Universitatea Dunarea de JosGalati

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

PROIECT LA DISCIPLINA COMERT INTERNATIONAL

TEMA: Comertul exterior si politica comerciala a Indiei

STUDENT: Borcea Ion

ANUL DE STUDIU: II
SPECIALIZAREA: Afaceri internationale

GALATI
2013

Comertul exterior si politica comerciala a Indiei

INTRODUCERE

India este localizata in Asia de sud- est, si are o suprafata totala de 3.287.590 Kmp, cu
o linie de tarm de 7500 km. India se invecineaza cu Bangladesh, Bhutan, Birmania,
China, Nepal si Pakistan . In conformitate cu datele ultimului recensamant realizat de
ctre statul indian n cursul anului 2011activitate creia i-a fost acordata o foarte mare
importanta populatia totala a Indiei este de 1210 milioane locuitori nregistrndu-se de la
ultimul recensamnt din 2001 o crestere a populaiei cu181,4 mil. de locuitori, adic cu
17,64%, si cu o speranta de viata, la nastere, de 67,46 ani pentru barbati si 72.61 ani
pentru femei. Din punct de vedere a mpririi pe sexe populatia masculin este mai
numeroasaraportul fiind de 940 de femei la 1000 de brbai.
Densitatea populaiei este de 382 de locuitori pe km ptrat relativ mic in raport cu
numarul mare de locuitori. Gradul de alfabetizare a populaiei este relativ mic
comparativ cu cel din rile civilizate fiind
de numai 74,04%, cu toate eforturile susinute ale guvernului indian de a derula programe
de alfabetizare. Principalele grupuri etnice sunt: Indo - Arianii 72 %, Dravidienii 25 %,
Mongolii si altii 3 %.
Principalele grupuri religioase sunt: Hindusii 80,5 %, Musulmanii 13.4 %,
Crestinii 2,3 %,Sikh 1.9 %, Budistii 0,8 %, Jainii 0,4 % si altele 0,6 % .
Hindi este limba nationala si este folosita de 41,03% din populatie, deasemenea sunt
14 limbi oficiale plus alte 24 de limbaje vorbite de peste un milion de oameni, fiecare.
Engleza are un statut de limba asociata, dar este cel mai imporatnt limbaj pentru
comunicarea la nivel national, politic . India este o republica federala cu 28 de State
independente si 7 teritorii unionale. Presedintele Indiei este doamna Pratibha PATIL si
este seful Statului iar Primul Ministru domnul Dr. Manmohan SINGH, este seful
Guvernului.
Legislativul este alcatuit dintr-un parlament bicameral (Sansad) camera superioara
sau Consiliul Statelor (Rajya Sabah) care are 250 de membri din care 12 sunt numiti de
Presedinte, iar diferenta este aleasa de membrii electori ai Statelor si teritoriilor Asociate
si din camera inferioara Camera Populara (Lok Sabah) care are 545 de membrii din care
543 sunt alesi prin vot popular direct iar 2 numiti de Presedinte.
In prezent, in urma alegerilor din 16 mai 2009, India este condusa de un guvern de
coalitie al United Progressive Alliance, dintre care cel mai important este Congresul
National Indian (presedinte
Sonia Gandhi).

CAPITOLUL 1 . Consideratii generale cu privire la comertul exterior

Comertul exterior este o ramura distincta a unei economii nationale care cuprinde
operatiunile comerciale sau de cooperare economica sau tehnico-stiintifica in raporturile
cu strainatatea privind vanzarea-cumpararea de marfuri, lucrari, servicii, licente,
consignatia sau depozitul , reprezentarea sau comisionul, operatiunule financiare,
asigurarile, turismulsi in general, orice acte sau fapte de comert.
Potrivit acestei definiii, comerul exterior cuprinde dou componente de
baza :
1. Operaiunile comerciale internaionale reprezint o form de
interdependen ntre ntreprinderi i economiile naionale n sfera
comercializrii i includ:
comerul internaional cu mrfuri, care este format, la rndul
su, din:
exportul de mrfuri care cuprinde totalitatea
operaiunilor comerciale prin care o ar vinde unei alte
ri o parte din mrfurile produse sau prelucrate;
importul de mrfuri care cuprinde totalitatea
operaiunilor comerciale prin care o ar cumpr
mrfuri din alte ri n vederea satisfacerii consumului
productiv i neproductiv.
comerul internaional cu servicii comerciale, numit i
comer invizibil, care cuprinde serviciile conexe operaiunilor
de export-import (transporturile, asigurrile, licenele),
turismul internaional;
operaiunile comerciale combinate, respectiv reexportul,
compensaiile, switch-ul, prelucrarea n lohn, operaiunile de
perfecionare etc., adic tehnicile utilizate pentru facilitarea
schimburilor i valorificarea oportunitilor de profit
comercial.
2. Alianele i cooperrile internaionale reprezint o form
dezvoltat a legturilor economice dintre state n vederea realizrii
unei strategii comune, durabile, n domenii diferite de activitate.
Raiunile care stau la baza acestor legturi pleac de la existena unor
interese comune, complementaritate tehnologic, exploatarea eficient
a competenelor i resurselor proprii.
Principalele forme de aliane i cooperri internaionale sunt
urmtoarele:
cooperrile pe baze contractuale, n care pot fi incluse

contractele de licen, franizarea, subcontractarea etc., toate

constituind forme de transfer internaional de tehnologie de
producie (licenierea, subcontractarea) sau de comercializare
(franizarea);
aliane strategice sub form de asociaii, consorii etc. pentru
construirea de obiective n comun, livrri la cheie, consultingengineering etc.;
cooperarea instituionalizat, reprezentat de societile
mixte.
In contextual interdependentelor economice internationale, comertul international se
distinge printr-un rol essential, care s-a manifestat inca de la aparitia sa. El s-a dezvoltat
in decursul timpului sub influenta unui sistem de factori naturali, economici, stiintificotehnici, social-politici, culturali, interni si externi. Cu cat economia nationala este mai
amplu deschisa catre economia internationala, cu atat incasarile si platile intre rezidenti si
nerezidenti vor exprima un volum mai mare de schimburi comerciale si financiare in
raporturile tarii cu restul lumii, iar acestea vor influenta mai profund procesele economice
si financiare interne ale economiei nationale, generand in anumite conditii si un proces de
angajare si acordare de imprumuturi internationale.
Relatiile economice internationale cuprind atat fluxuri (tranzactii) comerciale, cat si
fluxuri (tranzactii) financiare:
Fluxurile comerciale internationale reflecta interdependentele dintre tari in
planul economiei reale, fiind rezultatul adancirii treptate a specializarii operatorilor
economici din diferite tari in producerea si comercializarea de bunuri tangibile (produse
corporale: materii prime, semifabricate si produse manufacturate), de bunuri intangibile
(produse ale inteligentei umane sub forma de produse incorporale: brevete de inventie,
know-how, lucrari de proiectare) sau de prestari de servicii (transporturi si asigurari,
turism international, servicii profesionale).
Fluxurile financiare internationale sunt acele tranzactii intre rezidentii unei
tari si cei din restul lumii care au ca obiect transferul de mijloace de plata si/sau de credit.
Aceste fluxuri vizeaza, pe de o parte, compensarea tranzactiilor comerciale, iar pe de alta
parte, tranzactii financiare independente fata de activitatea comerciala internationala.
Aceasta a doua categorie de fluxuri financiare se concretizeaza in miscarile internationale
de capital (credite externe acordate sau/si primite, investitii straine directe sau de
portofoliu, miscari de fonduri financiare pe termen scurt). Consecintele migratiei
transfrontaliere a capitalului in vederea valorificarii pe o alta piata decat cea pe care s-a
format el se reflecta tot sub forma unor fluxuri financiare, dar de sens invers fata de
sensul miscarii capitalului, fiind concretizat in veniturile din plasamentele externe de
capital. O buna parte din aceste venituri se repatriaza in tara de origine a capitalului sub
forma de dobanzi (pentru credite), profituri (pentru investitii) si sume generate de
diferentele existente pe diferite piete financiare intre ratele de schimb (pentru miscarile de
fonduri pe termen scurt).

Circuitul economic mondial reprezinta ansamblul fluxurilor economice

internationale privite in unitatea si interdependenta lor. El reflecta ingemanarea formelor
schimbului mutual de activitati intre diferite economii nationale, referitoare la activitatile
producatoare de bunuri economicer, de distributie, de cercetare stiintifica etc. In conditiile
actuale detin o pondere tot mai importanta fluxurile monetare, financiare, de servicii si
informatii etc.
Cu cat gradul dezvoltarii economice interne este mai mare, cu atat legaturile
economice externe ale tarii respective sunt ma intense, fapt ce releva ponderea majora in
circuitul economica mondial detinuta de tarile puternic dezvoltate.

