Sunteți pe pagina 1din 10

In stiinta si practica dreptului, un domeniu essential il reprezinta materia participatiei

penale.Asta deoarece participatia penala,conceputa ca o componenta fundamentala a sistemului


de drept,este in esenta,un factor de eficienta a sistemului de drept.
CAPITOLUL I- NOTIUNI INTRODUCTIVE
1.1PARTICIPATIA PENALA
Conform legii penale si a opiniilor exprimate in doctrina,exista participatie penala ori de cate ori
o fapta prevazuta de legea penala este savarsita de un numar de personae superior cekui
indispensabil in raport cu natura ei.
Astfel in cazul unei fapte care ar putea fi savarsita de o singura persoana va exista participatie
daca acea fapta va fi savarsita de doua sau mai multe personae.
In cazul faptelor care nu pot fi savarsite decat de mai multe personae(pluralitate naturala si
plurlitate constituita) va exista participatie cand acei care savarsesc astfel de fapte se servesc
ocazional si de contributia altor personae.
Asadar,participatia penala este posibila la savarsirea oricarei infractiuni,iar contributia mai
multor personae la savarsirea aceleiasi fapte ,apare practice,ca un fenomen destul de frecvent
Noul nostru Cod Penal grupeaza dispozitile care reglementeaza plurarlitatea ocazionala de
infractori in general sub denumirea de Participatie(art 2-31).
La intocmirea acestei reglementari Codul Penal in vigoare a pornit de la realitatea acestui fapt
pentru a ajunge apoi la construirea institutiei juridice a participatiei,spre deosebire de codul
penal anterior care,pornind de la notiunea abstracta de infractiune, a dat reglementarii
participatiei un continut pur formal,lasand in afara acestei reglementari imprtante situatii pe care
le prezinta realitateade fapt.
1.2 FELURILE PARTICIPATIEI PENALE
In literature juridica de specialitate si in legislatie se face deosebire intre genuri si feluri de
participatie penala,folosindu-se diferite criterii
Dupa criteriul atitudinii psihice fata de rezultatul faptei comise cu vointa comuna de a coopera
se disting:participatia proprie si participatia improprie
Participatia proprie-propriu zisa sau perfecta apare atunci cand toti participantii actioneaza cu o
pozitie subiectiva,identica,adica fie toti cu intentie,fie toti din culpa;

Participatia improprie sau imperfecta survine atunci cand unii dintre participant actioneaza cu
intentie iar altii din culpa,sau chiar fara vinovatie.
Cele doua forme ale participatiei,proprie si improprie,care sunt consacrate in Codul Penal
roman,pot fi intalnite,in practica cel mai adesea,separate,dar nimic nu impiedica coexistenta lor
in cazul savarsirii unei singure infractiuni,(spre exemplu: la comitera unei infractiuni isi aduc
contributia mai multi participanti care actioneza cu forme diferite de vinovatie).
b)in raport cu calitatea in care faptuitorii contribuie la savarsirea infractiunii distingem
participatie simpla si participatie complexa.Astfel

putem vorbi despre

participatia

simpla(omogena)cand toti faptuitorii savarsesc nemijlocit fapta,prevazuta de legea penala,avand


