Capitolul 1

Integrala definita
1.1 Primitive; formule de calcul
Definitia 1.1.1 Fie f : J R, unde J R este un interval. Functia F : J R
se numeste primitiva sau antiderivata a functiei f pe intervalul J, daca
1. F este derivabila pe J
2. F 0 (x) = f (x), x J.
Multimea tuturor primitivelor se mai numeste integrala nedefinita si se noteaza
Z
f (x)dx = F (x) + c, c R.
Teorema 1.1.1 (Integrarea prin parti) Daca f, g : J R sunt derivabile cu
derivate continue, atunci functiile f g, f 0 g, f g 0 admit primitive si are loc relatia
Z
Z
0
f (x)g (x)dx = f g f 0 (x)g(x)dx.
(1.1)
Teorema 1.1.2 (Schimbarea de variabila) Fie I, J R doua intervale si
f : J R o functie continua. Presupunem ca : I J este o functie bijectiva,
derivabila cu derivata continua si nenula pe I. Daca G este o primitiva a functiei
(f )0 atunci G 1 este o primitiva a lui f .

CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITA

TABELUL PRIMITIVELOR
Notam prin F o primitiva a functiei f si J R un interval.

F
xn+1
n+1

xn ,

x J R,

xa ,

x J (0, +),

ax ,

x J R,

1
,
x

x J, J (, 0) sau J (0, +)

1
,
2
x a2

x J R \ {a, a}, a 6= 0

x a
1

ln
2a x + a

f (x) =

1
,
+ a2

1
x
arctan
a
a

sin x,

xJ R

cos x

cos x,

xJ R

sin x

1
,
cos2 x

x J R \ {(2k + 1) }, k Z
2

tan x

10

1
,
sin2 x

x J R \ {k}, k Z

coth

x2

nN

a R \ {1}

a R+ \ {0, 1}

x J R, a 6= 0

xa+1
a+1
ax
ln a

ln |x|

1.1. PRIMITIVE; FORMULE DE CALCUL

11

tan x,

12

coth x,

13

14

15

x J R \ {(2k + 1) }, k Z
2
x J R \ {k}, k Z

1
, a 6= 0,
+ a2

ln | cos x|

ln | sin x|

xJ R

ln(x +

1
, a > 0,
x2 a2

x J (, a) sau J (a, )

ln(x +

1
, a > 0,
a2 x2

x J (a, a)

arcsin

x2

x2 + a 2 )

x2 a2 )

x
a

I. Aratati ca orice doua primitive ale functiei f pe un interval J difera printr-o

constanta.
II. Aratati ca o functie care admite primitive pe un interval are proprietatea lui
Darboux.
III. Aratati ca urm
atoarele functii nu au primitiva pe R
0,
daca x 6 1
1. f (x) =
2x, daca x > 1
2. f (x) = [x], x R unde prin [ ] s-a notat partea ntreaga a numarului x.

x, daca x Q
3. f (x) =
x3 , daca x
/Q
IV. Aratati ca urm
( atoarele functii au primitiva pe R
sin x
, daca x R \ {0}
1. f (x) =
x
1,
daca x = 0
(
1
x sin , daca x R \ {0}
2. f (x) =
x
0,
daca x = 0

CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITA

V. Determinati o primitiva a functiei f (x) =

[0, 2].

1
pe intervalele [0, ] si
4 + 3 cos x

VI. Calculati primitivele urmatoarelor functii, precizand intervalul pe care acestea

sunt definite:
1
1
b
x2
1
x

2.
3.
4.
5. 2
6.
1.
2
2
2
(x 1)
3x + 5
7x 8
x +2
1y
7 + 8x2
r
arctan x2
3x + 1
x
x2
x2
arcsin x

7.
11.
8.
9.
10.
12.
5x2 + 1
x2 5
1 + x6
1 x2
4 + x2
x6 1
1
(ax bx )2
a2x 1
23x

13. q
14.
4
15.
16.

ax bx
ax
2
2
(1 + x ) ln(x + 1 + x )

ex
ex
ax
x
x
17. xe
18. x7 19. 2 20. x
21. e a be 22.
x
e 1
1 + a2x

sin(lg x)
1
ex
cos x

26.
23. x
24.
25.
27. sin2 x 28. cos2 x
2x
2 +3
1e
x
x
(x2 +1)

x2

x
x3 1
1
5
2 34.
5

x
30.
tan
x
31.
coth
x
32.
33.
x
cos2 (x2 )
sin x cos x
x+1

3
1 + ln x
1
x
1
x3 1
36.
37.
38.
39. x
35. 4
2
4
x 4x + 1
x
e +1
x ln x
1x
29.

40. ln x 41. arctan x 42. arcsin x 43. x sin x 44. x cos 3x 45.

x
ex

46. x2x 47. x2 e3x 48. eax sin bx 49. x2 ln x 50. ln2 x 51. lnn x

1
52. cos(ln x) 53.
54. xn ln x 55. x2 + 56. xn sin x
n
sin x
r
1
ax
1
x
x2

57.
58.
59.
60.
61.
a+x
x+1
x x2 2
1 x2
x2 1 + x2

x3
x2 a2
x2 + 1
x4 arctan x
2
63.
64.
66.
cos
62.
65.
x
x
x
1 + x2
2 x2

 APLICATII
1.2. INTEGRALA DEFINITA;

1
1
1
(x 1)2
1
67. 2
68. 2
69.
70. 2
71.
2
x + 2x + 5
x + 2x
3x x + 1
x + 3x + 4
x x2
1
1
3x 6
2x 8
72.
73. p
74.
75.
2
2
1 x x62
2 + 3x 2x
x 4x + 5
x2 + px + q
1
1
x2 5x + 9
1
x4
77.
78. 2
79.
80.
(x + a)(x + b)
x 5x + 6
x(x + 1)2
x4 1
x 1 x2
x4 6x3 + 12x2 + 6
2x 3
1
1
81. 3
82.
83. 3
84. 4
2
2
3
x 6x + 12x 8
(x 3x + 2)
x +1
x + x2 + 1
1
3x + 5
1
85.
86. 2
87.
2
2
2
2
2
(1 + x )
(a + x )
(x + 2x + 2)2

76.

1
1
cos x
1
89.
90.
91.
3 + 5 cos x
sin x + cos x
1 + cos x
8 4 sin x + 7 cos x
3
5
2
3
4
92. cos x 93. sin x 94. sin x cos x 95. sin x 96. sin2 x cos2 x
2x
1 + tan x
x
100.
97. sin 3x cos 5x 98. sin 10x sin 15x 99. sin cos
3
3
1 tan x

88.

r
1
x+1
x3
1

101.
104. 3
102.
103.
4
3
x1
x+ x
2x 1 2x 1
x1
p
r

3
1
x1
1+ 4x
1

p
105.
106. x
107.
108.
4
x+1
x
1 + x4
x + 1 + (x + 1)3

109. x3 (1 + x2 ) 2 110.

x4

1
1
1
111.
112.
5
3
1 + x2
x 1 + x5
x2 (2 + x3 ) 3

1
113. p

3
4
x3 1 + x3

1.2 Integrala definita; aplicatii

Consideram functia marginita
f : [a, b] R, [a, b] R
si o diviziune

CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITA

= {x0 , x1 , . . . , xn }, a = x0 < x1 < . . . < xn = b

cu norma diviziunii
kk = max (xi xi1 )
16i6n

si pentru orice i {1, n} punctele intermediare i (xi1 , xi ) suma Riemann

=

n
X

f (i )(xi xi1 ).

i=1

Definitia 1.2.1 Numim integrala Riemann sau definita numarul I cu proprietatea

ca > 0, astfel ca pentru orice diviziune cu kk < si pentru orice
alegere a punctelor intermediare are loc
| I| <
Functia f se numeste integrabila Riemann.
Numarul I este unic determinat si se noteaza
Z b
I=
f (x)dx
a

Prin definitie

f (x)dx = 0
a

f (x)dx =
a

Sume Darboux
Notam

f (x)dx
b

Fie f : [a, b] R o functie marginita si o diviziune oarecare.

mi =

inf

x[xi1 ,xi ]

f (x),

Mi =

sup

f (x)

x[xi1 ,xi ]

Si consideram sumele Darboux

s =

n
X

mi (xi xi1 ), S =

i=1

n
X

Mi (xi xi1 ).

i=1

Teorema 1.2.1 Fie f : [a, b] R o functie marginita. Urmatoarele afirmatii

sunt echivalente:
1. > 0, astfel ca pentru orice diviziune cu kk <
S s <
2. functa f este integrabila.

(1.2)

 APLICATII
1.2. INTEGRALA DEFINITA;

Teorema 1.2.2 Daca f : [a, b] R este o functie integrabila Riemann pe

intervalul [a, b] si f (x) > 0, x [a, b] atunci
Z

f (x)dx > 0.
a

Consecinta 1 Daca f, g : [a, b] R sunt functii integrabile Riemann astfel ca

f (x) 6 g(x), x [a, b]
atunci are loc

f (x)dx 6
a

g(x)dx.
a

Consecinta 2 Daca f : [a, b] R este o functie integrabila si

m 6 f (x) 6 M, x [a, b]
atunci
Z

m(b a) 6

f (x)dx 6 M (b a).
a

Teorema 1.2.3 (Leibniz Newton) Fie f : [a, b] R o functie integrabila si

care admite primitive. Atunci pentru orice primitiva F are loc
Z

f (x)dx = F (b) F (a).

a

Vom folosi notatia F (x)|ba .

