Conteaza institutiile?

Teoria noului institutionalism este rezumata in doua afirmatii:

1.institutiile conteaza : ele influenteaza norme, credinte si actiuni, prin urmare dau
nastere rezultatelor;
2. institutiile sunt endogene: forma si modul lor de functionare depind de conditiile
in care apar si rezista in timp.
Autorul afirma ca institutiile nu pot avea o eficienta de cauzalitate a lor. Numai
acele institutii care genereaza anumite rezultate sunt durabile in aceste conditii.
Prin urmare, institutiile nu se pot autoguverna. Conditiile dau forma institutiilor si
institutiile nu fac altceva decat sa transmita efectele de cauzalitate ale acestor
conditii. Asadar, intrebarea este cum sa distingem rezultatele institutiilor de
rezultatele conditiilor care dau nastere institutiilor.
In urma cu 30 de ani, Alasdair MacIntyre publica un eseu numit Este posibila stiinta
politicii comparative?, o intrebare la care, din unul din motivele de mai jos, a
raspuns cu un nuhotarat. Dar in ultimii ani, citind despre efectul institutiilor
politice, am fost socat de cat de putine cunostinte avem despre efectul institutiilor.
Autorul aduce in discutie problema pusa de intrebarea din titlul eseului lui Alasdair
MacIntyre Este posibila stiinta politicii comparative?, fiind socat de cat de putine
cunostinte detinem cu privire la efectul institutiilor. Este ceva ce inca nu stim, doar
pentru ca cunostintele noastre sunt incomplete si metodele noastre incomplete sau
pur si simplu unele raspunsuri sunt imposibil de aflat pentru ca este imposibil sa
separi efectul institutiilor de efectul conditiilor in care le observam?
Autorul recunoaste ca rolul institutiilor este de a nu ne permite sa facem lucruri pe
care le-am fi facut in absenta unei ordini sau de a ne influenta sa facem lucuri pe
care altfel nu le-am fi facut. Dar cum putem determina ceea ce oamenii ar face sau
nu ar face, daca institutiile nu ar fi existat?
Intrebarea politica este daca putem pune bazele oricarei institutii in niste conditii
speciale si daca ne putem astepta ca acestea sa functioneze asa cum ar fi putut
functiona in alta parte. Sa avem in vedere faptul ca atunci cand fortele SUA au
plecat de pe teritoriul Germaniei de Vest si Japoniei, au lasat in urma institutii care
au prins radacini, care au fost treptat adaptate conditiilor de acolo, continuand sa
organizeze vietile politice ale acestor tari.
Cand fortele SUA au plecat de pe teritoriul Haiti in 1934, au lasat in urma o
constitutie democratica, semnata de secretarul marinei, care era nimeni altul decat
Franklin Roosevelt. Cu toate acestea, existent constitutiei nu l-a impiedicat pe
presedintele Vincent sa devina un despot absolut un an mai tarziu.

De ce institutiile au izbutit in unele conditii, dar nu si in celelalte?

Pentru a evidentia importanta institutiilor, autorul aduce in discutie problema
Ecuadorului, si anume, lipsa puterii judecatoresti independente.
Noua pasiune a guvernului SUA si a multor organizatii international este ingineria
institutionala.
Cu toate aceste merite ale institutiilor, acestea sunt in continuare considerate a fi
endogene, pentru ca fiecare dispunere institutionala poate functiona numai in
anumite conditii sau cel putin pentru ca efectele anumitor institutii depind de
conditiile in care vor functiona. Aceasta este esenta problemei: daca existent unor
institutii diferite este posibila numai in conditii diferite, cum putem da seama daca
ceea ce conteaza sunt institutiile sau conditiile?

Institutii endogene: Stabilirea guvernarii prin alegeri

Pornind de la intrebarea lui Jhon Stuart Mill In ce masura sunt formele de guvernare
o chestiune de alegere?, autorul pune problema respectarii rezultatelor alegerilor
de catre partidele politice.
Autorul vorbeste despre introducerea in societati a practicii de alegere a celui care
obtine cel mai mare numar de voturi din partea poporului, mergand pe principiul ca
pentru a pastra pacea si bunastarea generala, era necesar sa-I pui la putere pe cei
mai puternici.
In tarile puternice, atat castigatorul, cat si cealalta parte implicata, respecta
intotdeauna rezultatele alegerilor. Nici o democratie nu va da gres intr-o tara cu un
venit pe cap de locuitor precum cel pe carel-a avut Argentina in anul 1975. Acesta
este un fapt uimitor, dat fiind faptul ca 35 de democratii au petrecut mai mult de
1000 de ani in conditii mult mai bogate si nici macar una nu s-a stins. Au
supravietuit razboaielor, rascoalelor, scandalurilor, crizelor economice si
guvernamentale, iadului si apei. Dar in acelasi timp, aproximativ 70 de democratii sau prabusit in tarile mai sarace. In plus,cu cat tara este mai saraca, cu atat este mai
putin probabil ca democratia sa se prabuseasca.
Autorul povesteste despre alegerile din Costa Rica din anul 1948, an in care venitul
pe cap de locuitor ajunsese la 1500 de dolari, iar numarul de voturi primit de
candidate era foarte strans. Se credea ca alegerile au fost fraudate, asa ca era
imposbil sa stii cu adevarat cine a castigat, iar congresul a luat decizia sa il declare
castigator pe candidatul cu voturi mai putine, dand nastere unui razboi civil in care
au murit aproximativ 3000 de persoane.
Un exemplu similar oferit de autor, isi gaseste rezolvarea in aceeasi decizie de a
combate fraudarea prin castigarea alegerilor de catre candidatul cu voturi mai

putine. In acest caz, vorbim despre o tara bogata, in care oamenii nu s-au revoltat,
pentru ca venitul pe cap de locuitor era de 20 000 de dolari. Acest fapt ne
demonstreaza ca partidele politice se supun daca tara este bogata, pe cand intr-o
tara saraca situatia sta altfel. Ceea ce este diferit in cele doua situatii sunt
conditiile, iar de aici autorul trage concluzia ca institutia de alegere a guvernarii
este endogena cu privire la conditii.