deci calitatea de coautori. Pe de alta parte,participatia complexa (eterogena) apare atuni cand unii
participant actioneaza in calitate de autori,altii in calitate de instigator sau complici
Participarea unei personae la savarsirea unei infractiuni nu poate fi calificata si instigare si
coautorat ci numai coautorat,chiar daca contributiile sale pureu fi calificate atat instigare cati si
coautorat.tot astfel s-a decis in practica judiciara ca participarea la savarsirea aceleiasi infractiuni
prin doua activitati deosebite,una specifica instigarii,iar cealalta complicitatii,ni constituie
voncurs de infractiuni,ci se pedepseste numai potrivit textului de lege care sanctioneaza forma de
participatie principal a instigarii,care absoarbe pe cea secundara a complicitatii.
1.3 CONDITIILE GENERALE ALE PARTICIPATIEI PENALE
Participatia penala exista atunciatunci cand sunt indeplinite conditiile:
Sa se fi savarsit o fapta prevazuta ca o infractiune de legislatia penala.Conditia este indeplinita
chiar daca fapta a ramas in forma tentativa,suficient ca tentative acelei fapte sa fie prevazuta de
legislatia penala(tentativa pedepsibila)
Sa existe pluralitate de faptuitori,adica prin contributia a doua sau mai multe persoane.Conditia
este indeplinita din moment ce exista pluralitate de subiecti activi,indifferent daca acestia au
indeplinit aceeasi forma de cooperare sau forme diferite.Simpla intentie a unei personae de a
contribui la savarsirea unei fapte prevazute de legislatia penala,neexteriorizata printr-un act de
cooperare,nu poate atribui calitatea de participant persoanei respective.
Sa existe o coeziune psihica intre participant,adica o vointa comuna a acestora de a savarsi fapta
prevazuta de legea penala
In acest caz contributia fiecarei personae trebuie sa fi fost determinate de vointa de a coopera cu
celelalte personae la savarsirea faptei.Conditia nu este indeplinita atunci cand un act care a
contribuit la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala a fost efectuat de o persoana fara
vointa de a coopera cu cel care a savarsit fapta.

Elementul subiectiv releva o anumita legatura subiectiva a participantilor,acestia fiind animati de


aceeiasi vointa comuna de a savarsi fapta prevazuta de legea penala.In absenaata acestei legaturi
subiective,activitatea fiecaruia trebuie sa fie apreciata ca o activitate juridica distincta
d)Cel putin doi dintre faptuitori sa fi lucrat cu vinovatie penala,adica sa fi contribuit cu intentie
la savarsirea faptei prevazute de legea penala,sau sa o fi savarsit din culpa,in cazul faptelor pe
care legea penala le sanctioneaza si atunci cand sunt savarsite din culpa.
Asadar,realizarea coditiilor inidicate la punctele a).b), c), este necesara pentru ca participatia sa
capete relevanta penala,iar realizarea conditiei de la punctual d) determina convertirea
participatiei cu relevanta penala intr-o participatie penala.
1.4 FORMELE PARTICIPATIEI PENALE
Contributia pe care faptuitorii o pot aduce in cazul pluralitatii ocazionale poate diferi prin forma
si continutul ei in raport cu intregul activitatii efectuata in cooperare,implicit pot fi diferentiate in
fapt,deci in masuara necesara,si pe plan juridic,situatia si contributia faptuitorilor.
Deosebirile privind contributia participantilor sunt numeroase si variate,insa pot fi grupate in
jurul formelor formelor tipice de cooperare,unde se impune a fi facuta distinctia intre actele de
executare care reprezinta

cele prin care se realizeaza insasi fapta prevazuta de legea

penala,actele de determinare care sunt actele prin care se contribuie formarea hotararii de a
savarsi fapta si de a trece la executare si actele de sprijinire-prin care se ajuta realizarea actelor
de executare.
Participantii care efectueaza

acte de executare

se numesc autori sau executanti.cei care

efectueaza acte de determinare se numesc instigator sau autori morali,iar cei care acorda sprijin
autorilor sau instigatorilor se numesc complici sau cooperatori indirecti.
In doctrina noastra s-a pus in discutie si existent unei a patra forme de participare si anume
organizatorul,acestas fiind persoana care a organizat savarsirea unei infractiuni sau a condus la
savarsirea ei.
CAPITOLUL II AUTORATUL SI COAUTORATUL
1.1 AUTORUL
Autorul este singura forma de contributie la savarsirea infractiunii care poate exista si in afara
participatiei care,nu este altceva decat o forma a pluraliatii de infractori-pluralitatea
ocazionala.In vorbirea curenta,este persoana care a savarsit fapta si careia I se atribuie,deci acea
fapta. In reglementarea legii penale autor este acela care prin acte de executare a realizat in mod
nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala(art 24 C.pen).Cand insa autorul a savaarsit
infractiunea impreuna cu alti participanti,