Teorema 1.2.4 (Integrarea functiilor continue) Orice functie f : [a, b] R

continua este integrabila.
Teorema 1.2.5 (Teorema de medie) Daca este o functie continua, atunci exista
[a, b] astfel ca
1
ba

f (x)dx = f ().
a

CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITA

10

Teorema 1.2.6 (Existenta primitivelor unei functii continue) Daca f : [a, b]

R este o functie continua, functia F : [a, b] R definita prin
Z x
F (x) =
f (t)dt, x [a, b]
(1.3)
a

este o primitiva care se anuleaza n punctul a.

Teorema 1.2.7 (Formula de integrare prin parti) Daca f, g : [a, b] R sunt
functii derivabile, cu derivate continue, atunci
Z b
Z b
0
b
f (x)g (x)dx = f (x)g(x)|a
g(x)f 0 (x)dx.
(1.4)
a

Teorema 1.2.8 (Schimbarea de variabila) Fie u : [a, b] [c, d] o functie cu

proprietatile: u bijectiva, u si u1 sunt derivabile, cu derivate continue.
Fie f : [c, d] R o functie continua.
Atunci are loc formula
Z

u(b)

f (u(t))dt =
a

f (x)(u1 )0 (x)dx.

(1.5)

u(a)

Aplicatii ale integralei definite

Teorema 1.2.9 (Aria unei suprafete plane) Daca f : [a, b] R+ este continua
atunci multimea
D = {(x, y) R2 | a 6 x 6 b, 0 6 y 6 f (x)}
are arie si

aria(D) =

f (x)dx.

(1.6)

Teorema 1.2.10 (Volumul unui corp de rotatie) Daca f : [a, b] R+ este

continua atunci corpul de rotatie determinat de f , adica multimea
V = {(x, y, z) R3 |

y 2 + z 2 6 r, a 6 x 6 b}

are volum dat de formula

Z

vol(V ) =
a

f 2 (x)dx

(1.7)

 APLICATII
1.2. INTEGRALA DEFINITA;

11

Teorema 1.2.11 (Lungimea unui arc de curba ) Daca f : [a, b] R+ este o

functie derivabila cu derivata continua atunci
1. graficul lui f are lungime finita
2. lungimea este data de
Z bp
l=
1 + (f 0 (x))2 dx
(1.8)
a

Teorema 1.2.12 (Aria unei suprafete de rotatie) Daca f : [a, b] R+ este o

functie derivabila cu derivata continua atunci suprafata de rotatie determinata de
f , adica multimea
S = {(x, y, z) R3 |

y 2 + z 2 = f (x), a 6 x 6 b}

are arie data de

Z

aria(S) = 2

p
f (x) 1 + (f 0 (x))2 dx

I. Determinat
i semnul
Z 10
Z urmatoarelor integrale
sin x
2
1.
ex dx 2.

x
0
2
II. Determinat
i cea mai mare
Z 1
Z 1dintre integrale (fara a face calculul lor)
1.
1 + x2 dx si
xdx
0
0
Z 1
Z 1
2
2
2.
x sin xdx si
x sin2 xdx
Z0 2
Z 2 0
x2
3.
e dx si
ex dx
0

4. Aratati cZ
a are loc inegalitatile
1
dx
2
1

a. <
<
2
3
2
Z0 2 + x x
2
1
sin x
2
<
b. <

2
x
2
4
5. Calculati limitele
urmatoarelor
r siruri
r

r
3
n
n
n
a. an =
+
... +
1+
n
n+3
n+6
n +3(n 1)

2
(n 1)

b. an =
+ . . . + sin
sin + sin
n
n
n
2n

(1.9)

CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITA

12

6. Fie f : [a, a] R o functie continua. Aratati ca are loc

Ra
Z a
2 0 f (x)dx daca f este para
f (x)dx =
0
daca f este impara
a
7. Fie f : [a, b] R o functie continua. Aratati ca are loc
Z b
Z b
f (x)dx =
f (a + b x)dx
a

8. Stabiliti egalitatea
Z

1
0

1
arctan x
dx =
x
2

t
dt
sin t

9. Determinati punctul [1, 3] astfel ca functia f (x) = x2 , x [1, 3] sa

satisfaca
Z 3
f (x)dx = 2f ().
1

10. Rezolvati ecuatia

dt

=
12
t t2 1

11. Calculati urmatoarele arii:

a. aria elipsei
b. aria delimitata de y = 4x x2 si de abscisa
c. aria delimitaa de ln x si x = e.
12. Calculat
i lungimile urmatoarelor curbe
x = a(t sin t)
, t [0, 2] (cicloida)
a.
y = a(1 cos t)
2
2
2
b. x 3 + y 3 = a 3

1.3

Integrala curbilinie

Fie f : D R o functie continua unde D Rn cu n = 2, 3.

Fie o curba inclusa n D care este neteda de forma

x = x(t)
y = y(t) , t [a, b] R
()

z = z(t)

(1.10)

1.3. INTEGRALA CURBILINIE

13

unde x, y, z sunt functii derivabile cu derivata continua pe [a, b].

Definitia 1.3.1 Numim integrala curbilinie de prima speta a functiei f
Z
Z
p
f (x, y, z)ds = f (x(t), y(t), z(t)) (x0 )2 (t) + (y 0 )2 (t) + (z 0 )2 (t)dt

unde ds =

(1.11)

(x0 )2 (t) + (y 0 )2 (t) + (z 0 )2 (t) este elementul de arc.

Observatii 1. Integrala este independenta de sensul de parcurs pe curba.

2. Daca este o curba plana atunci n ecuatiile (1.10) vom lua z = 0.
Aplicatii 1. Masa unei curbe netede . Presupunem ca n fiecare punct al
curbei, masa este o functie continua f (x, y, z), atunci masa curbei este
Z
(1.12)
M = f (x, y, z)ds.

2. Momentele statice ale unei curbe n raport cu axele de coordonate sunt date de
formulele
R
Mx = xf (x, y, z)ds
My =
Mz =

yf (x, y, z)ds

zf (x, y, z)ds

(1.13)

Coordonatele centrului de greutate sunt

Mx
My
Mz
yC =
zC =
M
M
M
Integrala curbilinie (IC) de speta a doua
xC =

(1.14)

Fie o curba inclusa n D care este neteda, data ca n (1.10).

Fie functiile reale de variabile reale
P, Q, R : D R, D R3
care sunt continue. Presupunem ca D.
Definitia 1.3.2 Numim intgrala curbilinie de speta a doua
Z
P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz =

(P (x(t), y(t), z(t))x0 (t) + Q(x(t), y(t), z(t))y 0 (t)+

+R(x(t), y(t), z(t))z 0 (t))dt

(1.15)

CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITA

14

Teorema 1.3.1 Aria unei multimi plane marginite de o curba neteda simpla este
Z
1
aria(D) =
xdy ydx
(1.16)
2
ipotezele anterioare urmatoarele afirmatii sunt echivalente
Teorema 1.3.2 In
1. IC este independenta de drum
2. pentru orice curba C nchisa si simpla are loc
I
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0
(1.17)
C

Definitia 1.3.3 Presupunem ca exista o functie F : D R, D R2 cu derivate

partiale de ordinul ntai continue, astfel ca
F
F
(x, y) = P (x, y),
(x, y) = Q(x, y), (x, y) D.
x
y
Expresia P (x, y)dx + Q(x, y)dy se numeste diferentiala totala exacta. Functia F
se numeste primitiva expresiei P dx + Qdy.
Teorema 1.3.3 Presupunem ca exista o functie F : D R cu derivate partiale
continue astfel ncat
F
F
(x, y) = P (x, y),
(x, y) = Q(x, y), (x, y) D.
x
y
Atunci are loc
Z
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = F (x(b), y(b)) F (x(a), y(a)).

(1.18)

particular integrala rezulta independenta de drum.

In
Z
Teorema 1.3.4 Daca integrala P (x, y)dx + Q(x, y)dy este independenta de

drum, atunci functia F : D R, D R2 definita prin

Z (x,y)
F (x, y) =
P (x, y)dx + Q(x, y)dy
(x0 ,y0 )

pe orice curba neteda cu extremitatile (x0 , y0 ), (x, y) D satisface

F
F
(x, y) = P (x, y),
(x, y) = Q(x, y).
x
y

(1.19)

1.3. INTEGRALA CURBILINIE

15

Teorema 1.3.5 Daca domeniul D R2 este simplu conex ( fara goluri)

umatoarele
afirmatii sunt echivalente:
Z
1.

P (x, y)dx + Q(x, y)dy este independenta de drum

2.

