Afectivitatea

1)Definiie
2)Formele de baz ale afectivitii
3)Proprietile proceselor afective
4)Teoriile emoiilor.
5)Rolul emoiilor n context educaional.
1)Definiie
Golu: Afectivitatea este acea component a vieii psihice care reflect, in forma unei trairi subiective de un anumit semn, de o anumit
intensitate i de o anumit durat, raportul dintre dinamica evenimentelor motivaionale sau a strilor proprii de necesitate i dinamica
evenimentelor din plan obiectiv extern.
Zlate: Procesele psihice care sunt generate de relaiile dintre obiect si subiect sub form de triri, uneori atitudinale, poart denumirea
de procese afective.
2)Formele de baz ale afectivitii
Formele de baz ale afectivitii
PROCESE AFECTIVE
PROCESE
PROCESE AFECTIVE SUPERIOARE
PRIMARE
AFECTIVE
Sentimentele
Pasiunile
COMPLEXE
Tonul afectiv
Luci Oarbe
Sentimente intelectuale
Emoii curente(apar/dispar)(curiozitate,mirare,dragoste
de de Orientate
Triri afective de provenien
adevr
spre
organic(durere,atingere) Emoii superioare
Sentimente estetice
Eu(avariie
Afectele- stri de oc cu intensitate
Sentimente morale

Dispozi

iile
afective(stri
difuze
,fanatism)
puternic

Sentimentele
eului
cu intensitate variabil- euforie)
Orientate
spre
altul(gelozi
a,ambiia)
Orientate
spre
lume( jocur
i de
noroc,jocur
i
intelectuale

lului pozitiv, fie n jurul celui negativ

ispune la un moment dat trirea afectiv
a, indiferent dac persoana sau obiectul care le-a provocat sunt sau nu prezente.
lta, de la o trire la alta numai n condiii de necesitate.
a o stare la alta ns far nici un motiv, fr s fie cerut de o solicitare obiectiv sau de vreo necesitate subiectiv; fluctuaia tririlor afective este un indiciu al slbiciunii, ima
terioriza, de a putea fi "vzute", "citite", "simite". Exteriorizarea, manifestarea n afar, se realizeaz prin intermediul unor semne exterioare care poarta denumirea de expresii

3)Proprietile proceselor afective

)

Teorii ale emoiilor

Teoriile somatice
Teoria intelectualist

Teoria James-Lange

Teoria Cannon-Bard

susin ca emoia este rezultatul schimbrilor din corp.

a fost elaborat la nceputul secolului trecut
i apatine lui Herbart i Nahlowski. . Ei erau adeii unei psihologii
asociioniste, care ddea o mare importan reprezentrilor i
asocierilor . Aceti filosofui au explicat emoiile prin dinamica
reprezentrilor. O stare afectiv ar lua natere din interatiunea
imaginilor. De exemplu: acordul dintre reprezentri produce bucurie,
in timp ce conflictul dintre ele genereaz tristtea. Tririle
afective odat aprute dau natere unei serii de modificri organice.
Ei au propus teoria conform creia c a simi o emoie depinde de doi factori: schimbrile fizice care se produc in corp i
modul cum persoana inelege schimbrile corporale, dup producerea evenimentului emoional. mpreun, aceste dou
componente creeaz emoia.
Conform acestei teorii, cnd experimentm o situaie amenintoare, corpul trimite mesageri chimici, precum adrenalina i
cauzeaz schimbri fizice, de exemplu un ritm al respiraiei accelerat i o btaie a inimii mai puternic. Creierul simte
aceste schimbri fizice i le interpreteaz drept fric emoional.
Au dezvoltat o nou teorie legat de rolul sistemului nervos in exprimarea emoiilor. Cannon si Bard au descoperit c
oamenii pot experimenta emoii fr s primeasc feedback-ul fizic de la mesagerii chimici. Ei au artat c atunci cnd
exist un eveniment stimulator, informaiile despre eveniment sunt colectate de simuri i sunt trimise prin sistemul nervos

 Teorii neurobiologie
asupra emoiei

pn la creier. n corp, mesajul este trimis in dou locuri in acelai timp. Este trimis la cortex, care creeaz emoii i la
hipotalamus, partea din creier care controleaz rspunsurile automate ale corpului. i spune corpului s trimit mesageri
chimici care determin corpul s rspund. Unele din aceste rspunsuri se manifest sub form de tremurat, respiraie
rapid i plns.
Explicaia neurobiologic este aceea c emoia ia natere ca urmare a activitii sistemului limbic din creier. Emoiile sunt
legate de eliberarea de neurotransmitatori, respectiv dopamin, noradrenalin, serotonin, etc.
Emoiile primare sunt dependente de sistemul limbic, i respectiv amgidala i girusul cingulat anterior, precum i
hipotampus.

