Clinic – debut cu disfagie, vărsături, febră, apoi apar modificări din partea faringelui - hiperemie intensă a mucoasei faringiene - prezenţa exudatului amigdalian ( obişnuit cu depozite pultacee) - febra se menţine în continuare Complicaţii : RAA, glomerulonefrita acută poststreptococică, abces periamigdalian, otită medie, etc. Tratament – vizează – vindecarea bolii şi - profilaxia RAA Se administrează – penicilină timp de 8-10 zile apoi pentru prevenţia RAA se administrează Moldamin 1.200.000 ui. Tratamentul simptomatic vizează scăderea temperaturii.. Pentru bolnavii cu alergie la penicilină se administrează eritromicină 30-50 mg/KgC/zi în 3 sau 4 doze Amigdalita cronică – hiperitrofică Se consideră o amigdalită streptococica în următoarele cazuri : - cel puţin 3 episoade anual în ultimii 3 ani - 5 episoade în ultimii 2 ani - 7 episoade în ultimul an Fiecare episod prezintă : febră, ganglioni limfatici anteriori mai mari de 2 cm şi dureroşi, prezenţa exudatului faringian şi faringe roşu, streptococ pozitiv. În aceste cazuri sau dacă amigdalele sunt intens hipertrofiate ( aproape unite pe linia mediană) sunt indicaţii de amigdalectomie. Pericolul mare în amigdalita cronică este de reumatism articular acut sau de glomenilonefrita acută. Adenoidita acută, subacută şi cronică Amigdala faringiană (Luschka) este o masă de ţesut limfatic care căptuşeşte în mod normal peretele posterior al regiunii superioare a faringelui având o grosime de 2-3mm. Afecţiunile amigdalei faringiene sunt de obicei infecţioase - cu evoluţie acută ( adenoidite acute) - cu evoluţie subacută recurentă sau cronică ceea ce înseamnă hipertrofia amigdalei faringiene cronică – vegetaţii adenoide adenoidita acută. Debut brusc – cu febră 38-39oC, neregulată şi cu un clasic croset ( febră de tip invers). Sugarul este agitat şi polipneic - Obstrucţia nazală este un semn foarte important. Copilul ţine gura deschisă, fiind posibilă numai respiraţia bucală. Obstrucţia nazală este completă - al 3-lea semn este rinita purulentă. Aceasta poate fi anterioara sau posterioară. - semnele generale de regulă însoţesc aceste 3 semne şi anume : - starea generală se alterează - fie apar semnele complicaţiilor ( otite, rinobronşite,etc) - semnele digestive sunt mai frecvente la sugari ( anorexie, vărsături, diaree ) Adenoidita subacută unul din cele mai izbitoare caractere a acestor adenoidite este repetabilitatea lor, caracterul subacut sau recidivant. Febra persistă 2-3 spătămâni , în pusee, alteori apare numai o subfebrilitate. Infecţia prelungită face alimentaţia dificilă, apar vărsături şi diareea parenterala. Curba ponderală stagnează sau scade. Adenoidita cronică Vegetaţiile adenoide se definesc ca infectie cronică a amigdalei faringiene. Grosimea vegetaţiilor depăşeşte 4-6 mm. Hipertrofia amigdalei faringiene este favorizată de constituţi ,şi regresează spontan către pubertate. După intervenţia chirurgicală vegetaţiile se pot reface. Adenoidita cronică produce o tulburare respiratorie cronică ( hipoxie cronică manifestată prin cianoză perionazală discretă, dar permanentă ). Copilul ţine gura întredeschisă în special în timpul somnului. Respiraţia este zgomotoasă. Cu timpul apar tulburări ale dezvoltării : - facies adenoidian - torace insuficient dezvoltat ( adenoidita cronica se asociază cu semne de rahitism ) - întârziere în dezvoltarea pondero staturată Tratamentul : - în formele acute sau în puseurile acute tratamentul este : - antibiotic – penicilina 50.000 u/Kgc/zi timp de 3-5 zile - dezobstrucţia nazală prin aspirare sau instilaţii cu ser fiziologic efedrinat - dacă rinieste purulentă se foloseşte o soluţie de negamicină cu ser fiziologic - tratamentul simptomatic este acelaşi ca la orice infecţie de ……. superioare. - tratamentul chirurgical Indicaţiile adenoidectomiei : - Obstrucţia nazală persistentă cu supuraţie zgomotoasă - Sforăitul permanent nocturn sau diurn - Otită medie recurentă supurată sau nesupurată - Sinuzita sau rinofaringita cronică sau alte infecţii de vecinătate
Otita medie acută
Este una dintre cele mai comune boli ale copilăriei fiind consecinţa unei infecţii acute obişnuit virale a căilor respiratorii superioare. Frecvenţa este mai mare în anotimpurile reci, la distrofici.Etiologie - bacteriană : streptococ gr.A, stafilococ hemolitic. Clinic – după un studiu cataral aparent sau inaparent în care examenul otic este negativ apar semnele proprii otitei.
Se descriu 2 forme clinice de boală – catarală ( congestiva)
- supurată Otita catarală se manifestă încă din perioada de infecţie a faringitei. Semnele clinice suprapuse peste cele ale bolii de baza.Sensibilitatea otică este greu de pus în evidenţă la sugari ( sugarul îşi freacă capul pe pernă ) somn agitat, ţipăt în cursul suptului. La examenul otoscopic se observă un timpan congestionat, iar la paracenteză apare sânge sau puţinăserozitate purulenta.De obicei boala se vindecă o dată cu boala de bază, alteori poate evolua spre supuraţia urechii medii. Otita supurată acută se manifestă diferit în funcţie de starea generală şi de nutriţie . Se descrie o formă – manifestă şi una latenta. - forma manifestă apare la copiii eutrofici cu stare bună - nu apar fenomene generale severe şi evoluează rar către mastoidită - semnele digestive sunt frecvente, asociate cu curbă ponderală sau staţionară - ex. ORL – modificări nete ale timpanului, acesta este infiltrat, bombat şi la paracenteză apare puroi Uneori perforarea timpanului se face spontan urmând scăderea febrei - forma latenta apare la sugarul distrofic .Este de obicei bilaterală şi evoluează către mastoidită. Clinic apare febra , diaree ,curbă ponderală staţionară. Dg. – ex. ORL Evoluţie şi pronostic – evoluţia unei otite trebuie supraveghiata. - otitele catarale se pot vindeca înainte de a ajunge la supuraţie - alteori evoluţia este către supuraţie Complicaţii - diminuarea auzului Tratament : - local – paracenteza după care se lasă în ureche meşe sterile care se schimbă de 2 ori/zi apoi se fac spălături auriculare de 3-4 ori/zi cu apă oxigenată - în formele congestive se pun picături în ureche - tratament medical antiinfecţios - penicilina G 100-200.000 u/KgC în asociere cu un alt antibiotic. Tratamentul medical trebuie să se facă concomitent cu tratamentul local. - penicilina se asociază cu un alt antibiotic cu administrare i.m. ( ampicilină sau oxacilină). Tratamentul cu antibiotic se aplică 5-7 zile. Se mai poate folosi tratament decongestionant cu antihistaminice.