P
Q
=
, (x, y) D.
y
x

I. Calculati urmatoarele integrale de speta ntai

Z
1. (x2 + 1)ds, unde () este conturul triunghiului OAB, cu O(0, 0), A(1, 0), B(0, 1)

xyds, () : {(x, y) | |x| + |y| = a}

2.
Z

x2 + y 2 + 4

dx, () : este dreapta de extremitati O(0, 0), A(1, 2)

xyds, () : conturul elipsei situat n primul cadran

4.
Z

yds, () : {(x, y) | y 2 = 2px, x [0, x0 ]}

5.
Z

(x2 + y 2 )ds, () : este dreapta de extremitati A(a, a), B(b, b)

6.
Z

7.

ye ds, () :

Z
8.

ds

3.

x = ln(1 + t2 )
t [0, 1]
y = 2 arctan t t + 3

x = t
xyzds, () :
y = 13 8t3 t [0, 1]

z = 12 t2

II. Calculati urmatoarele integrale de speta a doua pe drumurile indicate

Z
1.
2xydx + x2 dy, unde AB, A(0, 0), B(1, 1) este
AB

a. segmentul de dreapta
b. arcul de pe parabola y 2 = x
c. arcul de pe parabola y = x2
d. arcul de pe parabola cubica y = x3

CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITA

16
Z
2.

xydx + (y x)dy pe aceleasi drumuri ca mai inainte

AB

(x y 2 )dx + 2xydy, unde este curba de extremitati O(0, 0), B(1, 1) in-

3.

dicata
a. segmentul de extremitati OA
b. curba OM A unde M este proiectia lui A pe axa Ox
c. curba ON A unde N este proiectia lui A pe axa Oy
Z
4. Aceesi problema pentru (2xy + y 2 )dx + (2xy + x2 )dy,

(x2 + 2xy)dy pe conturul elipsei, situat n semiplanul superior, parcurs n

5.

sens trigonometric.
Z 2
x dy y 2 dx
6.
unde este conturul astroidei, curba cu o reprezentare para5
5
x3 + y 3

x = a sin3 t
t [0, 2]
metrica de forma
y = a cos3 t
Z
7. Este integrala (x2 + y 2 )(xdx + ydy) egala cu 0 pe orice contur nchis ? Dar

Z
xdx + ydy
?
2
2
x +y
Z
8. Depinde integrala (xdy ydx) de drumul de integrare ?

9. Stabiliti existenta functiei primitive si gasiti acesta functie n urmatoarele

cazuri:
a. (4x3 y 3 3y 2 + 5)dx + (3x4 y 2 6xy 4)dy
b. (10xy 8y)dx + (5x2 8x + 3)dy
c. (4x3 y 3 2y 2 )dx + (3x4 y 2 2xy)dy
d. ((x + y + 1)ex ey )dx + (ex (x + y + 1)ey )dy
10. Determinati o conditie echivalenta cu faptul ca F (x, y)(xdx + ydy), unde
F : D R, D R2 , domeniu simplu conex, este o diferentiala totala exacta.

1.4

Integrala improprie

Integrale improprii pe interval nemarginit

Fie f : [a, +) R, a R.

1.4. INTEGRALA IMPROPRIE

17

Definitia 1.4.1 f se numeste integrabila pe [a, +) daca

1. f este integrabila pe intervalul [a, b], b R
Z b
2. exista si este finita limita lim
f (x)dx. Vom nota
b+ a
Z +
Z b
f (x)dx = lim
f (x)dx.
b+

(1.20)

Vom spune n acest caz ca integrala este convergenta si vom nota

f (x)dx < +,
a

iar n caz contrar ca este divergenta.

Definitia 1.4.2 Functia f : [a, +) R, a R se numeste absolut integrabila

pe [a, +) daca
Z +
| f (x) | dx < +.
a

Integrala

f (x)dx se numeste absolut convergenta.

a

Analog se pot defini notiunile de integrabilitate pe intervale de forma (, b],

unde b R sau (, +). Mentionam ca n acest al doilea caz, alegem c R
si reducem la situatiile precedente, daca realizam desfacerea
Z
Z c
Z +
f (x)dx =
f (x)dx +
f (x)dx.

Exista situatii cand integrala

f (x)dx nu este convergenta si totusi exista si

este finita limita urmatoare, numita valoare principala

Z
Z a
vp
f (x)dx = lim
f (x)dx
a+

(1.21)

Teorema 1.4.1 (Teorema de caracterizare) Integrala

f (x)dx < + daca

a

si numai daca > 0, b astfel ncat b0 , b00 > b are loc

Z b00
|
f (x)dx |< .

(1.22)

b0

Teorema 1.4.2 Daca f : [a, +) R, a R este absolut integrabila atunci

este si integrabila.

CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITA

18

Z
Teorema 1.4.3 (Criteriul de comparatie) Fie integralele
Z +
g(x)dx.

f (x)dx si
a

1. Presupunem ca sunt ndeplinite conditiile

Z +
g(x)dx este convergenta

(1.23)

| f (x) |6 g(x), x > x1 , x1 R

Z +
atunci rezulta ca integrala
f (x)dx este absolut convergenta.

(1.24)

2. Daca

f (x)dx este divergenta

(1.25)

0 6 f (x) 6 g(x), x > x2 , x2 R

(1.26)

rezulta ca integrala

g(x)dx este divergenta.

a

Teorema 1.4.4 (Criteriul cu limita) 1. Daca

lim | f (x) | x < + si > 1

x+

(1.27)

atunci

f (x)dx este absolut convergenta.

a

2. Daca
lim f (x)x > 0 si 6 1

x+

(1.28)

atunci

f (x)dx este divergenta.

a

Integrale improprii de functii nemarginite

Fie f : [a, b) R, a, b R o functie nemarginita n b.
Definitia 1.4.3 Functia f se numeste integrabila pe [a, b), daca
1. f este integrabila pe orice interval ([a, b ]), > 0
Z b
2. exista si este finita limita lim
f (x)dx. Vom nota
0 a
Z b
Z b
f (x)dx = lim
f (x)dx.
a

(1.29)

1.4. INTEGRALA IMPROPRIE

19

Integrala se numeste convergenta si vom nota

divergenta.
Definitia 1.4.4
pe [a, b) daca

Rb
a

f (x)dx < + iar n caz contrar,

Functia f : [a, b) R, a, b R se numeste absolut integrabila

Z

| f (x) | dx < +.

(1.30)

Analog se poate defini integrabilitatea pentru functii definite pe (a, b], nemarginite
n a. Daca f : [a, b] R si f nu este marginita ntr-un punct interior intervalului
c, studiul convergentei se poate reduce la cazurile precedente, desfacand integrala
Z b
Z c
Z b
f (x)dx =
f (x)dx +
f (x)dx.
a

Pentru ultima situatie se defineste de asemenea notiunea de valoare principala

prin urmatoarea limita (daca exista si este finita)

Z c
Z b
Z b
vp
f (x)dx = lim
f (x)dx +
f (x)dx
(1.31)
0

c+

Rb
Teorema 1.4.5 (Teorema de caracterizare) Integrala a f (x)dx este convergenta daca si numai daca > 0 exista > 0 astfel ca oricare ar fi t0 , t00 [a, b),
cu 0 < b t0 < , 0 < b t00 < are loc
Z

t00

f (x)dx |< .

(1.32)

t0

Teorema 1.4.6 Daca functia f este absolut integrabila pe [a, b) atunci ea este
integrabila pe [a, b).
Rb
Rb
Teorema 1.4.7 (Criteriu de comparatie) Fie integralele a f (x) si a g(x)dx.
Daca
Z +
g(x)dx este convergenta
(1.33)
a

| f (x) |6 g(x), x [c1 , b), c1 > a

(1.34)

rezulta ca

f (x)dx este absolut convergenta.

a

Daca

f (x)dx este divergenta

a

(1.35)

CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITA

20

0 6 f (x) 6 g(x), x [c2 , b), c2 > a

(1.36)

rezulta

g(x)dx este divergenta.

a

Teorema 1.4.8 (Criteriul cu limita) 1. Daca

lim

xb,x<b

| f (x) | (b x) < + si < 1

(1.37)

atunci

f (x)dx este absolut convergenta.

a

2. Daca
lim f (x)(b x) > 0 si > 1

xb,x<b

(1.38)

atunci

f (x)dx este divergenta.

a

I. Studiati convergenta urmatoarelor integrale, iar daca este posibil calculati

limita.
Z +
Z +
Z +
dx
dx
arctan x
1.
2.
3.
dx
2
2
2
1
+
x
1
+
x
1
+
x
a
a
a
Z +
Z
Z
dx
dx
x
4.
, a > 1 5.
6.
dx
2
x ln x
(1 + x)2
x + 4x + 9
1
Z a+
Z +
Z +
dx
dx
dx

7.
8.
9.
2
2
n
(x + a )
x x2 1
x x2 + 1
a
a
1
II. Studiati convergenta urmatoarelor integrale
Z +
Z +
Z +
cos x
dx
x2
1.
dx
2.
e
dx
3.
2
4
0
0 Z 1+x
Z0 + 1 + x
Z +
+
dx
dx
arctan x

6.
4.
5.
1
2
x
x 1+x
2x + (x2 + 1) 3 + 5
1
1
0
Z +
Z +
Z +
5
xdx
dx
x2

7.
8.
9.
dx
1
5 + 1) 2
1 + x2
x2 + 3 x4 + 1
(x
0
0
0
Z +
Z +
a2
b2
dx
p
10.
, b < a < c 11.
(e x2 e x2 )dx
x(x a)(x b)
0
Zc +
12.
x eax dx, > o, a > 0
0

1.5. INTEGRALA CU PARAMETRU

21

III. Studiati convergenta urmatoarelor integrale

Z 3
Z 1
Z 1
Z 1
dx
dx
xdx
dx

1.
2.
3.
4.
2
2
4
(x 1)
x
1x
1x
Z 02
Z0 1
Z 02
Z 1 0
2
dx
dx
dx
dx
p

7.
5.
6.
8.
3
1 x2
|x|
0 x ln x
1 ln x
1
1
Z
Z 1
Z b
x ln x
arcsin x
xdx

p
11.
9.
dx
10.
(1 x2 )2
1 x2
(x a)(x b)
0
0
a

1.5 Integrala cu parametru

Daca f : [a, b] R R este o functie cu proprietatea ca pentru orice y R,
exista integrala
Z b
F (y) =
f (x, y)dx
(1.39)
a

