Sunteți pe pagina 1din 40

Ion CRACIUN

Departamentul de Matematic
a si Informatic
a
Universitatea Tehnic
a Gheorghe Asachi din Iasi

ME11. TRANSFORMAREA LAPLACE

ME12. APLICAT
II ALE TRANSFORMARII
LAPLACE

IASI 2012

Cuprins

11 ME11. Transformarea Laplace


11.1 Continuitate si diferentiabilitate . . . .
11.2 Original . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.3 Definitia transform
arii Laplace. Imagine
11.4 Transformarea Laplace invers
a. Formula
11.5 Propriet
ati ale transform
arii Laplace . .
11.5.1 Proprietatea de liniaritate . . . .
11.5.2 Teorema asem
an
arii . . . . . . .
11.5.3 Teorema nt
arzierii . . . . . . . .
11.5.4 Teorema deplas
arii . . . . . . . .
11.5.5 Derivarea originalului . . . . . .
11.5.6 Derivarea imaginii . . . . . . . .
11.5.7 Integrarea originalului . . . . . .
11.5.8 Integrarea imaginii . . . . . . . .
11.5.9 Produsul a dou
a imagini . . . . .
11.5.10 Produsul a dou
a originale . . . .
11.5.11 Teoreme de dezvoltare . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

5
5
7
9
11
12
12
13
14
16
16
18
19
20
21
23
25

12 ME12. Aplicatii ale transform


arii Laplace
12.1 Integrarea ecuatiilor diferentiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2 Integrarea sistemelor de ecuatii diferentiale liniare . . . . . . . .
12.3 Integrarea unor ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti variabili
12.4 Integrarea unor ecuatii cu derivate partiale . . . . . . . . . . . .
12.5 Rezolvarea unor ecuatii integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.6 Calculul unor integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

31
31
33
34
36
38
40

. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
MellinFourier
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Capitolul 11

ME11. Transformarea Laplace


11.1

Continuitate si diferentiabilitate

Fie f o functie real


a definit
a pe un anumit interval deschis (a, b) IR = IR {, +} care contine punctul
x = c IR.
Definitia 11.1.1. Spunem c
a f este continu
a n x = c dac
a si numai dac
a
lim f (x) = f (c).

xc

Definitia 11.1.2. Functia f este continu


a pe intervalul (a, b) dac
a si numai dac
a este continu
a n toate
punctele x (a, b).
Multimea functiilor continue f : (a, b) IR formeaza un spatiu vectorial real notat prin C(a, b) sau C 0 (a, b).
Definitia 11.1.3. O functie f este continu
a pe [a, b] dac
a ea este continu
a pe (a, b) si
lim f (x) = f (a),

lim f (x) = f (b).

xb

xa+

Cu alte cuvinte, nu exist


a comportare singular
a n extremitatile intervalului. Vom folosi C[a, b] pentru a
nota spatiul vectorial al functiilor continue f : [a, b] IR.
Mai jos, prezent
am o definitie alternativa a continuitatii, echivalenta cu Definitia 11.1.1.
Definitia 11.1.4. Functia f este continu
a n x = x0 dac
a, pentru orice > 0, exist
a o functie (x0 , ) astfel
nc
at
|f (x) f (x0 )| < c
and |x x0 | < .

Dac
a depinde numai de , adic
a are aceeasi valoare pentru toti x0 dintrun anumit interval I, spunem c
a
f este uniform continu
a pe I. Se poate arata ca daca f este functie continua pe un interval nchis, atunci ea
este uniform continu
a acolo.

Ion Cr
aciun

Definitia 11.1.5. Dac


a
lim f (x) 6= lim+ f (x),

xc

xc

spunem c
a f nu este continu
a n x = c.
Exist
a o important
a clas
a de functii de aceasta forma pentru care exista un numar finit de discontinuit
ati. O
astfel de functie sare de un num
aar finit de ori. Astfel de functii sunt cunoscute ca functii continue pe portiuni,
si, ca si functiile continue, formeaz
a un spatiu vectorial, pe care l notam prin P C(a, b).
f (x) f (c)
exist
a c
and x c, spunem c
a f este
xc
diferentiabil
a sau derivabil
a n x = c, si not
am derivata sa prin
Definitia 11.1.6. Dac
a limita raportului incrementar

f 0 (c) = lim

xc

f (x) f (c)
.
xc

Multimea tuturor functiilor derivabile pe (a, b) formeaza un spatiu vectorial pe care l notam cu C 1 (a, b).
Putem da definitii similare pentru spatiile vectoriale C 2 (a, b), C 3 (a, b), ..., C n (a, b), ..., C (a, b), n care
derivatele de ordin superior se definesc ca limite ale rapoarteler incrementare ale derivatelor de ordin inferior
cu o unitate.
Spatiile vectoriale introduse mai sus poarta denumirea de clase. Asadar, spatiului vectorial C 2 (a, b) i vom
spune clasa functiilor reale, de o variabil
a real
a, de dou
a ori diferentiabile pe (a, b).
Exemplul 11.1.1. Functia
f : (0, 2) IR,

f (x) = sin x

apartine clasei C (0, 2).


Intradev
ar, f 0 (x) = cos x si f 00 (x) = sin x = f (x). De aici rezulta ca functia f poate fi diferentiat
a ori
de c
ate ori dorim si rezultatul va fi o functie continua. Prin urmare, f C (0, 2).
Exemplul 11.1.2. Functia f : (1, 1) IR : f (x) = x2 pentru x 0, f (x) = 0 pentru x < 0 apartine clasei
C 2 (1, 1).

x2
pentru 0 x < 1

cos x pentru 1 x 2
Exemplul 11.1.3. Functia f : [0, 3] IR : f (x) =

x
e
pentru 2 < x 3,
deoarece nu este continu
a n x = 1 si x = 2.

apartine clasei P C[0, 3]

Observatia 11.1.1. Dac


a f este diferentiabil
a n c (a, b), ea este continu
a n x = c. Afirmatia reciproc
a nu
acest sens, se poate da ca exemplu functia
este adev
arat
a. In
f (x) =

X
sin (n!)2 x
n!
n=1

care este continu


a pe IR, ns
a niciunde diferentiabil
a.

ME11. Transformarea Laplace

11.2

Original

Calculul operational se bazeaz


a pe realizarea unei corespondente ntre doua multimi de functii: multimea
functiilor numite functii original si multimea imaginilor lor printro anumita transformare. Interesul pe care
l prezint
a aceast
a corespondent
a se datoreste faptului ca operatiilor de derivare si integrare aplicate functiilor
original le corespund anumite operatii algebrice care se aplica imaginilor lor, asa cum vom vedea n cele ce
urmeaz
a.
Definitia 11.2.1. Se numeste original o functie f (t), real
a sau complex
a, definit
a pe multimea numerelor reale
si care satisface urm
atoarele conditii:
1. f (t) = 0 pentru t < 0;
2. f (t) este derivabil
a pe portiuni;
3. Exist
a dou
a numere M0 > 0 si s0 astfel nc
at |f (t)| M0 es0 t .

cazul n care s0 este


Definitia 11.2.2. Num
arul s0 se numeste indice de crestere al functiei original f (t). In
definit ca
s0 = inf{s : M > 0 astfel nc
at |f (t)| < M0 est , t IR}
atunci el se numeste indicele de crestere al functiei original f (t).
Metodele operationale se refer
a la rezolvarea unor probleme n care marimea fizica reprezentata prin f (t)
are proprietatea c
a sau este nul
a nainte de momentul initial t = 0, sau valorile sale pentru t < 0 nu prezint
a
interes. Cu aceast
a motivatie, prima conditie din Definitia 11.2.1 nu mai pare artificiala.
Cea mai simpl
a functie original este functia unitate

0 pentru t < 0

1
(t) =
(11.1)
pentru t = 0

1 pentru t > 0.
Indicele de crestere este s0 = 0. Aceast
a functie poate fi reprezentata prin integrala
Z a+i tz
1
e
(t) =
dz,
2i ai z

(11.2)

unde a este un num


ar real pozitiv.
Functia unitate este important
a mai ales datorita faptului ca data fiind o functie (t) definita pe toat
a axa
real
a si ndeplinind ultimele dou
a conditii din Definitia 11.2.1, functia

0
pentru t < 0

1
f (t) =
(0) pentru t = 0

(t)
pentru t > 0
este o functie original.
In cele ce urmeaz
a vom considera toate functiile de o variabila reala nmultite n prealabil cu functia unitate.
Pentru simplicitatea scrierii vom nota cu acelasi simbol functia si nainte si dupa nmultirea cu functia unitate.
De exemplu, prin functia f (t) = sin t ntelegem functia
(
0
pentru t < 0
f (t) =
sin t pentru t 0.

Ion Cr
aciun

Teorema 11.2.1. Suma si produsul a dou


a functii original sunt functii original.

Demonstratie. Intradev
ar, fie f (t) si g(t) doua functii original. Suma si produsul lor
f (t) + g(t),

f (t) g(t)

ndeplinesc primele dou


a conditii. Din inegalitatile
|f (t)| M1 e s1 t , |g(t)| M2 e s2 t
rezult
a
|f (t) + g(t)| |f (t)| + |g(t)| 2M e s0 t ,
unde M este cel mai mare dintre numerele M1 si M2 , iar s0 este cel mai mare dintre indicii de crestere s1 si
s2 . De asemenea,
|f (t) g(t)| = |f (t)| |g(t)| M1 M2 e(s1 +s2 )t .
Teorema este demonstrat
a.

q.e.d.

Exemplul 11.2.1. Functia e t , unde = 1 + i2 , este o functie original care are indicele de crestere s0 = 1 .

1
Exemplul 11.2.2. Functia constant
a f (t) = c, pentru t > 0, f (t) = 0, pentru t < 0 si f (0) = c este o functie
2
original cu indicele de crestere s0 = 0.

Exemplul 11.2.3. Functiile sin t, cos t, sinh t si cosh t sunt functii original.
Intr-adev
ar, folosind exprim
arile acestor functii cu ajutorul functiei exponentiale

e i t ei t
e i t + ei t

sin t
,
cos t
=
,
=

2i
2

e t e t
e t + e t

sinh t =
,
cosh t =
,
2
2

(11.3)

din Exemplul 11.2.1 si Teorema 11.2.1 rezulta ca aceste functii sunt functii original.

