Sunteți pe pagina 1din 4

CURS 5 ORL 6.11.

2014
FARINGOLOGIA
Sugarul suge si respira in acelasi timp datorita unei conformatii speciale.
La sugar, epiglota se afla in spatele valului palatin, iar circuitul aerian este liber
sa treaca.
Faringele este un organ tubular care se intinde de la nivelul bazei craniului
pana la gura esofagului reprezentata de o stramtoare plasata in spatele
proeminentei cartilajului cricoid. Se plaseaza inaintea coloanei vertebrale si
anterior prezinta 3 deschideri: una superioara (comunica cu fosele nazale); una
mijlocie ( comunica cu cavitatea bucala); una inferioara (comunica cu laringele).
Inferior comunica cu esofagul prin gura esofagului.
Topografie:
1. Superior: RINOFARINGELE, marginit superior de baza craniului, posterior de
coloana vertebrala si un plan mobil (valul palatin care in timpul respiratiei
este relaxat si permite fluxului aerian sa circule, iar in deglutitie se ridica si
se lipeste de peretele faringian posterior)
2. BUCOFARINGELE/OROFARINGELE- marginit posterior de coloana vertebrala,
superior de valul palatin, anterior de deschidere, inferior comunica cu
hipofaringele
3. HIPOFARINGELE marginit posterior de vertebrele cervicale, anterior de
vestibulul laringian, inferior de gura esofagului.
Structura este diferita si corelata cu functiile fiecarui etaj in parte. Intreg
organul are o capsula fibroasa externa aderenta la fascia prevertebrala; urmeaza
un strat muscular bine dezvoltat, iar la interior este captusit de mucoasa.
Mucoasa la nivelul rinofaringelui este de tip respirator (acoperit de epiteliu
cilinidric unistratificat ciliat) iar la nivelul oro si hipofaringelui este de tip
pluristratificat pavimentos (pentru a rezista contactului cu alimentele).
Anatomia descriptiva- pe bolta rinofaringelui se gaseste o masa de tesut
limfatic (amigdala faringiana). Pe peretii laterali se observa deschiderea
faringiana a trompei lui Eustachio (protejata de un vurelet cartilaginos care
permite mentinerea deschisa a trompei pentru aerarea urechii medii). In spatele
cartilajului se gaseste o depresiune- fosele Resen-Muller (punctul de plecare al
cancerului rinofaringian). In jurul orificiului trompei se afla o mica structura
limfatica (amigdala tubara).
La nivelul orofaringelui dinspre posterior se observa prelungirea mediana a
valului palatin- lueta si baza limbii. Dinspre anterior, observam ca peretele
inferior este alcatuit din planul lingual, superior se gaseste marginea libera a
valului palatin cu lueta, lateral se observa 2 pliuri mucoase- pilierii/stalpii
amigdalieni- unul anterior, altul posterior intre care se deschide LOJA AMIGDALEI
PALATINE. Comunicarea se numeste istmul faringian/faucium.
Hipofaringele- posterior se observa vertebrele cervicale, anteior- comunicarea
prin vestibului laringian cu laringele si proeminenta faringiana plasata medial.
De-o parte si de alta este marginit de pliuri-sinusul piliform- care pe sectiune are
forma de para; permite patrunderea alimentelor, evitandu-se astfel invazia

laringelui si propulsia mai apoi a bolului alimentar in esofag. Nu lucreaza ambele


sinusuri odata. Numai unul din sinusurile piliforme dirijeaza circuitul alimentarsinusul piliform dominant, fiind corelat cu emisferul cerebral dominant.
La nivelul bazei limbii se gaseste amigdala linguala pentru a inchide inelul
limfatic Valdeier.
Functiile faringelui: comune si specifice fiecarui etaj.
I.

II.

Comune:
1. Respiratia
2. Fonatia
3. Apararea- datorita structurilor limfatice. Se realizeaza:
a. La nivelul structurilor limfatice exista elemente figurate ale
sangelui din seria alba capabile de fagocitoza: Limfocitul mic
(killer)
b. Imunologic: prin limfocitul B care realizeaza secretia de anticorpi.
Specifice:
1. Rinofaringele- Auditie- daca nu se realizeaza egalizarea presiunilor,
timpanul nu va functiona corect.
2. Oro-/hipofaringele:
a. Deglutitia- unde participa atat oro cat si hipofaringele
b. Gustativa/senzoriala- limba este prevazuta cu structuri capabile
sa analizeze semnalele pe care le dau substantele odorante.
Gusturile sunt in numar de 4: dulce, amar, acru, sarat si sunt
repartizate diferit: anterior- dulce, acru si sarat si se inchid la
nivel nervos prin ramul nervului facial. Amar se percepe la baza
limbii si se inchide prin ram al nervului glosofaringian.
Deglutitia are 3 timpi: bucal, faringian si esofagian.

