Limba este principalul mijloc de exprimare a gndirii, de fixare a ideilor si de comunicare ntre oameni.

Utilizarea
limbii de ctre diversi subiecti, apti s comunice oral sau n scris, constitue limbajul. Fat de limbajul uman,
caracterizat printr-o mare bogtie de semnificatii, n tehnica de calcul se utilizeaz limbajele de programare
(ex.Fortran, Cobol, Basic, Pascal, C++), alctuite dup reguli precise ce nu admit interpretri nuantate. ntre limb,
ca fenomen social, si vorbire, ca manifestare individual a acestui fenomen, exist multiple legturi care dau farmec
actului de comunicare. La nivelul conditiei biologice si sociale a omului, limbajul reprezint dup Pavlov, cel de-al
doilea sistem de semnalizare care permite o reflectare mijlocit a realittii prin intermediul treptei senzoriale bazat
pe senzatii si perceptii. Se stie c lezarea unor centrii nervosi ai scoartei cerebrale poate afecta ireversibil
disponibilittile de vorbire, scriere sau de ntelegere a cuvintelor.Centrii limbajului sunt situati cu precdere pe
emisfera cerebral stng - aria lui Broca, ntr-o regiune a lobului frontal, aria lui Wernicke, la nivelul lobului
temporal etc. Limbajul articulat este posibil datorit dezvoltrii progresive a organelor vocale la ordinul primatelor,
mai ales dup stadiul de Homo erectus (omul-maimut biped, ale crui fosile au fost descoperite pe insula Iava) n
care a trecut la pozitia vertical, avnd un orizont mai larg, favorabil comunicrii, precum si posibilitatea de utilizare
a membrelor superioare pentru a gesticula, a munci si a se hrni. Atunci laringele i s-a eliberat si s-a dezvoltat
aparatul vocal. Aerul, care iese din plmni prin laringe, genereaz sunete prin punerea n miscare de vibratie a
coardelor vocale. La modularea sunetelor particip si alte organe vocale, n special gura, limba si buzele, care, prin
schimbarea formei acestora si a pozitiilor relative, controleaz modurile de vibratie a cavittii rezonante, mai precis,
componenta fundamental si armonicele.
Dup milenii de evolutie linia uman este reprezentat n prezent de Homo sapiens (omul inteligent) capabil s
comunice si s prelucreze informatii n actiunea sa de cunoastere si de stpnire a lumii. Dup prerea lingvistului
american Noam Chomsky, limbajul la copil nu se formeaz pe un teren complet gol, ci un rol important revine
instinctului. Omul ar dispune prin natura sa de o gramatic universal, denumit sugestiv gramatic generativ.
Procesul comunicrii se poate reprezenta schematic, astfel :
Mesaj emittoi Codificare - Semnal Decodificare - Mesaj receptor
O explicare profund a naturii limbii ca mijloc de comunicare se face n cadrul semioticii (grr.semeiotike-semn),
disciplin care se ocup de studiul general al semnelor, promovat de Charles Sanders Pierce, Ferdinand de
Saussure, Roman Jakobson, Charles Morris etc. Semiotica, numit si semiologie, cuprinde trei ramuri principale :
*semantica, pune n evident relatiile dintre semne si obiectele desemnate ;
*sintaxa, cerceteaz raporturile dintre semne n constructiile formale ;
*pragmatice, analizeaz modul n care omul ntelege si foloseste semnele.
Dup F. de Saussure, ntemeietorul lingvisticii moderne, n varianta structural, limba este un sistem conventional
de semne, comparabil cu alte sisteme semiotice (ex.limbajul surdo-mutilor, semnalele militare), n care fiecare
element depinde de celelalte. Autorul Cursului de lingvistic general, afirm : Limba este un sistem ai crui
termeni sunt solidari si n care valoarea unuia dintre termeni rezult din prezenta simultan a celorlalti. Semnul
lingvistic se distinge att prin imagine acustic (semnificant), ct si prin concept (semnificat) si capt valoare
precis numai n cadrul sistemului nchegat al limbii, asa cum rezult din afirmatia:Numim semn mbinarea
conceptului cu imaginea acustic: dar n vorbirea curent acest termen desemneaz de obicei numai imaginea
acustic, de pild un cuvnt (arbore etc). Relatiile sistemice explic functionarea codului lingvistic, ca si unele
modificri de structur. Un cod este un ansamblu de reguli folosite pentru a transpune informatiile dintr-un sistem
lingvistic n altul. De pild, codul Morse serveste la transpunerea scrierii obisnuite n semne susceptibile de a fi
transmise pe cale telegrafic. Limba, ca instrument al gndirii, este un cod care transpune faptele de constiint
reflectate din realitate sau imaginate ntr-un sistem de semne adoptat de o comunitate social n evolutia sa
istoric. Cuvintele, considerate ca elemente fundamentale ale unei limbi, sunt alctuite din sunete, numite foneme,
grupate n silabe, pe baza unor criterii de articulare. n general, mprtirea pe silabe a cuvintelor difer de
mprtirea n elemente morfologice de tipul rdcin, prefix, sufix, desinent. Din punct de vedere fizic, sunetele
sunt unde sonore cu frecventa cuprins n intervalul 16Hz si20Hz, fiind studiate n cadrul acusticii.