CAPITOLUL 2: Consideratii generale cu privire la politica comerciala

Politica comerciala este o parte componenta a politicii economice a unui stat, care
vizeaza sfera relatiilor economice externe ale acestuia. Ca si politica economica, este
atributul fiecarui stat.
Politica comerciala reprezinta totalitatea reglementarilor adoptate de un stat cu
caracter administrativ, juridic, fiscal, bugetar, financiar, valutar etc., in scopul
promovarii sau restrangerii schimburilor comerciale externe si a protejarii economiei
nationale de concurenta straina.
Pentru ca relatiile economice externe sunt un factor important al cresterii economice,
principalul obiectiv, pe termen lung, pe care statele il urmaresc cu ajutorul
instrumentelor si masurilor de politica comerciala este stimularea dezvoltarii economiei
nationale si protejarea acesteia de concurenta straina.

Drept urmare, politica comerciala a fiecarui stat trebuie sa indeplineasca trei

functii principale:
1. promovarea relatiilor economice externe, adica impulsionarea exporturilor;
2. protejarea economiei nationale de concurenta straina, ceea ce presupune
reglementari si controlul asupra importurilor;
3. urmarirea pentru a realiza un echilibru dinamic in balanta comerciala si
balanta de plati, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.

Din aceste obiective pe termen lung se desprind mai multe obiective pe termen scurt si
mediu:

perfectionarea structurii schimburilor comerciale externe;

fie restrangerea, fie stimularea comertului cu anumite produse sau grupe
de produse;
orientarea geografica a fluxurilor comerciale internationale:
restrangerea acestor fluxuri cu unele tari si dezvoltarea lor cu altele;
imbunatatirea raportului de schimb prin sporirea puterii de cumparare a
exportului.

Toate aceste obiective sunt diferite de la stat la stat, in functie de conditiile interne si
internationale.
In perioada postbelica, in conditiile in care interdependentele economice internationale sau adancit, o reglementare a relatiilor economice intre state a devenit obiectiva,
reglementare prin care s-a urmarit coordonarea modului de actiune a statelor in domeniul
politicii comerciale. Ca urmare, in afara unor reglementari a relatiilor economice dintre
state, in cadru bilateral, regional sau subregional, apare tendinta de multilateralizare a
relatiilor economice externe prin intermediul unor acorduri ce au incercat sa codifice
anumite principii si reguli, in ceea ce priveste folosirea diferitelor instrumente si masuri
de politica comerciala in relatiile reciproce.
In acest domeniu, pentru sistemul comercial mondial, o activitate specifica a dezvoltat
Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT) care, de la 1 ianuarie 1995, a
devenit Organizatia Mondiala a Comertului (OMC).
Pana la aparitia OMC, in practica relatiilor comerciale externe s-a aratat ca multe
state au elaborat si aplicat diverse instrumente de politica comerciala tot mai variate, prin
care au incalcat chiar diverse reglementari si statuari, urmare a anumitor acorduri privind
folosirea acestor instrumente in relatiile economice reciproce, in acelasi timp cu
promovarea unor puternice tendinte de regionalizare a schimburilor.
In domeniul politicii comerciale, in general, se actioneaza cu ajutorul a trei categorii
principale de instrumente si masuri:
1. masuri de natura tarifara (vamala);
2. masuri de natura netarifara, inclusiv paratarifara;
3. masuri de natura promotionala (de promovare si stimulare).

Primele doua categorii se refera la import, iar ultima vizeaza exportul.

Instrumente de politic comercial de natur tarifar

Parte component a politicii comerciale a unui stat, politica vamal este realizat
cu ajutorul reglementrilor adoptate de ctre stat care vizeaz intrarea sau ieirea n/din
ar a mrfurilor i care implic: controlul cu ocazia trecerii frontierei de stat a mrfurilor
i mijloacelor de transport, ndeplinirea formalitilor vamale i plata taxelor vamale(sau
impunerea vamal).
n cadrul politicii vamale, impunerea vamal a jucat i continu s joace rolul
principal.Ea ndeplinete trei funciuni:
- de natur fiscal (taxele vamale fiind o surs de venit la bugetul statului);
- de natur protecionist (protejeaz economia naional de concurena strin);
- de negociere(n sensul c statele pot negocia ntr-un cadru bilateral sau
multilateral concesii vamale).
Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de ctre stat asupra mrfurilor
atunci cnd acestea trec graniele vamale ale rii respective. Rezult c taxele vamale
sunt un instrument de politic comercial de natur fiscal, constituind o surs de venit la
bugetul statului, cu o inciden direct asupra preului produselor care fac obiectul
comerului exterior.
Taxele vamale pot fi clasificate dup mai multe criterii:
a). Dup scopul impunerii se mpart n dou categorii: taxe vamale cu caracter
fiscal i taxe vamale cu caracter protecionist. Ele se deosebesc dup nivelul impunerii;
cele cu caracter fiscal au n general un nivel redus, singurul scop pentru care se percep
fiind obinerea de venituri pentru bugetul statului; cele cu caracter protecionist au n
general un nivel ridicat, prin intermediul lor urmrindu-se, n primul rnd, reducerea
forei concureniale a mrfurilor importate i implicit protejarea pieei interne de
concurena strin.
b).Dup obiectul impunerii, taxele vamale sunt de trei feluri: de import, de
export i de tranzit.
Taxele vamale de import sunt cele mai frecvent folosite. Acestea se aplic asupra
mrfurilor de import, obligaia de plat revenind firmelor importatoare. Au rolul de a
proteja producia i consumul intern, de a diminua competitivitatea produselor strine i
de a asigura venituri pentru bugetul de stat. Atunci cnd au un nivel diminuat (sau cnd
lipsesc) taxele vamale de import pot determina ncurajarea unor fluxuri comerciale (cu
unele ri sau la unele grupe de mrfuri). Taxele vamale de import sunt suportate de ctre
consumatorul final al mrfurilor respective, pentru c - de regul - cheltuiala cu taxele
vamale este inclus n preul de vnzare ctre consumatori; mai rar, i parial, taxele
vamale de import sunt suportate de exportator prin reducerea voit a preului de ofert, cu
scopul asigurrii meninerii competitivitii produselor proprii pe piaa respectiv, ori ca
urmare a presiunilor fcute de importator.
Scopul principal al perceperii de taxe vamale de import este deci protejarea
produciei indigene.
Taxele vamale de export se percep de ctre stat asupra mrfurilor indigene atunci
cnd acestea sunt exportate.Nu au o larg rspndire pe plan internaional, comparativ cu
cele de import, se percep la un nomenclator redus de produse i pe perioade limitate de
timp. Prin intermediul lor, pe lng scopul fiscal se pot urmrii, n general, dou obiective
i anume:

