SEMNE DE ORTOGRAFIE I PUNCTUAIE

Punctul:
Ca semn de punctuatie marcheaza finalul unui enunt,
intonatia unei propozitii/ fraze enuntiative.
Ex: Maine vom merge la bunici.
Ca semn de ortografie apare dupa abrevieri(etc.,nr.),
intre elementele ce compun un cuvant format prin abreviere
(CEC/C.E.C., ONU/O.N.U., ambele variante sunt admise
conform prevederilor noului DOOM), la notarea datei in
cifre(21.12.2011).

Virgula:
Ca semn de punctuatie se poate folosi in context diferite:
a. Delimiteaza un substantiv in vocative de restul
enuntului: -Ionele, vino la tabla!
b. Delimiteaza cuvintele ce formeaza o apozitie: Alexa,
cea mai buna prietena, mi-a inselat asteptarile.
c. Marcheaza coordonarea prin juxtapunere la nivelul
propozitiei(in cadrun enunturilor) si la nivelul frazei:
Am ales cele mai proaspete mere, pere si prune.
d. Se foloseste inaintea conjunctiilor coordonatoare
adversative(dar,iar, insa, ci) si dupa
conjunctiile/ locutiunile conjunctionale
concluzive(deci, de aceea).
e. Desparte constructiile gerunziale de restul
enuntului:Alergand prin parc, am vazut un catel ranit.
f. Desparte propozitiile subordonate de cauza, concesive
si consecutive de regenta lor:Nu mi-a raspuns la
telefon, pentru ca era ocupata.
g. Poate marca lipsa unui cuvant: Am iesit repede in
curte: gainile,sus in cotet, cainele, liber in curte.

h. Delimiteaza constructiile incidente de restul enuntului

(vorbirea directa de vorbirea indirecta): Nu am mai
avut bani de prajituri, zise el.
Ca semn de ortografie, se foloseste in interiorul locutiunilor
adverbial(cu chiu, cu vai), in cazul interjectiilor identice,
repetate(poc, poc).

Doua puncte:
Marcheaza inceputul vorbirii directe, caz in care sunt urmate
de linie de dialog.
Semnul inceputului unei enumeratii.
Anunta o explicatie sau o concluzie.

Linia de dialog:
Marcheaza inceputul vorbirii directe/un dialog.

Semnul exclamarii:
Marcheaza intonatia exclamativa a unui enunt.
Se foloseste dupa un verb la imperativ sau dupa o
interjectie.

Semnul intrebarii:
Marcheaza intonatia interogativa a unui enunt, iar in cazul
operelor literare marcheaza punctuatia interogatiei retorice.

Linia de pauza:
Ca semn de ortografie se foloseste pentru scrierea corecta a
cuvintelor compuse ce cuprind cel putin un cuvant compus
cu cratima: australiano-sud-coreean)
Se foloseste pentru izolarea constructiei incidente de restul
enuntului: O revedeam dupa 40 de ani cat de frumoasa mi
se parea - si nu stiam ce sa ii spun.

 In constructiile sintactice eliptice de predicat: Marea o

dunga de valuri albastre.

Cratima:
Reda rostirea impreunata a mai multor cuvinte: vedea-teas
Leaga formele neaccentuate ale pronumelor personale si
reflexive de cuvantul determinat:l-as duce, s-ar vedea
Individualizeaza silabele unui cuvant:ma-ri-nar
Ajuta la scrierea corecta a cuvintelor compuse:floareasoarelui
Leaga articolul hotarat de imprumuturi si nume de locuri
care difera de la scriere la pronuntare,la fel si la abrevieri:
show-ul,Bruxelles-ul,VSH-ul
Apare in scrierea unor interjectii care se repeta: poc-poc
Marcheaza caderea unei vocale(si-ncepem) sau evitarea
hiatului prin realizarea unui diftong (minune-albastra)
In textele poetice prin cratima se poate crea muzicalitatea,
prin pastrarea masurii si a ritmului.

Ghilimelele:
In propozitii incadreaza nume de institutii, intreprinderi,
titluri de publicatii etc. sau incadreaza un cuvant ori o
sintagma carora subiectul vorbitor le evidentiaza sensul
ironic prin intonatie, acestea urmand sa fie intelese cu sensul
lor antinomic (antifraza).
In fraza sau in text marcheaza grafic citarea cuvintelor
altcuiva in propriul discurs cel de-al doilea tip de ghilimele,
cunoscute si sub numele de ghilimele frantuzesti, este
intrebuintat in cazul folosirii unui citat in interiorul primului
citat.

Parantezele (), []:

 Sunt rotunde, patrate, sub forma de bare paralele si izoleaza

o explicatie: cuvinte, propozitii, cuvinte adaugate de o alta
persoana decat autorul sau fraze incidente.

Apostroful:
Are rolul cratimei, pe care o substituia in ortografia secolului
al XIX-lea.
In textul literar are rol fonetic, marcand elidarea unui sunet
si, prin urmare, contribuind la pastrarea masurii
versurilor "Frumosu-i par de aur desfacut / Cadea pan' la
calcaie..."

Poate avea rol expresiv, fiind o marca a registrului arhaic.

Punctele de suspensie:
Marcheaza intreruperea comunicarii (motivatiile subiectului
vorbitor sunt multiple: considera ca destinatarul subintelege
ceea ce urmeaza; un moment de surpriza sau soc emotional,
avand ca efect instaurarea tacerii semnificative; o pauza
psihologica, intentionata, a vorbitorului, dupa care urmeaza
un cuvant neasteptat, care poate avea nuanta ironica).
In textul literar, reprezinta un semn grafic, dar si de
tonalitate, care marcheaza discursul fragmentar, de tip
reflexiv / meditativ, semnificand interiorizarea trairilor sau a
gandurilor.

PUNCTUL I VIRGULA:

este semnul de punctuaie care marcheaz o pauz mai

mare dect cea redat prin virgul i mai mic dect cea
redat prin punct. Punctul i virgula desparte propoziii sau
grupuri de propoziii care formeaz uniti relativ
independente n cadrul unei fraze.
Punctul i virgula constituie mai mult un mijloc stilistic
dect gramatical, folosirea acestui semn de punctuaie fiind

dictat de preferina celui care scrie textul.

* Punctul i virgula apare uneori, n dialog, dup adverbe
de afirmaie i de negaie sau dup unele adverbe de mod:
Nu; nu te las, pentru c te iubesc.
Bine; s stea i s tac.