Exemplul 11.2.4. Functia tn , cu n num


ar natural, este, de asemenea, o functie original.
Intr-adev
ar, verificarea se face usor. Pentru a arata ca a treia conditie este satisfacuta, se consider
a dezvoltarea n serie a functiei et , cu > 0 arbitrar. Avem
et = 1 +
din care deducem, pentru t > 0,

t 2 t2
n tn
+
+ ... +
+ ...,
1!
2!
n!
n tn
< et ,
n!

ME11. Transformarea Laplace

deci
tn <
Rolul lui M l are

n! t
e .
n

n!
, iar indicele de crestere este .
n

Exemplul 11.2.5. Functiile


tn et ,

tn sin t,

tn cos t,

tn et sin t,

tn et cos t,

et [P (t) cos t + Q(t) sin t],

cu P (t) si Q(t) polinoame, sunt functii original.


Intr-adev
ar, din Teorema 11.2.1 si exemplele anterioare, rezulta ca aceste functii sunt functii original.

11.3

Definitia transform
arii Laplace. Imagine

Fie f (t) o functie original av


and indicele de crestere s0 .
Definitia 11.3.1. Functia definit
a prin relatia
Z
F (p) =
f (t)ept dt,

(11.4)

p = s + i,

se numeste imaginea dup


a Laplace a functiei f (t) sau transformata Laplace a functiei f (t).
Domeniul n care functia F (p) este definita este prezentat de teorema urmatoare.
Teorema 11.3.1. Imaginea F (p) a functiei f (t) este determinat
a n semiplanul s > s0 si este o functie olomorf
a
n acest semiplan. Derivata sa F 0 (p) se obtine deriv
and n raport cu p functia de sub semnul de integrare
Z
F 0 (p) =
[ t f (t)]ept dt.
(11.5)
0

Demonstratie. Integralele improprii (11.4) si (11.5) sunt absolut convergente n semiplanul s > s0 . Intr-adev
ar,
Z

|f (t)ept |dt =

|f (t)| |ept |dt M

e(ss0 )t dt =

Z
Trec
and la limit
a pentru l , n ipoteza ca s > s0 , rezulta
0

este absolut convergent


a si
|F (p)|

M
.
s s0

M
[1 e(ss0 ) l ].
s s0

|f (t)ept |dt

M
. Deci, integrala (11.4)
s s0
(11.6)

In mod asem
an
ator se demonstreaz
a ca integrala improprie (11.5) este absolut convergenta n semiplanul
s > s0 .
S
a demonstr
am acum c
a F (p) este monogena n orice punct p din semiplanul s > s0 . Pentru aceasta consider
am un cerc C cu centrul n p, continut n semiplanul s > s0 si fie z un punct din interiorul cercului.

10

Ion Cr
aciun

Urm
arim s
a evalu
am raportul incrementar al functiei F,
punctul p, corespunzator cresterii z p a argumenZ n

f (t)(ezt ept )dt.


tului. Num
ar
atorul acestui raport este F (z) F (p) =
0

Diferenta de sub semnul integral


a o evaluam cu ajutorul formulei lui Taylor cu rest de ordin unu sub form
a
integral
a ezt ept = tept (z p) + (z p)2 R(z, p, t), unde restul este dat de integrala
R(z, p, t) =

1
2i

Z
C

et d
.
( p)2 [ p (z p)]

Folosind aceast
a dezvoltare, putem scrie
Z
Z
F (z) F (p)
=
[ t f (t)]ept dt + (z p)
R(z, p, t) f (t)dt.
zp
0
0

(11.7)

Vom ar
ata c
a ultimul termen tinde la zero cand z tinde catre p. Pentru aceasta pornim de la inegalitatea
Z
|et | |d|
1
|R(z, p, t)|
2 0 | p|2 | p (z p)|
si tinem cont c
a |e t | = |e(+i)t | = et es1 t , unde s1 este cea mai mica abscisa a punctului arbitrar
de pe cerc. Dac
a not
am cu raza cercului, iar r = |z p|, atunci:
| p| = ,

| p (z p)| | p| |z p| = r;

|R(z, p, t)|
Cu acestea,
Z



R(z, p, t) f (t)dt

es1 t
.
( r)

1
( r)

|f (t)|es1 t dt.

Datorit
a inegalit
atii pe care o satisface functia original f (t) (Definitia 11.2.1), deoarece s1 > s0 , obtinem
Z
Z
1
M
M
|
e(s1 s0 )t dt =
R(z, p, t)f (t)dt|
( r) 0
( r) s1 s0
0
Folosind aceast
a inegalitate, se observ
a ca ultimul termen din (11.7) tinde catre zero cand z tinde c
atre p
astfel c
a
Z
F (z) F (p)
lim
=
[ t f (t)]ept dt.
zp
zp
0
Deci, functia F (p) este monogen
a n semiplanul s > s0 iar derivata sa are expresia (11.5).

Exemplul 11.3.1. Imaginea functiei unitate (t) este

1
.
p

Solutie. Conform formulei (11.4), trebuie calculata integrala


Z
h
i
1
1
(t)ept dt = ept
=
p
p
0
0
deoarece
|ept | = |e(s+i)t | = est
si pentru s > 0, lim ept = 0.
t

q.e.d.

ME11. Transformarea Laplace

11

Exemplul 11.3.2. Imaginea functiei original f (t) = e t este functia F (p) =

1
, definit
a pentru Re p > 0.
p

Solutie. Din Exemplul 11.2.1 se stie c


a daca partea reala a numarului complex = 1 +i2 este nenegativ
a,
indicele de crestere al functiei original f (t) este s0 = 1 , iar daca 1 < 0, atunci s0 = 0. Functia F (p) este
definit
a n semiplanul s > s0 . Avem
Z
F (p) =

e t ept dt =

e(p)t dt =

1
1 (p)t i
=
e
p
p
0

deoarece
|e(p)t | = |e(s+i)t | = e(s1 )t
si pentru s > s0 1 , lim e(p)t = 0.
t

11.4

Transformarea Laplace invers


a. Formula MellinFourier

Am v
azut c
a, dat
a fiind o functie original f (t), imaginea sa F (p) prin transformarea Laplace (11.4) este complet
determinat
a.
Se pune problema invers
a, s
a se determine originalul f (t) cand se cunoaste imaginea sa F (p). R
aspunsul
este dat de teorema urm
atoare:

Teorema 11.4.1. Dac


a f (t) este o functie original cu indicele de crestere s0 , iar F (p) este imaginea sa, atunci
egalitatea
Z a+i
1
(11.8)
f (t) =
F (p)e p t dp, a > s0
2i ai
are loc n toate punctele n care functia f (t) este continu
a.
fiecare punct c de discontinuitate, valoarea functiei din membrul drept este egal
In
a cu
f (c 0) + f (c + 0)
.
2

Demonstratie. Consider
am functia
(t) =

1 a t
e
[f (t 0) + f (t + 0)],
2

egal
a cu ea t f (t) pe multimea punctelor n care functia este continua. In orice interval marginit, (t) nu
poate avea dec
at puncte de discontinuitate de prima speta n numar finit, punctele n care f (t) este discontinu
a.
Valoarea functiei (t) ntrun punct de discontinuitate este egala cu media limitelor sale laterale n acelasi
punct.
Observ
am c
a functia (t) are urm
atoarele proprietati:
1. este derivabil
a pe portiuni;
2. n fiecare punct c de discontinuitate, (c) =

1
[(c 0) + (c + 0)];
2

3. este absolut integrabil


a pe intervalul (, +).

12

Ion Cr
aciun

Primele dou
a propriet
ati sunt evidente.
A treia proprietate se demonstreaz
a imediat.
Deoarece f (t) este o functie original, (t) = 0 pentru t < 0 si ramane sa demonstram ca (t) este absolut
integrabil
a pe (0, ). Pe acest interval, datorita inegalitatii pe care o satisface functia f (t) ca functie original
(vezi cel de al treilea punct din Definitia 11.2.1), n toate punctele n care (t) este continua,
|(t)| = ea t |f (t)| M e(as0 )t ,
si pentru a > s0 integrala functiei M e(as0 )t pe intervalul (0, ) este convergenta. De aici rezult
ac si (t)
este absolut integrabil
a pe (0, ).
Compar
and cele trei propozitii ale functiei (t) cu conditiile dintro teorema enuntata la Capitolul Integrala
Fourier, observ
am c
a numai prima difer
a. Se poate demonstra ca, datorita celor trei proprietati de mai sus,
(t) poate fi reprezentat
a printro integrala Fourier. Avem
Z

1
(t) =
2

f ( )ea e i(t ) d

deoarece (t) = 0 pentru t < 0. De aici rezulta


e

at

1
(t) =
2

(a+i)t

f ( )e(a+i) d.

Cu schimbarea de variabil
a p = a + i deducem
1
2i

a+i

ept dp

ai

f ( )ep d = eat (t) =

1
[f (t 0) + f (t + 0)].
2

T
in
and seama de (11.4), aceast
a egalitate se reduce la (11.8) si teorema este demonstrata.

Egalitatea (11.8) se numeste formula lui MellinFourier si reprezinta inversa transform


arii (11.4).

11.5

Propriet
ati ale transform
arii Laplace

11.5.1

Proprietatea de liniaritate

In tot cursul expunerii vom nota functiile original cu litere mici ale alfabetului latin
f (t),

g(t),

h(t),

si multimea imaginilor lor cu litera mare corespunzatoare


F (p),

G(p),

H(p),

Transform
arile Laplace de forma (11.4) le vom nota prescurtat
F (p) = Lf (t),

G(p) = Lg(t),

H(p) = Lh(t),

iar transformarea invers


a (11.8) o vom scrie
f (t) = L1 F (p),

g(t) = L1 G(p),

h(t) = L1 H(p),

q.e.d.

ME11. Transformarea Laplace

13

Teorema 11.5.1. Transformarea Laplace este o transformare liniar


a
(
L[f (t) + g(t)] = Lf (t) + Lg(t)
L[kf (t)]

= k Lf (t), k = constant.