fie ridicarea preului la produsele respective pe piaa internaional (cu

condiia ca statul respectiv s fie un exportator principal i furnizor pe piaa
internaional la produsele vizate);
- fie limitarea unor exporturi (de regul, produse neprelucrate materii prime
industriale sau agricole, care s fie prelucrate n ar ntr-o cantitate mare i
exportate apoi ca produse manufacturate) pentru a ncuraja dezvoltarea unor
ramuri industriale pentru care rile respective dispun de o baz
corespunztoare de materii prime.
Taxele vamale de tranzit se percep de ctre stat asupra mrfurilor care
tranziteaz (traverseaz) teritoriul vamal al rii respective. Ele nu au o rspndire prea
larg pe plan internaional i, de regul atunci cnd se percep, ele au un nivel sczut
ntruct statele sunt interesate s ncurajeze tranzitul pe teritoriul lor, aceasta fiind o
important surs de venituri (ca urmare a utilizrii cilor i mijloacelor de transport, a
porturilor, a depozitelor, a antrepozitelor etc.). Scopul perceperii taxelor vamale de tranzit
este pur fiscal.
c). Dup modul de percepere a taxelor vamale, acestea sunt de trei feluri: advalorem, specifice i mixte.
Taxele vamale ad-valorem se percep asupra valorii (declarate) n vam a
produselor i se stabilesc n cote procentuale care se raporteaz la valoarea vamal a
mrfurilor respective (de ex. 10 % din valoarea vamal a unui automobil). Valoarea
vamal este exprimat n moneda naional a rii importatoare i se calculeaz prin
transformarea preului mrfii importate, exprimat ntr-o valut strin, n moneda
naional. Avantajul principal al utilizrii taxelor ad valorem este determinat de faptul ca
asigur o procedur de percepere foarte simpl, lista vamal putnd fi elaborat mai
sintetic (pe grupe de produse). Dezavantajele acestui mod de percepere sunt determinate
de influenele nefavorabile pe care le pot produce oscilaiile preurilor de pia (scderea
preurilor de pe piaa internaional sau creterea celor de pe piaa intern) asupra
eficacitii taxelor vamale i asupra veniturilor bugetului de stat.
Totodat exist pericolul evaziunii fiscale, prin nscrierea n Declaraia vamal a
unor valori mai mici dect cele reale pentru mrfurile de import. mpotriva acestui risc se
poate aplica dreptul de preemiune al statului (prim-cumprtor), sau - pentru infraciuni
mai grave ori repetate - se poate proceda la confiscarea mrfurilor respective. Pentru a
putea identifica practicile neloiale n domeniul stabilirii valorii n vam, organul vamal
trebuie s dispun de liste de preturi (fie preuri minimale care stabilesc valoarea n vam
a produsului, i care sunt fixate prin hotrri de guvern, fie liste ale preturilor efective,
practicate pe principalele piee).
Taxele vamale specifice se stabilesc n sum fix pe unitate fizic de marf
importat sau exportat (bucat, ton, mc, etc.) i se stabilesc sub forma unei cifre (sume)
absolute n moneda rii respective (de ex. 1000 u.m. pentru o ton de gru, pentru un
automobil marca Ford etc.). Modul de percepere asigur un nivel mult mai ridicat al
proteciei tarifare iar eficiena taxelor nu este influenat de oscilaia preurilor. De
asemenea, veniturile bugetului de stat sunt mai puin fluctuante. Protecia asigurat este
ns variabil tocmai pentru c evoluia preurilor produselor pe pieele internaionale nu
este luat n calcul. Taxele vamale specifice nltur posibilitatea apariiei tentativelor de
evaziune fiscal, dar perceperea se face cu mai mult dificultate, deoarece - pentru o
corect ncadrare i percepere a taxelor vamale - este necesar o detaliere foarte analitic

a listei vamale (practic pn la nivel de produs), list ce trebuie actualizat foarte des
(altfel existnd pericolul ca produsele noi, nc necuprinse n liste, s poat fi importate
fr a se putea ncasa asupra lor taxe vamale).
Taxele vamale specifice au un efect protecionist mai puternic n raport cu taxele
ad valorem, iar efectul protecionist este cu att mai mare cu ct preurile sunt mai
sczute.
Taxele vamale mixte Pornind de la avantajele i dezavantajele folosirii celor
dou moduri de percepere a taxelor vamale, n multe state a nceput s se bucure de o
utilizare pe scara tot mai larga sistemul mixt de percepere. Metoda se bazeaz pe dou
moduri de combinare a utilizrii taxelor vamale ad valorem cu specifice. Astfel, se pot
utiliza taxele vamale ad valorem - de regul ca form principal, pentru cele mai multe
poziii din lista vamal - combinat cu cele specifice, care se percep doar la bunurile la
care este necesar un grad de protecie foarte ridicat. Practica a consemnat i varianta
stabilirii att de taxe vamale ad valorem ct i de taxe specifice pentru acelai produs,
organul vamal fiind abilitat s aplice modul de percepere care asigur protecia cea mai
ridicat.
d) Dup modul de stabilire sau fixare, taxele vamale se mpart n patru
categorii: taxe vamale autonome; taxe vamale convenionale; taxe vamale autonomo convenionale; taxe vamale asimilate.
Taxele vamale autonome se instituie n mod independent, de ctre fiecare stat,
pentru mrfurile sau relaiile comerciale cu anumite ri, cu care nu sunt nc ncheiate
nici un fel de nelegeri de natur vamal. De regul, se fixeaz mai multe niveluri
(maxime, minime i intermediare), urmnd ca n practic s se aplice taxe vamale
difereniate, n funcie de interesele comerciale i de alta natur dominante la produsul
respectiv, ori n funcie de politica comercial promovat fa de un stat sau altul. Taxele
vamale autonome se instituie ca prim form a taxelor vamale folosite de un stat
independent (ca taxe vamale noi sau n urma restructurrii radicale a regimului vamal
vechi).
Taxele vamale convenionale, (contractuale) se fixeaz n baza unor nelegeri bi sau multilaterale - cu alte state. Ca regul general, aceste taxe se percep asupra
mrfurilor provenind din rile care i acord reciproc clauza naiunii celei mai
favorizate i de aici decurg dou trsturi caracteristici: sunt mult mai reduse dect cele
autonome, pe care - tot de regul, le nlocuiesc, sau mpreun cu care pot coexista i, n
general, fac obiectul negocierilor tarifare n cadrul Organizaiei Mondiale a Comerului.
Taxele vamale autonomo-convenionale sunt rezultatul aplicrii simultane a
primelor doua categorii de taxe vamale. Organul vamal trebuie s asigure - mai nti stabilirea originii mrfurilor i abia pe urm - n funcie de regimul comercial practicat n
relaiile cu statul respectiv - va stabili taxele vamale corespunztoare. Procedura de
stabilire a originii mrfurilor este relativ complicat deoarece - urmare a sistemului
extrem de larg de cooperare internaional - unul i acelai produs poate suferi
transformri succesive n uniti productoare aparinnd de state diferite. Din aceast
cauz nu ntotdeauna ara exportatoare este una i aceeai cu ara de origine a
produsului. Criteriul cel mai des utilizat pentru stabilirea originii mrfurilor este valoarea
adugat. n baza acestui criteriu, ara de origine a unei mrfi devine aceea n care bunul
respectiv a ncorporat cea mai mare parte din valoarea adugat, sau n care a suferit o
transformare substanial. Este varianta ce se bucura de cea mai larg utilizare pe scar

internaional, deoarece permite o mbinare fericit a tuturor intereselor ce trebuiesc

promovate prin practicarea politicilor comerciale externe.
Taxele vamale asimilate nu mai au n prezent dect valoare istoric. S-au
practicat ns, pe scar destul de larg, ndeosebi n primele dou decenii postbelice. Din
punct de vedere tehnic taxele asimilate se bazau pe preluarea regimului vamal al unui alt
stat. Acest sistem a fost utilizat mai ales de ctre statele care i-au ctigat independena
de stat (fostele colonii), state care, neavnd o experien proprie relevant pentru a-i
defini un regim vamal autonom, au procedat la preluarea regimului vamal al fostei
metropole. Cum este firesc, aplicarea unui asemenea regim vamal nu putea determina
rezultatele dorite n plan comercial, drept pentru care, dup o perioad de experimentare,
necesar definirii unui regim comercial propriu, se procedeaz la abandonarea acestor
practici.
e) Dup scopul urmrit taxele vamale se mpart n: taxe vamale protecioniste;
taxe vamale prefereniale; taxe vamale de retorsiune.
Trebuie remarcat faptul c toate taxele vamale urmresc (mai mult sau mai puin,
n funcie de nivelul concret al acestora) i un scop fiscal.
Taxele vamale protecioniste urmresc diminuarea capacitii concureniale a
mrfurilor de import n raport cu produsele similare din producia indigen, n beneficiul
ramurilor proprii de producie i al balanei comerciale. Aceste taxe vamale au niveluri
relativ ridicate i se aplic, de regul, n mod difereniat, n funcie de natura i originea
mrfurilor respective. Se poate argumenta aici c, indiferent de scopul lor direct, toate
restriciile tarifare au un efect protecionist implicit.
Taxele vamale prefereniale au - n raport cu celelalte taxe vamale - un nivel mai
redus, fiind aplicate tuturor sau numai anumitor mrfuri importate din anumite ri n
scopul de a stimula schimburile comerciale cu tarile respective i nu se extind asupra
mrfurilor provenite din alte ri.De regul regimul comercial preferenial nu se extinde
in mod automat asupra tuturor mrfurilor sau partenerilor. Regimul comercial preferenial
este considerat excepie de la prevederile Clauzei naiunii celei mai favorizate, fcnd
obiectul unor prevederi speciale n acordurile comerciale bilaterale sau a unor scheme de
preferine aplicate n mod nereciproc cum ar fi Sistemul Generalizat de Preferine
vamale.
Taxele vamale de retorsiune sunt componente ale regimului comercial
sancional; acestea se instituie - de regul - ca msuri de rspuns la politicile comerciale
discriminatorii sau neloiale practicate de unele state sau firme partenere. Nivelul acestor
taxe este prestabilit i este astfel calculat nct s produc efectele urmrite, deci au
niveluri foarte ridicate atunci cnd se dorete obinerea efectului prohibitiv sau suficient
de ridicat pentru a anihila avantajele pe care unii parteneri doresc s i le creeze prin
practici neloiale. Din categoria taxelor de retorsiune (dar avnd o dubl natur, att
tarifar ct i netarifar) mai cunoscute i folosite sunt taxele antidumping i cele
compensatorii.
Taxele antidumping se percep asupra produselor de import n scopul de a anihila
efectele dumpingului comercial practicat de unii exportatori. Fiind o msur de
retorsiune, se aplic numai la acele produse la care strategia de penetrare pe piaa
internaional este dumpingul (inclusiv cel valutar).
Dumpingul const n folosirea unui pre de export mai sczut dect cel normal
(determinat de condiiile de producie sau de cele ale pieei respective). Ca urmare a unei