5) Rolul proceselor afective n context educaional

Emotiile reprezinta o stare afectiva provocata de o anumita situatie sau de un obiect oarecare.
In context educational, cnd elevul manifesta o stare de entuziasm sau admiratie el stie ca aceste ecouri launtrice, aceste trairi interne, sunt determinate de niste
evenimente precise: a fost de exemplu selectionat pentru a participa la o olimpiada .Tot astfel, cnd este trist, deznadajduit stie ca toate acestea se datoreaza
rezultatelor scolare nu tocmai bune. Bucuria, simpatia, entuziasmul, tristetea, antipatia, dispretul, speranta, placerea sau neplacerea sunt emotii pe care le
traieste orice elev n conditiile activitatii scolare.
Procesele afective, se afla totusi ntr-o strnsa interactiune cu cele cognitive. Cnd afectivul (emotiile, sentimentele, pasiunile) se afla n acord cu intelectualul
(idei, conceptii, reprezentari) , atunci randamentul activitatii de nvatare este mai mare si faciliteaza reusita scolara a elevului!
Atasarea sentimentala este critica in dezvoltarea emotionala si sociala a copilului pentru ca si aceasta ajuta la cresterea IQ-ului. Relatiile sentimentale cu cei
din jur din timpul copilariei sunt esentiale mai ales atunci cand copiii sunt micuti. Astfel, prin ascultarea cu atentie si pastrarea contactului vizual cu copilul se
pastreaza o conexiune cu cel mic. Conexiune care ii va ajuta creierasul sa se dezvolte pentru ca neuronii (celulele nervoase) se conecteaza cu ajutorul
conexiunilor sociale si ale limbajului. Invatarea poate fi uneori motivata de sentimentele de afectiune. Deseori copiii devin interesati de invatare pentru ca
aceasta este importanta pentru oamenii la care el tine.
In contrast, atunci cand copiii nu se simt in siguranta, abilitatea lor de invatare este afectata. Exista o structura nervoasa numita amigdala (nu amigdalele de
care stim cu toti) care are drept rol de a regla emotia. Atunci cand copiii se simt amenintati, amigdala realizeaza un raspuns, practic o reactie in lant care ofera
posibilitatea emotiei de a pune stapanire pe rational, care duce mai departe la inchiderea tuturor functiilor ca ne ajuta sa gandim. Un stres precoce sau de
lunga durata in viata unui copil poate aduce schimbari majore in aceasta parte a creierului, facandu-l pe micut foarte susceptibil la stres si mai putin susceptibil
la invatare. Insa, iubirea si afectiunea celor din jur il poate proteja de toate acestea.

Specificul proceselor afective consta in faptul ca in cazul lor omul reactioneaza cu intreaga sa fiinta. Afectivitatea este o traire interna specifica fiecarui
individ, pentru ca ea depinde de semnificatia pe care acesta o acorda obiectului sau situatiei care o determina. Ea apare ca o tensiune a intregului organism,
pentru ca este traita atat in plan organic, cat si in plan psihic si comportamental.
Afectivitatea ne ajuta astfel sa intelegem mai bine personalitatea elevului, implicata integral in realizarea sarcinilor scolare.
Din nefericire exista un mare numar de elevi la care afectivitatea nu constitue o forta interna deosebita care sa sustina energetic activitatea de invatare. Acestia
sunt elevii apatici, indiferenti, de obicei candidati la insuccese sau esecuri scolare.
Elevul este obligat sa invete, chiar daca acest lucru nu-i place. Pe parcurs invatarea poate avea insa ecouri pozitive in personalitatea lui, adica poate determina
stari de entuziasm, bucurie si satisfactie. Exista si situatii inverse: la inceput elevul poate invata din interes, din placere, dar ulterior, lovindu-se de dificultati de
intelegere, sa manifeste stari de respingere pentru studiu, de tristete sau chiar deprimare.
Emotiile influenteaza studiul, fiind astfel un ajutor sau respectiv un impediment in procesul activ de invatare. Ele pot fi emotii pozitive precum
entuziasmul,optimismul, curiozitatea, sau negative furia,nelinistea, teama,mania,etc. Cele pozitive daca nu sunt controlate , se pot transforma in
supraapreciere personala,ducand la un posibil esec , pe cind cele negative daca nu sunt exagerate si sunt dirijate adecvat,pot ajuta la o mobilizare eficienta in
scopul pregatirii temeinice pentru a infrunta o provocare ,precum este un examen,lucrare,test.
In concluzie ,putem afirma ferm ca rolul si impactul emotiilor in stimularea invatarii este evident si apreciabil. Prin crearea anumitor stari de spirit se
evidentiaza aparitia invatarii din proprie initiativa , din motivatia intrinseca, care confera profunzime,trainicie,eficienta si calitate incontestabila cunostintelor
achizitionate si deprinderilor,competentelor formate in urma acestor achizitii valoroase!