Jocul Patologic

Profesor indrumator
Participanti
Violeta Nicoleta Simion
Mariana Surcica
Bogdan Grigorie
Razvan Bour

Scoala postliceala
Intellectum
Galati
1

Cuprins

Introducere
3
Definitie
4
Caracteristici
. 5
Modele si teorii explicative ale jocului de sansa
patologic ..
8
Factorii implicati in dezvoltarea formei patologice
a
jocului de sansa
.. 9
Fazele aparitiei jocului de sansa patologic
. 11
Caracteristici de personalitate ale jucatorului de
sansa
patologic
. 12
Diagnosticul si evaluarea jocului de
2

sansa patologic
. 16
Tratamentul jocului de sansa patologic
.. 19

Introducere
Au fost gasite dovezi arheologice localizate in spatiul de
astazi al Chinei si atestate ca apartinand unei perioade mai
mari de timp, estimata ca incepand cu anul 2300 i.Hr, care
atesta faptul ca oamenii jucau zaruri si acum 6000 ani.
De-a lungul timpului s-au dezvoltat multiple forme de
jocuri. Existenta lor este consemnata in multe manuscrise
antice si se stie ca erau prezente in societatile orientale precum
Egiptul Antic, China, Japonia, India, dar si in Grecia Antica sau
Roma Antica. Se poate spune ca sunt in plin proces de
evolutie: in zilele noastre se poate paria sau se poate juca pe
internet 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana. In Marea
Britanie, de exemplu, potrivit unui raport al Asociatiei Medicale
Britanice, 25% dintre copiii cu varste cuprinse intre 12 si 15 ani
pariaza si joaca la aparatele cu fise, iar dintre acestia 5%
manifesta semne de dependenta fata de acest tip de jocuri.
Desi dependenta de jocuri de noroc este la fel de grea si de
grava ca orice alta dependenta, nu exista o lege care sa le
interzica, mai mult decat atat, ele sunt acceptate si tolerate din
punct de vedere social.
Pentru cea mai mare parte a populaiei, jocurile de noroc
au constituit, secole la rand, o modalitate de recreere sau
petrecere a timpului liber si o metoda, reusita sau nu, de a
3

castiga sume mari de bani, in timp foarte scurt, iar pentru o

minoritate alcatuita din oameni de stiinta remarcabili, un obiect
de studiu asiduu, acestia din urma incercand sa descopere legi
ale hazardului, in regulile si desfasurarea jocurilor.
Concepute prin scheme de joc de o rara simplitate i
atractivitate, jocurile de noroc, de la zaruri, la ruleta sau jocuri
de carti, au intrigat mintile unor mari astronomi, matematicieni
si fizicieni.
Jocurile de noroc si pariurile in societatea contemporana
reprezinta o forma de divertisment acceptata social, dar riscul
ca practicarea acestora sa degenereze intr-un obicei
necontrolat, cu numeroase consecinte negative, a transformat
jocurile de noroc si in obiect de studiu al psihologilor i
sociologilor.

Definitie
Jocurile de sansa reprezinta o forma de divertisment
acceptata social, o modalitate placuta de petrecere a timpului
liber insotita de dorinta de a castiga bani intr-un timp foarte
scurt, ce se poate transforma in dependenta atunci cand este
practicata in mod excesiv.
Dictionarul International Cambridge defineste jocurile de
sansa ca fiind acele jocuri care vizeaza castigurile de bani sau
alte recompense.
Asociatia Gamblers Anonymous defineste jocul de sansa
drept orice forma de pariu, semnificativ sau nu, in care castigul
este incert sau depinde de sansa sau de aptitudinile celui care
pariaza.
Dictionarele on-line ofera diverse definitii ale jocului de
sansa, de la miza sau risc in speranta de a obtine bani sau un
anumit avantaj, la predictiile cele mai reusite compensate in
bani, de la actiuni riscante intreprinse cu speranta de succes
financiar, la strategia de a castiga sume mari de bani.
4

O alta definitie a jocului de sansa este aceea ca reprezinta

un viciu ce da dependenta si-I innebuneste pe jucator.
Fiodor Dostoieski in romanul sau Jucatorul descrie detaliat
si in profunzime distorsiunile cognitive ale jucatorului, pierderea
controlului, a stimei de sine si lipsa de speranta a acestuia ca
urmare a unei experiente personale; el a reusit sa se vindece
singur de aceasta dependenta fara tratament, in urma
promisiunii facute sotiei sale ca nu va mai juca niciodata.
Dependenta de jocuri de noroc reprezinta o tulburare
psihiatrica majora incadrata de catre comunitatea psihiatrilor in
categoria tulburarilor controlului impulsului neclasificate in alta
parte, sub denumirea de joc de sansa patologic.
Aceasta problema de sanatate publica a inceput sa
primeasca in ultimii ani tot mai multa atentie din partea
societatii, atat din partea publicului cat si din partea
reprezentantilor a numeroase domenii stiintifice cum ar fi cel
psihologic.