Teorema 1.5.1 (Continuitatea integralei cu parametru) Daca f : [a, b]R

R este uniform continua, atunci functia F este continua.
Teorema 1.5.2 (Derivabilitatea integralei cu parametru) Daca f : [a, b]
[c, d] R si au loc:
Z b
f (x, y)dx;
i. y [c, d] exista integrala cu parametru F (y) =
f
ii. exista
continua pe [a, b] [c, d]
y
atunci F este derivabila si
Z b
f
0
F (y) =
(x, y)dx.
a y

Teorema 1.5.3 (Teorema lui Leibniz) Fie integrala cu parametru

Z (y)
F (y) =
f (x, y)dx, y [c, d]
(y)

si presupunem ndeplinite urmatoarele ipoteze

i. functiile , : [c, d] [a, b] sunt derivabile,
ii. f : [a, b] [c, d] R este o functie continua,

(1.40)

CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITA

22
iii. exista

f
: [a, b] [c, d] R, continua
y

atunci F este derivabila si are loc formula

Z
0

(y)

F (y) = f ((y), y) (y) f ((y), y) (y) +

(y)

f
(x, y)dx.
y

(1.41)

Teorema 1.5.4 (Integrarea unei integrale cu parametru) Fie f : [a, b]

[c, d] R o functie continua, atunci are loc formula

Z d Z b
Z b Z d
f (x, y)dx dy =
f (x, y)dy dx.
(1.42)
c

Consideram integralele cu parametru

Z
(p) =

xp1 ex dx

(1.43)

xp1 (1 x)q1 dx.

(1.44)

si

B(p, q) =
0

pe care le numim integralele lui Euler.

Teorema 1.5.5 (Convergenta integralelor lui Euler) Integralele improprii cu
parametru (1.43) si (1.44) sunt convergente pentru p > 0, respectiv p, q > 0.
Teorema 1.5.6 ( Formule de calcul) Integralele lui Euler satisfac urmatoarele
proprietati
(1) = 1

(1.45)

(p + 1) = p(p)

(1.46)

B(p, q) = B(q, p)

(1.47)

1 1
B( , ) =
2 2
Corolarul 1.5.1 Din (1.46) deducem

(1.48)

(n + 1) = n!

(1.49)

1
(2n 1) . . . 31 1
(n + ) =
( )
2
2n
2

(1.50)

1.5. INTEGRALA CU PARAMETRU

23

Teorema 1.5.7 (Legatura dintre Gamma si Beta) Are loc urmatoarea formula
B(p, q) =

(p)(q)
.
(p + q)

(1.51)

Corolarul 1.5.2 Urmatoarele afirmatii sunt adevarate

1
( ) =
2
Z

(1.52)

x2

dx =

(1.53)

Teorema 1.5.8 (Formula lui Gauss)

n!np
n+ p(p + 1) . . . (p + n)

(p) = lim

(1.54)

Teorema 1.5.9 (Formula complementelor ) Daca p (0, 1) atunci are loc

(p)(p + 1) =

sin p

(1.55)

I. Calculati urmatoarele integrale folosind derivarea integralei cu parametru.

Z

1. F (y) =

ln(y 2 sin2 x)dx, y > 1

Z0
2. F (y) =
Z

x
dx, b > 0
(1 + xy)2

3. F (y) =
b

4. F (y) =
Z

arctan xy
dx
x(1 + x2 )

(x2

5. F (y) =
0

Z
Z

1 + y cos x
1
ln
dx, y (1, 1)
cos x 1 y cos x

6. F (a, b) =
0

7. F (a, b) =
0

dx
+ y 2 )3

dx
(a2 cos2 x + b2 sin2 x)2
2

eax ebx
dx, a > 0, b > 0
x

CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINITA

24
Z

8. F (a, b) =
0

eax ebx
sin mx dx
x

II. Calculati schimband ordinea de integrare

Z ax
e
1.
(cos bx cos cx)dx, a > 0, b, c R
x
0
Z ax
e
2.
(sin bx sin cx)dx, a > 0, b, c R
x
0
III. Aratati ca urm
toarele egalitati au loc
Z a+
y p1
1. B(p, q) =
dy
(1 + y)p+q
0
Z + p1
y
2 B(p, 1 p) =
dy, 0 < p < 1
1+y
0
q1
p1
3. B(p, q) =
B(p, q 1) =
B(p 1, q) p > 1, q > 1
p+q1
p+q1
IV. Reduceti la integralele lui Euler si stabiliti natura lor:
Z
2
sinm x cosn xdx, m, n R
1.
Z

0
1

2.

dx
1

(1 xm ) n

xm1
dx m, n R
(1 + x)n

3.
Z

0
+

4.

, m > 0, n N

xp eax dx, a > 0, p R

5.
Z

0
+

6.
Z

0
+

7.
0

x4
dx
(1 + x)2
xm1
dx, m, n R
1 + xn
2

x2n ex dx, n N.

Capitolul 2
Ecuatii diferentiale
2.1 Ecuatia diferentiala de ordinul 1
Forma generala e unei ecuatii diferentiale ordinare de ordinul 1 este
y 0 (x) = f (x, y)

(2.1)

unde x este variabila independenta, y = y(x), x (a, b) este functia necunosdy

este derivata, iar f : D R, D R2 este o functie continua.
cuta, y 0 (x) =
dx
Definitia 2.1.1 Numim solutie a ecuatei (2.1) functia y : (a, b) R, y = y(x)
derivabila pe (a, b) care verifica identic ecuatia (2.1), adica
y 0 (x) = f (x, y(x)), x (a, b).
Interpretare geometrica Solutia este o curba n planul x0y, avand n fiecare
punct tangenta care variaza continuu in raport cu punctul. Curba se numeste
curba integrala si poate fi data cartezian explicit, adica y = y(x) sau cartezian
implicit adica F (x, y) = C. Multimea tuturor curbelor solutie se numeste solutie
generala.
Numim problema Cauchy determinarea unei solutii a ecuatiei (2.1) care satisface o
conditie de forma (??). Geometric, aceasta revine la determinarea unei curbe integrale care sa teaca printr-un punct dat (x0 , y0 ). Vom stabili o teorema de existenta
si unicitate , n anumite ipoteze asupra lui f a solutiei problemei Cauchy, pe o
vecinatate n jurul lui x0 .
1. Ecuatii de forma y 0 (x) = f (x)
25

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

26

Consideram problema Cauchy de forma

0
y (x) = f (x)
y(x0 ) = y0

(2.2)

unde x (a, b) si f este o functie continua pe (a, b). Solutia problemei Cauchy
este de forma
Z x
y(x) = y0 +
f (t)dt.
(2.3)
x0

2. Ecuatii cu variabile separabile

Consideram problema Cauchy de forma
0
y (x) = f (x)g(y)
y(x0 ) = y0

(2.4)

unde x (a, b) si f este o functie continua pe (a, b) iar g este o functie continua
si nenula pe (c, d).
Solutia problemei Cauchy este de forma
Z x
1
y(x) = G (
f (t)dt).
(2.5)
unde G1 este inversa functiei G(y) =

Ry

x0

dt
dt.
y0 g(t)

Exemplu Sa rezolvam ecuatia

2 2

x y
y 0 (x) = 1+x
2
y(0) = 1

Separam variabilele si gasim

dy
x2 dx
=
.
y2
1 + x2
Prin integrare obtinem

1
= x arctan x + c.
y

Punand conditia Cauchy y(0) = 1 gasim c = 1 si solutia este

y(x) =

1
.
arctan x x + 1

2.1. ECUATIA DIFERENTIALA DE ORDINUL 1

27

3. Ecuatia omogena
Consideram ecuatia
y
y 0 (x) = h( )
(2.6)
x
unde h este o functie continua pe un interval (c, d). facem schimbarea de functie
y
= u(x)
x
si prin derivare gasim y 0 = u(x) + xu0 (x), de unde daca nlocuim n ecuatie gasim
xu0 (x) = h(u) u
care este o ecuatie cu variabile separabile.
Exemplu Sa rezolvam ecuata
y0 =

x2

xy
.
y2

Observam ca poate fi pusa sub forma

0

y =

y
x

1 ( xy )2

Prin substitutia y = xu(x) gasim

u + xxu0 =

u
1 u2

si ajungem la ecuatia cu variabile separabile

xu0 =

u3
.
1 u2

Prin rezolvarea ei gasim curbele

ln | cy |=

x2
.
2y 2

4. Ecuatii reductibile la cazul omogen

Consideram ecuatia
y0 =

ax + by + c
a1 x + b1 y + c1

(2.7)

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

28

unde a, b, c, a1 , b1 , c1 R. Daca c = c1 = 0 atunci ecuatia este omogena. Daca

cel putin c sau c1 este diferit de 0, atunci facem schimbarea de variabile

x = x1 + h
(2.8)
y = y1 + k
Se obtine imediat
y0 =

ax1 + by1 + ah + bk + c
.
a1 x1 + b1 y1 + a1 h + b1 k + c1

Cazul I Presupunem ca

Atunci sistemul

a b
6 0.

a1 b1 =

(2.9)

ah + bk + c = 0
a1 h + b1 k + c1 = 0

are solutie unica. Alegand h, k solutii ale acestui sistem si facand schimbarea
(2.8) obtinem ecuatia omogena
y10 =
Cazul II Presupunem ca

ax1 + by1
.
a1 x1 + b1 y1

a b

a1 b1 = 0.