(11.9)

Demonstratie. Am ar
atat la nceputul capitolului ca daca f (t) si g(t) sunt functii original, atunci si functiile
f (t) + g(t), kf (t) sunt functii original. Avem
Z
Z
Z
pt
pt
g(t)ept dt
f (t)e dt +
[f (t) + g(t)]e dt =
0

k f (t)ept dt = k

f (t)ept dt.

Aceste egalit
ati coincid cu (11.9).

q.e.d.

Exercitiul 11.5.1. Folosind Exemplul 11.3.2 s


a se determine transformatele Laplace ale functiilor original:
sin t;

cos t;

sinh t;

cosh t.

Solutie. In Exemplul 11.3.2 sa ar


atat ca
Le t =

1
.
p

(11.10)

Folosind proprietatea de liniaritate (11.9) si (11.3), rezulta


1
1 1
1 
(Le it Leit ) =

2i
2i p i p + i
 1
1
1
1 
L cos t = (Le it + Leit ) =
+
,
2
2i p i p + i
L sin t =

deci
L sin t =

p2

,
+ 2

L cos t =

p
.
+ 2

(11.11)

p
.
p2 2

(11.12)

p2

In mod analog se deduc egalit


atile
L sinh t =

11.5.2

,
p2 2

L cosh t =

Teorema asem
an
arii

Fie f (t) o functie original si o constanta strict pozitiva. Se constata usor ca functia (t) = f (t) este, de
asemenea, o functie original. Inlocuirea variabilei t cu t revine, evident, la o schimbare a unitatii pe axa
variabilei.

14

Ion Cr
aciun

Teorema 11.5.2. Dac


a F (p) este imaginea functiei f (t), oricare ar fi constanta > 0, avem
Lf (t) =

Demonstratie. Intr-adev
ar,
Z

1 p
.
F

(11.13)

Lf (t) =

f (t)ept dt

si f
ac
and schimbarea de variabil
a t = , obtinem
Z
p
1
1 p
Lf (t) =
f ()e d = F
.
0

Folosind aceast
a teorem
a se pot determina imaginile altor functii.

q.e.d.

Exercitiul 11.5.2. Cunosc


and c
a imaginea functiei f (t) = sin t este F (p) =

p2

1
, s
a se determine imaginea
+1

functiei f (t) = sin t, unde > 0.

Solutie. Aplic
and formula (11.13), avem L sin t =

11.5.3

1
1

. Vezi si Exercitiul 11.5.1.


= 2
 
p 2
p + 2
+1

Teorema nt
arzierii

Dac
a n functia original f (t) nlocuim pe t cu t , unde este o constanta pozitiva, obtinem o nou
a functie
original, f (t ), care este nul
a pentru t < 0 si ia aceleasi valori ca si f (t), nsa cu ntarzierea .

arzierea se traduce prin nmultirea imaginii cu ep ,


Teorema 11.5.3. Int
Lf (t ) = ep Lf (t).

(11.14)

Demonstratie. Formula (11.14) rezult


a imediat. T
inand seama ca f (t ) = 0 pentru t < , avem
Z
Z
pt
f (t )e dt =
f (t )ept dt.
0

Cu schimbarea de variabil
a t = , ultima integrala devine
Z
Z
Z
pt
p( +)
p
f (t )e dt =
f ()e
d = e

si egalitatea (11.14) este demonstrat


a.

f ()ep d

q.e.d.

ME11. Transformarea Laplace

Exercitiul 11.5.3. (Functia a lui

f (t) =

15

Dirac) S
a se determine imaginea functiei
k

pentru a < t < b

pentru t < a

si pentru

t>b

k
2

pentru t = a

si pentru

t = b.

Solutie. Aceast
a functie se mai poate scrie n forma
f (t) = k[(t a) (t b)].

(11.15)

Reprezentarea sa grafic
a se compune din reuniunea urmatoarei succesiuni de multimi: semidreapta (, a);
k
punctul de coordonate (a, ), segmentul de dreapta deschis {(x, k) : a < x < b}, paralel cu axa Ox; punctul
2
k
(b, ); si semidreapta (b, +).
2
Conform Teoremei 11.5.1 si Teoremei 11.5.3, imaginea functiei (11.15) este
F (p) =

k ap
(e
ebp ).
p

(11.16)

In cazul particular a = 0, b = h, k = 1 , avem functia original


h
1
(11.17)
h (t) = [(t) (t h)]
h
reprezentat
a grafic ca succesiunea de multimi: semiaxa deschisa negativa a axei Ox; punctul de coordonate
h
1
h
(0, ); segmentul de dreapt
a deschis {(x, ) : 0 < x < h}, paralel cu axa Ox; punctul (h, ); si semidreapta
2
h
2
deschis
a (h, +).
Functia (11.17) are proprietatea
Z +
Z h
1
dt = 1,
h (t)dt =

0 h
iar imaginea ei este
1
Fh (p) =
(1 ehp ).
hp
Se observ
a usor c
a limita functiei (11.17), n sensul obisnuit, pentru h 0, nu exista. Se consider
a totusi
functia improprie, notat
a cu
(t) = 0 (t)
care ia valoarea zero pentru toate valorile reale ale lui t, cu exceptia punctului t = 0, n care (t) ia valoarea
infinit
a si av
and proprietatea c
a
Z +
(t)dt = 1.

Aceast
a functie se numeste functia delta a lui Dirac sau functia impuls de ordin zero.
Se spune c
a
(t) = lim h (t)
h0

si c
a imaginea sa este limita imaginii functiei h (t) pentru h 0,
lim Fh (p) = 1,

h0

ceea ce nseamn
a
L(t) = 1,
desi functia (t) nu este o functie original n sensul Definitiei 11.2.1 si nici F (p) = 1 nu este o imagine n sensul
Definitiei 11.3.1.

16

Ion Cr
aciun

11.5.4

Teorema deplas
arii

Fie f (t) o functie original av


and indicele de crestere s0 si F (p) imaginea sa. Trecerea lui p n p q, unde q este
o constant
a, poate fi interpretat
a ca o deplasare, adica o translatie, care aduce originea n punctul q.

Teorema 11.5.4. Deplasarea originii din planul variabilei p n q se traduce prin nmultirea originalului cu e qt
F (p q)

L[e qt f (t)].

Demonstratie. Intr-adev
ar, din (11.4) deducem
Z
f (t)e(pq)t dt
F (p q) =

Z
=

(11.18)

[e qt f (t)]ept dt.

In ultima integral
a, rolul functiei f (t) din (11.4) l are e qt f (t) cu indicele de crestere s0 +Re(q). Functia
F (p q) este olomorf
a n semiplanul s > s0 +Re(q).
q.e.d.

Exercitiul 11.5.4. S
a se arate c
a:
p
;
(p )2 + 2

Le t sin t =

,
(p )2 + 2

Le t cos t =

Le t sinh t =

,
(p )2 2

Le t cosh t =

p
.
(p )2 2

(11.19)

(11.20)

Solutie. Pornind de la egalit


atile (11.11) si (11.12) si aplicand Teorema 11.5.4 se obtin (11.19) si (11.20).

11.5.5

Derivarea originalului

Presupunem c
a f (t) si derivatele sale sunt functii original si fie F (p) imaginea functiei f (t).

Teorema 11.5.5. Imaginea derivatei f 0 (t) este


Lf 0 (t) = pF (p) f (0+).

(11.21)

general,
In
Lf (n) (t) = pn F (p) [pn1 f (0+) + pn2 f 0 (0+) + ... + pf (n2) (0+) + f (n1) (0+)],

(11.22)

unde f (0+), f 0 (0+), ..., f (n2) (0+), f (n1) (0+) sunt limitele la dreapta n origine ale respectiv functiilor f (t),
f 0 (t), ..., f (n2) (t), f (n1) (t).

Demonstratie. Demonstr
am nt
ai egalitatea (11.21).

ME11. Transformarea Laplace

17

Dup
a Definitia 11.3.1, avem Lf 0 (t) =

f 0 (t)ept dt. Integrand prin parti, obtinem

0
0

Lf (t) = [f (t)e

pt

Z


] + p
0

f (t)ept dt.

(11.23)

Primul termen din membrul drept al egalitatii (11.23) se reduce la f (0+) deoarece, conform Definitiei
11.2.1, avem
|f (t)ept | = |f (t)|ept M e(ss0 )t , s > s0 .
Deci, lim |f (t)ept | = 0, ceea ce atrage lim f (t)ept = 0.
t
t
Z
In acest fel, din (11.23) r
am
ane Lf 0 (t) = f (0+) + p

f (t)ept dt, din care rezulta ca egalitatea (11.21)

este demonstrat
a.
Observ
am c
a egalitatea (11.21) se scrie si n forma

Lf 0 (t) = pLf (t) f (0+).

(11.24)

Pentru a demonstra egalitatea (11.22), nlocuim f 0 (t) din (11.24), pe rand, cu f 00 (t), f 000 (t), f (4) (t), ,
(t). Avem

Lf 00 (t) = pLf 0 (t) f 0 (0+)

Lf 000 (t) = pLf 00 (t) f 00 (0+)

Lf (4) (t) = pLf 000 (t) f 000 (0+)


(11.25)

.....................................

Lf (n) (t) = pLf (n1) (t) f (n1) (0+).

(n)

Inmultim nt
ai n (11.24) cu pn1 , apoi prima egalitate din (11.25) cu pn2 , a doua cu pn3 , a treia cu pn4
si asa mai departe, ultima r
am
an
and neschimbata.
Adun
and rezultatele, obtinem egalitatea (11.22).
q.e.d.

Observatia 11.5.1. Egalitatea (11.21), sau echivalenta ei (11.24), nu sunt adev


arate n situatia n care f are
puncte de discontinuitate n (0, ).
Intradev
ar, s
a presupunem c
a f are un unic punct de discontinuitate n (0, ), notat cu t0 . Atunci, ca mai
sus
Z t0
Z
f 0 (t)ept dt +
f 0 (t)ept dt
Lf 0 (t) =
0

t0

Z
t0

pt
pt
= f (t)e + f (t)e + p
0

t0

t0

f (t)ept dt

= ept0 (f (t0 ) f (t0 +)) + pLf (t) f (0+),


o egalitate asem
an
atoare obtin
anduse pentru cazul mai multor puncte de discontinuitate.