contributia sa se caracterizeaza prin aceea ca a

realizat in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.Prin nemijlocit se intelege,pe de o


parte,efectuarea unor acte de executare,fara interpunerea unei alte

personae iar pe de alta

parte,careacterul de act de executare pe care trebuie sa-l aiba contributia autorului la savarsirea
faptei.
Doctrina penala a stabilit ca in sensul tehnic al temenului autoratul precum si termenul de autor
nu poate fi inteles decat in corelatie cu termenii de instigare si complicitate deoarece el exprima
o anumita forma de contributie la savarsirea unei infractiuni,in raport cu alte forme de contributie
posibile.
Nu este autor,ci instigator,acela care se serveste de o alta persoana pentru a savarsi actele de
executare sau care determina pe o alta persoanasa nu-si indeplineasca obligatiile sale,fiindca
contributia la savarsirea faptei nu este nemijlocita.Orice fapta prevazuta de legea penala se
realizeaza concret prinsavarsirea,in mod nemijlocit,de catre o persoana care devine astfel autor al
acelei fapte.Totusi,nu orice persoana,care actioneaza in mod nemijlocit,poate devein autor al
unor fapte prevazute de legea penala.
Din punct de vedere al laturii obiective autoratul reprezinta contributia materiala care consta in
mod nemijlocit in savarsirea faptei prevazute de legea penala.
In ceea ce priveste latura subiectiva, in cazul participatiei proprii,autorul actioneaza intotdeauna
cu intentie,iar in cazul participate improprii actioneaza din culpa sau fara vinovatie.
1.2 COAUTORUL
Pornindu-se de la definitia autoratului si avand in vedere participatia in general,coautoratul poate
fi definit ca acea forma a participatiei in care doua sau mai multe personae contribuie nemijlocit
prin actiuni simultane sau succesive la savarsirea unei fapte prevazute de llegea penala,in baza
unei vointe comune.
Fiecare coautor fiind un autor ,pozitia lui juridica este cea stabilita de lege pentru autor,adica
pentru cel care a contribuit in mod nemijlocit la savarsirea faptei(art 24 C pen).
Contributia coautorilor la savarsirea faptei poate fi simultana,actele de executare fiind effectuate
concomitant de acestia sau succesiva,actele de executare inlantuindu-se in complexul activitatii
prin care se realizeaza

fapta

savarsita. Sunt anumite fapte unde coautoratul nu poate

exista,fiindca actiunea care constituie elementul material in continutul faptei prevazute de legea
penala nu poate fi savarsita,in mod nemijlocit,decat de o singura persoana,asa ca la aceste
infractiuni

nu

pot

exista

coautori(exemplu-marturia

mincinoasa,dezertare,minciuna).Desigur,fapte similar pot fi savarsite,in acelasi loc si timp,de mai


multe personae,fiecare savarseste o infractiune distincta si este autor al aceleiasi fapte,iar nu
coautor la faptele comise de ceilalti.