Caracteristici
Ca principale caracteristici ale comportamentului in ceea ce
priveste jocul de sansa ar fi o serie de termeni care o si
definesc, cum ar fi:
persistenta;
recurenta dezadaptativa, care prin aceasta se intrerup
scopurile si viata persoanala, sociala zilnica;
adrenalina, in anumite cazuri de jocuri fiind si castigul
nu doar antrenantul;
obsesia, comportamentul prezinta o preocupare
exagerata.
Se cunoaste ca jocul de sansa reprezinta, in esenta, o
activitate de agrement ce cuprinde cinci componente esentiale:
5

 desfasurarea sa este incerta;

rezultatul final se bazeaza pe sansa;
pariurile nu se limiteaza doar la bani, si se poate paria
si pe bijuterii sau alte bunuri personale;
participarea este voluntara si presupune achitarea unei
taxe.
Atunci cand o persoana joaca tot mai mult timp si aloca
tot mai multi bani jocurilor de sansa in detrimentul celorlalte
activitati zilnice, se poate considera ca apare si se dezvolta un
comportament excesiv, compulsiv, care risca sa se transforme
in dependenta.
Forma patologica a jocului de sansa debuteaza, de obicei,
ca o modalitate placuta de petrecere a timpului liber, careia i se
acorda o perioada limitata de timp si o suma de bani stabilita in
prealabil, dar daca incepe sa devina obsedanta, putem vorbi
deja de jocul compulsiv.
Jucatorii patologici ajung sa aloce sume din ce in ce mai
mari de bani acestei activitati si sa-si petreaca tot timpul liber
in salile de jocuri si casinouri, in incercarea disperata de a
recupera pierderile suferite anterior; apar in acest fel si starile
emotionale negative, cum ar fi depresia, anxietatea, insomnia
si , in cazurile cele mai grave, tentativele de suicid.

Consecintele dependentei de jocuri de sansa sunt multiple cum

ar fi:

problemele financiare;
stresul intensificat sau prelungit;
familii distruse;
averi pierdute;
vieti irosite, abandon educational.

Dependenta unui jucator nu este caracterizata doar prin

cheltuirea banilor, aceasta e caracteristica si atunci cand:

 interfereaza cu munca sa, cu scoala sau celelalte

activitati;
ii provoaca stari emotionale negative sau alte probleme
de sanatate;
ii cauzeaza importante pierderi financiare;
ii afecteaza relatia cu membrii familiei si cu ceilalti.
Unii psihologi considera ca forma patologica a jocului de
sansa poate fi incadrata in categoria tulburarilor obsesivcompulsive, in cadrul carora persoana dependenta isi da seama
ca gandurile sale obsesive il determina sa desfasoare activitati
ilogice si inadecvate, dar se simte deosebit de anxioasa atunci
cand incearca sa renunte la toate acestea.
Se mai afirma ca in cadrul formei patologice a jocului de
sansa este implicata disfunctia zonei ventro-mediale
prefrontale corticale, la fel cum se intampla in tulburarea
obsesiv-compulsiva.
Deci forma patologica a jocului de sansa , determina un
comportament adictiv, deoarece intr-o prima faza ea reprezinta
o activitate deosebit de placuta; cand un jucator castiga o
suma mare de bani, acesta se simte gratificat, admirat, ii creste
stima de sine si de aici determinam ca este o tuburare
emotionala incontrolabila de catre jucator.
Specialistii considera ca se poate face diferenta intre
activitatile recreationale, de divertisment si cele adictive, daca
luam in considerare cele trei caracteristici comune ale
comportamentelor adictive:
Compulsia, care se refera la impulsul irestibil de a juca,
ritualurile repetitive si intruzive, gandurile ce ne
indeamna sa continuam comportamentul adictiv;
Pierderea controlului, adica incapacitatea de a rezista
ispitei sau de a inceta o activitate o data ce a inceputo, fara un ajutor din afara;

 Continuitatea activitatii adictive in ciuda consecintelor

negative resimtite; deteriorarea starii de sanatate,
umilire, probleme familiale, financiare si legale.
Persoanele cu forma patologica a jocului de sansa sunt
motivate sa se angajeze in aceste activitati de trei nevoi
esentiale:
Recompense psihice - atingerea unei dispozitii
euforice, in paralel cu blocarea unor sentimente
negative, de gol interior;
Recompense recreationale petrecerea placuta a
timpului liber in compania prietenilor, mai ales in
fazele de inceput ale adictiei;
Recompense instrumentale performante ridicate
neinsotite de ingrijorari de tot felul, castigarea unui
premiu ce creeaza o stare de bine.
Adictia si anume obsesia progresiva in dozaj, fata de ceva
anume, a fost clasificata in trei mari categorii:
adictii la stimulare droguri;
adictii la sedative;
adictii la fantezii.

Forma patologica a jocului de sansa indeplineste conditia

pentru a fi incadrata in toate cele trei categorii de adictie: este
o dependenta de fantezii, in sensul ca jucatorul isi imagineaza
in timpul jocului cati bani va castiga si ce prestigiu va obtine,
dar, in acelasi timp, se simte stimulat si se afla intr-un fel de
transa.

Modele si teorii explicative ale jocului de sansa

patologic
Modelele explicative ale tulburarilor adictive, care se aplica si
jocului patologic, sunt:
1. Modelul culpabilizant, conform caruia adictia reprezinta o
caracteristica a oamenilor lipsiti de caracter, imorali, fara
vointa, iar tratamentul acestei tulburari se focalizeaza pe
invatarea lucrurilor corecte din punct de vedere moral si
are ca obiectiv final abstinenta totala; fiecare caz este
unic si va fi tratat in mod individual.
2. Modelul medical, care sustine ca orice forma de
dependenta reprezinta un proces psihopatologic, a carui
abordare se concentreaza pe tratarea cauzelor bolii si in
cadrul caruia dependentul este o victima fara nici o
posibilitate de a actiona in sensul vindecarii sale.
3. Modelul autocontrolului, conform caruia adictia este un
proces invatat care se bazeaza pe obiceiuri
dezadaptative, persoana dependenta are capacitatea de a
se auto-controla atunci cand isi foloseste cunostintele si
experienta, iar abordarea dependentei se centreaza pe
functia sa; dependenta este considerata a fi multidimensionala si scopul tratamentului este abstinenta
totala.
4. Modelul bio-psiho-social, care atribuie adictiilor cauze
multiple si in cadrul caruia primul pas al tratamentului
este evaluarea complexa a persoanei dependente din
punct de vedere biologic, psihologic, socio-familial si
cultural; planul de tratament trebuie sa fie strict
individualizat, iar obiectivul sau nu este neaparat
abstinenta, ci se va urmari in functie de caz un obiectiv
viabil, cum ar fi: moderatia, substitutia, imbunatatirea
functionarii socio-profesionale, reducerea riscurilor
asociate.
9