1. Timpul bucal- insalivatia si triturarea alimentelor au ca rezultat final


formarea bolului alimentar. Bolul odata format se plaseaza pe dorsul limbii
care va actiona ca un piston si va impinge bolul prin faucium in orofaringe.
La nivelul hipofaringelui daca ramane pe linia mediana exista pericol de
progresie in laringe, astfel este dirijat lateral pentru a patrunde in sinusul
piliform dominant. Se va deplasa median.
2. Inghititul progreseaza prin contractia muschilor constrictori faringieni, care
imping bolul inferior, gura esofagului se deschide si bolul progreseaza in
cavitatea esofagiana. Aici incepe timpul 3 care este reflex, bolul este
progresat din aproape in aproape prin miscari peristaltice.
Muschii ridicatori isi au originea pe oasele craniului si insertia pe faringe.
Muschii digastric, omohiodian, stilohioidian sunt muschii ridicatori ai faringelui. Ei
vin in intampinarea bolului, iar in momentul urmator actioneaza constrictorii, care
incep sa actioneze asupra bolului. Constrictorii, in numar de 3- superior, mijlociu
si inferior- sunt asezati invers tiglelor de pe casa: constrictorul superior acoperit
de cel mijlociu, acoperit de cel inferior.
Disfunctii:
-

Respirator- prin obstructie (hipertrofia amigdalei faringiene)


Fonator- la nivelul rinofaringelui exista elemente care produc obstructii, iar
vocea este nazonata; atunci cand comunicarea este larga apare vocea
fonfaita (rinolarie deschisa)

Deglutitia- disfagia- tulburari de deglutitie, dificultate la inghitire. Cauze:


maloformative, traumatisme, inflamatii, tumori. Atunci cand se insoteste
de durere: odinofagie; cand se insoteste de durere in ureche: otalgie
reflexa.
Apararea- la copii cu deficit de aparare apar frecvent infectii.
Disguezie (tulburari de gust)- exista o aguezie congenitiva si este corelata
cu anosmia congenitala.

Patologia: malformatii, traumatisme, corpi straini, inflamatii, tumori.


I.

II.
1.
2.

3.

III.

Malformatiile pot interesa intreg organul atrezii faringiene.


a. La nivelul rinofaringelui- pot exista imperforatiile coanale, care pot fi
uni-/bilaterale incomplete sau complete.
b. La nivelul orofaringelui- lueta bifidica; defiscenta la nivelul valului
palatin- despicatura (stafiloschizis). Atunci cand patrunde si in
structura osoasa- velostafiloschizis, care daca patrunde in
profunzime in palat avem palatovelostafiloschizis. Daca se combina
cu malformatii la nivelul buzelor (afectarea labiala se poate unii cu
palatovelostafiloschizis) si sa realizeze gura de lupgnatovelopalatoschizis. Pilierii pot lipsi.
c. La nivelul hipofaringelui- putem avea atrezii; tiroida linguala (glanda
tiroida se formeaza la nivelul bazei limbii. Calatoreste in viata
intraembrionala prin ductul tireoglos pentru a ajunge la locul
anatomic. Din varii motive pot sa apara tiroide ectopice, sau sa nu
se deplaseze deloc- tiroida linguala) unde avem deficit de deglutitie,
si este vizibila la bucofaringoscopie; chistele de duct tireoglos (pe
linia mediana, iar cand se suprainfecteaza pot realiza fistule);
chestele laterocervicale (brahiale- de obicei sunt chiste dermoide,
dupa extirparea lor observam continutul cu par, unghii sau dinti).
Traumatismele pot fi mecanice, fizice, chimice.
Mecanice se produc prin corpii straini ingerati accidental sau voluntar, sau
prin trauma produsa de alimente dure, continut de oase.
Fizice- apar datorita contactului cu alimente fierbinti sau foarte reci. Se
manifesta prin congestie, edem, odinofagie, disfagie, pot sa apara si
vezicule care pot ulcera. Degeraturile aparute prin alimente foarte reci duc
la aparitia de edem si mucoasa palida.
Chimice- arsurile produse de ingestia accidentala sau voluntara de
substante caustice. Pot fi acizi sau baze, produc leziuni diferite si pot
afecta doar faringele sau si esofag/stomac. In functie de cantitatea de
substanta ingerata si de durata contactului, acizii produc leziuni de
suprafata- realizeaza coagularea la nivelul celulelor mucoase; bazele
actioneaza in profunzime, afectand toate structurile si mai ales la nivelul
esofagului pot produce brese prin care se poate face comunicarea cu
organele vecine: fistula eso-bronsica, eso-pulmonara, eso-pleurala, esopericardica.
Faringo-esofagita afecteaza copii, dar si femeile- in faza de recuperare
apar stenozele, de multe ori fiind complete si necesitand gastrostoma.
Corpii straini- oase de peste, pasare, fragmenta de oase de porc sau
vita.
Oasele de peste de mici dimensiuni sunt retentionate in amigdala
palatina sau linguala. Cand trece de gura esofagului, esofagul il
inveleste in mucus si il progreseaza spre stomac.

Oasele de pasare pot retentiona in esofag: disfagie, odinofagie.


Diagnosticul se face prin bucofaringoscopie. Pentru cei care au depasit
gura esofagiana se face radiografie. Pot produce brese. La examenul
obiectiv putem observa plagi intepate, escoriatii, hemoragii,
hematoame. Tratamentul este reprezentat de antibiotice,
antiinflamatorii, dezinfectante locale. De evitat contactul cu alimentele
fierbinti sau reci, excesul de condimente.