In cazul faptelor care,potrivit legii,nu pot avea ca autor decat o persoana avand o anumita
calitatae,nu va putea fi coautor decat o persoana care are aceasta calitate.si numai daca a
contribuit in mod nemijlocit la savarsirea faptei.
Desigur,intentia coautorului presupune nu numai vointa de a savarsi o anumita fapta prevazuta de
legea penala,dar si pe aceea de a copera cu alti ececutanti la savarsirea ei.Aceasta constituie
legatura subiectiva necesara in material participatiei.Intre autori se poate stabili o intelegere
expresa sau tacita,anterioara savarsirii faptei ori concomitenta cu comiterea acesteia.Nu exista
coautorat daca activitatile faptuitorilor,desi pornite din acelasi mobil nu au avut loc nici in acelasi
timp si nici ca urmare a unei intelegeri de a actiona impreuna
CAPITOLUL III INSTIGAREA
1.1 NOTIUNI
Legea penala nu defineste institutia instigarii,ci pe aceea a instigatorului in art.25 din Codul
penal,respective art 39 din noul Cod penal.Instigatorul,in vorbirea curenta,este acela care
indeamna pe altul sa savarseasca o fapta,sugerandu-I mai intai idea savarsirii aceei fapte si
facandu-l apoi sa accepte acea idee si sa treaca la realizarea ei .Instigatorul potribit legislatiei
penale,este persoana care,cu intentie determina prin orice mijloace pe o alta persoana sa
savarseasca o fapta prevazuta de legea penala(art 25 C.pen).
Instigarea este forma participatiei penale ce consta in fapta de determinare cu intentie,prin orice
mijloace de catre o persoana numita instigator,a altei personae numita instigat,sa savarseasca o
fapta prevazuta de legea penala.
Particularitatea instigarii consta in aceea ca, desi instigatorul este persoana care ia cea dintai
hotararea savarsirii unei infractiuni,el nu trece la infaptuirea acesteia,ci recurge la intermediul
unei personae,careia ii transmite,printr-un process intellectual de determinare,hotararea
savarsirii unei fapte prevazute de legea penala.
Instigarea prezinta in principal un aspect psihicea creeaza,face sa se nasca in mintea altuia
hptararea de a savarsi fapta prevazuta de legea penala,realizand in acest mod cauzalitatea de
ordin psihic care precede si insoteste apoi cauzalitatea fizica,adica efectuarea actelor de
executare prin care se savarseste fapta.
Instigare ca forma de participatie morala trebuie deosebita de complicitatea morala prin aceea ca
prima determina hotararea infractionala,iar cea de-a doua ajuta la intarirea ei.
1.2 CONDITIILE INSTIGARII
Pentru a ne afla in prezenta instigarii,trebuie indeplinite mai multe conditii. Prima dintre acestea
este sa aiba loc o activitate de determinare a unei persoane la savarsirea unei fapte prevazute de
legea penala. Activitatea de determinare trebuie sa indeplineasca anumite cerinte-de a fi reala si

efectiva.Pentru indeplinirea acestei prime conditii este necesar sa se constate ca s-a produs
determinarea,ca cel fata de care s-a efectuat activitatea de instigare a acceptate idea si s-a hotarat
sa savarseasca fapta,cu alte cuvinte ca activitatea de determinare a avut un efect pozitiv.
O a doua conditie este data de faptul ca activitatea de determinare sa se efectueze cu
intentie,adica cel care instiga pe o alta persoana sa desfasoare aceasta activitate pentru a ajunge
la savarsirea faptei care formeaza obiectul instigarii.In acest caz instigatorul trebuie sa fie
constient ca prin activitatea sa determina pe cel instigat la savarsirea unei fapte prevazute de
legea penala si acest rezultata periculos pentru societate il urmareste,sau numai accepta
posibilitatea aparitiei lui.Activitatea de instigare se comite intotdeauna cu intentie,neeexistand
instigare din culpa.Cand cel instigat trece la executarea faptei lucrand de pe aceeasi pozitie
psihica ca si instigatorul,instigarea este proprie.Cand cel instigat savarseste fapta prevazuta de
legea penala sub forma de vinovatie a culpei,sau fara vinovatie penala,instigarea este improprie.
O alta conditie realizabila pentru a ne afla in prezenta instigarii o reprezinta aceea ca actrivitatea
de determinare sa fi intervenit inainte ca instigatul sa fi luat hotararea infractionala.Atunci cand
exista,o determinare anterioara sau o autodeterminare nu se poate vorbi de o instigare,ci eventual
de o comlicitate morala manifestata prin intatrirea hotararii autorului de a savarsi infractiunea.
O a patra conditie o reprezinta ca se fi inceput executarea,adica persoana fata de care s-a
efectuat activitatea de instigare sa fi trecut la acte de executare,sa fi inceput savarsirea
faptei,aceasta comportare fiind proba evidenta ca s-a produs o determinare cu efect pozitiv.
Conditia este indeplinita chiar daca executarea a ramas in forma de tentative pedebsibila,fiindca
tentative in acest caz este si ea o fapta prevazuta de legea penala si indifferent daca autorul
tentativei este sau nu pedepsit.
1.3. FORMELE INSTIGARII
In raport cu reusite sau nu a determinarii, instigarea imbraca mai multe aspect, dupa care se
stabileste, si raspunderea penala a instigatorului si a instigatului,rezultand astfel trei forme ale
instigarii.
a)Instigarea urmata de executare,se caracterizeaza printr-o coccordanta intre activitatile
desfasurate de instigator si instigat,in sensul ca instigatorul determina,iar instigatul executa
infractiunea la care a fost determinat.
b)Instigarea neurmata de executare este reglementata de prevederile art.29 C.pen. care prevede
doua situatii distincte ca natura juridical dar care beneficiaza de acelasi tratament juridic:
-situatia actelor de instigare neurmata de exexutare
-situatia actelor de instigare urmate de desistarea ori de impiedicarea de catre acesta a produceii
rezultatului.