Conditii. Institutii si rezultate

Autorul ne ofera statistici cu privire la cele mai mici venituri pe cap de locuitor intr-o
tara saraca condusa de o dictatura, care ajungeau, spre exemplu in Zaire in anul
1998, la 197 de dolari. Asa cum bine stim, In majoritatea tarilor sarace nu exista
democratie. Pe de alta parte, in Luxemburgul democratic al anului 1998, venitul pe
cap de locuitor era de 22,626 de dolari. A fost cresterea venitului pe cap de locuitor
o consecinta a faptului ca tara era condusa de o democratie?
De ce conteaza acest lucru?
Sa presupunem ca tarile instarite se dezvolta mai incet decat cele sarace. Din
moment ce toate tarile sarace sunt dictaturi si toate tarile bogate sunt democratii,
daca analizam numai aceasta situatie vom constata ca economia creste mai repede
sub regim dictatorial., dar aceasta este o concluzie invalida pentru ca diferenta se
va datora conditiilor in care exista aceste regimuri, nu se va datora lucrurilor pe
care le fac. Un alt exemplu ar fi cel in care am lua in considerare posibilitatea ca
democratiile sa fie vulnerabile in fata crizelor economice, pe cand dictaturile sa
supravietuiasca unor astfel de crize. Daca ar fi sa comparam rata de crestere sub
conducerea celor doua regimuri, am ajunge la concluzia ca democratiile se dezvolta
mai rapid, iar aceasta concluzie ar fi si ea gresita. Am ajunge la concluzia
mentionata doar pentru ca democratiile s-au prabusit cand au intalnit conditii
economice nefavorabile si au devenit dictaturi capabile sa supravietuiasca in
conditii de criza. Acesta este un exemplu de selectie endogena masurabila (conditii
favorabile sau nefavorabile).
In cele din urma, sa luam in considerere posibilitatea existentei unui factor
neobservabil si care afecteaza atat regimul politic cat si rata de crestere. Buni
conducatori pot opta pentru democratie si pot gestiona bine economia unei tari.
Daca ne bazam pe compararea cazurilor observabile, vom trage concluza gresita ca
o crestere rapida se datoreaza democratiei, si nu calitatilor conducatorilor. Aici
selectia se bazeaza pe detalii neobservabile. Prin urmare, democratia este
responabila pentru cresterea economica?

Interferenta contrafactuala aplicata

Dificultatea principala survine din faptul ca o tara poate fi observata doar sub
conducerea unuia din regimurile mentionate, iar intrebarea la care autorul incearca
sa raspunda necesita observarea ambelor regimuri. Asadar, pentru a determina
efectul institutiilor trebuie sa stim care ar f fost rata cresterii tuturor tarilor daca
acestea ar fi fost sub conducerea celor doua regimuri in aceleasi conditii.
Prin urmare, sarcina de a compara politicle este una dificila. Pentru a evalua
impactul institutiilor trebuie sa utilizam ce stim despre lumea observabila si sa
facem presupuneri despre una ipotetica. Si totusi aceste interferente sunt subiectul
mai multor deviatii:
1. Diferente de baza:unitatile observate ca fiind democratii ar fi putut avea o
alta performanta daca ar fi fost sub conducere dictatoriala fata de cele care
au fost de fapt dictaturi si invers.
2. Efectul tratamentului tratatului: unitatile observate ca dictaturi ar fi putut
evolua diferit sub conducere democratica fata de cele care au fost observate
ca democratie si invers. Aceasta ar fi aplicabila daca alegerea regimurilor ar fi
macar partial conduse de consecintele lor economice.
3. Efectul de dupa tratament: schimbarea regimului si a nimic altceva care
afecteaza rata cresterii nu este suficienta, ba chiar ar fi imposibila. De
exemplu, rata de crestere a productie depinde de rata de crestere a fortei de
munca si exista dovezi reale ca forta de munca creste mai rapi sub dictatura.
Astfel, regimurile pot avea doua efecte asupra ratei de crestere: unul direct si
unul indirect. Atata timp cat efectul indirect este acelas pentru toate unitatile,
acest lucru nu reprezinta o dificultate in cazul unui cadru de regresie
standard. Dar daca efectul indirect difera dincolo de conditii, concluzia cu
privire la efectul institutiilor este eronata.
4. Efectul distantei: economia ar fi crescut si mai rapid daca s-ar fi inceput cu o
reforma mai ortodoxa. Dar problema este ca acele tari care au facut acest
lucru-America Latina-au avut o situatie mai nefavorabila in mare parte decat
cea a Chinei si a Indiei, nu un mai buna.
5. Efectul agregat: analiza este independenta, iar asta presupune ca existent a
contrafactualelor nu defavorizeaza valorile observate de fapt. Nu toate tarile
pot fi exportatoare.
Cea mai mare dificultate intampinata este ca nu exista o metoda care sa rezolve
toate erorile.
Asadar, ce putem face din punctul de vedere al autorului este sa incercam diferite
ipoteze si sa speram ca rezultatele nu difera.
Trebuie sa fim sceptici cu privire la credinta noastra in puterea institutiilor si trebuie
sa fim prudenti in tot ceea ce facem.