Neoimpresionism

Neoimpresionismul este un curent n pictura francez de la sfritul secolului XIX, aprut

ca reacie mpotriva curentului impresionist. Iniiatorii neoimpresionismului au fost Georges
Seurat i Paul Signac. Reprezentanii acestui curent aplicau vopsea pe pnze n puncte de culori
contrastante, alese prin metode tiinifice, astfel nct punctele alturate s dea iluzia, de la o
anumit distan, c sunt o singur culoare. Tehnica este cunoscut sub denumirea de poantilism.
n timp ce impresionitii surprindeau efectele fugitive ale culorii i luminii, neoimpresionitii leau cristalizat ntr-o monumentalitate imobil.
Ca si tehnica, artistii aceastui curent folosesc tonuri pure, juxtapuse si totul pe suprafete
tot mai mici. Acest lucru se face pentru a se garanta un efect de fuziune al culorilor asupra retinei.
Tusele acestea divizate - care ca si tehnica poarta numele de divizionism - se vor amplifica pana
se obtin niste puncte colorate - de aici si denumirea de pointilism. Astfel forma obiectului sau a
figurilor realizate se formeaza dintr-un mozaic sau dintr-o retea de tuse divizate. Ca data mai
exacta de aparitie a neoimpresionismului este dat anul 1884. Astfel refuzati la Salonul Oficial,
Seurat, Signac, Dubois, Cross si alti artisti cu aceleasi inclinatii vor forma Societatea Artistilor
Independenti - societate patronata de Odilon Redon.
Spre sfarsitul sec. XIX rasunetul acestei miscari va atinge un maxim suficient pentru a atrage
si alti artisti mari cum a fost Pissaro, Petitsean, Luce, Cousturier Segantini si altii.
Tehnica a fost folosita chiar daca nu au fost partizani declaratii ai miscarii, si Gauguin, Van
Gogh sau Toulouse-Lautrec. Tinzand sa refaca formele, s-a ajuns in mod anormal la o mai adanca
faramitare a imaginii realului.