Sunteți pe pagina 1din 7

Curs 1- Dermatologie

Tegumentul

-tegumentul= pielea= organ cutanat


-structură pluristratificată; foiţă externă, foiţă internă
-origine embriologică dublă:
• ectoderm: epiderm + anexe (folicul pilos sebaceu, glande sudoripare, unghiile, nervii pielii)
• mezoderm: derm şi hipoderm
-macroscopic:
• înveliş continuu cu puncte de rezistenţă minimă
• prezintă pe suprafaţă:
 proeminenţe
 cute:
• congenitale-> corespund marilor pliuri: retroauriculară, ombilicală, cot,
poplitee, interfesiere, subfesiere, anogenitale
• dobândite-> riduri: unghiul extern al orbitei, dosul mâinilor, gât
 orificii:
• mari-> corespund orificiilor bucal, anal, vaginal
• mici: pori sudoripari, centrate de un fir de păr= foliculare; glande
sudoripare ecrine,apocrine
-cutele şi proeminenţele: alternează într-un desen romboidal, este nespecific pentru individ (ex:
palme, plante-> dermatoglife, amprente), se accentuează cu vârsta
-cel mai greu organ din corp (14-16 Kg la un individ de 70-75 Kg)
-suprafaţa: importantă în administrarea citostaticelor 1,8-1,9 m2
-grosime (0,3mm-1cm):
• subţire în zona organelor genitale, zona feţei
• groasă pe spate, faţa extensoare a membrelor
-culoarea determinată de :
a) conţinutul de melanină al epidermului şi conţinutul în sânge de hemoglobină
b) gradul de vascularizaţie cutanată
c) calibrul vascular (vasodilataţie/vasoconstricţie)
d) conţinutul/grosimea stratului cornos
-microscopic:
a) epidermul
-epiteliu stratificat pavimentos corespunzător evoluţiei din profunzime a celulelor prin mişcări
ascensionale
-trei tipuri de celule:
• keratinocite 99%
• melanocite 1% (celule cu prelungiri numeroase, bogate în ribozomi încărcaţi cu
melanină)
-liniile de demarcare cu dermul-> membrana bazală ondulantă
-prelungirile epidermului în derm= creastă interpapilară, prelungirile dermului în epiderm= papile
dermice
-avascular

Structură
1. Strat germinativ:
-celule alungite, un singur strat
-se leagă de membrana bazală prin formaţiuni numite semidesmozomi (= îngroşări ale membranei
bazale)
-prekeratină= filamente P dezorganizate în citoplasmă
-nucleul are un coafaj cu granule de melanină (efect fotoprotector)

1
-melanocitele au o srtructură dendritică, prin prelungiri vin în contact cu stratul bazal şi cedează
pigmentul
-este un strat avascular, conţine nervi, nutriţia şi drenarea se realizează prin osmoză transbazală

2. Stratul spinos:
-malpighian, 10-15 straturi celulare
-celulă ovoidă
-filamente de prekeratină în mănunchiuri= tonofilamente
-din loc în loc îngroşări numeroase asemănătoare semidesmozomilor, pereche cu îngroşările
celulelor alăturate
-la microscopul optic dă impresia de strat continuu
-spaţii intercelulare: cvasivirtuale, totalitatea lor = sistem lacunar; între celule există un ciment=
glicocalix
-membrana celulară are falduri vizibile la microscopia electronică prin care pătrund sinuozităţile
membranelor celulelor vecine-> sediul de sinteză al vitaminei D3 (funcţia antirahitică a
tegumentului)

3. Strat granulos:
-celulele devin turtite, axul mare paralele cu tegumentul
-conţin granulaţii de keratohialin
-tonofilamente întinse la periferie
-nucleu picnotic, alungit

4. Stratul lucid:
-celule cu structuri celulare discrete , mascate de conţinutul lipidic= eleidină
-microscopie optică-> transparent