Teoriile explicative a jocului de sansa patologic au fost

enuntate pe mai multe medii de analiza, si anume:
Teoria biologica sustine ca jocul de sansa patologic este
subordonat radacinilor genetice ale personalitatii,
relationate cu o disfunctie neuro-fiziologica la nivelul
activitatii cerebrale, astfel, sindromul de deficit al
sistemului de recompense activeaza anumite conduite de
cautare a placerii.
Teoria psihologica, are doua orientari importante:
orientarea psihanalitica, care sustine ca forma patologica
a jocului de sansa reprezinta o forma de autopedeapsa
pentru vinovatii subiective nerezolvate ; o a doua
orientare este cea comportamentala, conform careia jocul
de sansa patologic reprezinta rezultatul unui proces de
invatare consolidate prin intariri pozitive succesive.
Teoria generala a adictiilor afirma ca exista o stare
disociativa la persoanele cu forma patologica jocului de
sansa, in cadrul careia interactioneaza factorii
predispozanti si factori de risc individuali.
Teoria motivatiei este una nou elaborata, denumita si
Prime, care presupune faptul ca sistemul nostru
motivational actioneaza intr-o maniera complexa.

Factorii implicati in dezvoltarea si

mentinerea formei patologice a jocului de
sansa
Se considera ca persoanele care se implica intial in
activitatea de jocuri de sansa au ca principale motivatii:
- dorinta de a demonstra celorlalti ca sunt persoane demne
de respect;
- dorinta de a obtine aprobarea si acceptarea celor din jur;
- nevoia de a-si reduce plictiseala sau a ameliora unele stari
emotionale negative.

10

Exista trei categorii de factori ce pot contribui la aparitia si

dezvoltarea jocului de sansa patologic:
1. Factorii familiali: studiile de specialitate in domeniu au
demonstrat ca atat modelele parentale de comportament,
cat si factorii genetici reprezinta pentru orice jucator un
risc de dezvoltare a unui comportament de joc de sansa
patologic. Astfel, jucatorii cu forma patologica a jocului de
sansa au raportat intr-o masura mai mare decat cei fara
probleme de acest fel faptul ca un membru al familiei lor
este un jucator, de cele mai multe ori fiind vorba de tata.
2. Factorii individuali care sunt implicati in aparitia si
mentinerea formei patologice a jocului de sansa include
personalitatea jucatorului, cognitiile acestuia, starile
emotionale negative si factorii biologici.
Trasaturile de personalitate existente in categoria
persoanelor cu forma patologica a jocului de sansa,
cele mai studiate au fost impulsivitatea si cautarea
de senzatii. Un nivel ridicat al impulsivitatii
reprezinta un predictor al aparitiei formei
patologice si un factor important care determina
renuntarea jucatorilor la tratament. Unele studii
recente, demonstreaza ca, cautarea de senzatii noi
reprezinta un factor potential de risc doar pentru
anumite categorii de jucatori, cum ar fi persoanele
tinere si cele care prefera anumite categorii de
jocuri de casino, ce ofera un grad ridicat de
divertisment .
Cognitiile irationale ale jucatorului legate de
comportamentul de joc de sansa joaca un rol
important in aparitia si mentinerea acestei
patologii si acestea se refera in mod special la
capacitatea de a influenta sau predictiona castigul.
Iluzia controlului se manifesta mai pregnant in
randul jucatorilor la aparatele electronice cu
castiguri, unde rezultatul jocului apare la intervale
foarte scurte de timp si le ofera posibilitatea unor
gratificatii imediate.
11

 Starile emotionale negative, cum ar fi depresia,

anxietatea sau stresul ocupa un loc important in
aparitia si mentinerea formei patologice a jocului
de sansa, dar inca nu s-a demonstrat cu certitudine
daca aceste stari reprezinta cauza sau consecinta
acestui comportament. S-a constatat o rata a
sinuciderilor intre 12-24% in randul jucatorilor de
sansa patologici, in mod special a acelora care
reprezinta un grad ridicat de severitate a
problemelor, consuma diferite substante si au
grave probleme relationale.
Factorii biologici legati de aparitia si dezvoltarea
formei patologice a jocului de sansa se refera la
deficitele de lob frontal, disfunctionalitati la nivelul
neurotransmitatorilor
(anomalii
in
sistemul
serotoninergic, noradrenergic si dopaminergic) si
modificari
in
functionarea
sistemului
de
recompense al creierului.
3. Factorii sociologici care sunt legati de aparitia formei
patologice a jocului de sansa se refera la existenta unui
status socio-economic scazut al jucatorului, somajul, un
nivel scazut de educatie. Studiile de specialitate au
demonstrat faptul ca un procent ridicat de jucatori cu
forma patologica a jocului de sansa au numeroase
probleme in familiile lor de origine, au beneficiat de un
nivel scazut de educatie si locuiesc in anumite zone
defavorizate.