Exercitiul 11.5.5. Cunosc


and imaginea functiei cos t,
L cos t =

p
,
p2 + 2

s
a se deduc
a imaginea functiei sin t folosind teorema de derivare a originalului.

(11.26)

18

Ion Cr
aciun
Solutie. Din Teorema 11.5.5 si (11.26) avem
L( sin t) = p

2
p

1
=
.
p2 + 2
p2 + 2

Datorit
a propriet
atii de liniaritate, poate fi scos n stanga operatorului L si, simplificand cu , obtinem

L sin t = 2
,
p + 2
rezultat pe care lam stabilit si n (11.11).

11.5.6

Derivarea imaginii

Egalitatea (11.5) se mai poate scrie


F 0 (p) = L[t f (t)].

(11.27)

Functia F (p), fiind olomorf


a n semiplanul s > s0 , admite derivate de orice ordin n acest semiplan. Functia
tn f (t), cu n num
ar natural, este o functie original cu indicele de crestere s0 + , unde este un num
ar strict
pozitiv la voia noastr
a de mic.
Din aproape n aproape se obtine
F (n) (p) = L[ (t)n f (t)].
(11.28)
Aceast
a proprietate poate fi enuntat
a astfel:
Teorema 11.5.6. Derivarea imaginii se traduce prin nmultirea originalului cu t.

Exemplul 11.5.1. Pornind de la egalitatea (11.10) si aplic


and Teorema 11.5.6, obtinem
L(te t ) =

1
,
(p )2

L(tn e t ) =

n!
.
(p )n+1

(11.29)

Dac
a n ultima egalitate facem = 0 si mp
artim cu n!, obtinem
L

1
tn
= n+1 .
n!
p

Exercitiul 11.5.6. S
a se arate c
a au loc egalit
atile :

2p

L(t sin t) =
, L(t cos t)

(p2 + 2 )2

2p

, L(t cosh t)
L(t sinh t) =
2
(p 2 )2
L(tet sin t)

2(p )
, L(tet cos t)
[(p )2 + 2 )2

L(te sinh t)

L(tet cosh t)

(11.30)

p2 2
(p2 + 2 )2

p2 + 2
;
(p2 2 )2

2(p )
[(p )2 2 )2

(p )2 + 2
.
[(p )2 2 )2

(p )2 2
;
[(p )2 + 2 )2

(11.31)

(11.32)

(11.33)

ME11. Transformarea Laplace

19

Solutie. Dac
a se folosesc relatiile (11.11), (11.12) si se aplica totodata (11.27) se deduc toate egalit
atile
(11.31).
De asemenea, din (11.20), (11.20) si Teorema 11.5.6 rezulta (11.32) si (11.33).

11.5.7

Integrarea originalului
Z

Prin integrarea functiei original f (t) se ntelege operatia

f ( ) d, n urma careia se obtine o nou


a functie
0

original pe care o not


am cu g(t). Intr-adevar, functia
t

f ( ) d

g(t) =

(11.34)

ndeplineste cele trei conditii din Definitia 11.2.1, primele doua fiind evidente. Pentru a treia, vom scrie
Z t
Z t


|f ( )| d
f ( ) d
|g(t)| =
0

si tin
and seama de conditia a treia din Definitia 11.2.1 a functiei f, avem
Z t
M s0 t
M s0 t
|g(t)| = M
e s0 d =
(e 1)
e
s
s0
0
0
ceea ce arat
a c
a functiile f si g au acelasi indice de crestere.
S
a not
am, ca de obicei
F (p) = Lf (t),
G(p) = Lg(t).

Teorema 11.5.7. Integrarea originalului se traduce prin mp


artirea imaginii sale cu p,
Z t
1
L
f ( ) d = F (p).
p
0

(11.35)

Demonstratie. Din (11.34) deducem urm


atoarele:
g 0 (t) = f (t), g(0) = 0.
Aplic
and Teorema 11.5.5 si tin
and cont c
a Lg 0 (t) = Lf (t), obtinem p G(p) = F (p) din care rezulta egalitatea
(11.35).
q.e.d.

Exercitiul 11.5.7. Pornind de la relatia evident


a
2

sin t =

sin 2 d,

(11.36)

s
a se determine imaginea functiei g(t) = sin2 t.
Solutie. In primul r
and, putem determina imaginea functiei sin 2t. Pentru aceasta consideram (11.11) si
trecem n 2. Avem
2
L sin 2t = 2
.
p + 4 2

20

Ion Cr
aciun

Atunci, dup
a (11.36) si Teorema 11.5.7, deducem
Z t

2
L sin t = L
sin 2tdt = L sin 2t.
p
0
In acest mod, deducem
L sin2 t =

2 2
.
+ 4 2 )

p(p2

Acest rezultat s-ar fi putut obtine folosind identitatea


1
(1 cos 2t),
2
proprietatea de liniaritate a transformatei Laplace si imaginea functiei cos 2t. Avem

11
p
1
2
L sin2 t = (L(t) L cos 2t) =
2
2 p p + 4 2
sin2 t =

si de aici se vede c
a se obtine acelasi rezultat.

11.5.8

Integrarea imaginii

Fie f (t) o functie original si F (p) imaginea sa. Sa presupunem ca integrala improprie
Z
f (q) dq

(11.37)

este convergent
a.
functia F (p) este olomorf
a n semiplanul s > s0 , deci admite o primitiva (p) n acest semiplan si
Z p1
F (q) dq = (p1 ) (p)
p

oricare ar fi cele dou


a puncte p si p1 din semiplanul s > s0 . daca (p) are n punctul de la infinit un punct
ordinar, convergenta integralei (11.37) este asigurata. In ipoteza ca aceasta proprietate are loc, obtinem
Z
G(p) =
f (q) dq = () (p).
(11.38)
p

Vom spune c
a functia G(p) sa obtinut prin integrarea imaginii.
Teorema 11.5.8. Integrarea imaginii se traduce prin mp
artirea originalului corespunz
ator cu t
Z
f (t)
f (q) dq = L
.
t
p

(11.39)

Demonstratie. Prin derivare, din (11.38) rezulta


G 0 (p) = F (p).
Fie g(t) originalul functiei G(p). Conform egalitatii (11.5) deducem de aici
t g(t) = f (t),
deci
g(t)
si egalitatea (11.39) este demonstrat
a.

f (t)
t

G(p)

= L

f (t)
t
q.e.d.

ME11. Transformarea Laplace

21

Exercitiul 11.5.8. S
a se determine imaginile functiilor

sinh t
sin t
si
.
t
t

Solutie. Conform egalit


atilor (11.11) si (11.12),
L sinh t =

1h 1
1 i
=
,

p2 2
2 p p+

L sin t =

.
p2 + 2

Aplic
am Teorema 11.5.8 si avem
L
L

sin t
t

sinh t
t

1 p
ln
,
2 p+

q 

p

arctg

(11.40)

p
arctg .
2

(11.41)

Se introduc t
aieturile convenabile n planul variabilei p si se considera ramurile functiilor ln z, arctg z care
pe axa real
a iau valorile cunoscute din analiza functiilor reale.
Prin integrarea originalului, n cazul = 1, se obtine o functie importanta n aplicatii
Z

si t =
0

sin
d,

(11.42)

t > 0,

care se numeste sinus integral de t. Datorita egalitatilor (11.41) si (11.35) obtinem



1
arctg p .
p 2

Lsi t =

(11.43)

In mod analog se defineste functia cosinus integral,


Z

ci t =

cos
d,

(11.44)

t > 0,

si se demonstreaz
a c
a imaginea sa este
Lci t =

11.5.9

1
1
.
ln p
2
p
p +1

(11.45)

Produsul a dou
a imagini

Fie f (t) si g(t) dou


a functii original si imaginile lor
Z
F (p) = Lf (t) =
f (t)ept dt,

Z
G(p)

= Lg(t)

g(t)ept dt.

Definitia 11.5.1. Se numeste produsul de convolutie al functiilor f si g, sau convolutia functiilor f si g,


functia
Z t
(t) = (f g)(t) =
f ( ) g(t ) d.
(11.46)
0

22

Ion Cr
aciun

Teorema 11.5.9. (Borel) Produsul F (p) G(p) este tot o imagine, si anume
t

Z
F (p) G(p)

L(t)

L(f g)(t)

f ( ) g(t ) d.

(11.47)

Demonstratie. S
a remarc
am c
a n locul lui (11.4), se poate scrie
Z
F (p) =
f ( )ep d
0

f ( )ep G(p) d.

Prin nmultirea ambilor membri cu G(p), obtinem F (p)G(p) =


0

Conform Teoremei nt
arzierii 11.5.3,
e

g(t )ept dt.

G(p) = Lg(t ) =
0

Deci,
Z

F (p) G(p) =

f ( ) g(t )ept dt.

d
0

(11.48)

Dar, f (t) si g(t) fiind functii original, ordinea de integrare poate fi schimbata, astfel ca putem scrie
Z
Z
F (p)G(p) =
ept dt
f ( ) g(t )d.
0

(11.49)

Cum functia g(t) este un original, g(t ) = 0 pentru t < 0, adica pentru > t. Avem
Z

Z
f ( ) g(t ) d =

f ( ) g(t ) d +

Z
f ( ) g(t ) d =

f ( ) g(t ) d.
0

Folosind acest rezultat n (11.49), deducem egalitatea


Z
F (p)G(p) =
0

ept dt

Z
f ( )g(t )d =

Z


f ( )g(t )d ept dt,

care este aceeasi cu (11.47).

q.e.d.

conditiile Teoremei 11.5.9, are loc egalitatea


Corolarul 11.5.1. In
Z t


p F (p) G(p) = L f (t) g(0) +
f ( ) g 0 (t ) d

(11.50)

cunoscut
a sub numele de formula lui Duhamel.

Demonstratie. Folosind regula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinzand de un parametru, care poate
s
a apar
a si n limitele de integrare, s
a derivam functia original (11.46). Avem
Z t
0 (t) = f (t) g(0) +
f ( ) g 0 (t ) d.
0

Teorema 11.5.5, de derivare a originalului, si faptul ca (0) = 0 conduce la (11.50).

q.e.d.

