Sunteți pe pagina 1din 4

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga
Modernismul este un termen generic care include toate cuvintele
si miscarile cultural literare manifestate in Europa la sfarsitul
secolului 19 si prima jumatate a seclului 20: simbolism,
expresionism, avangardism, imagism, decadentism.
Lucian Blaga este revendicat atat de traditionalisti cat si de
modernisti ca dovada ca intre cele doua orientari nu a existat o
ruptura transanta. Blaga porneste de la traditionalism si ajunge
sa defineasca si sa promoveze expresionismul, considerat de
critica manifestarea poetica cea mai importanta a
modernismului. Blaga depaseste polemica traditionalismmodernism, descoperind in irationalitatea primordiala un model
ontologic pentru criza dezumanizarii din contemporaneitatea sa.
Modernismul blagian este de factura expresionista prin: asezarea
eului in centrul cunoasterii-supradimensionarea eului, vitalism,
raportarea la absolut, la ilimitat, dimensiunea metafizica,
retrairea autentica a fondului mitic. De asemenea, textul se
incadreaza in expresionism prin intelectualizarea limbajului,
articulatia filosofica, ambiguizare, si obscuritate- Hugo
Friedrich in studiul Structura liricii moderne, textul modern
vorbeste in obscuritati.
Volumul de debut Poemele luminii ce contine aproape toate
elementele estetice expresioniste putand fi receptat sub zodia
strigatul expresionist se deschide programatic cu Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii. Se remarca tendinta
modernistilor de a teoretiza actul creator. Nicolae Manolescu in
studiul Metamorfozele poeziei considera ca in modernism
actul teoretic premerge actul creator. Pentru Blaga, creatia
inseamna modalitate de a fi, de situare a eului in raport cu lumea
si nu cu universul. Prin urmare, arta poetica blagiana are valoare
ontologica.
Tema poeziei este relatia creatorului cu opera si cu universul;
textul contine implicit si o viziune despre lume modelata de
factori culturali si estetici de la inceputul secolului 20. Autorul
se desparte de expresionismul german care cauta atingerea
1

absolutului prin iesirea din lumea naturala, prin strigatul fiintei.


In aceasta ordine de idei, metafora corola de minuni a lumii, o
sintagma a valorilor general-umane presupune nu numai
protejarea tainelor, ci si ramanerea in proximitatea minunilor. In
viziune blagiana, misterul este ascuns in realitatea si ii confera
adancime si substanta.Mai mult, poetul identifica conditia
omului modern cazut din starea de gratie obligat la o munca de
Sisif prin care orice descoperire se transforma intr-o invaluire.
In maniera expresionista eul este supradimensionat, fiind asezat
in centrul cunoasterii. Discursul se constituie ca o confesiune, ca
un crez artistic la persoana 1. Metafora-simbol corola de
minuni a lumii sugereaza frumusetea si armonia insondabila a
lumii. Corola adduce sugestia circularitatii, a perfectiunii, iar
epitetul metaforic de minuni sugereaza adancirea in nenumit,
in mister. Este o metafora revelatory, sinteza a valorilor generalumane care se arata si se invaluie in acelasi timp.
Relatie semantica stransa intre titlu si incipit, prin recurenta,
avand effect retoric de insistenta. Verbul la foma negaticava
sugereaza atitudinea poetica de protejare si potentare a
misterului. Este de asemenea si generatoare de tensiune lirica.
Eu si coola de minuni reprezinta cei doi poli ai creatiei
blagiene. Se situeaza prin aceasta viziune polemic fata de alte
arte poetice trecute sau contemporane. De exemplu eul
arghezian este unul lucid, asumat care inglobeaza traditia.
Arghezi pune accent pe creatie inteleasa ca mestesug. Pentru
Blaga, creatia inseamna modalitate de situare a eului in univers,
de a fi in si prin poezie. Prin urmare, pentru Blaga actul creatiei
are valoare intologica. Poezia devine traire prin revelatie a
tainei, adica prin poezie, fiinta umana se situeaza in orizontul
universului.
Relatia de cauzalitate sintactica sustine simetria incipit-final.
Finalul realizeaza simetria dintre iubire si cunoastere. Textul
poate fi structurat in 3 secvente: versurile 1-8, 9-18, 18-20.
Dispunerea formala moderna prin lipsa strofelor, versuri libere,
tehnica ingambamentului. Are ca efect acordarea importantei
majore a continutului si nu pe expresie. La Blaga versurile
scurte pun accente semantice.
2

Imaginarul liric contureaza un eu liric situat in orizontul


misterului. Atitudinea eului este de protejare si de potentare a
tainei, depaseste esteticul, capatand valoare ontological. Este
certificata cunoasterea luciferica:numai prin poezie , nepatrunsul
ascuns primeste forma armonioasa si cosmica a tainei revelate.
Suportul acestei revelari il reprezinta apropierea de elementele
disparate ale lumii prin iubirea cunoscatoare. Prin urmare, tema
de profunzime a textului o reprezinta poezia ca proces liric de
revelare a tainei.
Ideea poetica a primei secvente este definirea poetica a
cunoasterii luciferice. Metaforele plasticizate reprezinta
manifestari ale tainelor in univers. Ele sugereaza diversitatea
lumii in care se arata si se camufleaza misterul, profanul contine
sacrul, iar acesta confera o ordine ascunsa lumii.
Ideea poetica a celei de-a doua secvente este opozitia dintre cele
doua tipuri de cunoastere prin metaforele lumina mea-lumina
altora. La Blaga, metafora lumina este plurisemantica. Poate
insemna de asemenea creatia, iubirea, spiritul creator. Domina
campul semantic al tainei: nepatrunsul ascuns, misterul. Se
remarca comparatia ampla cu lumea specific blagiana. Luna este
un symbol ce potenteaza misterul, prin lumina sa difuza
protejeaza partea criptica a existentei. Prin urmare regimul
nocturn permite integrarea fiintei in totul cosmic. Poetul insusi
devine o forma de manifestare a tainei.
Ultima secventa motiveaza preferinta pentru cunoasterea
lucifrica la baza demersului cognitive blagian aflandu-se efectul.
Pentru Blaga, iubirea si cunoasterea sunt sinonime. Prin iubire
omul poate restabili corespondenta dintre univers si sine,
simtindu-se un fragment dintr-un mister ce se autogenereaza
continuu.
Lipsa strofelor, tehnica ingambamentului, alternarea versurilor
lunci cu cele scurte, importanta majora a continutului fata de
expresie ce are ca efect fluidizarea discurului sunt elemente ale
razvratiii poetului modernist fata de canoanele clasice.
La nivel morfosintactic, verbele la forma negativa au inteles
poetic pozitiv (nu strivesc, nu ucid) lasand intacta taina.

In concluzie, textul se incadreaza in modernism prin


ambiguizare, intelectualizarea emotiei/articularizarea filosofica,
poezia ca lectura a limbajului, nonreferentialitatea si prin
obscuritate. Modernismul blagian este de factura expresionista
prin sentimental absolutului, vitalism, exacerbarea eului creator,
retrairea autentica a fondului mitic, dilatarea cosmica a
sentimnetelor.

S-ar putea să vă placă și