Fazele aparitiei jocului de sansa patologic

Comportamentul de joc de sansa patologic nu se dezvolta
dintr-o data, ci de-a lungul a trei mari faze psihologice, dupa
cum umeaza:
- faza de castig;
- faza de pierdere;
- faza de disperare.
12

1. Faza de castig se refera la perioada in care o persoana

abia a inceput sa joace impreuna cu prietenii sau familia,
din dorinta de a se distra si a uita pentru scurt timp de
problemele zilnice. Aproximativ trei sferturi dintre
jucatorii dependenti au declarant ca la inceput au castigat
sume de bani neasteptat de mari si aceste castiguri i-au
determinat sa-si imagineze ca vor castiga in permanenta,
in acest fel asigurandu-si un nivel de trai mult mai ridicat
decat cel actual. Aceasta faza este caracterizata printr-un
optimism nerezonabil, care impinge jucatorul sa se
intoarca la joc cu miza crescuta, avand iluzia controlului,
sentimentul de incredere si omnipotenta. Din pacate,
norocul incepatorului se poate transforma in ghinionul
acestuia, avand in vedere ca jucatorii care au avut
castiguri mari in perioada de inceput, prezinta cel mai
mare risc de a deveni dependenti .
2. Faza de pierdere pare a fi similara unei consecinte
proverbiale cunoscute de toata lumea , dupa care norocul
nu tine o viata si cei care continua sa joace din ce in ce
mai mult ajung sa piarda in joc sume tot mai mari de
bani: cu cat pierd mai mult , cu atat le creste ambitia de a
juca in continuare pentru a-si recupera pierderile si a
obtine si un profit serios pe deasupra, tel imposibil de
realizat in realitate. In aceasta faza, jucatorii sunt pusi in
situatia de a imprumuta bani pentru a-si finanta jocul, atat
de la rude si prieteni, cat si de la banci sau camatari;
devin deprimati, iritabili, ascund adevarul familiei si se
intorc in mod obsesiv la joc, pentru a recupera pierderile
acumulate anterior.
3. Faza de disperare este aceea in care jucatorii realizeaza
dimensiunea pierderilor suferite, nu mai pot ascunde fata
de cei din jur obsesia lor fata de joc, sunt nevoiti sa-si
achite datoriile, dar nu mai au nici o sursa in acest sens,
pentru ca nimeni nu mai are incredere in ei. Studiile de
specialitate ne arata ca in aceasta faza , 60% dintre
13

jucatorii dependenti comit furturi, inselaciuni, falsuri sau

alte acte ilegale, iar aproximativ 20% sunt prinsi asupra
faptului si obligati sa suporte rigorile legii, care de multe
ori merg pana la privarea de libertate a individului jucator.
De asemenea, in aceasta faza un procent de aprozimativ
20% dintre jucatori recurg la tentative de suicid.

Caracteristici de personalitate ale jucatorului

de sansa patologic
In literatura universala, Dostoievski este autorul care il
portretizeaza pe jucatorul de carti ca pe un compulsiv, ca pe o
persoana toxicomana ce isi foloseste cu precadere instinctele
irationale.
Nu exista un profil de personalitate valabil pentru toate
persoanele cu forma patologica a jocului de sansa; studiile au
demonstrat ca mare parte dintre acestia prezinta simptome ale
depresiei, anxietatii, au o toleranta scazuta la plictiseala, pot fi
incadrati in categoria personalitatilor dependente sau
antisociale, dar nu s-a stabilit cu exactitate daca aceste
trasaturi sunt cele care contribuie la pierderea controlului si
instalarea dependentei, sau daca nu cumva ele reprezinta de
fapt doar consecintele ale pierderilor suferite in timpul jocului.
Se considera ca ar exista trei categorii de jucatori:
Jucatorul
normal,
persoana
care
joaca
pentru
divertisment si distractie si care se opreste cand observa
ca a mers prea departe;
Jucatorul profesionist, care foloseste jocul pentru a
castiga;
Jucatorul nevrotic sau sociopat, impins sa joace de nevoi
inconstiente si care nu poate lasa, intocmai ca si un
toxicoman.

14

Studiile de caz si elaborarile ulterioare au concluzionat

anumite tipologii de jucatori de sansa patologici:
Jucatorii normali ce risca sa devina dependenti, aici se
incadreaza cei care si-au facut deja un obicei din a juca si
prezinta urmatoarele credinte irationale: castigul este
intotdeauna posibil; ei detin niste abilitati speciale care ii
vor ajuta sa castige; ca pot influenta castigul in timpul
jocului; norocul este mereu prezent sau urmeaza sa vina;
pierderile suferite nu conteaza in comparatie cu castigurile
viitoare.
Jucatorii profesionisti, care isi castiga existenta de pe urma
acestei activitati si calculeaza atent si cu rabdare sansele
fiecarui pariu pe care urmeaza sa-l faca;
Jucatorii cu personalitate antisociala (hoti, traficanti de
droguri, escroci), care nu sunt in realitate dependenti de
aceasta activitate, ci urmaresc doar obtinerea unor
profituri imediate prin inselaciuni, minciuni, carti trucate,
etc;
Jucatorii antisociali impulsivi, categorie in care se
incadreaza persoanele impulsive care au avut inca din
copilarie dificultati de concentrare, sunt hiperactivi, se
plictisesc foarte repede si au nevoie in permanenta sa se
implice in noi activitati, fara sa ia in calcul consecintele
acestora; in multe situatii acesti jucatori obisnuiesc sa
consume alcool sau droguri, au dificultati in pastrarea
locului de munca si in mentinerea unei relatii in general si
incep sa joace inca din perioada copilariei, ajungand foarte
repede sa dezvolte o obsesie pentru joc. Acesti jucatori
intampina probleme in mod special in relatiile cu ceilalti.
Jucatorii sociali ocazionali care joaca doar pentru a se
distra, a se relaxa si a uita de problemele de acasa;
Jucatorii sociali care participa in mod regulat la jocurile de
sansa, care reprezinta pentru ei principala forma de
divertisment;
Jucatorii care joaca pentru a scapa de probleme si a-si
reduce starile de stres, plictiseala, depresie, anxietate,
15