asemenea practici rezult un avantaj important care permite firmei respective s ptrund,
sau s-i consolideze poziia, pe o anumit pia, n dauna concurenei. Pentru realizarea
acestui obiectiv (cucerirea unei piee sau consolidarea poziiei pe pieele mai importante)
firmele care practic dumpingul renun n mod deliberat la o parte a profiturilor (uneori
preul de ofert fiind egal sau chiar mai mic n raport cu costul produciei), se folosesc de
pieele ce ofer fora de munc cea mai ieftin (dumping social); exist situaii n care
practicile de dumping sunt sprijinite printr-o politic oficial de depreciere a monedei
naionale (dumping valutar), practicat n scopul asigurrii unei competitiviti sporite
(relative i limitate ca durat - dumping sporadic sau persistent) a produselor indigene.
Taxele compensatorii se percep asupra mrfurilor de import care au beneficiat n ara de origine - de subvenii (sau prime de export, etc.) din partea bugetului de stat.
Nici n acest caz mrimea taxei nu poate depi diferena de pre (ntre cel normal i cel
diminuat pe seama subveniilor primite din partea bugetului de stat de ctre exportator).
ntruct folosirea de subvenii la produsele destinate exportului poate aduce prejudicii
partenerului, prin convenii internaionale (ndeosebi prin documentele Rundei Tokyo),
statele au decis interzicerea subveniilor.
Sunt admise, cu titlul de excepie, doar subveniile folosite de statele cele mai
srace pentru a-i sprijini ptrunderea pe piaa internaional a produselor ramurilor
industriale nceptoare (n formare). n celelalte cazuri, cnd constat utilizarea de
subvenii la produsele pentru export, statul importator poate institui regimul sancional
prin perceperea de taxe compensatorii, calculate tot ca diferen ntre preul normal de
ofert i cel artificial (datorat subveniilor).
Instrumente de politica comerciala de natura netarifar
Instrumentele netarifare reprezint un complex de msuri i reglementri, publice
sau private care mpiedic, limiteaz sau chiar deformeaz fluxul internaional de bunuri
i servicii i care au ca principal scop aprarea pieei interne de concurena strin i/sau
echilibrarea balanei de pli.
Comparativ cu barierele tarifare cele netarifare prezint o serie de particulariti
urmtoarele prezentnd o importan mai deosebit:
1. Instrumentele netarifare urmresc mrfurile din etapa iniial, a negocierii unei
tranzacii, i pn n momentul cinsumului final al bunurilor.
2. Se prezint ntr-o mare diversitate i au un grad difereniat de protecie;
3. Reglementrile netarifare au domenii extrem de variate de aplicabilitate, legate de sfera
relaiilor economice internaionale;
4. Reglementrile cu privire la instrumentele netarifare sunt mai greu de cunoscut de
ctre exportatori ceea ce determin evaluarea cu dificultate a gradului de protecie i a
nivelului discriminrii;
5. Barierele netarifare pot influena direct sau indirect volumul importurilor sau pot crea
condiii care s ngreuneze realizarea importurilor.
Pentru caracterizarea principalelor tipuri de restricii netarifare vom utiliza
clasificarea realizat de GATT dei n literatura de specialitate se ntlnesc i alte
clasificri. Instrumentele din aceasta categorie se pot mpri n:
a) bariere care implic o limitare cantitativ direct a importurilor (restricii
cantitative);
b) bariere care implic o limitare a importurilor prin mecanismul preurilor;

c) bariere ce decurg din formalitile vamale i cele administrative;

d) bariere care decurg din normele tehnice, de calitate i sanitare;
e) bariere care decurg din participarea statului la activitatea de comer exterior.
a). Restricii cantitative. n aceasta grup sunt cuprinse instrumentele de politic
comercial ce se utilizeaz cu scopul de a limita n mod direct - n primul rnd n plan
cantitativ - importurile de mrfuri; aciunea restriciilor cantitative este extins ns de
multe ori i asupra exporturilor ct i asupra altor componente ale relaiilor economice
internaionale. Folosirea acestor restricii este reglementat prin convenii internaionale,
partenerii putnd fixa i anumite concesii, pe care i le pot acorda n mod reciproc.Din
acest grup de reglementri fac parte :
- interdicia sau prohibiia;
- contigentele sau cotele de import sau export;
- licene de import export ;
- limitri voluntare la export
- extinderi voluntare ale exporturilor
- acordurile pentru comercializarea ordonat;
b) Bariere ce determin limitarea importurilor prin mecanismul preurilor.
Cele mai importante instrumente de politic comercial, de natur netarifar, ce produc
efecte restrictive prin mecanismul preurilor sunt:
- prelevrile variabile;
- preurile limit;
- ajustrile fiscale la frontier;
- restriciile valutare.
c). Bariere netarifare ce decurg din formalitile vamale i administrative. n
afara instrumentelor prezentate mai sus, practica a consemnat folosirea unei game foarte
variate de soluii care, la prima vedere, par simple cerine de ordin tehnic, sanitar, etc.,
dar care, n realitate pot reprezenta bariere netarifare dintre cele mai eficiente. Cele mai
frecvent folosite sunt urmtoarele:
- determinarea valorii n vam ;
- documente i formaliti suplimentare cerute la import ;
d). Bariere netarifare care deriv din participarea statului la activitile
comerciale se concretizeaz n:
- achiziiile guvernamentale (sau piaa public) ;
- comerul de stat ;
- monopolul statului asupra comerului exterior.
e). Bariere netarifare care decurg din standardele tehnice aplcate produselor
importate i celor indgene. n marea majoritae a statelor lumii se utilizeaz norme
tehnice prvind:
- respectarea diverselor standarde;
- condiii sanitare i fitosanitare;
- cerine privitoare la securitate;
- cerine referitoare la ambalare, marcare i etichetare.
Aceste cerine proprii sunt n concordan cu specificul economiei i modul de
via din ara mportatoare i sunt justificate de nevoia de a asigura protecia pieei interne
i a consumatorilor interni.

Politica comerciala promotionala si de stimulare

Generalitati/ concepte.
Politica comerciala promotionala consta in totalitatea instrumentelor si a
masurilor adoptate de stat si de firmele producatoare si exportatoare menite sa
impulsioneze exporturile globale ale unei tari. Politica promotionala are menirea, pe de o
parte,s a influenteze favorabil importatorii potentiali, prin masuri de promovare la nivel
macroeconomic, iar pe de alta parte sa ridice competitivitatea marfurilor exportate si sa
cointereseze pe exportatori, prin masuri de stimulare a exporturilor la nivel micro si
macroeconomic.
Masurile promotionale imbraca forme concrete cum ar fi:
- negocierea si incheierea de acorduri comerciale si de plati, acorduri de cooperare
economica internationala;
- participarea la targuri si expozitii internationale si organizarea de astfel de manifestari
pe teritoriul propriu cu participare internationala;
- reprezentarea comerciala in tarile importatoare (organizarea de agentii si reprezentante
comerciale in strainatate);
- prestarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi, consultanta si
asistenta de specialitate acordata acestora;
- doverse modalitati de publicitate externa, etc.
Masurile de stimulare a exporturilor la nivel macroeconomic pot fi de natura
bugetara, financiar-bancara si valutara.
Masurile bugetare de stimulare a exporturilor sunt reprezentate de: subventiile la
export, reprezentand sumele acordate de stat unitatilor economice direct sau indirect,
pentru a le face rentabila activitatea de export, primele de export sunt acordate de stat
exportatorilor care realizeaza volume ridicate de desfaceri pe piata externa sau exporta
produse de mare importanta pentru economia nationala, alte instrumente bugetare prin
care se ofera intreprinderilor exportatoare posibilitatea realizarii unor economii la
cheltuielile impuse de informare, cercetare a pietei externe, transporturi, publicitate, s.a.
Masurile fiscale de stimulare a exporturilor sunt: facilitatile fiscale pentru
marfurile exportate, imbracand in general forma scutirii, diminuarii sau restituirii de taxe,
facilitatile fiscale acordate exportatorilor sub forma scutirii impozitului pe venitul
provenit de pe urma exportului, facilitatile vamale la marfurile importate pentru a fi
prelucrate in vederea exportului, care constau in reduceri, scutiri sau restituiri de taxe
vamale la import, acordate pentru acele produse importate care intra direct in producerea
marfurilor destinate pietei externe.
Masurile financiar-bancare de stimulare a exporturilor sunt reprezentate de:
creditul de export acordat importatorului fie de catre institutia de credit specializata
(creditul cumparator), fie direct de catre exportator (creditul furnizor), asigurarea
creditelor de export care urmaresc acoperirea riscului exportatorului de a nu incasa
contravaloarea marfii exportate pe credit, garantarea rambursarii creditelor de export prin
obligatia asumata de o institutie specializata, de a prelua sarcina achitarii contravalorii
marfii in proportie ridicata, in caz ca debitorul va deveni insolvabil (asigurandu-se
creditul furnizor si se garanteaza creditul importator).