ME11. Transformarea Laplace

23

Observatia 11.5.2. Formula lui Duhamel (11.50) si g


aseste deseori aplicatii n electrotehnic
a.

Exercitiul 11.5.9. S
a se determine functia original a c
arei imagine este

p (p2

1
.
+ a2 )

Solutie. Vom prezenta dou


a metode de rezolvare.
Prima din acestea porneste de la faptul ca imaginea data se poate scrie n forma
1
1
1 1
a
= F (p)G(p),
= 2
p(p2 + a2 )
a p p + a2
a
unde:
F (p) =

1
a
= L sin at,
= L(t); G(p) = 2
p
p + a2

dup
a care aplic
am (11.47). Conform acestei formule, avem
Z t
Z t
F (p)G(p) = L(t) = L((t) sin at) = L
( ) sin a(t )d = L
sin a(t )d.
0

Efectu
and integrarea, g
asim
F (p)G(p) =
de unde deducem

2
at
1
L(1 cos at) = L sin2 ,
a
a
2

2

1
2 at
=
L
sin
,
p(p2 + a2 )
a2
2

care mai departe conduce la concluzia finala


L1

2
at
1
= 2 sin2 .
p(p2 + a2 )
a
2

O a doua metod
a de rezolvare a exercitiului porneste de la descompunerea imaginii n fractiile simple
p (p2

1
A Bp + C
= + 2
,
2
+a )
p
p + a2

unde A, B, C sunt numere reale care se detrmina simplu. Obtinem


1
1 1
p 
=

.
p (p2 + a2 )
a2 p p2 + a2

(11.51)

In egalitatea (11.51) aplic


am transformarea Laplace inversa si tinem cont de Exemplul 11.3.1 si de (11.11).
Obtinem
1
1
2
at
L1
= 2 (1 cos at) = 2 sin2 .
2
2
p (p + a )
a
a
2
Pentru a = 2 se reg
aseste rezultatul obtinut n Exercitiul 11.5.7.

11.5.10

Produsul a dou
a originale

Fie f (t) si g(t) dou


a functii original av
and respectiv indicii de crestere s1 si s2 . Conform Teoremei 11.2.1,
produsul f (t) g(t) este tot o functie original cu indicele de crestere s1 + s2 . Imaginea acestui produs este o
functie olomorf
a n semiplanul s > s1 + s2 . Se pune problema determinarii functiei (p).
Fie F (p) si G(p) imaginile functiilor f (t) si g(t).

24

Ion Cr
aciun

Teorema 11.5.10. Imaginea produsului f (t)g(t) este


(p) = L[f (t) g(t)] =

a+i

1
2i

F (q) G(p q) dq,

a > s1 .

(11.52)

ai

Demonstratie. Din (11.8), prin nmultire cu g(t), obtinem


1
f (t)g(t) =
2i
Conform teoremei deplas
arii, avem e

qt

g(t) = L

a+i

F (q)e q t g(t)dq.

ai

1
G(p q) =
2i

b+i

G(p q)e p t dp, b > s2 + Re (q).

bi

Introducem n egalitatea precedent


a
f (t) g(t) =

Z b+i
 1 2 Z a+i
F (q)dq
G(p q)e p t dp.
2i
ai
bi

Se poate ar
ata c
a putem schimba ordinea de integrare si avem
f (t) g(t) =

1
2i

b+i

bi

h 1 Z a+i
i
F (q) G(p q) dq e p t dp.
2i ai

Compar
and cu (11.8), rezult
a egalitatea (11.52).

q.e.d.

Observatia 11.5.3. Din inegalitatea b > s2 + Re (q), tin


and seama c
a n procesul de integrare Re (q) = a, iar
a > s1 , deducem
b > s1 + s2 ,
ceea ce este n acord cu faptul c
a indicele de crestere al produsului f (t) g(t) este s1 + s2 . De asemenea, imaginea
functiei e q t g(t), fiind determinat
a n semiplanul Re (p) > s2 + Re (q), iar Re (q) = a n procesul de integrare,
urmeaz
a c
a imaginea produsului f (t) g(t) este determinat
a n semiplanul
Re (p) > s2 + a.

(11.53)

Cum a > s1 si oric


at de apropiat de s1 , inegalitatea (11.53) poate fi nlocuit
a cu Re (p) > s1 + s2 .

Exercitiul 11.5.10. Ca aplicatie a Teoremei 11.5.10, s


a se determine imaginea produsului sin t sinh t.
Solutie. Int
ai de toate, avem
L sin t

L sinh t =

,
p2 + 2

,
2
p 2

s > s1

= |Re (i)|,

s > s2

= |Re ()|.

Introducem n (11.52)
L(sin t sinh t) =

1
2i

a+i

ai

dq.
q 2 + 2 (p q)2 2

ME11. Transformarea Laplace

25

Aplic
am teorema reziduurilor pentru functia
(q) =

(q 2

2
q)2 2 ]

2 )[(p

si curba nchis
a format
a din segmentul de dreapta de extremitati a il, a + il si semicercul cu centrul n a
si de raz
a R = l, l > 0, situat n st
anga segmentului de dreapta. Conform teoremei reziduurilor
Z

a+il

Z
(q) dq +

ail

(q) dq = 2i

n
X

rez(, qk ).

k=1

a+i

Pentru R , prima integral


a tinde c
atre

(q) dq, iar integrala pe tinde evident catre zero.


ai

functia (q) are polii simpli q = i situati la stanga dreptei s = a, deoarece a > s1 = |Re (i)|. Polii
q = p se afl
a la dreapta acestei drepte deoarece, tinand seama de (11.53) si de faptul ca Re () = s2 , avem
Re (p ) = Re (p) Re () > s2 + a s2 a.
Prin urmare, avem de calculat doar reziduurile functiei (q) n punctele i.
rez(, i)
rez(, i)

Suma acestor reziduuri este

2
=
2
2
2
2q[(p q) ] q=i
2i(p 2 2 2p i)
n
o
2

=
.
=
2
2
2q[(p q) ] q= i
2i(p2 2 2 + 2p i)
=

2p 2
, deci
+ 4 4

p4

L(sin t sinh t) =

2p 2
.
p4 + 4 4


1  t
Acest rezultat se mai poate obtine scriind sin t sinh t =
e sin t et sin t si aplicand teorema
2
deplas
arii
i

2p 2
1h

.
= 4
L(sin t sinh t) =
2
2
2
2
2 (p ) +
(p + ) +
p + 4 4
Compar
and cele dou
a metode de rezolvare, constatam ca a doua metoda este mult mai directa si cu mult
mai putine calcule si implicatii teoretice.

11.5.11

Teoreme de dezvoltare

Pentru determinarea originalului f (t), c


and se stie imaginea sa F (p), se folosesc uneori teoremele de dezvoltare.

A(p)
, n care gradul num
ar
atorului este mai
B(p)
mic dec
andt gradul numitorului, iar numitorul B(p) are r
ad
acinile simple p0 , p1 , p2 , , pn , atunci F (p) este
imaginea functiei
n
X
A(pk ) pk t
f (t) =
e .
(11.54)
B 0 (pk )
Teorema 11.5.11. Dac
a F (p) este o functia rational
a F (p) =

k=0

26

Ion Cr
aciun

Demonstratie. In ipotezele de mai sus, functia F (p) admite o descompunere n fractii simple de forma
a1
a2
an
a0
+
+
+ +
.
p p0
p p1
p p2
p pn

F (p) =

Coeficientul aj se poate calcula integr


and functia F (p) pe un cerc j cu centrul n pj si de raza suficient de
mic
a astfel ca n interiorul s
au s
a nu fie plasat un alt pol al functiei F (p). Avem
n
X

Z
F (p) dp =
j

k=0

dp
.
p pk

dp
=0
j p pk
Z
C
and k = j, tot din teorema lui Cauchy avem

In virtutea teoremei lui Cauchy,

Z
ak

pentru k 6= j.

Z
dp
= 2i, deci
F (p) dp = 2iaj .
j p pj
j
Folosind teorema reziduurilor si formula de calcul pentru reziduul relativ la un pol simplu, avem
Z
A(pj )
F (p) dp = 2irez(F, pj ) = 2i 0
.
B (pj )
j
A(pj )
.
B 0 (pj )

Compar
and cu egalitatea precedent
a, deducem aj =
Cu aceasta, dezvoltarea functiei F (p) devine
F (p) =

n
X
1
A(pk )
0
B (pk ) p pk

k=0

iar originalul s
au are evident expresia (11.54).

q.e.d.

Corolarul 11.5.2. Dac


a una din r
ad
acini este nul
a, relatia (11.54) devine
n

f (t) =

A(0) X A(pk ) e pk t
+
,
R(0)
R 0 (pk ) pk
k=1

unde R(p) este polinomul cu proprietatea


B(p) = p R(p).

Demonstratie. S
a presupunem c
a r
ad
acina nula este p0 = 0. Atunci B(p) = p R(p) = B 0 (p) = pR0 (p) + R(p).
Deoarece R(pk ) = 0; k = 1, 2, ..., n, vom avea
B 0 (p0 ) = B 0 (0) = R(0),
B 0 (pk ) = pk R0 (pk ).
n

Descompunerea lui F (p) va lua forma F (p) =

A(0) 1 X A(pk )
1
+
si (11.54) devine
R(0) p
pk R 0 (pk ) p pk
k=1

f (t) =

A(0) X A(pk )
+
e pk t .
R(0)
pk R 0 (pk )
k=1

(11.55)

ME11. Transformarea Laplace

27

Aceast
a egalitate se numeste formula lui Heaviside.

q.e.d.

Observatia 11.5.4. Procedeul prin care am determinat originalul unei functii rationale poate fi extins usor si
pentru cazul c
and numitorul B(p) are r
ad
acini multiple.

