Sunteți pe pagina 1din 2

Cartile cu Apolodor

Volumul " Cartile cu Apolodor " include cele doua opere literare
anterioare care l au ca personaj pe Apolodor.
Prima parte a volumului "Cartile cu Apolodor", dupa ce ne prezinta personajul
principal, nfatiseaza "odiseea " lui de la plecarea eroului din Bucuresti, pna n
momentul revenirii sale.
Plecat n cautarea fratilor lui din Labrador, Apolodor trece printr-o multime de
peripetii, care de care mai palpitante, integrndu-se unor medii si spatii
geografice diferite, calatorind pe uscat, pe apa, prin aer, ca n final, dupa ce-si
regaseste neamurile, sa hotarasca sa se napoieze la Bucuresti, sfsiat de dorul
prietenilor de la circ.
Cea de-a doua parte a "Cartilor cu Apolodor" ni-l prezinta pe erou n compania a
doi prieteni nedespartiti si fideli cangurul Ilie si leul Amedeu n diferite
ipostaze si mprejurari: la carnaval, la schi, la plaja. Aproape toate ntmplarile
sunt povestite cu haz si constituie un minunat prilej pentru poet de a ilustra
anumite nvataminte sau norme de conduita.
Un prim cadru plaseaza actiunea "la circ, n trgul Mosilor", unde "Pe gheata
unui racitor,/ Traia voios si zmbitor/Un pinguin din Labrador.", ca apoi sa aflam
numele si ocupatia eroului: " Cum se numea? Apolodor./ Si ce facea?
Cnta la cor./ [...] (Era tenor.)". Un scurt portret completeaza "fisa"
personajului: "Grasut, curat, atragator/ n fracul lui stralucitor." si-l ncadreaza,
prin personificare, universului uman.
Desi la circ era fericit "traia voios si zmbitor" pinguinul, dezradacinat din
mediul sau si departe de ai sai, traieste intens dorul de a-si revedea fratii din
Labrador, exprimndu-si sfsietor si impresionant aceasta dorinta: "Sunt foarte
trist! [...]/ Mi-e dor, mi-e dor/ De fratii mei din Labrador.../ O, de-as putea un
ceas macar/ Sa stau cu ei pe un ghetar.../Apoi a plns Apolodor..."
Dupa multe peripetii, dupa o calatorie lunga, obositoare si aventuroasa,
Apolodor ajunge la pol, si dupa ce si revede neamurile, se napoiaza la
Bucuresti, de data aceasta sfsiat de dorul prietenilor de la circ.
El si face nsa alti prieteni cangurul Ilie si leul Amedeu mpreuna cu care
traieste ntmplari, descopera alte aspecte si sensuri ale lumii nconjuratoare.
Ultima parte a fragmentului ni-i nfatiseaza pe plaja. Nemaisuportnd caldura,
Apolodor se arunca n mare si noata n adncurile ei "printre scoicile tacute,/
Printre navele pierdute/ Care dorm acolo, jos,/ necate printre stnci,/ Pe sub
apele adnci".
Usurinta cu care Apolodor noata, faptul ca se bucura de racoarea adncurilor,
strnesc admiratia invidioasa a prietenilor sai care se resemneaza nsa cu datul

sortii: " De, asa a fost sa fie!/ Eu sunt cangur, tu esti leu;/ Rezistam foarte
putin/ Si ne-am neca usor".
Cadrul n care se petrec ntmplarile se schimba permanent, pentru ca si actiunea
are o deosebita mobilitate n spatiu: la circ, pe gheata unui racitor, pe plaja, n
valurile marii etc. Unele dintre substantivele care contureaza cadrul sunt nsotite
de atribute ("scoicile tacute", "navele pierdute", "apele adnci", "locul cel mai
racoros", "trgul Mosilor", "gheata unui racitor"), fie ca e vorba de lumea de sub
ape, fie de cea de deasupra apelor.
Lumea animalelor nfatisata de Gellu Naum capata trasaturi ale universului
uman. Apolodor, n varianta lui umana, este "grasut, atragator/ n fracul lui
stralucitor", traieste si se comporta asemenea oamenilor: la circ se simte bine, e
"voios si zmbitor", dar l cuprinde dorul de fratii lui si atunci devine trist si
plnge, ca apoi veselia si zburdalnicia sa-i revina cnd se arunca n mare unde se
simte n largul sau.
Personificati sunt si cangurul si leul care sunt prietenii credinciosi ai lui
Apolodor. Ei stau pe plaja, vorbesc, si admira prietenul care le strneste
admiratia si apoi se resemneaza.
Se remarca folosirea unui vocabular simplu, sugernd universul jocului ("circ",
"racitor", "scamator", "acrobat", "dansator", "plaja", "nisip" etc.) precum si
tonalitatea vesela si jucausa a versurilor realizata prin masura, ritmul si rima lor,
prin enumeratii ("nici scamator, nici acrobat, nici dansator", "grasut, curat,
atragator", "printre scoici,... printre nave" etc.) si repetitii ("mi-e dor", "plutesti,
plutesti, plutesti", "noti, noti, noti" s.a.m.d.).
Din felul n care autorul nfatiseaza faptele si "eroii" se desprinde si atitudinea sa
de simpatie, de ntelegere fata de acestia, admiratia lui, dar si imaginatia
uluitoare de care dispune.
Insa daca avem n vedere numai a doua parte a "Cartilor cu Apolodor", vom
observa si faptul ca prin intermediul ntmplarilor, narate cu dezinvoltura,
scriitorul "inoculeaza cu degajare norme igienice si de comportare, tonul fiind
usor cinic" n adevarate scenete relativ autonome.