Sunteți pe pagina 1din 6

Sfantul Haralambie

Sfantul Haralambie este praznuit de Biserica Ortodoxa pe


10 februarie.
Numele sfantului este de origine greceasca, fiind compus
din cuvintele "haris" (har) si "lampos" (lumina, stralucire), drept
pentru care el ar putea sa insemne "stralucire a harului".
Sfantul Haralambie a slavit pe Dumnezeu cu moarte muceniceasca
in vremea imparatului Septimius Sever (193-211), ajungand vestit
prin puterea credintei sale si prin ravna aratata in propovaduirea
Evangheliei lui Hristos; pentru marturisirea neinfricata a dreptei
credinte de catre sfant si pentru rabdarea chinurilor cu bucurie,
multi pagani au venit la Hristos.
Sfantul Haralambie a fost randuit episcop in cetatea Magnezia, in Asia Mica, in vremea
dregatorului Luchian. Acesta din urma, impins fiind de diavol asupra episcopului cu viata sfanta,
l-a luat pe slujitorul lui Hristos si l-a aruncat in temnita, dupa care, l-a supus la nenumarate
chinuri; cand sfantul a fost aruncat in temnita, el avea deja 113 ani.
Se spune ca, atunci cand dregatorul a pus
mainile lui pe sfant, acestea au ramas lipite de
el, cu nimic nemaiputand sa le dezlipeasca,
afara de rugaciunea sfantului. Fiindu-i sfasiat
trupul, sfantul dadea slava lui Dumnezeu,
bucurandu-se ca patimea pentru El, iar celor
care il munceau, le zicea: "Multumesc voua,
fratilor, ca, strujind trupul meu cel vechi si
batran, m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu
haina cea noua a suferintelor pentru Hristos."
Multi dintre cei care au fost martori la
chinuirea sfantului au renuntat la slujirea
idolilor si au marturisit ca si ei vor sa fie
crestini.
Cand
dregatorul
a
auzit marturisirea acestora, el a poruncit ca toti
sa fie adusi inaintea sa, iar, dupa amenintari
lipsite de putere, el a dat porunca sa li se taie
capetele, lucru implinit indata. Astfel,

impreuna cu Sfantul Sfintit Muncenic Haralambie, s-au impartasit de vesnica bucurie si de


cununile cele nevestejite multi alti crestini, ale caror nume nu s-au pastrat. Unii spun ca insusi
dregatorul s-ar fi botezat, devenind crestin.
Auzind imparatul Septimius Sever despre cele petrecute cu episcopul din cetatea
Magnesia, a poruncit ca acesta sa fie adus in cetatea Antiohia Pisidiei. Odata ajuns in cetate,
Sfantul Haralambie a inceput iarasi sa fie muncit de pagani: l-au tras de barba, tarandu-l pe jos; iau strapuns trupul cu fiare; l-au trecut prin foc si l-au jupuit, fara pic de mila. Din mila lui
Dumnezeu insa, spre rusinarea celor cu mintea intunecata de diavol, trupul sfantului s-a tamaduit
in chip minunat de toate cele patimite.
Dorind a vedea si alte minuni, imparatul nu l-a omorat indata pe Sfantul Haralambie, ci ia adus inainte fel de fel de bolnavi si de posedati, cerandu-i sa-i vindece. Din mila fata de
durerile acelora, sfantul i-a tamaduit indata. Astfel, dintre minunile savarsite de sfant, amintim
numai vindecarea unui indracit, care patimea de mai bine de 35 de ani, si invierea unui tanar
mort de curand. Intre cei care au participat la minunile savarsite de Sfantul Haralambie si care,
mai apoi, s-au convertit la dreapta credinta crestina, s-a numarat si Galina, fata imparatului.
Dupa nenumarate chinuri varsate asupra trupului episcopului, de catre slujitorii
imparatului, acesta din urma a poruncit ca sfantul sa fie aruncat in temnita si sa i se taie capul.
Traditia crestina marturiseste ca, mai inainte de moarte, Sfantul Haralambie a vazut cerurile
deschise si s-a rugat lui Dumnezeu ca locul unde vor ramane cinstitele lui Moaste sa nu sufere
niciodata de foame si de boala. De asemenea, se marturiseste ca sfantul si-a dat duhul in mainile
Mantuitorului mai inainte de taierea cinstitului sau cap.
Cinstitul cap al Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastrirea Sfantul Stefan, aflata pe
stancile de la Meteora, Grecia, iar mana cea stanga a sfantului se afla pastrata in Manastirea
Mega Spileo, tot in Grecia. In tara noastra, particele din cinstitele sale Moaste se afla in
urmatoarele locasuri de rugaciune: Manastirea Miclauseni (Iasi); Manastirea Rasca; Catedrala
Episcopala din Galati; Biserica Sfantul Dumitru "Posta" (Bucuresti); Biserica Sfintii Arhangheli
"Otelari" (Bucuresti); Biserica Sfantul Stelian "Lucaci" (Bucuresti). Sfantul Haralambie este
cinstit ca sfant ocrotitor si de Biserica Sfantul Haralambie "Balaneanu", de Biserica Flamanda si
de Biserica Sfantul Haralambie "Belu" (Bucuresti).
Sfantul Haralambie este cinstit mai ales ca tamaduitor de ciuma, pazitor de foamete si
izgonitor de duhuri necurate. In tara noastra, ajutorul Sfantului Haralambie a fost simtit mai ales
in vremea "ciumei lui Caragea" (1813) si a foametei din vremea lui Alexandru Constantin
Moruzi (1795). Pentru acest lucru, sfantul este slavit si in Acatistul sau, unde gasim scris:
"Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete! Ca izbavitor de ciuma, Sfantul Haralambie
apare zugravit in mai multe icoane romanesti, el fiind reprezentat calcand peste un schelet uman
cu coasa, chip al ciumei si al mortii.
In mediul rural, Sfantul Haralambie apare si ca un sfant care are putere asupra bolilor ce
cuprind animalele. Pentru aceasta, in anumite zone ale tarii, in ziua de 10 februarie, crestinii aduc