ingrijorare; jocul pentru ei reprezinta un analgezic, un

antidepresiv care le creeaza o stare de euforie. In aceasta
categorie vom regasi doua tipuri de jucatori: jucatorul
tacut, care isi alina depresia prin jocul zilnic si jucatorul
exploziv care joaca de cateva ori pe an , dar pierde de
fiecare data sume fabuloase de bani, din dorinta de a se
simti o persoana importanta.
Jucatorii vulnerabili din punct de vedere psihologic,
categorie in care intra persoanele care manifesta
dificultati
in
gestionarea
stresului
si
rezolvarea
problemelor aparute in situatii de criza; ei prezinta
simptome ale depresiei, anxietatii, tulburarilor de
dispozitie datorita unor evenimente din copilarie petrecute
in familie cat si in alte situatii unde constrangerea si
rezultatul sunt impotriva credintelor, dorintelor si
asteptarilor sociale.

Ca, caracteristici generale

jucatorului patologic avem:

sau

cauze

in

determinarea

dependenta afectiva;
angoasa de separare;
izolarea;
anxietatea in relatiile cu ceilalti;
intoleranta la frustrare;
nevoia inepuizabila de iubire;
aprobarea si valorizarea;
satisfacerea imediata a dorintelor;
lipsa de incredere in sine si pasivitatea;
incapatanarea si iritabilitatea;
timiditatea si hipersensibilitatea;
lipsa ambitiilor si a competitivitatii;
tulburarea de dispozitie cu simptologie depresiva;
tulburari de personalitate de tip borderline, antisocial si
evitant;
iritabilitatea, lipsa de concentrare in activitatile zilnice;
16

Alte studii au concluzionat ca trasaturi de personalitate,

jucatorii patologici le detin de inainte de a dezvolta
dependenta, si avem:
sunt prietenosi, sociabili, generosi, entuziasti, cu un
ridicat simt al umorului, au calitati de lider, isi impart
bucurosi
bunurile
impreuna
cu
ceilalti,
sunt
extrovertiti;
au un grad ridicat de inteligenta, posibil sa fi obtinut
succese scolare si profesionale, sunt orientate spre a
castiga bani, stiu sa castige increderea celor din jur,
astfel incat inca din copilarie au avut acces in locuri
interzise altora de varsta lor;
sunt energici si muncitori, in timpul copilariei si
adolescentei au avut o energie debordanta si si-au
gasit joburi; prezinta o toleranta scazuta la plictiseala,
o nevoie crescuta de stimulare, excitatie si schimbare,
sunt nerabdatori si hiperactivi;
le plac provocarile, riscul si aventura si tocmai aceste
aspecte sunt cele care-i atrag spre jocuri; au fost
precoce din punct de vedere sexual si s-au implicat in
competitii sportive; sunt convingatori si increzatori, isi
asuma cu usurinta rolul de lider si propun diverse
modalitati de actiune, fara teama de a fi criticati sau
dezaprobati de ceilalti, deoarece au incredere totala in
credintele lor;
sunt foarte competitivi si dornici sa castige si aceasta
este trasatura dominanta de personalitate a jucatorului
patologic; in timp ce altii pot juca pentru a se distra,
compulsivul are intotdeauna scopul de a castiga;
dorinta de a fi deasupra celorlalti exista inca din
copilarie si persista de-a lungul intregii lor vieti.
Ca principale determinari motivationale, in ceea ce
priveste participarea la jocurile de sansa, cei in cauza descriu:
pentru a nu se mai gandi la probleme;
pentru a uita de ingrijorari;
17

pentru a scapa de responsabilitatile vietii;

pentru a se sustrage de la indeplinirea obligatiilor;
pentru a fi singuri, fara ca cineva sa stie unde sunt;
casinoul este un loc in care se pot duce cand nu au
nimic de facut;
joc atunci cand exista timp liber;
casinourile sunt deschise pana la ore tarzii;
casinoul este in apropiere, deci o destinatie facila
cand intervine plictiseala.
Ca o concluzie jucatorul patologic prezinta schimbari
bruste de dispozitie, sunt iritabili, anxiosi, au iesiri necontrolate,
de neinteles de cei din jur, se izoleaza si nu mai cauta
compania membrilor familiei sau a prietenilor; de asemenea, nu
recunosc ca au o problema legata de joc si sunt convinsi ca
detin controlul asupra jocului.