c)Instigarea neizbutita,aparenta sau indemnul exista atunci cand instigatorul nu a reusit sa il


determine pe instigat sa savarseasca fapta.
Sunt situatii in care actele de instigare care nu si-au produs efectul,fara a avea character penal
propriu,pot sa ajunga sub incidenta legislatiei penale,atunci cand in procesul de persuasiune s-au
folosit mijloacecare constituie infractiuni(ex.santaj,amenintare).
CAPITOLUL IV.COMPLICITATEA
NOTIUNI
Legea penala in vigoare nu defineste notiunea de complicitate,ci doar pe participantul complice
conform art. 26 din Codul penal.
Potrivit dispozitiilor din codul penal in vigoare complicele este persoana care cu intentie,ajuta
sau inlesneste in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Este considerat complice si persoana care promite iniante sau in timpul savarsirii faptei,ca va
tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor,chiar daca dupa savarsirea
faptei nu este indeplinita (art26-alin 2).Complicitatea,adica sprijinul dat de complice,capata
asadar relevanta,din punct de vedere penal,atunci cand acel sprijin priveste savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala.
Pornind de la dispozitiile mai sus invocate, putem defini complicitatea ca modalitatea de
participatie cea mai des intalnita in practica judiciara si consta in fapta persoanei care,cu
intentie,inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala,
inclusive prin promisiunea de a tainui bunurile provenite din savarsirea faptei,sau de a favoriza
infractorul, promisiune facuta anterior inceperii executarii sau in timpul realizarii acesteia.
Complicitatea reprezinta o contributie indirecta,mediate la savarsirea infractiunii,de aceea este
considerate forma de participatie secundara in raport cu celelalte.
1.2 CONDITIILE COMPICITATII
Pentru ca o persoana sa fie considerate complice trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii:
a)Complicitatea presupune drept conditie de baza a existentei sala comiterea de catrea autor a
unei fapte prevazute de legea penala.Este indeplinita conditia si atunci cand autorul a savarsit
doar o tentativa pedepsibila.In cazul faptelor in privinta carora legea penala pedepseste
tentativa,este suficient pentru indeplinirea acestei conditii,sa se fi savarsit tentative vreuneia
dintre acele fapte.
b) O alta conditie priveste savarsirea de catre complice a unor activitati menite sa inlesneasca,sa
ajute,pe autor la savarsirea infractiunii.Actele de sprijin pot consta intr-o contributie materiala
care a inlesnit sau a ajutat la realizarea laturii obiective a faptei savarsite.