Masurile valutare de stimulare a exporturilor sunt reprezentate de: primele

valutare care se acorda la convertirea valutei obtinute de exportatori, in modena
nationala, la cursuri mai avantajoase decat cursul oficial, deprecierea monedei nationale
ce se practica atunci cand scaderea cursului monedei nationale se produce intr-un ritm
mai ridicat decat scaderea puterii ei de cumparare, iar cererea externa pentru marfurile de
export este elastica fata de pret.
Regimurile vamale
Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplica in cadrul procedurii de
vamuire, in functie de scopul operatiunii comerciale si de destinatia marfii.
La introducerea sau scoaterea din tara a marfurilor autoritatea vamala stabileste un regim
vamal.
Regimurile vamale pot fi definitive si suspensive.
1.1. Regimuri vamale definitive
Exportul - const n scoaterea definitiva a marfurilor romanesti de pe teritoriul
Romaniei. Sunt admise la export marfuri produse in tara precum si cele importate
anterior, cu exceptia marfurilor care sunt supuse unor masuri de prohibitie sau restrictie,
in cadrul politicii comerciale.
Exportatorul de marfuri scoase definitiv din tara este obligat sa depuna o declaratie
vamala de export la biroul vamal in raza caruia se afla sediul exportatorului sau la locul
unde marfurile sunt ambalate sau incarcate pentru a fi exportate. In cazuri temeinic
justificate, declaratia vamala poate fi depusa si la un birou vamal de frontiera.
La exportul de marfuri nu se incaseaza taxe vamale, iar in cazul TVA, acesta este
restituit pe baza declaratiei vamale de export de catre organele fiscale.
Mijloacele de transport si coletele continand marfuri de export, care se vamuiesc in
interiorul tarii, se sigileaza de autoritatea vamala imediat dupa controlul marfurilor.
Marfurile insotite de documentele de transport se prezinta biroului vamal de interior cu
cel mult 24 de ore inaintea expedierii.
Importul -; consta in intrarea in tara a marfurilor straine si introducerea acestora in
circuitul economic.
La importul marfurilor autoritatea vamala realizeaza procedura de vamuire si de incasare
a datoriei vamale aplicand si masurile de politica comerciala.. Taxele vamale aplicabile
sunt cele prevazute la data inregistrarii declaratiei vamale de import si se determina pe

baza Tarifului vamal de import al Romaniei, tarif elaborat pe baza nomenclaturii

combinate a marfurilor si aprobat prin lege.
Unele categorii de marfuri pot beneficia de un tratament vamal favorabil, in functie de
felul marfurilor sau de destinatia lor specifica, potrivit reglementarilor vamale sau
acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte.
Prin lege se stabilesc cazurile in care din motive si imprejurari speciale se acorda scutiri
de drepturi de import la importul de marfuri.
Preferintele tarifare stabilite prin acordurile sau conventiile internationale se acorda la
depunerea certificatului de origine a marfurilor si inscrierea codului stabilit pentru fiecare
acord sau conventie in rubrica corespunzatoare din declaratia vamala in detaliu.
Cand regimul preferential primeste un contingent cantitativ sau valoric, acordarea
preferintelor tarifare se face numai in limita contingentului prevazut in acest caz. Pe langa
documentele privind originea marfurilor este obligatorie si prezentarea certificatului de
import al marfurilor eliberat de autoritatea competenta.
1.2. Regimuri vamale suspensive
Regimurile vamale suspensive sunt operatiuni cu titlu temporar, care au drept efect
suspendarea platii drepturilor vamale.
Pot fi plasate in regimuri vamale suspensive marfuri indiferent de felul, cantitatea,
originea, provenienta sau de destinatia acestora. Regimurile vamale suspensive sunt
urmatoarele: a) tranzitul vamal; b) antrepozitul vamal; c) perfectionarea activa; d)
transformarea sub control vamal; e) admiterea temporara; f) perfectionarea pasiva.
Regimul vamal suspensiv se solicita in scris de catre titularul operatiunii comerciale, iar
autoritatea vamala aproba cererea numai in cazul in care poate asigura supravegherea si
controlul regimului.
Aceste regimuri vamale avand un caracter temporar este necesara fixarea unui termen
de derulare a operatiunii. Acest termen este fixat de catre autoritatea vamala care trebuie
sa tina cont de toate imprejurarile in care se desfasoara operatiunea comerciala. Calculul
acestor termene se efectueaza in conformitate cu prevederile art. 101 din Codul de
Procedura Civila.
In cazul in care marfurile aflate in regim vamal suspensiv primesc un alt regim vamal
operatiunea se considera incheiata. Daca titularul nu finalizeaza operatiunile acestui

regim, in termenul acordat, autoritatea vamala dispune din oficiu incheierea regimului
vamal suspensiv, luand totodata masuri pentru recuperarea datoriei vamale.
Titularul regimului suspensiv poate cesiona cu acordul autoritatii vamale si cu acceptul
proprietarului marfurilor drepturile si obligatiile aferente regimului vamal respectiv.
Pentru a raspunde in mod eficient diferitelor necesitati ale operatorilor economici au
fost create regimurile vamale suspensive.
Acestea permit promovarea unei politici orientate spre export si dezvoltarea capacitatii
firmei de a face fata concurentei pe piata internationala.
Regimurile vamale suspensive acopera trei functii economice principale: depozitarea,
transformarea si utilizarea.
Aceste regimuri permit in principal:
Constituirea in vama a unor stocuri de produse provenind din tarile terte sau de produse
comunitare.
Integrarea marfurilor provenind din tari terte in fabricarea produselor finite destinate
exportului.
Transformarea intr-o tara terta a materiilor prime comunitare si importul lor.
Utilizarea pe teritoriul national sau comunitar, a unui produs provenind dintr-o tara
terta sau utilizarea intr-o tara terta a produselor comunitare, beneficiind de avantaje
importante cum ar fi:
- Suspendarea impozitelor si taxelor in vigoare.
- Evitarea masurilor de politica comerciala comunitara.
-Obtinerea anticipata a avantajelor fiscale si financiare provenind din activitatea de
export.
Regimul caruia i se supune marfa se determina in functie de scopul/scopurile in care
aceasta a fost importata/exportata.
Astfel, o marfa poate fi succesiv supusa mai multor regimuri vamale cu facilitati, atata
timp cat o reglementare precisa nu interzice acest lucru.
Regimurile vamale cu facilitati au, in general, o dubla simetrie: un regim vamal cu
facilitati la import are un regim vamal corespondent la export; un regim comunitar (un
regim armonizat intre toate tarile membre CEE) are un regim national echivalent.
Stabilirea regimului vamal de catre autoritatea vamala nu se face din proprie initiativa

ci la solicitarea titularului operatiunii comerciale. In procesul de vamuire, autoritatea