(2.10)

(2.11)

Atunci

a
b
1
=
= .
a1
b1

Alegand a1 = a, b1 = b obtinem ecuatia

y0 =

ax + by + c
(ax + by) + c1

si facand substitutia z = ax + by obtinem ecuatia cu variabile separabile

z0 a
z+c
=
.
b
z + c1

5. Ecuatii cu diferentiala totala exacta

(2.12)

2.1. ECUATIA DIFERENTIALA DE ORDINUL 1

29

Fie ecuatia
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0

(2.13)

unde P, Q : D R, D R2 sunt functii continue. Presupunem ca P dx + Qdy

este diferentiala totala exacta. Atunci exista o functie de clasa C 1 (D) astfel ca
dF (x, y) = P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0. Atunci solutia generala este
F (x, y) = C, C R.

(2.14)

Metoda factorului integrant

Daca P dx + Qdy nu este diferentiala totala exacta si presupunem ca suntem pe
un domeniu simplu conex, nmultim ecuatia cu functia ; ecuatia devine
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0.
si punem conditia ca
(P )
(Q)
=
.
y
x
Deducem ecuatia
(Q) (P )
ln
ln

=P
Q
x
y
y
x

(2.15)

orice functie care satisface ecuatia (2.15) se numeste factor integrant.

Caz particular I
ecuatiei

depinde doar de y; atunci

ln
=
y

Q
x

P
y

ln
= 0 si prin integrarea
x

se gaseste factorul integrant.

Caz particular II depinde doar de x, atunci prin analogie factorul integrant se
gaseste ca solutie a ecuatiei
Q

ln
x
=
x
Q
Exemplu Sa integram ecuatia

P
y

(y + xy 2 )dx xdy = 0.

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

30
Observam ca

Q
P
= 1 + 2xy 6= 1 =
.
y
x

Cautam un factor integrant care depinde doar de y,

ln
2(1 + xy)
=
.
y
y(1 + xy)
Prin integrare gasim =

1
, iar solutia ecuatiei este
y2
x x2
+
= C.
y
2

6. Ecuatia diferentiala liniara

Consideram problema Cauchy care reprezinta determinarea solutiei ecuatiei
y 0 + P (x)y = Q(x)

(2.16)

y(x0 ) = y0 .

(2.17)

care satisface conditia initiala

Z
y(x) = y0 +

Rt

Q(t)e

x0

P (u)du

Rx
x0

P (t)dt

(2.18)

x0

Functia definita de (2.18) satisface y(x0 ) = y0 . Se desprind urmatoarele etape n

rezolvarea unei ecuatii liniare de forma mai generala
a(x)y 0 + b(x)y = c(x).
Pas 1. Impartim prin a(x) si gasim ecuatia
y 0 + P (x)y = Q(x).
Pas 2. Determinam factorul integrant
=e

P (x)dx

Pas 3. Obtinem ecuatia

d(y)
= Q(x).
dx

2.1. ECUATIA DIFERENTIALA DE ORDINUL 1

Pas 4. Deducem

31

Z
y =

Q(x)dx + C

Pas 5. Solutia generala este de forma

Z
1
y(x) = (x) ( Q(x)dx + C).
Pas 6. Determinam C din conditia y(x0 ) = y0 .
Exemplu Sa rezolvam problema Cauchy
cos x y 0 + y = sin x, y(0) = 2.
Pas 1. Ecuatia devine
y0 +

1
y = tan x.
cos x

Pas 2. Factorulul integrant este

R

=e

dx
cos x

1 + sin x
.
cos x

Pas 3. Obtinem ecuatia

x
d( 1+sin
y)
1 + sin x
cos x
=
tan x.
dx
cos x

Pas 4. Deducem
1 + sin x
y=
cos x

1 + sin x
tan xdx = tan x x + C.
cos x

Pas 5. Solutia generala este

cos x
y(x) =
1 + sin x

1 + sin x
x+C .
cos x

Pas 6. Deducem constanta C = 1.

7. Ecuatia diferentiala Bernoulli
Forma generala este
y 0 + P (x)y = Q(x) y , R

(2.19)

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

32

Pentru unele cazuri particulare ale lui se obtin cazuri de ecuatii deja studiate. In
general mpartim prin y si obtinem
y0
+ P (x)y 1 = Q(x).
y
Facem substitutia
z(x) = y(x)1

(2.20)

si obtinem imediat ecuatia liniara

z 0 + (1 )P (x)z = (1 )Q(x).
Exemplu Sa rezolvam ecuatia
y0 +
Facem substitutia z =

y = x y.
2
1x

y si gasim ecuatia liniara

z0 +

cu solutia

de unde

x
x
=
2
2(1 x )
2

1
3
1
z = (1 x2 ) 4 ( (1 x2 ) 4 + C),
3

1
1
y = (1 x2 ) + C(1 x2 ) 4 .
3

I. Aratati ca urmatoarele functii sunt solutii ale ecuatiilor diferentiale indicate

1. y(x) = c1 cos x + c2 sin x, y 00 (x) + y(x) = 0
2. y(x) = c1 ex + c2 ex , y 00 (x) y(x).
II. Deduceti ecuatia diferentiala a carei solutie este y(x) = ex (a cos x + b sin x).
III. Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale
x(2 ln x + 1)
, 2. y xy 0 = a(y 2 + y 0 ) 3. y 0 = e2x+3y
sin y + y cos y
4. xyy 0 = 1 + x + y + xy 5. (x + y)(dx dy) = dx + dy
3ex
0
2
xy+ coth y = 0
x dx + sin 2y dy = 0
1+e
6.
7.

y( 2)
y(0) = 2
1. y 0 =

 DE ORDINUL 1
2.1. ECUATIA DIFERENTIALA
8.

(x + y 1)dx = (x + y + 1)dy 9.

33

y dy p
= 1 + x2 + y 2 + x2 y 2
x dx

dy
10. ey (1 + x2 ) 2x(1 + ey ) = 0 11. (x yx2 )y 0 + y 2 + xy 2 = 0
dx

(1 + x3 )dy x2 ydx = 0
12.
13. a(xdy + ydx) = xydy
y(1) = 2

18.

p
xdy ydx = x2 + y 2 dx 15. (x + y)dx + (y x)dy = 0
dy y 2
x +
= y 17. (y 2 2xy)dx = (x2 2xy)dy
dx
x

x(x y)y 0 = y(x + y) 19. ( xy x)dy + ydx = 0

20.

(y 2 + 2xy)dx + (2x2 + 3xy)dy = 0

22.

xy 0 = y + x cos2

14.
16.

21. xy 0 = y(ln y ln x)

x
x
y
x
23. (1 + e y )dx + e y (1 )dy = 0
x
y

y+x2
yx4
x
+
2y 3
26. y 0 =
2x + y 3
28. (x + y)(dx dy) = dx + dy

23*. (3y 7x + 7)dx + (7y 3x + 3)dy=0

=0
25. (3y + 2x + 4)dx (4x + 6y + 5)dy = 0

24.

y0 =

27.

(2x 2y + 5)y 0 = x y + 3

29.

x(1 x2 )y 0 + (2x2 1)y = x3 30. (1 + y 2 )dx = (arctan y x)dy

dy y
dy
+ = x3 3 32. x ln x + y = 2 ln x 33. cos2 xy 0 + y = tan x
dx x
dx

31.
34.
36.

(1 + x3 )y 0 + 6x2 y = 1 + x2 35. x2 y 0 = 3x2

2xy + 1
y
e
y 0 + y coth x =
(x+2y 3 )y 0 = y 37.
dy
=
dx
+
xdy
38.
y( 2 ) = 0
cos2 y

4x
sin x

39. xy(1 + xy 2 )y 0 = 1 40. y 0 + x sin 2y = x3 cos2 y 41. xy 0 + y = x3 y 6

y ln y
y(ln y)2
42. y 0 + y tan x = y 3 cos x 43. y 0 +
=
x
x2

0
2
1 3
y y cos x = y (1 sin x) cos x
44.
45. y 0 x2 y = y 2 e 3 x
y(0) = 2
46.
47.
49.

(5x4 + 3x2 y 2 2xy 3 )dx + (2x3 y 3x2 y 2 5y 4 )dy = 0

(3x2 + 6xy 2 )dx + (6x2 y + 4y 3 )dy = 0 48. (y cos x + 1)dx + sin xdy = 0
x
x x
(1 + e y )dx + (1 )e y = 0 50. yexy dx + (xexy + 2y)dy = 0
y

34

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

2.3 Sisteme simetrice

Consideram sistemul diferential de forma

x0 (t) = f (x), x = (x1 , . . . , xn ),

(2.21)

unde f : D Rn , D Rn este o multime deschisa, iar f (x1 , . . . , xn ) =

(f1 (x1 , . . . , xn ), f2 (x1 , . . . , xn ), . . . , fn (x1 , . . . , xn )) este o functie de clasa
C 1 (D). Reamintim ca acest lucru nseamna faptul ca functia are derivate partiale
de ordinul ntai continue pe domeniul considerat.
Pe componente, sistemul (2.21) are forma:

x01 (t) = f1 (x1 , . . . , xn )