Extinderea procedeului. Vom lua o constanta reala pozitiva a, mai mare decat toate partile reale ale
polilor pk . Fie k multiplicitatea polului pk .
Vom utiliza aceeasi curb
a nchis
a ca n paragraful precedent si determinam valoarea integralei pe aceast
a
curb
a din functia (p) = F (p)e p t .
Consider
and c
a raza l a cercului, din care face parte semicercul , tinde la si folosind (11.8), obtinem
1
f (t) =
2i

a+i

F (p)e

pt

dp =

ai

h
X

rez(, pk )

k=1

unde h IN este num


arul polilor.
Folosim formula de calcul a reziduurilor n poli multipli si deducem formula
f (t) =

h
X
k=1

h
i(k 1)
1
(p pk )k F (p)e p t
(k 1)!
p=pk

dup
a care se determin
a originalul n cazul cand polii functiei rationale F (p) sunt multipli.
O a doua teorem
a de dezvoltare este

Teorema 11.5.12. Dac


a functia imagine F (p) este olomorf
a n afara unui cerc cu centrul n origine si raz
a
R si are n punctul de la infinit un punct ordinar, atunci dezvoltarea sa n serie Laurent este
F (p) =

X
an
,
pn
n=1

|p| > R,

(11.56)

si F (p) este imaginea functiei


f (t) =

an
tn1 .
(n

1)!
n=1

(11.57)

Demonstratie. Prin ipotez


a, F (p) este olomorfa n domeniul |p| > R. Deci, functia () = F
n domeniul || <

1

este olomorf
a

1
si admite dezvoltarea n serie Taylor
R
() = a0 + a1 + a2 2 + + an n + , || <

1
.
R

Functia F (p) are n punctul de la infinit un punct ordinar si din inegalitatea (11.6) rezulta ca ntro vecin
atate
a acestui punct F (p) este m
arginit
a si prin urmare
lim F (p) = 0,

deci (0) = a0 = 0. Revenind la variabila p, obtinem dezvoltarea (11.56).

28

Ion Cr
aciun
Conform egalit
atii (11.30), termenul general al seriei (11.56) este imaginea functiei
an
tn1 .
(n 1)!
Consider
am seria de puteri format
a cu originalele termenilor seriei (11.56),

an
tn1 .
(n

1)!
n=1

(11.58)

Vom demonstra c
a aceast
a serie este absolut si uniform convergenta si ca suma sa este o functie original.
a

M
(R t)n1


n
Datorit
a inegalit
atilor lui Cauchy, |an | n = M Rn ,
tn1 M R
, termenii seriei
r
(n 1)!
(n 1)!
(11.58) nu dep
asesc, n modul, termenii seriei
M R eRt = M R

X
(Rt)n1
,
(n 1)!
n=1

t > 0,

despre care stim c


a este absolut si uniform convergenta pe intervalul [0, L], unde L este la voia noastra de mare.
De aici rezult
ac seria (11.58) este absolut si uniform convergenta pe intervalul [0, L], cu L oricandt de mare,
si c
a suma sa f (t) are proprietatea
|f (t)| M Re R t , t > 0.
Prima conditie din Definitia 11.2.1 o consideram ndeplinita de la sine, conform conventiei adoptate. A doua
conditie este evident ndeplinit
a, deci functia (11.57) este un original.
Datorit
a convergentei uniforme, seria (11.57), nmultita n prealabil cu ept , poate fi integrata termen cu
termen pe intervalul (0, ) si obtinem functia (11.56).
Teorema este complet demonstrat
a.
q.e.d.

Exercitiul 11.5.11. S
a se determine originalul functiei F (p) =

p
.
(p2 + a2 )(p2 + b2 )

Solutie. Folosim prima teorem


a de dezvoltare, n care
A(p) = p,

B(p) = (p2 + a2 )(p2 + b2 ).

Polinomul B(p) are numai r


ad
acini simple: ia, ib. Cu
A(p)
1
=
B 0 (p)
2(2p2 + a2 + b2 )
obtinem
1
1
(e ia t + eia t ) +
(e ib t + eib t )
2(b2 a2 )
2(a2 b2 )
1
sau, cu o alt
a scriere, f (t) = 2
(cos at cos bt).
b a2
f (t) =

Exercitiul 11.5.12. S
a se determine originalul functiei
F (p) =
.

p+
(p a)3 (p b)

ME11. Transformarea Laplace

29

Solutie. De data aceasta, B(p) are o radacina tripla. Conform celor stabilite n Observatia 11.5.4, avem
f (t) =

00
i
h p+
1 h p + p ti
pt
e
+
.
e
(p a)3
2! p b
p=b
p=a

F
ac
and calculele, se obtine
f (t) =

b + bt h b +
b+
1 a + 2i a t
e
+

t
+
t e .
(b a)3
(a b)3
(a b)2
2 ab

1
Exercitiul 11.5.13. Precizati originalul functiei F (p) = n+1 e p , unde n este un ntreg pozitiv.
p
1

Solutie. Functia F (p) satisface conditiile din a doua teorema de dezvoltare. Folosind dezvoltarea n serie
Laurent n jurul originii a functiei
1

X
(1)k 1
p
, |p| > R > 0,
e
=
k! pk

k=0

stabilim c
a dezvoltarea n serie Laurent n jurul originii a functiei F (p) este
F (p) =

X
(1)k
k=0

k!

1
, |p| > R > 0,
pn+k+1

raza R a cercului n exteriorul c


areia au loc aceste dezvoltari fiind oricandt de mica dorim. Punctul de la infinit
este pentru aceast
a functie un punct ordinar.
Conform celei de a doua teorem
a de dezvoltare, originalul functiei F (p) este
f (t) =

(1)k

k=0

1
tn+k .
k!(n + k)!

Aceast
a functie poate fi pus
a n leg
atur
a cu functiile lui Bessel de speta ntai si de ordin ntreg Jn (t). Mai
precis, se poate ar
ata c
a
1
 1 

1
p
n
f (t) = t Jn (2 t) = L
e
.
pn+1
In cazul particular n = 0, se obtine c
a functia original corespunzatoare f (t) coincide
cu functia rezultat
a din

compunerea functiei Bessel de speta nt


ai si de ordin zero J0 (u) cu functia u = 2 t.

30

Ion Cr
aciun

Capitolul 12

ME12. Aplicatii ale transform


arii
Laplace
12.1

Integrarea ecuatiilor diferentiale

S
a consider
am problema determin
arii functiei x(t), t > 0, care verifica ecuatia diferentiala liniara de ordinul n
cu coeficienti constanti, neomogen
a
a0 x(n) + a1 x(n1) + + an1 x0 + an x = f (t)

(12.1)

si conditiile initiale
x(0+) = x0 ,

x0 (0+) = x1 ,

x00 (0+) = x2 , , x(n1) (0+) = xn1 ,

(12.2)

unde f (t) este o functie dat


a, iar x0 , x1 , x2 , , xn1 sunt n numere date.
Solutia general
a a ecuatiei omogene asociate
a0 x(n) + a1 x(n1) + + an1 x0 + an x = 0
este o sum
a de functii de forma
e t [P (t) cos t + Q(t) sin t],
unde P (t) si Q(t) sunt polinoame. Deci, functia x(t), nula pentru t < 0, care verifica ecuatia omogen
a si
conditiile initiale (12.2), este o functie original mpreuna cu derivatele sale de orice ordin. In general nu putem
afirma acelasi lucru pentru ecuatia (12.1) datorita prezentei functiei f (t).
In cele ce urmeaz
a, vom presupune c
a f (t) este un original si ca functia x(t), care verifica ecuatia (12.1) si
conditiile initiale (12.2), ndeplineste conditiile impuse originalelor, mpreuna cu derivatele lor pana la ordinul
n. Not
am
X(p) = Lx(t),
F (p) = Lf (t).
Datorit
a propriet
atilor de liniaritate a transformatei Laplace, din ecuatia (12.1) deducem
a0 Lx(n) + a1 Lx(n1) + + an1 Lx0 + an Lx = Lf (t).
Conform egalit
atii (11.22) si tin
and seama de conditiile initiale (12.2), avem
Lx(n) (t)

= pn X(p) (x0 pn1 + x1 pn2 + + xn2 p + xn1 ),

Lx(n1) (t)

= pn1 X(p) (x0 pn2 + x1 pn3 + + xn2 ),

..........
Lx00 (t)

= p2 X(p) (x0 p + x1 ),

Lx0 (t)

Lx(t)

= X(p).

p X(p) x0 ,

31

(12.3)

32 Ion Cr
aciun

Paul Valeriu Georgescu

Introducem n (12.3) si ordon


am termenii convenabil. Obtinem
(a0 pn + a1 pn1 + + an1 p + an )X(p) = F (p) + G(p),
unde

(12.4)

G(p) = x0 (a0 pn1 + a1 pn2 + + an2 p + an1 )+


+x1 (a0 pn2 + a1 pn3 + + an3 p + an2 )+
...................................................
+xn2 (a0 p + a1 )+
+xn1 a0 .

Egalitatea (12.4) se numeste ecuatia operational


a corespunzatoare ecuatiei (12.1) cu conditiile initiale (12.2).
ecuatia operational
a se retine usor dac
a facem urmatoarele observatii:
X(p) se nmulteste cu polinomul caracteristic
(p) = a0 pn + a1 pn1 + + an1 p + an
al ecuatiei diferentiale (12.1);
G(p) este o combinatie liniar
a de polinoame
G(p) = x0 0 (p) + x1 1 (p) + + xn1 n1 (p);

polinomul 0 (p) se obtine din polinomul caracteristic (p) suprimand termenul liber si mpartind cu p;
prin acelasi procedeu se obtine 1 (p) din 0 (p);
2 (p) se obtine suprim
and termenul liber al polinomului 1 (p) si mpartind rezultatul cu p si asa mai
departe p
an
a se obtine n1 (p) = a0 .
Din ecuatia (12.4) deducem
X(p) =

F (p) + G(p)
.
(p)

Solutia ecuatiei (12.1) care satisface conditiile initiale (12.2) este


x(t) = L1 X(p)
si se determin
a fie folosind formula lui MellinFourier, fie prin descompuneri convenabile ale functiei X(p).

Exercitiul 12.1.1. S
a se determine solutia a ecuatiei diferentiale
x00 + 2 x = (2 + 2 )e t
care satisface conditiile initiale
x(0+) = 1,

x0 (0+) = .