vamala verifica daca elementele furnizate prin documentele prezentate la vamuire,
justifica acordarea regimului vamal solicitat de titular.
Autoritatea vamala poate refuza acordarea unui regim vamal cerut daca titularul
operatiunii comerciale nu prezinta documente din care sa rezulte ca sunt indeplinite
normele specifice acestui regim.
Regimurile vamale suspensive de plata taxelor vamale fac parte din destinatiile vamale
care pot fi date marfurilor introduse in tara, altele decat regimurile definitive, prin care se
creeaza facilitati schimburilor comerciale internationale.
Marfurile plasate sub aceste regimuri sunt, dupa caz, marfuri pentru care, din anumite
motive, nu se procedeaza la vamuirea definitiva imediat ce au fost introduse in tara,
marfuri introduse in tara pentru scopuri diverse dar care raman proprietatea partenerului
extern, marfuri care sunt introduse pentru impulsionarea exportului atunci cand sunt
prelucrate sau transformate.
Existenta unor astfel de regimuri asigura pe de o parte, o supraveghere eficienta din
partea autoritatii vamale asupra marfurilor, iar pe de alta parte ofera operatorilor
economici posibilitatea sa execute unele operatiuni comerciale fara a fi necesar sa-si
blocheze sume importante pentru plata taxelor vamale care s-ar datora daca astfel de
marfuri ar fi importate definitiv.
Acordarea regimului suspensiv se face de autoritatea vamala dupa o verificare atenta a
conditiilor in care urmeaza sa se desfasoare operatiunea comerciala si din acest motiv
este prevazuta obligatia, pentru operatorii economici, sa solicite in scris acordarea unui
astfel de regim.
In decizia de acordare a regimului suspensiv, autoritatea vamala trebuie sa urmareasca
daca poate fi realizata activitatea de supraveghere a marfurilor respective sau daca sunt
create toate conditiile ca sa fie excluse posibilitatile de frauda vamala prin sustragerea
marfurilor de sub acest regim si introducerea lor in circuitul economic fara achitarea
datoriilor fata de bugetul statului.
In afara caracterului de suspendare a platii taxelor vamale, aceste regimuri au si un
caracter temporar. In consecinta, autoritatea vamala stabileste un termen in cadrul caruia
operatiunea comerciala urmeaza a se realiza iar regimul acordat se incheie. Autoritatea

vamala stabileste acest termen tinand seama de timpul necesar realizarii operatiunii
comerciale si are posibilitatea sa prelungeasca acest termen la cererea justificata a
titularului.
Pentru a-si putea exercita atributia de supraveghere vamala, autoritatea vamala trebuie
sa fie instiintata de orice modificari care pot apare in derularea operatiunii comerciale.
Astfel de modificari pot apare in legatura cu locul de depozitare al marfurilor plasate sub
regimul suspensiv, conditiile de derulare a operatiunii comerciale, posibilitatile de
respectare a termenului de incheiere a regimului, eventualele pierderi cantitative sau
modificari ale calitatii marfurilor admise initial sub regim etc.
Garantia constituita de operatorul economic trebuie sa ofere autoritatii vamale
posibilitatea sa incaseze taxele vamale care se datoreaza in situatia in care, dintr-un motiv
sau altul, marfurile plasate sub regimul suspensiv nu sunt restituite si nici nu sunt
efectuate formalitatile de vamuire prevazute de lege.
Cuantumul garantiei constituite, precum si forma sub care aceasta poate fi acceptata de
autoritatea vamala sunt specifice fiecarui regim suspensiv in parte.
Un regim vamal suspensiv se poate incheia prin acordarea unui alt regim vamal
suspensiv sau definitiv de catre autoritatea vamala la solicitarea titularului.
In eventualitatea in care titularul regimului nu depune la vama, in termenul acordat,
documentatia pentru incheierea regimului suspensiv, autoritatea vamala incheie din oficiu
acest regim luand totodata masurile de recuperare a taxelor vamale datorate bugetului de
stat.
In cazul regimului de perfectionare activa sau de perfectionare pasiva, cand se obtin
produse compensatoare ca urmare a efectuarii operatiunilor de prelucrare sau
transformare la care este supusa marfa aflata sub regim, incheierea se face similar celor
mentionate mai sus cu deosebirea ca in acest caz sunt luate in calcul produsele
compensatoare.
Exista in practica comerciala situatii in care marfuri introduse in tara si plasate sub un
regim suspensiv, avand ca titular un operator economic, sa fie cesionate altui operator.
Legislatia vamala nu interzice astfel de operatiuni, insa, pentru realizarea supravegherii
vamale, se prevede conditia cu transferul sa fie anuntat autoritatii vamale pentru ca
aceasta sa-si dea acordul, analizand totodata daca noul titular poate indeplini conditiile

derularii regimului suspensiv aprobat initial.

Cesiunea se face pe numele noului titular, prin depunerea la autoritatea vamala a
declaratiei de plasare sub regimul suspensiv, fapt care da nastere la un nou raport juridic
intre autoritatea vamala si noul titular si stinge in acelasi timp raportul juridic creat cu
vechiul titular.
CAPITOLUL 3: Comertul exterior al Indiei
In anul financiar 2010-2011 exportul a fost de 245.9 miliarde dolari, inregistrand o
crestere cu 38,14% fata de anul financiar anterior, iar importul a fost de 288.4 miliarde
dolari, avand o scdere de 5.1%.
Structura exportului: cu perle si pietre pretioase, bijuterii 17,9%, combustibili, uleiuri
minerale si produse bituminoase 8,6%, otel si fier, 5,1%, confectii 4,6%, produse chimice
organice 4,5%, minereuri 4,4%, masini si echipamente mecanice 3,9%, tricotaje 3,1%,
vehicule (altele decat materialul rulant) 2,9%, articole din fier si otel, 2,7%, bumbac
2,6%, masini si echipamente electrice 2,5%, materiale plastice si art. din acestea, 2,5%,
cereale 2,5%, produse farmaceutice 2,4%, alte textile confectionate 2,3%, fire sintetice
2,1%, peste si crustacee 1,6%, articole din piele 1,3%, cupru si produse din cupru 1,2%,
incaltaminte 1,1%, covoare 1,0%, cafea, ceai, condimente 1,0%, sare, sulfuri, ciment, var
1%, diverse produse 1,0% etc.
Structura importului (acealsi comentariu ca si la export): uleiuri minerale, titei, produse
petroliere 31,5%, perle si pietre pretioase 18,9%, echipamente mecanice 8,5%,
echipamente electrice, 8,0%, produse chimice organice 3,7%, otel si fier 3,0%, aparate
optice si fotografice 1,8%, vapoare si echipamente navale 1,6%, produse din material
plastic 1,5%, avioane si echipamente 1,5%, produse, chimice anorganice 1,5%, minereuri
0,9%, diverse produse chimice 0,8%, , articole din fier si otel 0,8% etc.
Repartitia geografica a exportului (conform clasificare indiana): Asia-Oceania 32,49%,
(China 6,6%, %, Singapore 4,7%, Hong Kong 4,5%, Japonia 3,5%, R.Coreea 3,2%,
Bangladesh 2,0%, Sri Lanka 1,7%, Indonezia 1,6% , Malaiezia 1,3%, , Thailanda 1,1%,
Australia, 0,9% etc.), Uniunea Europeana (25 tari), 21,25% (Marea Britanie 4,4%,
Germania 3,3%, Belgia, 3,0%, Italia 2,7%, Franta 2,0%, Olanda 1,9, etc.), America de
Nord 17,49% (SUA 16,5%, Canada, 1,0%), Orientul Mijlociu si Africa de Nord 16,0%
(EAU 8,9%, Arabia Saudita 1,7%, Iran 1,5% Israel, 1,2%, Egipt 0,5%), etc.), Africa (fara
Africa de Nord) 5,06% (Africa de Sud 1,2%, Nigeria 0,7%, Kenia 0,5%,etc.), America
Latina 2,59% (Brazilia 0,8%, Columbia 0,4% etc.), alte tari din Europa de Vest 1,65%,
(Elvetia 0,6%), CSI 1,31%, ( Rusia 0,7%, Ucraina 0,3%), Europa de Est 0,21% (Romania
0,12%), tari nespecificate 0,5%.
Repartitia geografica a importului (conform clasificare indiana): Asia-Oceania 27,24%

(China 6,2%, Australia 3,3%, R.Coreea 3,1%, Japonia 2,9%, Singapore 2,4%, Indonezia
2,3%, Malaiezia 2,1%, Hong Kong 1,5%, etc.), Uniunea Europeana (25 tari) 17,14%
(Belgia 4,2%,Germania 3,6%, M.Britanie 3,2%, Franta 1,7%, Italia 1,2%, Olanda 0,7%,
Spania 0,3% etc.), America de Nord 7,0% (SUA 6,3%, Canada 0,7%), Africa de Nord si
Orientul Mijlociu 8,43% (EAU 4,2%, Arabia Saudita 1,2%, Israel 0,9%, Iran 0,4%,
Iordania 0,3% etc.), alte tari din Europa de Vest 5,66% (Elvetia 5,3%), Africa (fara Africa
de Nord) 3,01% (Africa de Sud 2,0%), America Latina 1,83% (Brazilia 0,7%, Argentina
0,5%, Chile 0,3%) , CSI 1,6% (Rusia 1,1%, Ucraina 0,5% etc.), Europa de Est 0,17%
(Romania 0,12%), tari nespecificate 27,81%.