0
x2 (t) = f2 (x1 , . . . , xn )
...
0
xn (t) = fn (x1 , . . . , xn ).
Un sistem de forma (2.21) se numeste autonom.
Definitia 2.3.1 Functia U : D R, U (x) = U (x1 , . . . , xn ) de clasa C 1 (D0 )
unde D0 , D0 D este submultime deschisa, se numeste integrala prima a sistemului (2.21) daca
i. nu este identic constanta
ii. U ((t)) c, c R, pentru orice traiectorie (solutie) x = (t) a sistemului (1.1) care ramane n D0 .
Observatie. Constanta din conditia ii. depinde de traiectorie.
Exemplul 2.3.1 Fie sistemul diferential
0
x1 (t) = x2 x3
x0 (t) = x3 x1
20
x3 (t) = x1 x2 .
Functiile U1 (x1 , x2 , x3 ) = x21 + x22 + x23 si U2 (x1 , x2 , x3 ) = x1 + x2 + x3 sunt
integrale prime.
Solutie Prima conditie din definitie este evidenta. Pentru a doua, daca x = (t)
este o solutie, avem
x01 x1 + x02 x2 + x03 x3 = x1 (x2 x3 ) + x2 (x3 x1 ) + x3 (x1 x2 ) = 0,

2.3. SISTEME SIMETRICE

35

care atrage d(x21 + x22 + x23 ) = 0, deci U1 ((t)) = x21 + x22 + x23 = c1 . Analog,
deoarece x01 +x02 +x03 = 0, rezulta x1 +x2 +x3 = c2 , si U2 ((t)) = x1 +x2 +x3 =
c2 .
Teorema 2.3.1 (Caracterizarea integralelor prime) Functia U C 1 (D0 ) este
integrala prima a sistemului (2.21) daca si numai daca
U
U
U
(x)f1 (x) +
(x)f2 (x) + . . . +
(x)fn (x) = 0, x D0 .
x1
x2
xn

(2.22)

Definitia 2.3.2 Punctul a Rn se numeste punct critic al sistemului (2.21) daca

f (a) = (f1 (a), . . . , fn (a)) = 0.
Definitia 2.3.3 Functiile U1 , U2 , . . . , Uk de clasa C 1 se numesc independente
ntr-o vecinatate a punctului a Rn , daca matricea iacobiana

Ui
(a) i = 1, . . . k, j = 1, . . . n,
(2.23)
xj
are rangul k.
Exemplul 2.3.2 U1 si U2 din exemplul (2.3.1) sunt independente n vecinatatea
oricarui punct diferit de origine.
Solutie Pe R3 \ {(0, 0, 0)} matricea iacobiana

Ui
2x1 2x2 2x3
(a) =
1
1
1
xj
are rangul 2.

Teorema 2.3.2 ( Existenta integralelor prime) Intr-o

vecinatate a unui punct
n
a R , care nu este critic exista exact n 1 integrale prime independente.
Consecinta Solutia generala a sistemului (2.21) este de forma

U1 (x1 , . . . , xn ) = c1
...............

Un1 (x1 , . . . , xn ) = cn1 ,

unde U1 , . . . , Un1 sunt integrale prime independente.

(2.24)

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

36

Teorema 2.3.3 Fie U1 , . . . , Un1 integrale prime ale sistemului (2.21) independente ntr-o vecinatate a lui a Rn care nu este punct critic si W o integrala prima
oarecare. Atunci exista o functie F : Rn1 R de clasa C 1 ntr-o vecinatate a
punctului (U1 (a)), . . . , Un1 (a)) astfel ca
W (x) = F (U1 (x), . . . , Un1 (x)),

(2.25)

pentru orice x din vecinatate.

Teorema 2.3.4 (Metoda combinatiilor integrabile) Daca exista functiile
1 , . . . , n : D R continue care satisfac
1. 1 f1 + . . . + n fn = 0
2. Exista o functie U de clasa C 1 astfel ca dU = 1 dx1 + . . . n dxn
atunci U este o integrala prima pentru (2.21).
Exemplul 2.3.3 Sa rezolvam sistemul
0
x1 = x2
x02 = x1 .
Solutie Exista functiile 1 = x1 , 2 = x2 continue, astfel ca
1. 1 f1 + 2 f2 = x1 x2 + (x2 )x1 = 0
2 x1 dx1 x2 dx2 = 21 d(x21 x22 ).
Urmeaza ca U (x1 , x2 ) = x21 x22 este integrala prima, iar solutia sistemului este
x21 x22 = c.
Observatie Daca f12 + f22 + . . . + fn2 > 0 pe D, atunci sistemul (2.21) poate fi
scris sub forma
dx1
dx2
dxn
=
= ... =
f1 (x1 , . . . , xn )
f2 (x1 , . . . , xn )
fn (x1 , . . . , xn )

(2.26)

si se numeste sistem simetric. Deci solutia unui sistem simetric data de (2.24),
reprezinta o traiectorie (curba) inclusa n n 1 suprafete Ui (x1 , . . . , xn ) = ci , i =
1, n 1.
Observatie Daca sistemul (2.21) nu este autonom, deci are forma generala
x0 = f (t, x), x = (x1 , . . . , xn ), f = (f1 , . . . , fn ),
atunci i se asociaza sistemul simetric

(2.27)

2.3. SISTEME SIMETRICE

37

dx2
dxn
dt
dx1
=
= ... =
=
f1 (t, x1 , . . . , xn )
f2 (t, x1 , . . . , xn )
fn (t, x1 , . . . , xn )
1
si solutia este intersectia a n suprafete.
Exemplul 2.3.4 Sa rezolvam sistemul simetric
dx1
dx2
dx3
=
=
.
x3 x2
x1 x3
x2 x1
Solutie Daca adunam rapoartele obtinem o fractie cu numaratorul dx1 +dx2 +dx3
si numitorul 0. Deci din d(x1 + x2 + x3 ) = 0 deducem x1 + x2 + x3 = c1 .
Daca amplificam fractiile cu x1 , x2 , x3 respectiv si adunam rapoartele obtinem
d(x21 + x22 + x23 ) = 0, de unde x21 + x22 + x23 = c2 . Deci solutia este de forma

x1 + x2 + x3 = c 1
x21 + x22 + x23 = c2
deoarece din exemplul precedent am obsercat ca cele doua integrale prime
U1 (x1 , x2 , x3 ) = x1 + x2 + x3 si U2 (x1 , x2 , x3 ) = x21 + x22 + x23 sunt independente.
Observatie Cunoasterea a k integrale prime independente k < n, permite reducerea numarului de functii necunoscute cu k unitati.
Exemplul 2.3.5 Sa rezolvam urmatorul sistem neautonom
0
x1 = tx2
x02 = tx1 .
Solutie Sistemul se pune sub forma simetrica
dx1
dx2
dt
=
= .
tx2
tx1
1
Din primele doua relatii deducem o prima suprafata x21 x22 = c1 , iar din ultimile
2
doua relatii n care folosim suprafata gasita obtinem ln(x1 + x2 ) t2 = c2 . Deci
solutia este

x21 x22 = c1
t2
ln(x1 + x2 ) = c2 .
2
Integralele prime gasite sunt independente deoarece pe domeniul de existenta rangul matricei

2x1
2x2
0

1
1
t
x1 + x2 x1 + x2
este 2.

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

38

2.3.1

Probleme propuse

1.1 Studiati daca pentru urmatoarele sisteme si functii U , egalitatile U = c sunt

integrale prime. Ce se poate spune despre independenta lor ?
0
x =y
a
U1 (x, y) = x2 y 2 , U2 (x, y) = ln(x + y) t, U3 = xy.
y0 = x
dx
dy
dz
=
=
, U1 (x, y) = 3x y + 3z, U2 (x, y) =
z + 3y
3(z x)
x 3y
x2 + y 2 + z 2 .

b.

Rezolvati urmatoarele sisteme diferentiale:

1.2

dx
x y dy
x y dz
=
,
=
,
=xy+1
dt
z t dt
z t dt

1.3

dx
dy
dz
=
=
2y + z
z 2x
x y

1.4

dx
dy
dz
=
=
x
y
x+y

1.5

dx
dy
dz
=
=
x+y
yx
z

1.6

dx
dy
dz
=
=
x(y z)
y(z x)
z(x y)

1.7

dx
dy
dz
=
=
a2 z a3 y
a3 x a1 z
a1 y a2 x

1.8

dx
dy
dz
=
=
y(x + y)
x(x + y)
(x y)(2x + 2y + z)

1.9

dx
dy
dz
=
= 2
2xz
2yz
z x2 y 2

1.10

dy
dz
dx
=
=
xy 2
x2 y
z(x2 + y 2 )

1.11

dy
dz
dx
=
=
x3 + 3xy 2
2y 3
2y 2 z

1.12

dx
dy
dz
=
=
x(y 2 z 2 )
y(x2 + z 2 )
z(x2 + y 2 )

2.3. SISTEME SIMETRICE

1.13
1.14
1.15
1.16
1.17

xy 2

dx
dy
dz
= 2
=
2
+x+y
x yxy
z(y x2 )

dx
dy
dz
=
=
2
2
2
2
z )
y(z x )
z(x y 2 )

x(y 2

dy
dz
dx
=
=
zy
xz
yx
x2

dx
dy
dz
=
=
2
2
y z
2xy
2xz

1+

dx
dy
dz
=
=
zxy
1
2

1.18

dx
dy
dz
p
=
=
x
y
z x2 + y 2 + z 2

1.19

dx
dy
dz
=
=
2
1+x
x(2 y)
1 + z2

1.20

dx
dy
dz

=
=
2
1
1 + 3zx y

1.21

dx
dy
dz
=
=
x
yz
z 2 1

1.22

1.23

1.24

1.25

Sa se integreze sistemele:

(z y)2 dy = zdx
(z y)2 dz = ydx

dy

=z
dx
dz
z2 + 1

=
dx
y

1
dy

=1
dx
z
dz
1

=
dx
yx

2tx

x0 (t) = 2
x + y 2 t2
2ty

y 0 (t) =
2
x + y 2 t2

39

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

40

2.3.2
1.1

Solutii
a. U1 , U2 verifica evident conditia, iar U3 nu; primele doua sunt independente.
b. Ambele sunt integrale prime si independente.