la biserica hrana animalelor (cereale, malai, graunte si sare); dupa ce sunt binecuvantate de catre
preot, satenii le dau, spre mancare, animalelor din gospodarie, pentru a fi ferite de boli si
neputinte; ei pastreaza insa o parte din aceasta hrana binecuvantata, drept leac pentru alte
eventuale boli ale animalelor.

Sfantul Apostol Anania


Sfntul Apostol Anania este praznuit pe 1 octombrie.
Sfantul Anania este unul dintre cei aptezeci de apostoli,
a fost episcop n cetatea Damascului. Sfntul Apostol Anania l-a
botezat pe Sfntul Apostol Pavel, pentru c Domnul i s-a artat n
vedenie, poruncindu-i s mearg pe ulia care se cheam Dreapt
i acolo s caute n casa lui Iuda pe un oarecare Saul, supranumit
i Tarsianul, care se ruga. ns Apostolul Anania s-a lepdat de
aceasta, tiind cte ruti fcuse Saul sfinilor n Ierusalim i cu
ce gnd anume mersese n Damasc, ca s-i lege pe toi cei ce
cheam numele Domnului. Iar Domnul l ndemna pe el, zicnd:
"Mergi, c vas ales mi este Mie acesta". i ndat Anania,
sculndu-se dup porunca Domnului, a mers la Saul i, punndu-i minile pe el, i-a zis: "Saule,
frate, Domnul Cel ce i s-a artat ie pe cale m-a trimis ca s vezi i s te umpli de Duhul Sfnt".
i ndat Saul a vzut iar Apostolul Anania l-a botezat. Dup cteva zile, cnd iudeii se sftuiser
s-l ucid pe Pavel pentru o schimbare ca aceea a lui - c din gonaci s-a fcut propovduitor al
numelui lui Iisus - atunci Anania, mpreun cu ceilali ucenici, lundu-l pe Pavel, l-au scos peste
zid ntr-o coni. i, intrnd singur n adunarea iudeilor, propovduia cu ndrzneal numele
Domnului. Nu numai evreilor ci i celor de alte limbi, a binevestit Evanghelia mpriei. S-a dus
din Damasc n Elevteropol i acolo, artnd noroadelor calea mntuirii i tmduind pe cei
bolnavi i neputincioi, pe muli i-a adus la credina n Hristos.
n zilele acelea era n Elevteropol ighemonul Lucian, care se nchina la idoli i nu la Dumnezeu.
Pe Lucian l-a ridicat diavolul mpotriva cretinilor i l-a ndemnat s trimit aceast scrisoare n
toat stpnirea sa: "De s-ar afla cineva numind pe Hristos i nchinndu-se Celui rstignit, acela
poruncim ca s fie dat la cumplite chinuri; iar care va jertfi zeilor celor fr de moarte,
lepdndu-se de Hristos, acela se va nvrednici de daruri i cinste de la noi". Scrisoarea aceasta,
ieind cu ru vicleug, l-a aflat pe Sfntul Anania n acea ar pe care strbtnd-o, cu
propovduirea Evangheliei o lumin i tmduia toate bolile popoarelor, pentru c Domnul era
cu dnsul, fcnd prin minile lui multe minuni.
Nelegiuiii nchintori la idoli l-au prins pe Sfntul Anania i l-au dus naintea ighemonului
Lucian, care l silea pe sfnt n multe feluri s jertfeasc idolilor. Sfntul Anania ns nu s-a
supus i le-a rspuns, zicnd: "Nu m voi nchina mincinoilor idoli, ci Unuia, adevratului
Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos m nchin, pe care ochii mei L-au vzut i gur ctre
gur am vorbit cu Dnsul, nu numai cnd era pe pmnt ca un om, ci i dup nlarea Lui la
Ceruri; cci, fiind eu n Damasc, mi S-a artat mie nsumi i m-a trimis s-l tmduiesc pe Saul,

