Furtuna

Turbeaz furtuna,
D bice gloatei de valuri,
i ele, spumegnd de mnie-n rscoal,
Se-ncalec-n goan, urnind i-mbrncind
Muni albi i mictori de ap:
Micua nav-i suie
Cu trudnic prip,
Ci fr de veste-alunec
n negre prpstii cscate...
O, mare !... Mama Frumuseii,
Din spum de val rsrite !
Strbuna Amorului ! Aibi ndurare !
Ah, iat ! alba ta rndunea
Din aripi flfie fantastic,
Setoas de prad,
i-adulmec inima mea ce rsun
De slava zeiei din tine nscut;
Adulmec inima mea, jucria,
Nepotului tu zburdalnic !
De-a surda implor !
Dispare strigarea-mi n larma furtunii
i-n tumultul de vnturi !
Uraganul se sparge-n gigantic delir
De sunete oarbe !
Eu ns prind lmurit n auz
O dulce-aiurire de harf;
Un cntec m cheam rzbind slbatec,
Nespus de duios, dureros de nespus,
i glasul acesta-l cunosc...
Departe, pe rmul stncoasei Scoii
Se-nal turnul castelului sur

Dasupra nprasnicei mri;

Acolo, subt arcul naltei fereti,
Vegheaz o mndr femeie bolnav
Ca umbra uoar, ca marmura alb,
Ea cnt din harf i cnt din gur
i vntul i flutur pletele-i lungi
i-i spulber cntecul trist
n largul furtunei, pe mare...