Investitiile straine
Conform datelor Studiului economic, investitiile straine directe in anul financiar 2010
-2011 au fost de 61,9 miliarde dolari,n scdere cu aproximativ 8.2 miliarde fa de anul
financiar precedent.
Investitiile straine directe cumulate in perioada ultimilor cinci ani au fost de aprox. 220
miliarde USD.
Principalele surse ale investitiilor straine directe in perioada august 1991 iunie 2008 au
fost: Mauritius, SUA, Marea Britanie, Olanda, Japonia, Singapore si Germania.
Principalele sectoare care au atras investitii straine directe in perioada august 1991 - iunie
2011 au fost serviciile, echipamente electrice, telecomunicatiile, transporturile, productia
de autovehicule, combustibilii, produsele chimice si constructiile. Investitiile de
portofoliu au inregistrat un trend ascendent, plecand de la o valoare de numai 2,1 miliarde
dolari in anul financiar 2010 -2011, iar pe primele dou luni din anul financiar fiscal 2011
2012 acestea au ajuns la 0,2 miliarde dolari.
Investitiile Indiei in strainatate
Investitiile Indiei in strainatate au inceput sa fie liberalizate progresiv din anul 1995 prin
aprobarea Guidelines on Indian Investment Abroad.
In perioada aprilie 1996-martie 2004 au fost aprobate 5066 de propuneri de investii in
strainatate, investiile efective depasint 6 mld. $. In anul 2004-05 acestea au fost de 2,4
miliarde dolari, fata de 1,9 miliarde cat au fost in anul financiar 2003-2004, pentru ca in
anul financiar 2010-2011, sa atinga nivelul de 43,9 miliarde dolari.
Principalele destinatii in aceasta perioada, au fost in ordine: SUA, Canada, Europa,
OrientulMijlociu, Africa, Rusia, Mauritius si Insulele Virgine.

Intr-o prima etapa investitiile indiene s-au orientat catre SUA, Marea Britanie si Asia de
SudEst. Astfel, firmele indiene au peste 440 investitii in Marea Britanie, India fiind al 8lea investitor in aceasta tara; 92 de firme cu participare indiana la capital actionau in SUA
in 2002 generand afaceri de 2,2 miliarde dolari si utilizand 19 mii angajati; 1141 de firme
indiene au operatiuni comerciale in Singapore.

Cooperare economica
a) Acordul comercial si de cooperare economica intre Guvernul Romaniei si Guvernul
Republicii India, semnat la 23 octombrie 2006, la New Delhi, a fost ratificat la data de 20
martie 2008.
Alte acorduri
b) Conventia intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii India pentru evitarea
dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnata
la 10 martie 1987. Textul unei noi Conventii este in negociere.
c) Acordul intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii India pentru promovarea si
protejarea reciproca a investitiilor, semnat la New Delhi la 17 noiembrie 1997 si intrat in
vigoare la 9 decembrie 1999. Protocolul pentru amendarea acordului in conformitate cu
dreptul comunitar este gata pentru semnare cu prilejul unei vizite de nivel.
d) Acordul privind serviciile aeriene, semnat la New Delhi la 4 decembrie 1993.
Incepand cu data de 01.04.1999, cursele TAROM spre New Delhi au fost suspendate.
e) Acordul de cooperare stiintifica si tehnologica intre Guvernul Romaniei si Guvernul
Republicii India, semnat la Bucuresti la 18 octombrie 1993 si intrat in vigoare la 2
decembrie 1994. f) Acordul guvernamental romano - indian de cooperare in domeniul
turismului, semnat la Bucuresti la 2 iunie 1994 si intrat in vigoare la 19 septembrie 1994.
g) Conventia privind protectia plantelor si carantina fito-sanitara, semnata la 30 ianuarie
2004, la New Delhi. Isi va inceta valabilitatea la data aderarii Romaniei la UE.
h) Memorandumul de intelegere privind cooperarea in domeniul IT, incheiat in
octombrie 2002 intre Ministerele Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor din
Romania si India a expirat in 2007, noul MOU fiind in negociere cu partea indiana.

i) Memorandumul de intelegere privind cooperarea in domeniul petrolului si gazelor

naturale, incheiat in iulie 2005 intre Ministerul Economiei si Comertului si Ministerul
Petrolului si Gazelor Naturale.
j) Memorandumul de intelegere privind cooperarea in domeniul intreprinderilor mici si
mijlocii, incheiat la 23 octombrie 2006, a New Delhi, intre Agentia Nationala pentru
Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie si Ministerul Industriilor Mici din India.
India si Romania sunt parti semnatare ale Acordului privind Sistemul Global de
Preferinte Comerciale intre tarile in curs de dezvoltare (SGPC).
Evolutia schimburilor comerciale pe ultimii 8 ani conform statisticii romanesti:

2005

2006 2007 2008

2009

2010 .. 2011

2012

TOTAL 449,9 457,3 799,2 919,1

817,0

879.98 815.85

381,6

Export

256,9

190.04 271.8

158.7

560,1 689.3 544.05

222.9

272,3 240,9 449,1 310,2

Import 177,6
Balanta

216,4 350,1 608,9

+94,7 +24,5 +99,0 -298,7 -303,2 -488.5 -272.2

-64.2

Structura schimburilor comerciale bilaterale

a) Export romanesc:
- produse siderurgice (tabla, profile, tevi, conducte, burlane de foraj, etc.),
- componente pentru calea ferata (roti monobloc si osii montate pentru vagoane, etc.),
- produse chimice organice si anorganice (PVC, polietilena, polistiren, polipropilena, ulei
de anilina, acizi naftenici etc. carbid si soda caustica etc.),
- utilaj metalurgic si energetic,
- CKD auto

- echipamente petroliere, parti si piese de schimb pentru acestea,

- masini unelte si scule de mana,
- rulmenti,
- produse farmaceutice,
- componente electronice,
- aluminiu si produse din aluminiu,
- hartie de ziar, etc.

b) Import romanesc:
- minereu de fier si mangan,
- produse chimice organice,
- produse farmaceutice,
- tutun,
- mase plastice, cauciuc si produse,
- bumbac,
- instrumente si aparate optice, foto, de masura si control,
- echipamenet pentru industria farmaceutica
- tananti si coloranti etc.
- cafea, ceai, piper, cereale (orez), arahide,
- produse textile,
- produse din piele,
- imbracaminte, incaltaminte,
- produse electrotehnice si electronice,

CAPITOLUL 4: Politica comerciala a Indiei

Reglementare
Activitatea de comert exterior este coordonata de catre Ministerul Industriei si
Comertului Directia Generala a Comertului Exterior (DGFT).
Activitatea se desfasoara in baza Foreign Trade Development & Regulatory Act nr.22 din
7.08.1992, care a suferit pe parcurs modificari.
Companiile care desfasoara operatiuni de comert exterior trebuie sa aiba detina un cod
de import-export valabil, care se obtine de la Autoritatea Regionala a Licentelor.
Licentele de import sunt eliberate de catre DGFT, pentru majoritate produselor fiind
necesare licente de ordin general (Open General License).
Marfurile care nu sunt supuse Open General License sunt:
-marfuri interzise (produse care afecteaza siguranta nationala, mediul inconjurator,
ordinea
- marfuri restrictionate (cele care pot fi asigurate din productia locala-bunuri de larg
consum, pietre pretioase si semipretioase, insecticide, pesticide, produse farmaceutice,
unele produse chimice, seminte, plante si animale etc.). Aceste produse se importa pe
baza de licente speciale.
- marfuri cu destinatie speciala (sunt importate de firme de stat produse agricole in vrac,
produsele petroliere, ingrasaminte (uree), avioane, vase etc.).
Masuri recente
In planul activitatii de comert exterior anul 2004 a marcat anuntarea in luna septembrie,
de catre ministrul industriei si comertului, Kamal Nath, a noii politici de comert exterior
pentru perioada 2004-2009.
Este primul program-strategie elaborat in acest domeniu si are drept scop dublarea, in
cinci ani, a ponderii pe care India o detine in comertul mondial. Se estimeaza ca pana in
2009 exportul indian va atinge 150 miliarde dolari, India urmand sa detina 1,5% din
comertul mondial. S-a creat un Consilliu al Comertului care sa urmareasca cresterea
exporturilor indiene.