Solutie. Ecuatia operational


a corespunzatoare este
(p2 + 2 )X(p)

(2 + 2 )

1
+ p + ( )
p+

ME12. Aplicatii ale transform


arii Laplace

33

si se mai poate scrie


(p2 + 2 )X(p)
Deducem
X(p)

p2 + 2
.
p+

.
+
p + p2 + 2

Folosind rezultatele din Exemplul 11.3.2 si Exercitiul 11.5.1 determinam originalul functiei X(p)
x(t)

= e t + sin t,

functia astfel g
asit
a fiind solutie a problemei Cauchy date.

12.2

Integrarea sistemelor de ecuatii diferentiale liniare

Transformata Laplace se poate aplica si sistemelor de ecuatii diferentiale cu coeficienti constanti. Vom lua ca
exemplu, sistemul de ecuatii diferentiale

a0 x00 + a1 x0 + a2 x + b0 y 00 + b1 y 0 + b2 y = f (t)
(12.5)
0 x00 + 1 x0 + 2 x + 0 y 00 + 1 y 0 + 2 y = (t)
si conditiile initiale
x(0+) = x0 ,

x0 (0+) = x1 ; y(0+) = y0 ,

y 0 (0+) = y1 .

(12.6)

In ipoteza c
a f (t) si (t) sunt functii original si ca functiile x(t), y(t) care verifica sistemul (12.5) si conditiile
initiale (12.6) sunt, de asemenea, functii original mpreuna cu primele doua derivate, aplicam transformata
Laplace celor dou
a ecuatii (12.5) obtin
and astfel sistemul operational

(a0 p2 + a1 p + a2 )X(p) + (b0 p2 + b1 p + b2 )Y (p) = F (p)+

+x0 (a0 p + a1 ) + x1 a0 + y0 (b0 p + b1 ) + y1 b0 ,

(0 p2 + 1 p + 2 )X(p) + (0 p2 + 1 p + 2 )Y (p) = (p)+

+x0 (0 p + 1 ) + x1 0 + y0 (0 p + 1 ) + y1 0 ,
unde am notat, ca de obicei,
Lx(t) = X(p), Ly(t) = Y (p), Lf (t) = F (p), L(t) = (p).
Din acest sistem se deduc functiile X(p), Y (p). Solutia problemei este sistemul de functii
x(t) = L1 X(p),

y(t) = L1 Y (p).

Exercitiul 12.2.1. S
a se determine functiile x(t) si y(t) care verific
a sistemul
( 00
x + 2x0 + x + y 00 + y 0 + y = 1
2x0 + 2x + y 00 + 2y 0 = 2t
si conditiile initiale
x(0+) = 0,

x0 (0+) = 2; y(0+) = 1,

y 0 (0+) = 2.

34 Ion Cr
aciun

Paul Valeriu Georgescu

Solutie. Sistemul operational corespunzator este

1
2
2

(p + 2p + 1)X(p) + (p + p + 1)Y (p) = p + p + 1

(2p + 2)X(p) + (p2 + 2p)Y (p) =


+ p.
p2
Sc
az
and a doua ecuatie din prima si simplificand cu p 1, obtinem sistemul echivalent

p+2

(p + 1)X(p) Y (p)
p2
3

2(p + 1)X(p) + (p2 + 2p)Y (p) = p + 2 .


p2
Solutia acestui sistem este
X(p)

1
1
+ 2
,
2
p
p + 2p + 2

Y (p)

p+1
1
+ 2
.
2
p
p + 2p + 2

Deoarece trinomul p2 + 2p + 2 are r


ad
acini imaginare, vom scrie
X(p)

1
1
+
,
p2
(p + 1)2 + 1

Y (p)

1
p+1
+
.
p2
(p + 1)2 + 1

Originalele acestor functii sunt


x(t) = t + et sin t,

y(t) = t + et cos t

si cu aceasta problema Cauchy este rezolvata.

12.3

Integrarea unor ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti variabili

In cele expuse mai sus, am ar


atat cum metoda operationala transforma problema integrarii unei ecuatii
diferentiale liniare cu coeficienti constanti, cu conditii initiale date, n problema rezolvarii unei ecuatii algebrice.
Se obtine astfel imaginea X(p) a solutiei x(t). Dificultatile de calcul sunt legate de determinarea originalului
x(t), cunoscut
a fiind imaginea sa.
Aceast
a metod
a poate fi extins
a si pentru unele ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti variabili. Aplic
and
transformarea Laplace ecuatiei date, aceasta se transforma uneori tot ntro ecuatie diferentiala, care se poate
nt
ampla s
a se integreze mai usor.
S
a consider
am, de exemplu, ecuatia diferentiala liniara
a0 x(n) + a1 x(n1) + + an1 x0 + an x = f (t)

(12.7)

n care coeficientii ak sunt polinoame n t


ak = k0 tr + k1 tr1 + + k r1 t + kr
Ecuatia (12.7) contine n membrul st
ang termeni de forma

x,
tx,
t2 x,

x0 ,
tx0 ,
t2 x0 ,

x00 ,
tx00 ,
t2 x00 ,

....

(n)
x , tx(n) , t2 x(n) ,

(12.8)

ME12. Aplicatii ale transform


arii Laplace

35

Presupunem c
a f (t) si functia necunoscuta x(t), mpreuna cu derivatele sale pana la ordinul n inclusiv,
sunt originale. Aplic
and transformarea Laplace ecuatiei (12.7), va trebui sa calculam imaginile functiilor (12.8).
Pentru aceasta folosim egalit
atile (11.22) si (11.28). Avem
Lx = X(p), L(tx) = X 0 (p), L(t2 x) = X 00 (p),
Lx0 = pX(p) x(0+), L(tx0 ) = [pX(p)]0 , L(t2 x0 ) = [pX(p)]00 ,

(12.9)

Lx00 = p2 X(p) [px(0+) + x0 (0+)], L(tx00 ) = [p2 X(p)]0 + x(0+),


dac
a se aplic
a transformarea Laplace n ecuatia (12.7) si se folosesc relatiile (12.9) se obtine ca ecuatie operational
a tot o ecuatie diferential
a liniar
a
A0 X (r) + A1 X (r1) + + Ar X = (p).
Ordinul acestei ecuatii este cel mult r, unde r este cel mai mare dintre gradele polinoamelor ak . Coeficientii
A0 , A1 , , Ar n num
ar uneori mai mic dect gradul ecuatiei initiale, sunt polinoame n variabila p.
Exercitiul 12.3.1. S
a se determine solutia ecuatiei diferentiale
tx00 + x0 + x = 0
care satisface conditiile initiale x(0+) = x0 , x0 (0+) = x1 .
Solutie. Avem
L(tx00 ) = p2 X 0 (p) 2 pX(p) + x0 ,
Lx0 = pX(p) x0 .
Obtinem ecuatia operational
a
p2 X 0 (p) + (p 1)X(p) = 0
a c
arei solutie general
a este
1 1
X(p) = C e p ,
p
C fiind o constant
a arbitrar
a.
Observ
am c
a, n conformitate cu Exercitiul 11.5.13, originalul sau este

x(t) = CJ0 (2 t),


unde J0 ( ) este functia lui Bessel de speta ntaia si de ordinul zero
J0 ( ) =

(1)k

k=0

1  2k
.
(k!)2 2

Constanta C se determin
a folosind conditiile initiale. Avem
x(t) = C

(1)k

k=0

tk
,
(k!)2

x0 (t) = C

(1)k

k=0

ktk1
.
(k!)2

Conditiile initiale dau


x(0+) = C = x0 ,

x0 (0+) = C = x1 .

Rezult
a c
a cele dou
a conditii initiale nu pot fi date arbitrar. Va
and
trebui sa avem x0 = x1 . Presupun
aceast
a conditie ndeplinit
a, solutia problemei este x(t) = x0 J0 (2 t). Faptul ca cele doua conditii initiale nu
pot fi independente se poate explica amintind ca ecuatia de tip Bessel de forma celei din enunt are solutia

36 Ion Cr
aciun

Paul Valeriu Georgescu

general
a x(t) = A J0 (2 t) + B Y0 (2 t), unde Y0 (t) este functia lui Bessel de speta a doua, cu proprietatea
lim |Y0 ( )| = .
0

Pentru a fi ndeplinit
a ultima conditie trebuie sa luam B = 0. Solutia ecuatiei, cu conditii initiale date, se
construieste numai cu primul termen

x(t) = A J0 (2 t)
si pentru determinarea constantei A este suficienta doar o conditie initiala.

12.4

Integrarea unor ecuatii cu derivate partiale

S
a consider
am ecuatia liniar
a
a

u
u
2u
2u
+
b
+
+

+ u = (x, t),
x2
x
t2
t

(12.10)

unde a, b, , , sunt functii numai de x, continu e pe un interval [0, l].


Se pune problema determin
arii solutiei u(x, t) a acestei ecuatii pentru
(x, t) [0, l] (0, ),
care satisface conditiile initiale
u
(x, 0) = g(x);
t

u(x, 0) = f (x),

() x [0, l]

(12.11)

si conditiile la limit
a
h
i
u
u

+B
+ Cu
A
x
t
x=0
h u
i

A1
+ B1
+ C1 u
x
t
x=l

= h(t)
(12.12)
= k(t)

unde A, B, C, A1 , B1 , C1 sunt constante, iar h(t) si k(t) functii date.