pe care, prin minunata sa nelepciune i putere, l-a ntors la cunotina cea adevrat i pe noi
toi ne-a izbvit din diavoletile mini i ne-a adus la Printele Su. Deci, Acestuia m nchin i
nu diavolilor celor ce voiesc s piard tot neamul omenesc". Lucian a nceput a-l ngrozi pe el cu
chinuri de nu-i va ndeplini porunca, dar el sttea ca un stlp, nemicat ntru mrturisirea lui
Hristos. Apoi, ridicndu-i spre cer minile, a zis: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
ascult rugciunile mele i m f vrednic prii fericiilor apostoli n veacul ce va s fie. Precum
ai mntuit pe Saul prin adevrata lumin, mntuiete-m din minile acestui necurat ce se
mpotrivete adevrului, ca s nu se fac voia lui asupra mea i s nu m vneze n cursele
nelciunii sale. i s nu m lipseti pe mine de mpria cea cereasc, care este gtit tuturor
celor ce iubesc calea adevrului Tu i pzesc poruncile Tale".
Lucian, nesuferind s aud aceste cuvinte ale lui, a poruncit s fie ntins la pmnt i s fie btut.
n timp ce slujitorii l bteau, unul strig: "Ascult-l pe judector i nu fi potrivnic poruncii lui:
jertfete zeilor crora li se nchin toat lumea". Iar dup ce au ncetat btaia, i-a zis Lucian
sfntului: "Mcar acum cru-i sufletul, ascult-m pe mine i leapd-te de Cel rstignit, ca s
nu aduc mai cumplite chinuri asupra ta". Atunci Anania a rspuns: "Ceea ce i-am spus ie la
nceput, aceea i acum i griesc i nu ncetez a-i gri: c de Dumnezeul meu nu m voi lepda
i nu m voi apropia de cele fr de suflet, pietre i lemne, la care voi v nchinai i ca pe nite
dumnezei le cinstii".
Judectorul, vzndu-l pe el nenduplecat, a poruncit s-i fie strujite coastele cu crlige fier i cu
lumnri aprinse s-i fie arse rnile. i sfntul, rbdnd, i ridic ochii spre cer i se rug cu
struin. Dup acele chinuri judectorul a zis: "Pn cnd vei petrece n nesupunere? Pn cnd
nu te miluieti singur pe tine i nu te nchini zeilor? Oare mai plcut i este s ptimeti toate
acestea n zadar pentru un Hristos pe care L-au rstignit evreii, dect s fii ntreg i sntos? M
jur c nu te voi slobozi viu dac vei fi nesupus aa mult timp". A rspuns sfntul: "F ce vrei,
vrjmaule al lui Dumnezeu, prieten al diavolului, c ai auzit de la mine de multe ori c nu m
voi nchina zeilor ti, afar de Unuia Dumnezeu care este Tat al Unuia Nscut Fiul Lui i
nceptor al Sfntului Duh, Care a fcut cerul i pmntul i toate cele ce sunt ntr-nsele, n care
am crezut. Acela mi-a dat mie putere ca toat ziua s stau tare naintea ta i cu brbie s sufr
aceste chinuri. Pentru ce i faci mai multe osteneli, cci iat de la mine ai auzit c voii tale nu m
voi supune. Deci, f nentrziat ce ai de gnd s faci".
Judectorul, umplndu-se de mnie, a poruncit poporului s-l ia pe Sfntul Anania i, scondu-l
din cetate, s-l ucid cu pietre. i lundu-l acel norod frdelege, l-a dus la locul uciderii i l-a
ucis cu pietre cape Sfntul tefan, iar el, cu mare glas, zicea: "Doamne, Iisuse Hristoase, n
minile Tale mi dau duhul meu". i aa s-a sfrit, mplinindu-i mucenicia, i s-a dus la
ceretile lcauri. Iar poporul, vznd c murise, l-a lsat nengropat i s-a dus. i s-a ntmplat
atunci c pe acolo treceau nite oameni credincioi din Damasc. i acetia au luat sfntul trup al
Apostolului lui Hristos i cu cinste l-au dus n Damasc i l-au ngropat la moia lui.