5. Stratul cornos:
-acidofil
-alcătuit din saci cornoşi, cu celule moarte care se elimină una câte una=> descuamare fiziologică
-deasupra stratului cornos există un strat fiziologic= pelicula (filmul, mantaua) lipoacidic cu rol în
apărarea pielii

b) dermul
-derm papilar-> până la baza papilelor (activitate metabolică + vascularizaţie intens crescută)
-derm subpapilar= bandă fină intens vascularizată
-corion= 4/5 din grosime
-ţesutul subconjunctiv (substanţa fundamentală)-> gel de MPZ, predomină acidul hialuronic,
condroitinsulfatul, în care plutesc celulele şi fibrilele
-limita este ondulată deoarece creşte suprafaţa de schimb de 20 de ori
-celulele dermului:
• fixe:
• fibroblastul: celulă fusiformă cu prelungiri, aparat ribozomal şi mitocondrial bine
dezvoltat-> rol în sinteza fibrelor
• histiocitul: elasticitate crescută, rol în fagocitoză, pinocitoză; celulă mare, ovoidală;
macrofag-> histiocit activat
• mastocitul: „glandă unicelulară”, ovoidal, în citoplasmă există granulaţii
metacromatice, depozit de amine biologic active(histamină, heparină, serotonină,
prostaglandine,etc.)
• mobile-> prin diapedeză trec din vase în derm
• limfocite T
• polimorfonucleare: neutrofile, eozinofile
• hematii

2
-fibre:
• colagene-> groase, roşu palid (acidofile)
-se ramifică bogat, nu se anastomozează
-striaţii bogate
-rezistenţă mecanică crescută la tracţiune
-primele afectate în scleroza tisulară
• elastice-> filament axial de elastină învelite în elastomucină ce formează un manşon
-formează o reţea densă
-sunt fragmentate în îmbătrânirea cutanată
-fibre contractile
• reticulinice-> argentafine
-reţea densă dar foarte discretă
-aglomerate în zona membranei bazale
-formate din precolagen

c) hipodermul
-lipsa substanţei fundamentale
-fibrele condensate în septe ce delimitează lobuli
-în lobuli există celule= adipocite cu nucleul împins la periferie=> panicul adipos cutanat

Vascularizaţia tegumentului
-plex profund hipodermic-> artera aferentă-> plex subpapilar-> arteriole terminale pentru fiecare papilă
dermică-> metaarteriolă
-în papilă capilarizare-> venulă descendentă-> plex subpapilar->plex profund subcutanat
-există şunturi arterio-venoase-> element important în stările de şoc

Inervaţia tegumentului
-bogată, terminaţii nervoase senzitive, vagomotorii, excitosecretorii colinergice în jurul glandelor
sudoripare
-formaţiuni libere iederiforme, încapsulate-> corpusculi senzitivi specializaţi

Anexele tegumentare
a) cornoase:
a. unghia:
-pe falanga terminală pe patul unghial
-structură:
-margine liberă cu şanţul subunghial
-porţiune ascunsă sub o placă cutanată= rădăcina (perionix unghial)
-matricea unghiei= zonă de creştere 1mm/săptămână
-plica cutanată periunghială înveleşte unghia
-corpul unghiei
b. firul de păr:
-într-o invaginaţie a pielii= sac folicular cu: orificiu (ostium folicular), infundibul
folicular, sac folicular propriu-zis
-16 tunici
-structură:
-porţiune aeriană
-rădăcina ce se îngroaşă progresiv spre porţiunea cea mai profundă
-bulbul folicular-> la extremitatea distală formează o invaginaţie prin care
pătrunde un ghem vascular= papila firului de păr
b) glandulare:
a. glandele sudoripare:
• glomerul secretor profund în derm
• canal secretor ce străbate papilele dermice

3
• por sudoripar
b. glandele sebacee:
• varsă conţinutul în sacul folicular= anexa firului de păr
• unitate pilo-sebacee
• unge firul de păr şi tegumentul