Diagnosticul si evaluarea jocului de sansa

patologic
Un rol important in stabilirea diagnosticului si procesului
de interventie de tipul consilierii terapeutice il au explorarile
psihologice, acestea ajutand la precizarea nivelului la care se
regaseste pacientul cu tulburarea jocului de sansa patologic, la
alegerea celor mai eficiente mijloace terapeutice. Explorarile
psihologice si psihodiagnostice contribuie la evaluarea
dinamica a eficientei masurilor terapeutice si permit de
asemenea aprecieri prognostice, in functie de gradul de
alterare a personalitatii. Acest tip de abordare diagnostica
constituie un prilej de comunicare intre pacient si specialist, si o
metoda cu valoare si eficienta psihoterapeutica de orientare in
activitatea de consiliere terapeutica.
Forma patologica a jocului de sansa este dificil de
diagnosticat, atat datorita faptului ca persoanele ce prezinta
acest comportament nu solicita ajutorul decat in ultima faza de
18

dependenta, cand au pierdut tot si nu mai gasesc nici o solutie

de iesire din aceasta situatie disperata, cat si datorita faptului
ca jocul de sansa patologic nu prezinta semne vizibile pentru
cei din jur. In timp ce persoanele dependente de droguri au
pupilele marite, respiratia lor are un miros specific, ei pot
manifesta stari de rau care merg pana la lesin, etc; dependentii
de alcool au un comportament usor de recunoscut de toata
lumea, iar cei cu tulburari de alimentatie compulsive castiga
foarte mult in greutate, persoanele cu forma patologica a
jocului de sansa nu manifesta nici unul din aceste semne
vizibile ale celorlalte tulburari adictive sau compulsive.
Conform Manualului de diagnosticare si statistica a
tulburarilor mentale, s-au stabilit urmatoarele criterii de
diagnosticare a jocului de sansa patologic:
A. Comportament dezadaptativ de joc de sansa persistent
si recidivist, dupa cum este indicat conform urmatoarelor
afirmatii:
1. este preocupat de jocul de sansa ( este preocupat
de retrairea experientelor de joc anterioare, de
handicap sau planificarea sansei ori se gandeste la
modalitatile de procurare a banilor cu care sa
joace);
2. necesita sa joace sume crescande de bani in
vederea obtinerii excitatiei dorite;
3. are repetate eforturi infructuoase de a controla,
reduce sau stopa jocul de sansa;
4. este nelinistit sau iritabil cand incearca sa reduca
sau sa stopeze jocul de sansa;
5. joaca pentru a scapa de probleme ori pentru
usurarea unei dispozitii disforice( sentimente de
vulnerabilitate, de culpa, anxietate sau depresie);
6. dupa pierderea banilor la joc, revine in alta zi pentru
a recupera;
7. minte membrii familiei, pe terapeut sau pe altii,
spre a ascunde dimensiunea implicarii in jocul de
sansa patologic;
19

8. a comis acte ilegale, precum falsul, frauda, furtul

sau delapidarea, pentru a finanta jocul de sansa;
9. a periclitat sau pierdut o relatie importanta, un
post, ori o oportunitate educationala sau de cariera
din cauza jocului de sansa;
10.
se bazeaza pe altii spre a procura banii
necesari iesirii dintr-o situatie financiara disperata
cauzata de jocul de sansa.
B. Comportamentul jocului de sansa nu este explicat mai
bine de un episod maniacal. Specialistii in domeniu care
pun diagnosticul de joc de sansa patologic, iau in
considerare in afara acestor criterii de diagnostic si alte
semne si comportamente din categoria celor specificate
anterior; de asemenea, in vederea stabilirii unui
diagnostic definitiv este necesara si intervievarea
membrilor familiei acestor persoane, cu privire la
comportamentul jucatorului din viata de zi cu zi. Jocul de
sansa patologic trebuie diferentiat de jocul de sansa
social, care se desfasoara impreuna cu prietenii pe o
perioada limitata de timp; de asemenea trebuie
diferentiat de jocul de sansa profesionist, desfasurat intrun cadru strict si disciplinat. Comparativ cu acestia,
jucatorul care prezinta forma patologica a jocului de
sansa nu mai resimte nici o bucurie a jocului, ci
urmareste doar sa-si recupereze pierderea de bani
anterioara, ceea ce il determina sa fie mai tot timpul
depresiv, anxios, absent cand isi petrece timpul in
mijlocul familiei, foarte iritabil atunci cand este in
imposibilitatea de a juca si aceasta incapacitate de a mai
simti bucuria vietii ajunge sa fie deja o regula in modul
lui de viata.
Pentru diagnosticarea si evaluarea unor astfel de cazuri exista
o multitudine de semne comportamentale comune ce pot fi
urmarite, dar au fost grupate in trei categorii:
1. In legatura cu gestionarea timpului, jucatorii cu forma
patologica a jocului de sansa:
20

a) intarzie la serviciu datorita faptului ca isi pierd

noaptea in casino sau nu pot dormi datorita
ingrijorarilor provocate de pierderi si alte probleme
conexe;
b) petrec mult timp la masa de pranz;
c) dispar in mod misterios in jurul dupa-amiezii;
d) asculta emisiuni de pariuri sportive sau joaca jocuri
de carti sau zaruri cu prietenii;
e) in timpul vacantei mai degraba se izoleaza de ceilalti
decat sa socializeze;
f) petrec mult timp la baie, citind stiri sportive sau
ascultand la radio;
g) petrec foarte mult timp la telefon, vorbind cu
creditorii, debitorii, contractand imprumuturi pentru a
juca, etc;
h) citesc in timpul serviciului ziare si reviste sportive.
2. Referitor la obsesia de a participa la jocuri de sansa:
a) isi lasa proiectele neterminate;
b) prezinta semne de iritabilitate crescuta;
c) se concentreaza cu dificultate;
d) manifesta schimbari dese de dispozitie si modificari
in randamentul obisnuit la slujba, in functie de
rezultatul la joc;
e) au un interes obsesiv pentru rezultatele
evenimentelor sportive , ale curselor de caini, loterie,
etc.