Sfantul Foca
.
Sfantul Mucenic Foca este praznuit pe 22 septembrie.
Sfantul Foca a trait in timpul imparatului Traian (98-117),
fiind originar din orasul Sinope. Pamfil, tatal lui, de meserie
constructor de corabii si Maria mama sa, au aprins in Foca din
copilarie dorul dupa Hristos. Pentru viata virtuoasa a fost hirotonit
episcop in Sinope. A intors multi oameni de la ratacirea lor si pe
pagani de la inchinarea catre idoli i-a adus la cunostinta unuia
Dumnezeu. Iar cand a vrut Domnul ca sa-l invredniceasa, a
instiintat pe robul sau de aceasta voie a sa prin vedenie, astfel: Un porumbel a zburat de sus,
avand in gura sa o cununa de flori, pe care punand-o pe capul fericitului, i-a grait cu glas
omenesc, zicandu-i: "Acum s-a umplut paharul tau, care se cade a-l bea".
Cand conducatorul cetatii Sinope a aflat ca Foca se inchina lui Hristos, a trimis ostasii sa-l ucida.
Vazandu-i din gradina trecand pe ulita, Foca i-a strigat: "Pe cine cautati?" Ostasii au raspuns:
"Cautam pe Foca!" Mucenicul, fara sa se sperie si intelegand ca i s-a apropiat sfarsitul
pamantesc, le-a zis: "Veniti la mine si eu va voi spune unde il gasiti, il cunosc foarte bine." I-a
primit in casa lui si i-a ospatat din belsug. La masa, dialogul a continuat: "Si pentru ce pricina
cautati pe omul acela?" "Ne-a trimis mai-marele sa-l ucidem pentru ca este crestin!" "Rogu-va,
stapanii mei, ramaneti pana maine in casa mea, veselindu-va, mancand si band, iar dimineata eu
il voi da voua, ca nimeni nu-l cunoaste ca mine, singur il voi aduce si-l voi da in mainile
voastre."
In acea noapte, Mucenicul Foca n-a dormit deloc, s-a dus in gradina, a mangaiat pentru ultima
data florile, si-a sapat mormantul, a impartit haine si mancare saracilor, s-a rugat, iar dimineata
cand ostasii l-au intrebat unde este Foca, le-a raspuns: "Eu sunt!" Cutremurati, acestia, desi nu le
venea sa creada, au implinit porunca dregatorului pagan. Astfel, a primit moartea martirica
Sfantul Mucenic Foca, in timpul persecutiilor impotriva crestinilor declansate de imparatul
Traian. Moastele Sfantului Sfintitului Mucenic Foca au fost mutate din Sinope, unde a fost
episcop, la Constantinopol in ziua de 23 iulie 403 sau 404.