In acest sens au fost identificate cateva de sectoare tinta (agricultura, artizanat si tesaturi
manuale, pietre pretioase si bijuterii si pielarie), pentru care s-au prevazut o serie de
stimulente. In perioada urmatoare se vor identifica si alte sectoare prioritare.
Noua politica in comertul exterior prevede diverse stimulente pentru exportatori (sub
forma a diverse scheme de export), imbunatatirea statutului unitatilor cu productie de
export, infiintarea de depozite si zone libere, crearea de zone economice speciale pentru
producatorii de artizanat, simplificari procedurale, modernizarea complexului
expozitional Pragati Maidan in New Delhi, etc.
- target plus: exportatorii care depasesc o anumita rata de crestere beneficiza de duty
free credit.
- served from India: exportatorii de servicii individuali care obtin devize de cel putin 500
mii rupii si alti furnizori de servicii care obtin devize de cel putin 1 mil rupii beneficiaza
de duty free credit.
-

EPCG Scheme: faciliteaza exporturile de bunuri si servicii. Imbunatatirile

tehnologice sunt facilitate si stimulate.
- infiintarea Services Export Promotion Council pentru identificarea
oportunitatilor in pietetinta si implementarea unor programe pentru penetrarea
unor piete strategice.
- exista un program de infiintare a unor centre de promovare a produselor
indiene pe
diverse piete ( India Trade Centre), cu sprijin financiar si logistic de la
Ministerul Comertului,
primul centru de acest fel fiind deschis la Bucuresti.
- Free Trade and Warehousing Zone: are rolul de a crea infrastructura
comerciala necesara
pentru facilitarea importului si exportului de bunuri si servicii. Investitiile
straine directe sunt permise
in proportie de 100%.
- Export Oriented Units (EOU): sunt scutite de service tax in proportia
exportului lor de
bunuri si servicii si au dreptul sa retina integral veniturile in devize rezultate
din export.
- infiintarea de Software Technology Park (STP) si Electronics Hardware
Technology
Park (EHTP) si Biotechnological Parks, care poate fi facuta de catre Guvernul
Central, guvernele
statelor, sectorul privat sau in sistem mixt. Acestea vor beneficia de avantajele
EOU.
- Zonele Economice Speciale (SEZ), se mentin in continuare. Ele sunt de fapt
zone libere din

punct de vedere al taxelor si tarifelor. Bunurile care intra in SEZ din teritoriul
vamal Indian sunt
considerate exporturi, iar cele care ies din SEZ in teritoriul vamal Indian sunt
importuri.
Firmele din SEZ pot beneficia de: a) scutire de taxe pe venit, b) import de
bunuri fara plata de
taxe vamale, c) scutire de service taxe etc.

Sistemul de taxare
Principalele taxe pe care le percepe guvernul central sunt : taxa pe venit (cu
exceptia veniturilor din agricultura, unde taxa e perceputa de guvernele locale),
taxa vamala, accize centrale si TVA, care a inlocuit taxa pe vanzari si taxa pe
servicii (service tax). Nivelul TVA este cuprins intre 1 si 20%, produsele fiind
impartite in patru categorii. Totodata sunt 59 produse pentru care nu se calculeaza
TVA.
Guvernele locale percep la randul lor urmatoarele taxe: taxa de timbru,
accize locale, taxa pe venitul din terenuri, taxa pentru practicarea unor profesii.
Totodata autoritatile locale pot institui taxe pe proprietate, taxe pentru utilitati:
aprovizionare cu apa, drenaj etc.
Sistemul de taxare vamala
Sistemul de taxare vamala in India este complex, taxa finala constituindu-se din
urmatoarele componente:
1. Taxa vamala efectiva care se aplica la la valoarea vamala a marfii (valoarea
CIF). Nivelul maxim al taxelor vamale pentru produsele nealimentare a fost redus
de la 15.0% la 12.5%.
2. Countervaling Duty - CVD, care este de 8-16 %, functie de produs, la care se
adauga un procent de 2% CESS( 2% se calculeaza la procentul de CVD ex. 2%
din 16%, rezulta o taxa finala de 16.32%) ;
3. Taxa speciala (education cess) care este de 2 % ;
4. Special CVD 4% - se calculeaza la toate importurile.

CONCLUZII

De zeci de ani, India cunoaste o evolutie economica total diferita fata de celelalte tari din
zona. In timp ce Japonia, Coreea de Sud si China s-au axat in special pe exporturi, India a
ales o economie domestica, ce a crescut usor si sigur. Dar acest lucru este pe cale sa se
schimbe, scrie International Herald Tribune, care arata ca investitiile si exporturile din
aceasta tara cresc mult peste asteptari si ca, in scurt timp, India va intra in rindul celor
mai puternice economii ale lumii. Ritmul de crestere al productiei anuale in India este de
9%, iar curind va ajunge la 10%.
Exporturile catre SUA ale produselor confectionate in India cresc ametitor,
mai rapid decit exporturile din China. Mai mult de doua treimi din investitorii straini au
ales India ca destinatie finala pentru a face productie. Iata citeva repere care permit
analistilor economici sa spuna ca India este urmatoarea tara care va inregistra un boom
economic peste asteptari. O prima cauza o constituie impasul demografic in care se afla
China. Din cauza legii care interzice unei familii de chinezi sa aiba mai mult de un copil,
tot mai putine persoane vor ajunge sa munceasca in fabrici.
Investitorii straini sint constienti de aceasta problema care ii va lovi puternic in viitor, si
tocmai de aceea s-au orientat catre India. Pina in anul 2030, se asteapta ca populatia
Indiei sa o depaseasca pe cea a Chinei. Ceea ce inseamna ca in fabricile indiene vor
exista destui muncitori care sa satisfaca cerintele investitorilor. O serie de studii arata ca,
pina in 2020, India va avea 116 milioanede muncitori in fabrici cu virste cuprinse intre 20
si 24 de ani, in timp ce in China, numarul acestora nu va depasi 94 de milioane.
Dificultatile pentru a incepe o afacere in India nu sint putine. Infrastructura lasa mult de
dorit, porturile au dificultati cu incarcarea produselor destinate exportului, iar penele de
curent sint destul de dese. La acest capitol, China sta mult mai bine: pentru
fiecare dolar investit de India in infrastructura, China investeste sapte. In pofida acestor
inconveniente, India pare a fi un adevarat paradis pentru productie. General
Motors si Motorola vor construi fabrici in partea vestica si sudica a tarii, in timp ce Posco
si Mittal Steel si-au facut publice planurile de a ridica fabrici in partea de est. Iar in partea
de nord-vest, unde oamenii inca folosesc camilele pe post de hamali, Essar Group a
ridicat o fabrica de otel.
Mici, dar productivi
O problema inca nerezolvata o reprezinta pregatirea angajatilor. Astfel, atunci cind LG sia deschis fabrica din India, a oferit 458 de locuri de munca la linia de asamblare, cu un
salariu de pornire de 90 de dolari pe luna. Dar conditiile cerute, respectiv minim 15 ani

de scoala, ceea ce inseamna absolvirea liceului plus un colegiu tehnic, au facut ca

procesul de selectie a muncitorilor sa fie greoi. Din intreaga populatie a Indiei, numai
55.000 de persoane se incadrau in aceste cerinte. Pe de alta parte, fabricile din China au
marit veniturile angajatilor cu 18%, pina la 100 de dolari pe luna, dupa ce s-a raportat un
milion de locuri de munca libere.
In concluzie, desi inconvenientele unei investitii in India sint nenumarate, fabricile
indiene au de cistigat in competitia cu unitatile de productie din China. Fabricile din India
sint mai mici, dar mai productive, in timp ce fabricile din China sint mult mai mari, dar
forta de productie a scazut dramatic.

BIBLIOGRAFIE
http://www.dce.gov.ro/Materiale
%20site/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_India.pdf
http://www.dorinm.ro/study/economics/politcompromo.html

http://www.portaldecomert.ro/Documente-Indrumar-afaceri-India-201215077.htm

http://www.referatmd.com/economie/fluxurile-comerciale-interna%C5%A3ionale

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/42521/India-noua-putereeconomica-mondiala.html