Mai dati-mi un trup,voi muntilor

Numai pe tine te am trecatorul meu trup

si totusi
flori albe si rosii, eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
caci lutul tau slab
mi-e prea strimt pentru strasnicul suflet
ce-l port.
Dati-mi un trup
voi muntilor,
marilor,
dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
in plin!
Pamintule larg fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei naprasnice inimi,
prefa-te-n lacasul furtunilor, cari ma strivesc,
fii amfora eului meu indaratnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi
si-as apare navalnic si liber
cum sint,
pamintule sfint.
Cind as iubi,
mi-as intinde spre cer toate marile
ca niste vinjoase, salbatice brate fierbinti,
spre cer
sa-l cuprind
mijlocul sa-i fring,
sa-i sarut sclipitoarele stele.
Cind as uri,
as zdrobi sub picioarele mele de stinca
bieti sori
calatori
si poate-as zimbi.
Dar numai te tine te am trecatorul meu trup.

Gorunul

n limpezi deprtri aud din pieptul unui turn

cum bate ca o inim un clopot
i-n zvonuri dulci
mi pare
c stropi de linite mi curg prin vine, nu de snge.
Gorunule din margine de codru,
de ce m-nvinge
cu aripi moi atta pace
cnd zac n umbra ta
i m dezmierzi cu frunza-i jucu?
O, cine tie? - Poate c
din trunchiul tu mi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
i linitea
ce voi gusta-o ntre scndurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picur n suflet i mut
ascult cum crete-n trupul tu sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clip care trece,
gorunule din margine de codru.