1.2

Din primele doua deducem x y = c1 , iar ultima ecuatie devine

dz = (1 + c1 )dt, de unde z = (1 + x y)t + c2 . Din a doua ecuatie
dt
dy
=
cu solutia y ln |z t| = c3 .
c1
c2 + (1 + c1 )t t
dy
2dz
d(y 2z)
dx
=
=
=
, de unde y 2z x = c1
z 2x
2x + 2y
z + 2y
2y + z
si xdx + ydy + zdz = 0.

1.3 Au loc

1.4

Din primele doua rapoarte y = c1 x; deducem

x + y z = c2 .

dx + dy
dz
=
, de unde
x+y
x+y

xdx
ydy
zdz
= 2
= 2 .
+ xy
y xy
z
2
2
2
2
Se obtine x + y + z = c1 z ; primele doua relatii constituie o ecuatie
y
p
arctg
x.
omogena cu solutia x2 + y 2 = c2 e

1.5 Sistemul e echivalent cu

x2

dy
dz
dx + dy + dz
dx
=
=
=
=
1.6 Avem
x(y z)
y(z x)
z(x y)
0
deci x + y + z = c1 , xyz = c2 .
1.7

1.8

dx
x

dy
y

dz
z

dx
dy
dz
a1 dx + a2 dy + a3 dz
=
=
=
=
a2 z a3 y
a3 x a1 z
a1 y a2 x
0
xdx + ydy + zdz
si a1 x + a2 y + a3 z = c1 , x2 + y 2 + z 2 = c2 .
=
0
Au loc

Din primele doua rapoarte x2 + y 2 = c1 . Avem apoi

dx + dy
=
(x + y)(y x)

dz
, de unde cu schimbarea x+y = u, obtinem o ecuatie
(x y)(2x + 2y + z)
liniara cu solutia z(x + y) + (x + y)2 = c2 .
1.9 Din primele doua y = c1 x, apoi
ydy
zdz
xdx + ydy + zdz
dx
xdx
= 2 = 3
=
=
,
2
2
2
2
2
2
2x z
2y z
z zx zy
z(x + y + z )
2xz
de unde x2 + y 2 + z 2 = c2 x.

2.3. SISTEME SIMETRICE

41

1.10 Din primele doua avem y 2 x2 = c1 . Apoi

unde c2 z = xy.

ydx + xdy
dz
=
, de
2
2
2
xy(x + y )
z(x + y 2 )

1.11 Din ultimele doua z = c1 y, iar primele doua constituie ecuatie omogena si
y 3 + x2 y = c 2 x2 .
1.12 Amplificam fiecare raport cu x, y, z respectiv si prin adunare xdx + ydy +
dx
zdy + ydz
zdz = 0. Apoi
=
, de unde yz = c2 x.
2
2
x(y z )
yz(y 2 z 2 )
1.13 Amplificam primele doua rapoarte cu x respectiv y adunam si obtinem
xdx + ydy
dz
=
de unde x2 + y 2 + ln z 2 = c1 ; amplificam prima
2
2
2
x y
z(y x2 )
cu yz, a doua cu xz a treia cu xy , adunam si egalam cu a treia fractie;
deducem xyz z = c2 .
1.14 Amplificam prima cu x, a doua cu y, a treia cu z si avem x2 + y 2 + z 2 = c1 ;
apoi amplificam prima cu yz, a doua cu xz, a treia cu xy si egalam cu
ultimul raport avem xyz z = c2 .
1.15 Din dx + dy + dz = 0 rezulta x + y + z = c1 si xdx + ydy + zdz = 0
rezulta x2 + y 2 + z 2 = c2 .
1.16 Din ultimele doua deducem

dy
dz
xdx + ydy + zdz
= , y = c1 z si
=
y
z
x(x2 + y 2 + z 2 )

x2 + y 2 + z 2
dy
, de unde
= c2 .
=
2xy
y

dz dx dy
1.17 Din ultimele doua 2yz = c1 si
= dy, de unde prin substitutia
z x y
z x y = t deducem y + 2 z x y = c2 .
1.18 Din primele doua x = yc1 . Apoi
=

dz

x2

y2

z2

xdx + ydy + zdz

p
=
x2 + y 2 + z 2 z x2 + y 2 + z 2

de unde prin substitutia x2 + y 2 + z 2 = t, avem

z
+ +

dt
dz
dt
dz
=
; rezulta

=
si z + t = c2 .
2(t z t)
z t
2 t(z t)
z t

1.19

Din primul si ultimul arctgxarctgz = c1 , iar din primele doua

dy
xdx
=
de unde (1 + x2 )(2 y)2 = c2 .
2
1+x
2y

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

42

1.20 Din ultimele doua y 2z = c1 si

dt
= dz,
tp
z + 2 3z x y = c2 .

3dz dx dy

= dz, de unde rezulta

3z x y

dy
zdz
= 2
, de unde y 2 (z 2 + 1) = c1 si daca amy
z +1
plificam a doua cu z si a treia cu y, deducem dx + d(yz) = 0, x + yz = c2 .

1.21 Din ultimele doua

1.22 Poate fi pus sub forma simetrica

doua y 2 z 2 = c1 ; avem apoi

z
(zy)2

d(z y)

dx si (z y)2 + 2x = c2 .
1.23 Avem forma simetrica

dy

yz
(zy)2

dz
y
(zy)2

= dx, de unde din primele

= dx, de unde (z y)d(z y) =

dy
dz
= z2 +1 = dx si din primele doua obtinem
z
y

dy
zdz
= 2
, de unde y 2 (z 2 + 1) = c1 , iar daca amplificam prima cu z, a
y
z +1
doua cu y, deducem zdy + ydz + dx = 0, yz + x = c2 .

dy
dz
dx dy
dz
= 1 care antre1 = 1 , de unde
1
1 z
yx
z
yx
d(y x)
dz
c1
n prima
neaza
=
si (y x)z = c1 ; nlocuim z =
yx
z
yx
yx
ecuatie si obtinem y 0 (x) = 1
, care este o ecuatie liniara cu solutia
c1
x
e z(yx) (y x) = c2 .

1.24 Atasa m sistemul dx =

dx
dy
dt
=
= 2
; din primele doua
2tx
2ty
x + y 2 t2
xdx + ydy + tdt
dx
rezulta x = yc1 ; apoi
=
de unde x2 +y 2 +t2 = xc2 .
2
2
2
t(x + y + t )
2tx

1.25 Avem sistemul simetric

2.5 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul I

Ecuatia liniara si omogena are forma

2.5. ECUAT II CU DERIVATE PART IALE DE ORDINUL I

a1 (x1 , . . . , xn )

z
z
z
+a2 (x1 , . . . , xn )
+. . .+an (x1 , . . . , xn )
= 0,
x1
x2
xn
1

unde ai sunt functii de clasa C (D), D R ,

n
X

43

(2.28)

a2i > 0, x D, iar z =

i=1

z(x1 , . . . , xn ) este o functie ce trebuie determinata.

Din teorema (2.3.1), solutia ecuatiei este o integrala prima oarecare a sistemului
simetric
dx1
dx2
dxn
=
= ... =
.
a1 (x1 , . . . , xn )
a2 (x1 , . . . , xn )
an (x1 , . . . , xn )

(2.29)

deci, daca mai tinem cont de teorema (2.3.3) solutia generala a ecuatiei liniare si
omogene este:
u(x) = W (U1 (x1 , . . . , xn ), U2 (x1 , . . . , xn ), . . . , Un1 (x1 , . . . , xn )),

(2.30)

unde U1 , . . . , Un1 sunt integrale prime independente.

Sistemul (2.29) se mai numeste caracteristic, iar solutia lui curba caracteristica.
Ecuatia cvasiliniara are forma
a1 (x1 , . . . , xn , z)

z
z
z
+ a2 (x1 , . . . , xn , z)
+ . . . + an (x1 , . . . , xn , z)
=
x1
x2
xn
= a(x1 , . . . , xn , z),

unde ai sunt functii de clasa C 1 (D), D Rn+1 ,

(2.31)
n
X

a2i > 0, (x, z) D, iar

i=1

z = z(x1 , . . . , xn ) este o functie ce trebuie determinata.

Cautam solutia ecuatiei (2.31) sub forma implicita
u(x1 , . . . , xn , z(x1 , . . . , xn )) = 0.

(2.32)

Folosind derivarea functiilor definite implicit, ecuatia (2.31) poate fi pusa sub
forma
a1 (x1 , . . . , xn , z)

u
u
u
+ . . . + an (x1 , . . . , xn , z)
+ a(x1 , . . . , xn , z)
= 0.
x1
xn
z
(2.33)

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

44

care este liniara si omogena avand drept sistem caracteristic, urmatorul sistem
simetric de ordinul n + 1.
dx1
dxn
dz
= ... =
=
,
a1 (x1 , . . . , xn , z)
an (x1 , . . . , xn , z)
a(x1 , . . . , xn , z)
cu solutia generala
u(x1 , . . . , xn , z) = F (U1 (x1 , . . . , xn , z), . . . , Un (x1 , . . . , xn , z))
unde U1 , . . . , Un sunt n integrale prime independente, iar F este o functie de clasa
C 1 pe un domeniu D0 . Deci solutia ecuatiei cvasiliniare (2.31) este
F (U1 (x1 , . . . , xn , z), . . . , Un (x1 , . . . , xn , z)) = 0,

(2.34)

care defineste solutia z = z(x1 , . . . , xn ) implicit.