3. Prin prisma tendintei de a delapida de la locul de munca si

a altor activitati ilegale:
a) folosesc incasarile companiei la care lucreaza pentru
finantarea jocurilor de sansa;
b) imprumuta bani de la compania angajatoare;
c) fura anumite bunuri pentru a le vinde si a-si acoperi
datoriile create la joc;
d) vand anumite bunuri personale sau obiecte furate
colegilor de serviciu;
e) vand droguri la locul de munca (posibil sa aiba si o
problema de consum de droguri);
21

f) delapideaza de la locul de munca.

Tratamentul jocului de sansa patologic

Cercetarile de specialitate au permis stabilirea unui

numar de principii primare care ghideaza interventiile clinice si
de consiliere terapeutica in domeniul tulburarii jocului de sansa
patologic.
Primul principiu face referire la responsabilitate, astfel ca
persoanele care prezinta forma patologica a jocului de sansa
sunt incurajate sa accepte ca este nevoie sa isi asume
responsabilitatea pentru optiunile si actiunile adecvate nivelului
lor de depreciere si pentru stadiul de recuperare. Eforturile
psihologului se vor concentra pe cautarea de solutii la
problemele care au aparut, iar parteneriatul intre client/pacient
si terapeut, care promoveaza responsabilitate comuna este
mult incurajat.
Cel de al doilea principiu prevede reducerea riscurilor;
interventiile psihologice sunt indreptate spre minimizarea sau
descresterea impactului negativ asupra sanatatii, a
consecintelor sociale, economice in familie si acolo unde este
cazul in comunitate pentru persoanele care prezinta forma
patologica a jocului de sansa. Eforturile de reducere a acestor
tipuri de comportament se adreseaza persoanelor cu tulburarea
jocului de sansa patologic de forma usoara, moderata si severa.
Pentru recuperarea pacientului cu tulburarea jocului de sansa
patologic este nevoie de colaborarea acestuia, a familiei sale si
a comunitatii din care face parte, la eforturile terapeutice.
Obiectivele tratamentului include intr-o prima etapa moderarea
comportamentului patologic al individului fata de jocul de
sansa. O serie de cercetari subliniaza faptul ca abstinenta
totala de la jocuri de sansa nu este singura si cea mai de dorit
optiune terapeutica.
22

Cel de al treilea principiu este cel de prevenire care este

reflectat prin programele de preventie realizate la diferite
nivele. O serie de cercetari subliniaza sustinerea unei abordari
in care schimbarea comportamentului persoanelor cu forma
patologica a jocului de sansa se face in etape.
Evaluarea stadiului schimbarii este un moment esential,
pentru ca edifica consilierul daca subiectul este gata de a
demara schimbarea, sau care este stadiul schimbarii. Prin
urmare, prima problema care trebuie rezolvata este daca
subiectul care prezinta tulburarea jocului de sansa patologic
realizeaza ca are o problema, ce gandeste despre efectele
respectivului comportament privind sanatatea, si , mai ales
cum relationeaza respectivul comportament cu placerea,
satisfactia vietii.
Pentru diagnosticare si evaluare se pot pune in aplicare
mai multe modele de studiu, printre care este si modelul lui
Prochaska si DiClemente care urmareste dinamica schimbarii
comportamentelor, cuprinde sase stadii succesive care
dobandesc caracteristici specifice pentru fiecare tip de
problema de comportament, si avem:
1) Precontemplarea este stadiul in care pacientul neaga
problema si importanta ei, este neinformat in
legatura cu dimensiunile sale, iar incercarea de a fi
abordat in acest sens conduce la conflict si poate
apela la suport psihologic numai sub presiunea
familiei. In aceasta etapa este recomandabil sa
investigam gandurile pe care pacientul le are fata de
problema, sa evidentiem cu tact eventualele
discrepante si sa-l invitam la a medita, a se informa
asupra situatiei. Ca obstacole care pot sta in calea
tranzitiei putem evidentia stima de sine scazuta si
neacceptarea problemei in plan personal. Obiectivele
acestei etape sunt informarea subiectului cu privire la
problematica
jocului
de
sansa
patologic
si
dimensiunea consecintelor acestui comportament si
23

oferirea de suport psihologic pentru intarirea imaginii

de sine.
2) Contemplarea reprezinta stadiul in care pacientul ce
prezinta tulburarea jocului de sansa patologic devine
deschis spre discutie, este dispus sa cantareasca
argumentele pro si contra, incepe sa fie preocupat,
chiar obsedat de problema si de modul in care ar
putea actiona, dar nu se angajeaza propriu-zis in
depasirea obstacolelor care apar. In acest stadiu,
terapeutul se intereseaza in primul rand de modul in
care vede problema pacientul, il ajuta sa identifice
motivatiile pro si contra schimbarii, se intereseaza ce
anume l-ar putea motiva pentru a se angaja in
schimbare si sugereaza angajarea intr-un asemenea
demers. Terapeutul poate sa ajute pacientul in luarea
deciziei prin furnizarea unor motive care sa incline
balanta in favoarea dorintei si apoi a necesitatii de
schimbare, dar trebuie sa evite exercitarea vreunei
constrangeri.
3) Pregatirea este etapa in care clientul intelege ca
este nevoie de o schimbare si exerseaza experienta
luarii angajamentului: jucatorul cu comportament
patologic persistent si recurent este decis sa se
schimbe; isi formuleaza un scop precis; isi precizeaza
momentul demarajului schimbarii; alege un mod
specific de actiune; este hotarat sa suporte costurile
schimbarii. Obiectivele interventiei terapeutice in
aceasta etapa constau in explorarea perspectivelor
clientului, stabilirea scopurilor si valorilor importante
pentru acestea, informarea cu privire la posibilitatile
de acordare a suportului psihologic, cresterea
motivatiei personale. Strategia terapeutului este de
a-i prezenta motivele schimbarii, de a sustine
momentul de incepere a actiunii si incurajarea
acestor fapte.
In acest stadiu poate aparea, prin multiple presiuni
exercitate, tendinta de recul spre contemplare.
24