Fiziologia tegumentului
-aproximativ 30 de funcţii
-funcţiile specifice (biochimice):
• keratinogeneza:
o procesul de producere a keratinocitelor
o constă în maturarea prekeratinei-> keratină finală
o suport aa sulfuraţi: cistină, cisteină, metionină, glutation
o proces biochimic de bază realizat în contul grupărilor –SH-> reducerea a două grupări –
SH=> S2=> punţi disulfidice solide care dau stabilitate moleculei de keratină
o este un proces reglat enzimatic (vitamina A, factorul de creştere epidermică,etc)
o vitamina are un rol decisiv
o durata procesului 24-25 zile (patologic se accelerează-> 2 zile)
• melanogeneza:
o tirozina sub acţiunea tirozinazei-> dioxifenil alanina sub acţiunea dopazei->……….-
>produs ciclic= MELANINA-> stocată pe ribozomi= melanozom; migrează în prelungirea
melanocitului şi cedată keratinocitului din stratul bazal
o control:
 MSH rol (+)
 Epifiza->melatonina rol (-)
 Hormoni tiroidieni şi hormonii suprarenali rol (+)
• pilogeneza
• onicogeneza

-funcţiile tegumentului:
1. externe-> de relaţie:
• protecţie:
o mecanică-> se realizează prin rezistenţa opusă de tegument la agenţii mecanici:
 strat continuu
 mijloace de coeziune interkeratinocitară-> asigură rezistenţă sindesmozomii,
desmozomii, faldurile interconectate ale celulelor vecine, glicocalix, ondulaţia
membranei bazale
 rezistenţa fibrelor de colagen-> rezistenţă la tracţiune
o termică:
 conţinut crescut de H2O şi lipide-> conductibilitate termică scăzută, capacitate
calorică crescută de înmagazinare (grosimea hipodermului)
o antiactinică:
 radiaţii UV: prin coafajul cu granule de melanină, prin refringenţa
keratohialinei, prin grosimea stratului cornos
 radiaţii γ, ionizante-> nu există protecţie, vulnerabilitate
o electrică-> prost conductor de electricitate doar în stare uscată
o chimică:
 prin prezenţa peliculei lipoacidice permanentă, pe tot tegumentul alcătuită din
sebum, secreţie sudorală, resturi celulare ale stratului cornos, floră saprofită,
particule de praf, microbi adiacenţi tegumentului; are pH= 4,5-5,5
 faţă de substanţele chimice se comportă ca o membrană cu absorbţie selectivă

4
 tripla barieră: stratul lucid impregnat cu lipoizi, membrana bazală şi starea de
gel a substanţei fundamentale
 impermeabil pentru apă, permeabil pentru halogeni, hidrocarburi, metale
(Cr,Ni)
o biologică:
 prin continuitatea stratului cutanat
 prin aciditatea filmului lipoacidic
 prin competiţia floră saprofită-agenţi microbieni
 există 20 de specii saprofite, dar trei au importanţă mai mare: corinebacteriile,
stafilococ alb(epidermidis), bacili care produc acid butiric
• rol senzitiv (senzorial):
o terminaţiile libere preiau durerea şi pruritul
o corpusculii Ruffini pt. cald
o corpusculii Krause pt. rece
o discurile Merkel pt. percepţia tactilă fină
o corpusculii Vater-Pacini pt. barorecepţie
• respiraţia cutanată:
-O2-- sânge 2%
-CO2- exterior 2%-2,5%
-raportat la ventilaţia pulmonară

2. interne-> de integrare:
 termoreglare:
-in zona de confort termic (28-32ºC):
-proces continuu
-50% din căldură se pierde prin radiaţie termică directă
-15% prin conducţie->contact cu corpuri reci
-15% prin convecţie-> schimbare rapidă a curenţilor de aer
-15-20% evaporare transepidermică-> perspiratio insensibilis
reglare: reflexe termice cu punct de plecare receptorii cutanaţi, temperatura
sângelui ce irigă hipotalamusul
-trecerea temperaturii peste temperatura zonei de confort termic implică apariţia
sudorii
 excreţie/secreţie:
-glande sudoripare-> două tipuri:
-ecrine-> pe tot tegumentul 1800000-2000000, intră în funcţie de la naştere
-apocrine-> doar axilar, perigenital, perineal; intră în funcţie la pubertate=>
caracter sexual secundar
-sudoarea= determinată de celulele din glomerulul sudoripar= sudoare
primară care suferă un proces de retrorezorbţie -> urcă la suprafaţă-> sudoare
secundară (mai concentrată)-> aproximativ 1 litru; oscilaţii: iarna 300-200 ml. vara
2-3 litri
-este alcătuită din 99% apă, 1% reziduu solid (NaCl, uree, uraţi, ac.
uric, ac. piruvic, ac. lactic, indican, urme de creatinină
-controlul secreţiei sudorale : fibrele colinergice excitosecretorii,
fibre adrenergice nu sunt (-) dar realizează o secreţie vâscoasă, în cantitate redusă,
rece („de groază”)
-glande sebacee-> anexate firului de păr
-există doar în zonele ( la pubertate apare acnee): faţa, scalp, gât, umeri,
medio-sternal, torace posterior
-produs de secreţie-> sebum 1-2 g/24h
-compoziţie: colesterol, squalen, trigliceride, acizi graşi saturaţi/nesaturaţi

