TRADITIONALISM POEZIE

Subiectul III (nr. 97)

Scrie un eseu de 2-3 pagini, in care sa dovedesti faptul ca un
text
poetic
studiat
se
incadreaza
directiei
traditionaliste/traditionalismului.
Manifestandu-se din sfera social-politica si literar-culturala in
constiinta individului, traditionalismul ca miscare literara se
manifesta in perioada interbelica, fiind promovat de revista "Viata
romaneasca"aparuta in anul 1920 la Iasi sub conducerea lui
Garabet Ibraileanu, orientarea acesteia fiind spre democratia
rurala, si numarand printre colaboratorii sai scriitori ca: Mihail
Sadoveanu, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu, G. Calinescu, Liviu
Rebreanu, Tudor Arghezi, Octavian Goga, Lucian Blaga, Ion Pillat.
Dupa mutarea din 1930 a revistei la Bucuresti si preluarea
conducerii de G. Calinescu si M. Ralea, se va pune accent pe
autenticitate, specificul national inteles ca dimensiune sociala, nu
biologica, important fiind poporul, nu rasa si se va accepta
"europenizarea ca asimilare a progresului in ordine spirituala",
considerandu-se de asemenea ca literatura este "expresia cea mai
directa a sufletului unui popor, ea nu poate fi imprumutata"-M.
Ralea. O exagerare a esteticii traditionale si o deviere in acelasi
timp o va cunoaste insa revista "Gandirea" infiintata la Cluj si
avandu-i ca membrii fondatori pe Cezar Petrescu, Andrian Maniu,
Lucian Bl 828i87i aga si Gib Mihaescu, revista propunandu-si sa
deschida traditionalismului o zare metafizica punand accent pe
rolul ortodoxiei in configurarea sufletului national. Operele literare
publicate in paginile revistei "Gandirea" surprind particularitatile
sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone, a
credintelor stravechi, si elogiaza elementarul, teluricul, vigoarea
existentei rurale.Printre colaboratori se vor numara: G. Calinescu,
L. Blaga, A. Maniu, I. Pillat, Cezar Petrescu si Vasile
Voiculescu.
Considerand ca artei ii trebuie mit si mister ca sa poata birui
vicisitudinile prozaismului modern si sa poata elibera sufletul in
vesnicie si nemarginire, V. Voiculescu stipuleaza prin poezie
raporturile omului cu fortele cosmice, strabatute de fiorul religios,
poezia "In gradina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu, publicata in
volumul "Parga" in 1921 facand parte din aceasta categorie.
Incepand cu acest volum si continuand cu volumele "Poeme cu

ingeri", "Urcus" si "Intrezariri", poetul isi construieste universul

poetic specific, inclusiv prin accentuarea caracterului religios al
liricii. Poet autentic religios, V. Voiculescu nu cunoaste indoiala sau
revolta psalmistului arghezian. Poem iconografic, "In gradina
Ghetsemani" se inspira din motivul biblic al Rugaciunii lui Iisus pe
Muntele Maslinilor, dupa Cina cea de Taina, poetul retinand
zbuciumul interior: "Si fiind in zbucium, mai cu staruinta Se ruga. Si
sudoarea Lui s-a facut ca niste picaturi de sange ce cad pe
pamant." (Luca, 22:44), dar deplaseaza accentul dinspre
componenta divina spre omenescul suferintei. Absenta marcilor
eului liric incadreaza versurile in lirismul obiectiv, iar intensitatea
zbuciumului sufletesc, amplificat de apropierea ceasului in care
Iisus va fi tradat si apoi rastignit, este marcata prin punctele de
suspensie si propozitia exclamativa.
Primul argument ce statuteaza apartenenta la lirica
traditionalista a poeziei este reprezentat de tematica religioasa,
poezia respirand aerul picturilor renascentiste unde omul este
vazut ca proportie divina, imaginea fiind focalizata asupra lui Iisus;
hipotextul este reprezentat de ultima noapte de libertate petrecuta
in gradina Ghetsemani pe muntele maslinilor, fiind construita pe
cele trei trepte ce vizeaza experienta religioasa:'misterium
tremendum'-spaima in fata sacrului, 'misterium fascinans'-sfiala si
admiratia, 'majestas'- revelatia divina. Titlul poeziei "In gradina
Ghetsemani" nu fixeaza doar cadrul fizic al rugaciunii, ci
denumeste spatiul sacru, propice meditatiei, retragerii in sine,
rugaciunii, "Ghetsemani" in limba ebraica inseamnand "locul in
care se strivesc maslinele". Readucand un ecou al sensului, opera
se orienteaza spre lirismul obiectiv ce subliniaza ideea de baza a
poemului intr-o maniera autentica. Structura operei se contureaza
in jurul naturii duale a lui Iisus Hristos: cea umana, pamanteana,
de 'Fiu al Omului' sortit sa se supuna legilor suferintei si a mortii, si
cea divina, cereasca, de Fiu al lui Dumnezeu.
Un alt argument pentru apartenenta la traditionalism este
reprezentat de imaginarul poetic si caracteristicile limbajului poetic
prezente in opera. Prima strofa compune imaginea iconica a lui
Iisus, prezentand drama interioara izvorata din tragica dualitate a
fiintei sale: spirit divin inchis in limitatul trup uman, temeri omenesti
sagetand constiinta misiunii sale sacre pe pamant constientizarea
ei facand parte din conditia tragica a fiintei umane in univers.
Zbuciumul sufletesc, spaima in fata paharului simbolic al mortii
exprima acest tragism existential. Gestul ingenuncherii "cazut pe