4) Actiunea este etapa in care clientul urmeaza un plan

de activitate orientat spre schimbare, pe care il poate
descrie amanuntit, infrunta obstacolele, rezista
derapajelor, dar este vulnerabil in fata tentatiei de a
abandona impulsiv orice efort. Aceasta etapa este de
un maxim efort si concentrare in vederea depasirii
disconfortului, tentatiilor, reactiilor anturajului si
situatiilor neasteptate. Terapeutul ofera suport si
incurajare in punerea in aplicare a modului ales si
crearea unei atmosfere de optimism, discuta
posibilitatea aparitiei recaderilor. E important ca
atitudinea fata de pacient sa fie una calda, empatica,
plina de intelegere.
5) Mentinerea este perioada in care schimbarea a fost
realizata clientul poate avea nivele diferite de
constientizare privind importanta vigilentei pe
termen lung, resimte in plan emotional cat de mult a
fost viata lui ameliorata prin schimbarea operata, si
sa preintampine recidiva. Exista posibilitatea aparitiei
unor perioade de recadere generate de stresurile
cotidiene, vechile probleme personale ramase
nerezolvate si, nu in ultimul rand, aparitia gandurilor
irationale
legate
de
comportamentul
sau
dezadaptativ. Terapeutul exprima intelegere si
consideratie, se interseaza de trairile si asteptarile
clientului, iar motivatia trebuie sa fie mentinuta.
6) Recaderea indica reintoarcea masiva la problema de
comportament, dupa o perioada de rezolvare a
acesteia; clientul se poate intoarce la un stadiu
anterior. Succesul terapiei este posibil daca timpul
acestei etape este scurtat. Terapeutul il asigura pe
client ca aceasta etapa este fireasca si normala in
procesul schimbarii. In acesta etapa clientul trebuie
intampinat cu compasiune si intelegere, iar trairile nu
ii trebuiesc blamate, criticate.

25

Cele mai eficiente tratamente pentru persoanele cu forma

patologica a jocului de sansa reflecta o abordare multimodala,
care se bazeaza pe un tratament personalizat si complex.
Tratamentele multidimensionale includ astfel diferite
combinatii de consiliere terapeutica, financiara, educationala si
de auto-ajutor, psihoterapie si psihofarmacologice in cadrul
interventiilor. Aceste elemente diferite ale tratamentului se afla
intr-un continuum de modele de ingrijire cu nuante puternic
interactive, circumstante necesare de altfel pentru a faca fata
caracterului complex al tulburarii jocului de sansa patologic.
Programele de tratament includ in mod generic ingrijire
medicala primara, rezidentiala si non-rezidentiala(spital si nonspital), precum si includerea in programe ale clinicilor de
consiliere existente in comunitate. Acestea cel mai adesea sunt
asociate cu serviciile de sanatate mintala.
Tratamentul formei patologice a jocului de sansa este foarte
asemanator cu tratamentul dependentei psihologice de
substante, avand in vedere ca in ambele situatii se vor regasi
multe aspecte comune: dorinta crescuta, negarea severitatii,
probleme familiale, minciuna, etc.
Jocul de sansa patologic reprezinta o tulburare psihica ce
poate fi tratata cu dificultate, in primul rand datorita faptului ca
mai mult de 90% dintre jucatorii patologici nu solicita ajutorul
psihologic si in al doilea rand, foarte putini psihologi clinicieni
au suficiente cunostinte in acest domeniu, dupa cum exista
foarte putine cercetari efectuate pana in prezent.
Tratamentul psihologic care, in principal, incearca sa
schimbe convingerile distorsionate ale pacientilor cu forma
patologica a jocului de sansa beneficiaza in prezent de cel mai
important suport empiric.
Tehnicile de interventie psihologica pentru jocul patologic
de sansa se refera in
mod direct la
reducerea
comportamentelor de risc in timpul jocului si indirect, la
26

cresterea calitatii vietii, pe masura rezolvarii problemelor care

au dus la instalarea dependentei.
Tratamentul farmacologic a avut unele rezultate
promitatoare in ameliorarea formei patologice a jocului de
sansa; s-a reusit obtinerea reducerii nevoii imperative de a juca
cu ajutorul Naltrexonei, medicament utilizat in tratamentul
alcoolicilor, sau Walmefene care poate determina reducerea
severitatii formei patologice a jocului de sansa, dar dozele
marite pot induce efecte adverse; in acest tip de tratare se
utilizeaza de asemenea medicamente antidepresive. Specialistii
in domeniu sunt de parere ca tratamentul farmacologic este
eficient in mod special in ameliorarea impulsivitatii si
tulburarilor de dispozitie.
Tratamentul psihologic al formei patologice a jocului de
sansa include numeroase abordari cum ar fi:
- terapia psihodinamica si analitica: se centreaza pe
abordarea caracteristicilor narcisiste ale personalitatii
jucatorului si a mecanismelor sale de aparare;
- terapia multimodala;
- grupurile de consiliere;
- interviul motivational;
- consiliere on-line;
- terapia comportamentala: porneste de la idea ca jocul de
sansa patologic reprezinta un comportament dezadaptativ
invatat si intarit in timp prin consecintele lui;
- terapia cognitiv-comportamentala: este considerata in
prezent cea mai eficienta metoda de tratament pentru
forma patologica a jocului de sansa.

27

Bibliografie:
- Psihoterapia jocului de sansa patologic Steliana
Rizeanu

28