5
-tip secretor: holocrin-> nu există o secreţie propriu-zisă, celulele în sine se
vaporizează şi se sparg-> sebumul
-control endocrin:
-androgeni-> excitosecretorii (receptori periferici pentru testosteron,
DHEA, androsteron)
-estrogen + pogestative-> inhibitori
 rol imunologic:
-demonstrată de numărul crescut de afecţiuni cutanate cu patogenie alergică
-organ folosit la testarea alergică
-celule imunocompetente: celule Langerhans, histiocite, mastocite, limfocite T ce
migrează în tegument

Agresiune cutanată
-răspuns:
 inflamaţie
 reacţie proliferativă celulară
 modificări degenerative-distrofii
-modificări:
 epidermice:
o ale compartimentului intercelular-> date de infiltraţia prin osmoză a unui lichid de origine
dermică-> epiderm= exoseroză
 cantitate scăzută-> spaţiile intercelulare devin reale= spongioză (=>edem – semnul
godeului)
 cantitate crescută-> lichidul rupe coeziunea dezmozomială dintre celule-> vezicule
(veziculizare)
 cantitate foarte crescută-> rupere pe arii mari-> flictenizare-> bulă
-topire= acantoliză= proces autoimun-> bulă acantolitică (pemfigusul), ruperea
legăturilor între celule (a desmozomilor)
-exocitoză= trecerea prin membrana bazală a celulelor din derm (limfocite,
neutrofile, eozinofile)-> abcese intraepidermice
o ale compartimentului celular:
 cantitativ-> proliferare izolată a straturilor spumos (hiperacantoză), granulos
(hipergranuloză), cornos (hiperkeratoză)
 calitativ:
• proliferare tumorală a epidermului:
o celulele bazale-> cc.bazocelular
o celulele spinoase-> cc. spinocelular
o melanocitele-> nev, melanom
• calitative propriu-zise ale straturilor :
o parakeratoza-> keratoză incompletă, accelerată, clinic-> scuame
o diskeratoza-> keratinizare normală dar profundă într-un strat unde
nu trebuie să existe
 dermo-hipodermice:
o vasculare:
 hiperemia
 trombozarea
 ischemia
 proliferare endotelială
 edem-> spaţiu optic vid în jurul vaselor
 hemoragia-> hematii în spaţiul extravascular
o celulare

6
 proliferarea celulelor locale-> proliferare propriu-zisă: lipom, histiocitom, fibrom,
hemangiom, limfangiom, mastocitom
 proliferarea celulelor străine-> infiltrat celular
 proliferare malignă-> sarcoame primare, fibrosarcom

Leziuni distrofice/degenerative
 generale:
o necroză-> rapidă (electrică, chimică)
o necrobioză-> lentă=>cazeum= cazeificare
o atrofia= scăderea tuturor straturilor cutanate
-clinic pielea-> foiţă de ţigară, se vede reţeaua vasculară subiacentă, pliată ca o cârpă
o scleroza/fibroza= proliferare anarhică a fibrelor de colagen
 particulare:
o degenerescenţă fibrinoidă, colagenoze în special lupusul
o degenerescenţă mucoidă
o degenerescenţă amiloidă
o degenerescenţă calcară
o degenerescenţă hidropică
o degenerescenţă vacuolară.