branci, in iarba, se-mpotrivea intruna" este cel al rugaciunii,

impletind invocarea divinitatii si asceza spirituala, contrastul
cromatic rosu-alb intareste conditia dualului: "sudori de sange"
marcheaza suferinta umana, ideea de jertfa, spaima, comparatia
"chipu-i alb ca varul" , sugerand fata exsangua, puncteaza
sorgintea divina a lui Iisus.
O alta secventa lirica, constituita din strofele a doua si a treia,
graviteaza in jurul sintagmei "grozava cupa", in care se afla"infama
bautura". Oximoronul viata - moarte, venin - dulceata este figura
de stil care dezvolta dualitatea fiintei lui Iisus, sintagma
metonimica "o mana nendurata" definind un Dumnezeu nemilos,
suferinta fiziologica se rasfrange in plan sufletesc: "Si-o sete uriasa
sta sufletul sa-i rupa". Campul cromatic se dezvolta in aceasta
secventa poetica prin imagini ca "sterilici de miere" si "apa
verzuie", jocul ispitirii este unul al relatiei aparenta-esenta: sub
"venin" se ascunde "dulceata". Versul "batandu-se cu moartea,
uitase de viata" concentreaza sensul luptei christice: moartea
trupului reprezinta viata de apoi.
Strofa a patra constituie ultima secventa poetica, si anume
proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural realizata prin
uzitarea personificarilor si metaforelor personificatoare: "deasupra
fara tihna, se framantau maslinii,/ Pareau ca vor sa fuga din loc, sa
nu-l mai vada" ce puncteaza starea de agitatie a naturii, ce a
survenit in urma jertfei lui Iisus, limbajul uzitat fiind unul ominos:
"vraistea", "ulii", "prada". Ultimul vers: "si uliii de seara dau roata
dupa prada" intareste imaginea thanatosului prin simbolul uliilor ce
dau si simbolistica temporala a serii.
Nivelurile textului poetic si rolul lor expresiv reprezinta un alt
argument pentru apartenenta poeziei la traditionalism. Astfel,
stratul figurat al fenomenelor percepute ca produse cosmice
primordiale este creat prin intermediul accentului pus pe nivelul
metagrafelor si al metaplasmelor, uzitand figuri de stil ca:
sincopa:'si amarnica-i', 'se-mpotrivea', 'si-o' si asonanta vocalei
inchise 'u'ce implica si un ritm interior al poeziei. Metataxele,
reprezentand ominosul textului, sunt reprezentate de uzitarea
inversiunilor:'infama
bautura','amarnica-i
strigare'
si
a
ingambamentului in strofa a 2-a versurile unu si doi si in strofa a 3a versurile trei si patru. Insa rolul cel mai important il detin
metasememele, coroborate de figurile de stil ce estetizeaza
imaginarul poetic:comparatia 'chipu-i alb ca varul', epitetele

ornante'sudori de sange', 'mana neindurata', 'grozava cupa', 'sete

uriasa', 'infama bautura' si metafora personificatoare 'si-o sete
uriasa sta sufletul sa-i rupa'.
Un ultim argument al apartenentei la estetica traditionalista
este constituit de nivelul fonetic si prozodic al operei reprezentat
de pauzele marcate de punctele de suspensie ce au rolul de a
intensifica suferinta, de conservarea prozodiei clasice si de rima
incrucisata, ritmul iambic si masura de 14 silabe.
Rezultat al artei vazute ca un 'catharsis'al suferintei si
expresie a sa, opera 'In gradina Ghetsemani' de V.Voiculescu
apartine liricii traditionaliste prin inspiratia religioasa a temei,
coordonata a spiritualitatii romanesti si conservarea la nivel formal
a prozodiei clasice, poetul depasind insa traditionalismul de tip
romantic samanatorist si apropiindu-se de forma moderna,
reprezentata de gruparea gandirista. Poezia devine astfel o
reflectare a istoriei religiei, a mortii trupesti, intruchipand invierea
traditiei in literatura romana.
.
SAU
Traditionalismul este o miscare literara manifestata an
perioada interbelica, a carei ideologie se crislatizeaza in jurul
revistei "Gandirea", aparuta in anul 1921 la Cluj, avandu-i ca
membri fondatori pe Cezar Petrescu, Andrian Maniu, Lucian Bl
828i87i aga si Gib Mihaescu. "Traditionalismul e un stil",
principalele trasaturi ale acestui curent sunt: valorificarea
specificului national: istoria si folclorul, si componenta
spirituala a sufletului taranesc, constiinta religioasa ortodoxa.
Operele literare publicate in paginile revistei "Gandirea"
surprind particularitatile sufletului national prin valorificarea
miturilor autohtone, a credintelor stravechi, si elogiaza
elementarul, teluricul, vigoarea existentei rurale.
"In gradina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu, facand
parte din volumul "Parga" este o poezie de inspiratie
religioasa, autorul fiind inclus de G. Calinescu in gruparea
"Ortodoxistii - Iconografia mistica. Doctrina miracolului" alaturi
de Nechifor Crainic.

