau fapt;
ii. cota procentuala se utilizeaza cand
venitul sau profitul. Ea poate fi :

baza de calcul este valoarea,

a. cota procentuala proportionala: ramine neschimbata

indiferent de marimea bazei de calcul: impozitul pe
cladiri,cotele aplicate accizelor pentru un anumit fel de
produs raman neschimbate indiferent de volumul
livrarilor, cotele de taxe vamale sau cota standard de
TVA.
b. cota procentuala progresiva: se modifica in functie de
modificarile bazei de calcul, crescand odata cu cresterea
acestora. Cresterea progresiva a cotelor este totusi
limitata la un maxim al bazei de calcul dincolo de care
cota proportionala isi mentine nivelul. Exista si o
progresivitate pe transe, caz in care cota se aplica numai
unei anumite transe a bazei impozabile.
c. cota procentuala regresiva pe transe se modifica in
sensul reducerii pe masura cresterii bazei impozabile.
5. termenul de plata este un element expres prevazut in actele normative fiscale si
reprezinta data la care sau pina la care obligatiile fiscale trebuie varsate la buget.
Termenul de plata poate fi o zi fixa a platii sau un interval de timp. In situatia in care
termenul de plata se fixeaza ca o zi fixa a platii termenul de plata si scadenta se suprapun,
10

iar in cazul termenului de plata sub forma intervalului de timp scadenta platii va fi ultima
zi a intervalului, daca in actele normative nu se indica altfel. In situatia in care termenul
de plata expira intr-o zi nelucratoare se considera ca plata este in termen daca este
efectuata in ziua lucratoare imediat urmatoare. Pentru nepata la termen a impozitelor si
taxelor se percep dobanzi si penalitati de intarziere.
6. Modul de impunere si de percepere (asieta) impozitelor cuprinde metodele folosite de
organele financiare pentru stabilirea, constatarea si evaluarea materiei impozabile,
pentru determinarea cuantumului impozitului si pentru incasarea acestuia. Exista
mai multe metode de evaluare a materiei impozabile:
i. metoda evaluarii indirecte:
1. evaluarea pe baza indiciilor exterioare se foloseste in cazul
impozitelor reale de tipul impozitului pe cladiri si conduce la
stabilirea aproximativa a valorii materiei impozabile;
2. evaluarea forfetara cand organele financiare de comun acord cu
subiectul impozabil stabilesc valoarea materiei impozabile;
3. evaluarea administrative, pe baza datelor pe care le detin
organele financiare,
ii. metoda evaluarii directe:
1.

evaluarea pe baza evidentei si declaratiei platitorului;

2. evaluarea pe baza declaratiei unui tert.

iii. metoda normativa consta in determinarea bazei impozabile prin lege.
7. Inlesniri acordate la plata sau facilitati fiscale sunt de mai multe feluri: scutiri,
reduceri, bonificatii, amanari si esalonari ale platii acordate atat pentru obligatiile
fiscale curente cat si pentru cele restante.
i. Scutirile se acordate in scopuri economice si sociale: scutirea de
impozit pe profit, exceptarea de la plata impozitului pe profit, scutirea
de la plata TVA, scutiri de accize si de TVA a produselor exportate,
scutiri de impozit pe venit, scutiri de taxa asupra mijloacelor de
transport.
ii. Reducerile se acorda in vederea stimularii unor activitati(reducerea
bazei de impozitare a TVA , reduceri ale impozitului pe cladiri) sau in
scop social (reduceri de impozit pe veniturile din salarii).

11

iii. Bonificatiile se acorda cu scopul de a stimula platitorii sa achite cu

anticipatie obligatiile datorate.
iv. Amanari si esalonari se aproba de catre organul fiscal competent
potrivit competententelor stabilite prin lege. Amanarile presupun
decalarea termenelor de plata, iar esalonarile fragmentarea obligatiei
fiscale in mai multe transe platibile la anumite termene.
8. Drepturile si obligatiile platitorilor:
Drepturi:
-

de a pretinde aplicarea corecta si echitabila a reglementarilor fiscale;

dreptul la compensarea sumelor platite in plus cu cele ce urmeaza a fi platite ;

dreptul la restituirea sumelor platite in plus ce nu pot fi compensate;

dreptul la contestatie impotriva masurilor dispuse de actele de control sau de impunere.

Obligatii:

calcularea corecta si achitarea integrala si la termen a obligatiilor fiscale;

de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri
adresate organului fiscal;

intocmirea corecta a declaratiilor fiscale;

sa se inregistreze la organele fiscale competente ca platitori de impozite si taxe;

sa reflecte corect in contabilitatea proprie toate elementele necesare determinarii exacte si

la termen a veniturilor bugetare.

9.

Sanctiunile se aplica in cazul incalcarii legilor fiscale si pot fi :

comune - cele care sunt prevazute in actele normative cu caracter general;

expres prevazute in actele normative institutoare de obligatii fiscale

Sanctiunile cele mai des intalnite sunt:

-

dobanzile si penalitatile de intarziere;

amenzile contraventionale;

atragere raspunderii materiale;

12

atragerea raspunderii penale.

13