c) O ultima conditie de existenta a complicitatii priveste savarsirea actelor de ajutor sau de


inlesnire numai cu intentie directa,indirecata sau chiar intentie depasitaVinovatia sub forma
intentiei este necesara pentru existent complicitatii numai pentru complice nu si pentru autorul
infractiunii care poate savarsi fapta atat cu intentie,cat si din culpa sau fara vinovatie,cand
participatia este improprie sau imperfect(artla infractiunile.31 C.pen).
In privinta posibilitatii complicitatii la infractiunile practerintentionale doctrina juridical,dar si
practica juridical sint unanime in a a aprecia ca rezultatul mai grav poate constitui si pentru
complice un rezultat previzibilsi imputabil cu titlu de culpa.
1.3 FELURILE COMPLICITATII
Complicitatea potae fi de mai multe feluri,care se diferentiaza in raport cu natura ajutorului dat la
savarsirea faptei prevazute de legea penala,dupa modul si momentul in care se acorda
sprijinul,dupa aspectul dinamic al contributiei complicelui,dupa forma de vinovatie cu care
autorul sprijinit de complice savarseste fapta.Avand aceste criterii putem vorbi de mai multe
modalitati ale complicitatii care le vom enumera si discuta in cele ce urmeaza.
a)Complicitatea materiala(fizica) si complicitatea imateriala (morala)
Complicitatea materiala consta in realizarea de acte de sprijin material precum procurarea de
instrumente,de

mijloace,adaptarea

instrumentelor

sau

mijloacelor

pentru

savarsirea

infractiunii,etc.
Capacitatea imateriala consta in acte de sprijin moral,in vederea realizarii laturii subiective a
infractiunii cum ar fi: procurarea de date,informatii cu privire la locul si timpul unde urmeazasa
fie savarsita infractiunea,etc.
B) Complicitatea nemijlocita si comlicitatea mijlocita :aceste feluri de complicitate se
diferentiaza prin modul in care contributia complicelui se insereaza in complexul activitatii prin
care se savarseste fapta prevazuta de legea penala
Este complicitatea mijlocita atunci cand contributia complicelui a ajuns sa constituie o inlesnire
sau un ajutor la savarsirea faptei prin intermediu,prin mijlocirea unui alt particiant,sau chiar
complice.In schimb putem vorbi despre complicitate nemijlocita atunci cand sprijinul a fost dat
de complice direct persoanei care a savarsit fapta prevazuta de legea penala,adica autorului.
c)Complicitatea prin inlesnire sau ajutir la savarsirea faptei prevazute de legea penala si
complicitate prin promisiunea de tainuire a bunurilorsau de favorizxare a infractorului:astfel de
activitati consta in facilitarea accesului autorului,prin descuierea usii incaperii in care se afla
bunurile ce urmeaza a fi sustrasae,iar in cazul infractiunii de omor,prin punerea la indemana a
obiectului contondent sau intepator capabil de rezultatul letal.

d)In raport de momentul savarsirii faptei prevazute de legea penala complicitatea poate fi
complicitate anterioara si complicitate concomitenta.Aceste forme de complicitate se diferentiaza
prin factorul timp raportat la momentul inceperii actelor de executarepentru savarsirea faptei
prevazute de legea penala.Astfel complicitatea anterioara rezida in contributia data
autorului,inainte de savarsirea faptei ,iarcomplicitatea concomitenta consta in sprijinul dat la
savarsirea faptei prevazutew de legea penala,dupa inceperea actelor de executare.
e)Complicitate prin actiune si complicitate prin inactiune.Dupa aspectul dinamic al contributiei
complicelui la savarsirea faptei prevazute de legea penala se disting:complicitatea prin actiune
care are loc atunci cand complicele acorda ajutor prin actiune (ca de ex.aduna informatii,ofera
instrumente) si complicitatea prin inactiune care are loc atunci cand ajutorul complicelui consta
in neindeplinirea unor obligatii legale.

BIBLIOGRAFIE GENERALA
1.Alecu Gh. Drept Penal.Partea Generala,Editura Europolis,Constanta, 2007
2.Maria Ioana Michinici.Drept Penal.Partea generala I, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi,2009
3.Al.Boroi.Drept penal .Parte generala,Editura ALL Beck,Bucuresi 2009

4.Drept Penal General (I)-Suport de Curs


5.www.juspedia.ro