Vom presupune c
a h(t) si k(t) sunt functii original. Fie H(p) si K(p) imaginile lor. De asemenea, presupunem
c
a (x, t) este un original n raport cu t si notam
Z
(x, p) = L(x, t) =
(x, t)ept dt.
0

In ipoteza c
a solutia u(x, t) a problemei, precum si derivatele sale partiale de primele doua ordine satisfac
n raport cu t conditiile impuse functiilor original oricare ar fi x [0, l], putem aplica transformarea Laplace
ecuatiei (12.10) si conditiilor (12.12). Deoarece a, b, c, , , nu depind de t, avem
aL

2u
2u
u
u
+ L 2 + L
+ Lu = (x, p).
+ bL
2
x
x
t
t

(12.13)

De asemenea,
h
i
u
u

+ BL
+ CLu
AL
x
t
x=0
h
i

u
u

A1 L
+ B1 L
+ C1 Lu
x
t
x=l

H(p)
(12.14)

K(p)

pentru c
a integrarea n raport cu t si nlocuirile x = 0, x = l sunt operatii independente.
Avem
Z
u(x, t)ept dt = U (x, p),

Lu(x, t) =
0

u
(x, t) =
x

Z
0

u
dU
(x, t)ept dt =
(x, p),
x
dx

ME12. Aplicatii ale transform


arii Laplace

37

2u
(x, t) =
x2

2u
d2 U
(x, t)ept dt =
(x, p).
2
x
dx2

dU
d2 U
(x, p) deoarece, n cele ce urmeaz
a, p
(x, p),
dx
dx2
figureaz
a ca un parametru n raport cu care nu avem de derivat. Pe de alta parte, n conformitate cu (11.22) si
tin
and seama de conditiile initiale (12.11), avem

L (x, t) = p U (x, p) f (x),


t
2

L u (x, t) = p2 U (x, p) [p f (x) + g(x)].


t2
Am notat derivatele functiei U (x, p) n raport cu x cu

Introducem n (12.13) si (12.14). Obtinem ecuatia operationala


a

d2 U
dU
+b
+ cU = d,
2
dx
dx

(12.15)

unde
c = p2 + p + , d = (x, p) + (p + )f (x) + g(x),
si conditiile la limit
a
h
i
dU

+ (Bp + C)U
A
dx
x=0
h dU
i

+ (B1 p + C1 )U
1
dx
x=l

H(p) + Bf (0+)
(12.16)

= K(p) + B1 f (l)

Ecuatia operational
a (12.15) este o ecuatie diferentiala ordinara liniara cu coeficienti functii de x si de
parametrul p. De obicei, integrarea acestei ecuatii cu conditiile (12.16) este o problema mai simpla dec
andt
problema initial
a. Fie U (x, p) solutia ecuatiei (12.15) care verifica egalitatile (12.16). Solutia problemei initiale
va fi originalul acestei functii,
u(x, t) = LU (x, p).

cazul c
Observatia 12.4.1. In
and ecuatia este de tip parabolic, nu trebuiesc date dou
a conditii initiale si dou
a
conditii la limit
a.

Exercitiul 12.4.1. S
a se determine solutia u(x, t) a ecuatiei
2
2u
2 u

a
= A sin t,
t2
x2

unde A, a si sunt constante reale, care satisface conditiile initiale


u(x, 0) = 0,

u
(x, 0) = 0,
t

x [0, `]

si conditiile la limit
a
u(0, t) = 0,

u(`, t) = 0,

t 0.

Solutie. In ipoteza c
a solutia u(x, t) a problemei si derivatele sale partiale de primele doua ordine satisfac
n raport cu t conditiile impuse functiilor original, oricare ar fi x [0, `], se poate aplica transformarea Laplace
ecuatiei date si conditiilor la limit
a. Se obtine ecuatia operationala
a2

d2 U
A
p2 U (x, p) = 2
dx2
p + 2

38 Ion Cr
aciun

Paul Valeriu Georgescu

cu conditiile la limit
a
U (0, p) = 0,

U (`, p) = 0,

unde

u(x, t)ept dt.

U (x, p) = Lu(x, t) =
0

Solutia general
a a ecuatiei operationale este
U (x, p)

p
x
a
C1 e

p
x
a
C2 e

A
.
p2 (p2 + 2 )

Din conditiile la limit


a se determin
a C1 si C2 , dupa care rezulta ca

U (x, p)

A
+ 2 )

p2 (p2

p
p
x
(x `)
A
ea + e a

.
p
2
2
2
p (p + )
`
1 + ea

Solutia problemei la limit


a si cu conditii initiale date va fi

u(x, t)

AL1

p2 (p2 + 2 )

AL1

p
p
x
(x `)
i
a
a

e
+e

.
p
2
2
2
p (p + )
`
1 + ea

R
am
ane acum s
a determin
am inversele prin transformata Laplace a functiilor de mai sus. Aceasta se poate
face folosind formula lui MellinFourier.

12.5

Rezolvarea unor ecuatii integrale

In cele ce urmeaz
a vom da dou
a tipuri de ecuatii integrale care pot fi rezolvate prin metode operationale.
Prima ecuatie are forma
Z t
Ax(t) + B
x( )k(t )d = Cf (t),
(12.17)
0

n care A, B, C sunt constante, iar f (t) si k(t ) sunt functii cunoscute. Functia necunoscuta este x(t) si
figureaz
a si sub semnul de integrare. De aceea egalitatea (12.17) se numeste ecuatie integral
a. Functia k(t )
se numeste nucleul ecuatiei integrale si n general este o functie de doua variabile, k(t, ). Deci, putem spune c
a
ecuatia (12.17) este un caz particular al ecuatiei
Z t
Ax(t) + B
x( )k(t, )d = Cf (t),
0

n care nucleul k(t, ) este o functie de doua variabile.


S
a presupunem c
a functiile f (t), k(t) si functia necunoscuta x(t) sunt originale. Notam
Lf (t) = F (p),

K(p) = Lk(t),

X(p) = Lx(t).

Conform egalit
atii (11.47) din Teorema 11.5.9 (Borel), avem
Z t
L
x( )k(t ) d = X(p)K(p).
0

Deci, aplic
and transformata Laplace, ecuatia integrala (12.17) se transforma n egalitatea
[A + BK(p)]X(p) = CF (p)
care se numeste ecuatia operational
a corespunzatoare ecuatiei integrale (12.17).

(12.18)

ME12. Aplicatii ale transform


arii Laplace

39

Din aceasta se deduce


X(p) =

CF (p)
.
A + BK(p)

Solutia ecuatiei integrale (12.17) este originalul acestei functii.


Exercitiul 12.5.1. S
a se rezolve ecuatia integral
a
Z t
x( ) sin (t ) d = cos t.
x(t) 2
0

Solutie. Ecuatia operational


a corespunzatoare este


2 2 
p
X(p) = 2
.
p2 + 2
p + 2

Rezult
a
X(p) =

p
 1
1 
=
+
.
p2 2
2 p p+

Solutia ecuatiei integrale este originalul acestei functii,


x(t) = cosh t.
Pentru determinarea rezultatului sa tinut cont de faptul ca originalul fractiilor simple de mai sus sunt respectiv
functiile e t si e t .
Cea de a doua ecuatie integral
a c
areia i se poate aplica metoda operationala este
Z t
Ax(t) + B
x( )x(t ) d = Cf (t).

(12.19)

Ecuatia operational
a corespunz
atoare este
BX 2 (p) + AX(p) CF (p) = 0.
Solutiile acestei ecuatii algebrice sunt imaginile solutiilor ecuatiei integrale.
Exercitiul 12.5.2. S
a se determine o solutie a ecuatiei integrale
Z
1 t
x(t) +
x( )x(t ) d = cos t.
2 0

Solutie. Aplic
and teoria de mai sus, se obtine ecuatia operationala
X 2 (p) 2X(p)

2p
= 0,
p2 + 1

care are solutiile


p
1
1 + p2 p
X(p) = p
p
.
2
1+p
1 + p2
Dac
a din cele dou
a solutii alegem
p
p + 1 + p2
1
p
X(p) =
p
,
2
1+p
1 + p2

(12.20)

40 Ion Cr
aciun

Paul Valeriu Georgescu

atunci originalul ei este


x(t) = J1 (t) J0 (t)
unde J0 , J1 sunt functiile Bessel de speta ntai: prima, de ordin zero; a doua, de ordin unu. Functia original
x(t) este o solutie a ecuatiei integrale date.

12.6

Calculul unor integrale improprii

Ar
at
am pe un exercitiu cum se utilizeaz
a transformata Laplace pentru calculul unor integrale improprii.
Exercitiul 12.6.1. S
a se calculeze integralele improprii:
Z
Z
Z
cos x
sin3 x
sin3 x
dx;
I
=
dx;
I
=
I=
dx.
2
2
x
1+x
x
0
0
0

Solutie. Pentru calculul primei integrale consideram integrala improprie depinzand de parametrul t
Z
sin3 tx
dx,
I1 (t) =
x2
0
c
areia i aplic
am transformata Laplace. Avem
Z Z
Z
Z
sin3 tx  pt
1
LI1 (t) =
dx
e
dt
=
dx
(sin3 tx)ept dt.
x2
x2
0
0
0
0
Integrala din interior este
Lsin3 tx =

1
3
x
1
3x
3
Lsin tx Lsin 3tx =

.
2
2
2
4
4
4 p +x
4 p + 9x2

Inlocuind aceast
a valoare a integralei din interior si efectuand schimbarea de variabila x2 = u, gasim
Z
1
LI1 (t) = 3
du.
2
(p + u)(p2 + 9u)
0
Valoarea acestei integrale se determin
a imediat si se gaseste
1
3
ln 3 2 =
LI1 (t) =
4
p
3
de unde, lu
and t = 1, se deduce I = ln 3.
4

I1 (t) =

3t
ln 3
4

Pentru calculul celei de a doua integrale se procedeaza analog considerand functia I1 (t) =
c
areia i aplic
am transformarea Laplace. Avem
Z Z
Z
Z
cos tx  pt
1
LI1 (t) =
dx
e
dt
=
dx
(cos tx)ept dt.
2
2
1
+
x
1
+
x
0
0
0
0

cos tx
dx
1 + x2

p
Integrala din interior este transformata Laplace a functiei cos tx care se stie ca este Lcos tx = 2
astfel
p + x2
Z
1
p
c
a putem scrie LI1 (t) =
2
dx. Valoarea acestei integrale se poate determina fie folosind
2
1+x
p + x2
0
descompunerea n fractii simple, fie utiliz
and teorema reziduurilor. Se gaseste

LI1 (t) =
= I1 (t) = et = I = .
2(p + 1)
2
2e
Z
Z
sin tx3
x2
Pentru a treia integral
a, pornind de la integrala I1 (t) =
dx se ajunge la LI1 (t) =
dx =
x
p 2 + x6
0
0

si de aici la valoarea I = a integralei date.


6p
6