Poem iconografic "In gradina Ghetsemani" se inspira

din motivul biblic al Rugaciunii lui Iisus pe Muntele Maslinilor,
dupa Cina cea de Taina, poetul retine zbuciumul interior: "Si
fiind in zbucium, mai cu staruinta Se ruga. Si sudoarea Lui s-a
facut ca niste picaturi de sange ce cad pe pamant." (Luca,
22:44), dar deplaseaza accentul dinspre componenta divina
spre omenescul suferintei. Absenta marcilor eului liric
incadreaza versurile in lirismul obiectiv. Intensitatea
zbuciumului sufletesc, amplificat de apropierea ceasului in
care Iisus va fi tradat si apoi rastignit, este marcata prin
punctele de suspensie si propozitia exclamativa.
Tema poeziei o reprezinta ruga lui Iisus, iar titlul "In
gradina Ghetsemani" nu fixeaza doar cadrul fizic al rugaciunii,
ci denumeste spatiul sacru, propice meditatiei, retragerii in
sine, rugaciunii, "Ghetsemani" in limba ebraica inseamna
"locul in care se strivesc maslinele".
Compozitional, poezia este alcatuita din patru catrene
descriptive, cu ritm iambic, rima incrucisata si masura de 14
silabe, ce surprind dualitatea naturii lui Iisus: fiinta trupeasca fiinta spirituala, Fiu al Omului - Fiu al lui Dumnezeu. Catrenul
final deplaseaza centrul de interes dinspre figura tragica a lui
Iisus spre consecintele cosmice ale sacrificiului sau asumat.
Prima strofa compune imaginea iconica a lui Iisus,
prezentand drama interioara izvorata din tragica dualitate a
fiintei sale: spirit divin inchis in limitatul trup uman, temeri
omenesti sagetand constiinta misiunii sale sacre pe pamant.
Gestul ingenuncherii "cazut pe branci, in iarba, se-mpotrivea
intruna" este cel al rugaciunii, impletind invocarea divinitatii si
asceza spirituala, contrastul cromatic rosu-alb intareste
conditia dualului: "sudori de sange" marcheaza suferinta
umana, ideea de jertfa, spaima, comparatia "chipu-i alb ca
varul" puncteaza sorgintea divina a lui Iisus.
O alta secventa narativa, constituita din strofele a doua
si a treia, graviteaza in jurul sintagmei "grozava cupa", in care
se afla infama bautura. Oximoronul viata - moarte, venin dulceata este figura de stil care dezvolta dualitatea fiintei lui
Iisus, sintagma metonimica "o mana nendurata" definind un
Dumnezeu nemilos, suferinta fiziologica se rasfrange in plan
sufletesc: "Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa". Campul

cromatic se dezvolta in aceasta secventa poetica prin imagini

ca "sterilicii de miere" si "apa verzuie", jocul ispitirii este unul al
relatiei aparenta-esenta: sub "venin" se ascunde "dulceata".
Versul "batandu-se cu moartea, uitase de viata" concentreaza
sensul luptei christice: moartea trupului reprezinta viata de
apoi.
Strofa a patra constituie ultima secventa poetica, si
anume proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural
realizata prin uzitarea personificarilor si metaforelor
personificatoare: "deasupra fara tihna, se framantau maslinii,/
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada" ce puncteaza
starea de agitatie a naturii, ce a survenit in urma jertfei lui
Iisus, limbajul uzitat fiind unul ominos: "vraistea", "ulii",
"prada". Ultimul vers: "si uliii de seara dau roata dupa prada"
intareste imaginea thanatosului prin simbolul ulilor ce dau si
simbolistica temporala a serii.
Vasile Voiculescu ramane in constiinta cititorilor si prin
modalitatile de expresie traditionale, elementele insolite ale
limbajului fiind validate la nivelurile textului poetic. Astfel la
nivel morfosintactic se remarca expresivitatea adjectivului cu
rol superlativ: "amarnica-i strigare", "grozava cupa", "veninul
groznic" si adjectivele fara grad de comparatie: "sete uriasa",
"cu ultima putere".
In palierul lexico-semantic prezenta unor regionalisme:
"sterlici" si expresii populare: "pe branci", "fara tihna"
intensifica dramatismul, prezenta punctelor de suspenie
validata la nivelul metagrafelor si al metaplasmelor potenteaza
suferinta.
Poezia "In gradina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu
este astfel traditionalista prin inspiratia religioasa,
contextualizata in spiritualitatea romaneasca.