Exemplul 2.5.1 Sa determinam suprafata z = z(x, y) care satisface ecuatia
liniara
z
z
y
+x
= 0.
x
y
Solutie Asociem ecuatiei liniare omogene sistemul caracteristic de ordin 2 pe
domeniul R2 \ {(0, 0)}.
dx
dy
=
,
y
x
care are integrala prima U1 (x, y) = x2 y 2 , deci solutia este
z(x, y) = F (U (x, y)),
unde F este o functie de clasa C 1 pe un interval real.
Exemplul 2.5.2 Sa determinam solutia ecuatiei
x1

z
z
z
+ (x3 + z)
+ (x2 + z)
= x2 + x3 .
x1
x2
x3

Solutie Ecuatia este cvasiliniara. Atasa m sistemul simetric

dx1
dx2
dx3
dz
=
=
=
.
x1
x3 + z
x2 + z
x2 + x3
Deducem prin adunarea ultimelor trei rapoarte ca
dx1
d(x2 + x3 + z)
=
,
x1
2(x2 + x3 + z)

2.5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL I

45

de unde prin integrare deducem

ln |x1 | =

1
1
ln |x2 + x3 + z| + ln |c1 |,
2
2

deci x2 + x3 + z = c1 x21 . Apoi din

d(x2 x3 )
dx1
=
,
x1
x3 x2
deducem ln |x1 | = ln |x2 x3 | + ln |c2 |, de unde x1 (x2 x3 ) = c2 . Din
dx1
d(z x3 )
=
x1
z x3
deducem x1 (z x3 ) = c3 . Solutia este functia z, definita implicit de

x2 + x3 + z
F
, x1 (x2 x3 ), x1 (z x3 ) = 0.
x21
Problema Cauchy. Cazul n=2 Se considera ecuatia
P (x, y, z)

z
z
+ Q(x, y, z)
= R(x, y, z).
x
y

(2.35)

Problema Cauchy revine la determinarea suprafetei z = z(x, y) care contine curba

data parametric

x = f (s)
(2.36)
() y = g(s) s I,

z = h(s)
unde f, g, h sunt functii de clasa C 1 (I), I R si f 02 + g 02 + h02 6= 0.
Teorema 2.5.1 Presupunem ca P 2 + Q2 6= 0 pe un domeniu din R2 si

P Q
= 0 0 6= 0, s I.
f g

(2.37)

Atunci problema Cauchy (2.35) , (2.36) are solutie unica definita ntr-o vecinatate
a curbei .
De multe ori curba din problema Cauchy este data sub forma

g1 (x, y, z) = 0
g2 (x, y, z) = 0

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

46

unde g1 , g2 sunt functii de clasa C 1 pe D R3 , cu matricea iacobiana

D(g1 , g2 )
de rang 2. Pentru determinarea practica a suprafetei atasa m un sisD(x, y, z)
tem de forma

U1 (x, y, z) = c1

U2 (x, y, z) = c2
g1 (x, y, z) = 0

g2 (x, y, z) = 0,
care exprima faptul ca prin orice punct de pe curba trece o solutie a sistemului
caracteristic. Prin eliminarea necunoscutelor x, y, z se obtine o legatura ntre integralele prime, de forma
(c1 , c2 ) = 0
care reprezinta conditia de comaptibilitate si conduce la o solutie sub forma implicita.
Exemplul 2.5.3 Sa determinam suprafata data de ecuatia
2xz

si care contine curba

z
z
+ 2yz
+ x2 + y 2 z 2 = 0
x
y
x=2
y 2 + z 2 = y.

Solutie Sa aflam mai ntai curbele caracteristice, adica solutiile sistemului simetric
dx
dy
dz
=
= 2
.
2xz
2yz
z x2 y 2
d(x2 + y 2 + z 2 )
dx
=
, de unde gasim x2 + y 2 + z 2 = c1 x. Din
2
2
2
2z(x + y + z )
2xz
primele doua rapoarte
rezulta imediat y = xc2 . Pentru reprezentarea parametrica
x=1
y=y
a curbei de forma
, determinantul definit n formula (2.37) =

z = h(y)

2xz 2yz
rezulta nenul, daca pe domeniul ales z 6= 0. Apoi formam sistemul

0
1

y = c2 x

2
x + y 2 + z 2 = c1 x
x=2

2
y + z 2 = y.
Deducem

2.5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL I

47

Eliminand necunoscutele x, y, z se obtine conditia de compatibilitate c2 c1 +2 =

0, care conduce la x2 + y 2 + z 2 y 2x = 0.

2.5.1 Probleme propuse

Rezolvati urmatoarele ecuatii cu derivate partiale de ordinul I omogene:
2.1 y

u
u
x
=0
x
y

2.2 (1 + x2 )

u
u
+ xy
=0
x
y

2.3 z

u
u
u
+ (x z)2
+x
=0
x
y
z

2.4 x

u
u
u
+y
+ (x + y)
=0
x
y
z

2.5 x(y 2 z 2 )
2.6 x(y z)

u
u
u
y(x2 + z 2 )
+ z(x2 + y 2 )
=0
x
y
z

u
u
u
+ y(z x)
+ z(x y)
=0
x
y
z

u
u
u
+y
z2
=0
x
y
z
p
x2 + y 2 u
u
u
2.8 x
+y
+
=0
x
y
z
z
2.7 x

2.9 x

u
u
u
+y
+ (x + y + z)
=0
x
y
z

2.10 x1

u
u
u
2x2
x3
=0
x1
x2
x3

2.11 (x3 x4 x1 x22 )

u
u
u
u
+ x2 x3
+ x23
+ x3 x4
=0
x1
x2
x3
x4

2.12 x1

u
u
u
+ x2
+ . . . + xn
=0
x1
x2
xn

2.13 a1

u
u
u
+ a2
+ . . . + an
=0, ai R
x1
x2
xn

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

48
2.14 x21

u
u
u
+ x22
+ . . . + x2n
= 0,.
x1
x2
xn

Determinati solutia generala a ecuatiilor cvasiliniare, sau reductibile la

ecuatiii cvasiliniare:
2.15 2y
2.16 y

z
z
+ 3x2
+ 6x2 y = 0
x
y

z
z
+ yz
= 1 z 2
x
y

2.17 (y + x)
2.18 2xz
2.19 xz

z
z
+ (y x)
=z
x
y

z
z
+ 2yz
= z 2 x2 y 2
x
y

z
z
+ yz
=x
x
y

2.20 u

u
u
+ (u2 x2 )
= x
x
y

2.21 z

z
z
z
=yx
x
y

2.22 xz
2.23 x

z
z p 2
+y
= x + y2
x
y

2.24 xz
2.25 x

z
z
+ yz
=x
x
y

z
z
+ yz
= xy
x
y

u
u
u
y
+z
=u
x
y
z

2.26 x(y z)
2.27 (1 +
2.28 x

u
u
u
+ y(z x)
+ z(x y)
= u(y z)
x
y
z

u x1 x2 )

u
u
+
=2
x1 x2

u
u
u
+y
+z
= x2 + 2u
x
y
z

2.5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL I

2.29 x1

u
u
+ . . . + xn
= ku.
x1
xn

Determinati suprafetele z = z(x, y) care includ curbele indicate:

2.30 x

z
z
y
= z, () : x = y, z = x2
x
y

2.31 x2

z
z
xy
+ y 2 = 0, () : y = 1, z = x2
x
y

2.32 xy 2

z
z
+ x2 y
= z(x2 + y 2 ), () : y = 1, x2 + z 2 = 1
x
y

2.33 (x y)
2.34 (1 +

z
z
y
= z, () : x = y, z = x2
x
y

z x y)

2.35 (cy bz)

2.36 (y z)

z z
+
= 2, () : x = y, z = 0
x y

z
z
+ (az cx)
= bx ay, a, b, c R () : x = y = z
x
y

z
z
(y 1)
= z 1, () : x = 1, z = y 2
x
y

2.37 (y 2 + z 2 x2 )

z
z
2xy
= 2xz, () : x = 1, y 2 + z 2 = 2.
x
y

Rezolvati problemele Cauchy:

2.38 x

z
z
+ 2y
= 0, z(1, y) = 1 + y
x
y

2.39 (x + y)
2.40

z
z
+ (x y)
= 0, z(x, 0) = x2
x
y

u u u
+ y
+ z
= 0, u(x, y, 1) = x y
x
x
y
z

2.41 x

z
z
+y
= z, z|{x2 +y2 =1} = x
x
y

2.42 x

u
u
u
y
+z
= x2 , u(1, y, z) = y 2 z
x
y
z

49

CAPITOLUL 2. ECUATII DIFERENTIALE

50
2.43

u
u
u
y(x2 + z 2 )
+ z(x2 + y 2 )
x
y
z
2
u(x, y, 1) = y
x(y 2 z 2 )

2.44 2x3

u
u
u
+ (y 3 + 3x2 y)
+ 2x2 z
= ux2 , u(1, y, z) = y 2 + z
x
y
z

2.45 (x

x2 + y 2 + z 2 )

u
u
u
+y
+z
= u, u(x, y, 1) = x2
x
y
z

z
z
2.46 2xz x
+ 2yz y
= z 2 x2 y 2 , z(x, 1, z) = x

2.47 x

u
u
y
= u, u|{x=y} = x3
x
y

2.48 xz

= u(x2 + y 2 ),

z
z
+ yz
= xy, z(x, 2) = x.
x
y