BOALA ARTROZICA

Boala artrozica (osteo-artrita) este determinata prin deteriorarea cartilajului articular in

paralel cu procese de hiperactivitate a osului subcondral a articulatiei afectate.
Reprezinta cea mai frecventa suferinta reumatica. Incidenta bolii creste cu varsta, cu un
maxim la 55 - 80 ani. Studiile statistice arata ca peste 10% din persoanele de peste 60 ani
prezinta boala artrozica. Afectiunea este mai frecventa la femei.
ETIOLOGIE
Boala artrozica are etiologie multifactoriala:

Predispozitie genetica
Varsta
Suprasolicitari mecanice articulare, posttraumatic, post-interventii de chirurgie
ortopedica
Anomalii aletesutului conjunctiv care alcatuieste cartilajul articular (proteoglicani
anormali, metaloproteinaze in exces)
Boli metabolice asociate (obezitate, diabet zaharat, hiperuricemie)

Acesti factori conduc la deteriorarea cartilajului articular cu inducerea disfunctionalitatii

condrocitelor care prin intermediul citokinelor pro-inflamatorii determina inflamatie sinoviala
si remodelare ososasa subcondrala.
ANATOMIE PATOLOGICA
Initial se produce o afectare superficiala a cartilajului articular care devine abraziv si prezinta
micro-fisuri. Daca conditia determinanta persista (ex. stres mecanic sustinut), distructia
cartilajului se accentueaza si volumul cartilajului incepe sa scada. Este posibila fragmentarea
cartilajului articular cu detasarea de fragmente in cavitatea articulara. In unele zone, cartilajul
dispare si este vizibil osul subcondral dens, hipertrofic, cu microfracturi.
Osul subcondral se densifica si prezinta pinteni ososi (osteofite) la marginea suprafetei
articulare.
Aceste modificari conduc la micsorarea spatiului articular cu deformari si posibile subluxatii.
TABLOU CLINIC
Cel mai frecvent boala afecteaza 1 - 2 articulatii. Semnul cel mai comun si mai precoce este
durerea articulara, care este exacerbata de frig si de efort fizic. Durerea se amelioreaza la
repaus. In fazele avansate ale bolii durerea survine si in repaus. Se pare ca durerea este
generata prin inflamatia periostala sau afectarea sinoviala secundare distructiei cartilajului
articular si proliferarea osului subcondral. Redoarea ("intepeneala") articulara se intalneste in
majoritatea cazurilor si se remite la mobilizare in 10-15 minute.
1

Boala artrozica induce limitarea miscarilor in articulatiile afectate prin procesele de fibroza
post-inflamatorie a tesuturilor moi periarticulare (tendoane, capsula articulara).
Articulatia afectata poate fi marita de volum, iar mobilizarea ei determina aparitia
cracmentelor. In fazele avansate ale bolii apar deformari ale articulatiei, subluxatii si
compromitere functionala severa.
Localizarile cele mai frecvente ale osteo-artritei sunt, in ordine:
Articulatiile intervertebrale
Articulatiile coxo-femurale
Genunchii
Articulatiile interfalangiene distale ale degetelor mainii si articulatia metatarsofalangiana a halucelui
Modificarile artrozice vertebrale degenerative (spondiloza) pot afecta articulatiile discovertebrale si/sau articulatiile interapofizare (posterioara). Leziunea initiala este a discului
intervertebral prin afectarea nucleului pulpos, apoi a inelului fibrocartilaginos. Distructiile
discale determina cresterea activitatii osoase a corpilor vertebrali cu aparitia de osteofite
marginale care pun in tensiune ligamentele intervertebrale. Spiculii osteofitici dezvoltati pe
marginea posterioara a articulatiilor disco-vertebrale pot determina compresii la nivelul
radacinilor nervilor spinali, generand durere radiculara.
Nucleul pulpos al discului poate sa hernieze. Hernierea posterioara a acestuia determina
sindroame de compresie medulara.
Artroza interapofizara determina o deplasare catre anterior a corpilor vertebrali
(spondilolistezis).
Clinic, simptomele initiale sunt discrete. Cel mai frecvent simptom este durerea localizata la
zona afectata (generata de distensia ligamentelor paravertebrale), sau poate iradia in teritoriul
nervului rahidian comprimat (durere de tip radicular). Durerea localizata poate fi produsa si
prin contractura musculara de vecinatate. In functie de gradul compresiei la nivelul
emergentei nervilor rahidieni se pot asocia parestezii/anestezie in teritoriul deservit de
respectivul nerv, alterarea reflexelor osteo-tendinoase, pana la tulburari motorii ale muschilor
inervati de nervul rahidian afectat.
Spondiloza cervicala afecteaza in special vertebrele C5 - C6 (artroza discala) si C3-C4
artroza interapofizara. Spondiloza cerviala se poate asocia cu cefalee si vertij, iar in cazuri
rare cu tulburari de vedere si nistagmus. Aceste semne neurologica apar in situatiile in care
osteofitele determina compresiuni asupra arterelor vertebrale cu reducerea consecutiva a
fluxului sanguin cerebral. Frecvent aceste simptome sunt exacerbate de miscarile de rotatie
ale capului.
Spondiloza toracala este indusa de statica vicioasa sau poate apare la varste avansate, pe
fond de afectare discala degenerativa, asociata cu grade variabile de cifoza toracala (pana la
gibozitate).
Boala Sheuermann apare la tineri si se caracterizeaza prin aparitia de micro-necroze la
nivelul zonelor de crestere osteo-cartilaginoase a platourilor vertebrale. Astfel aoar diferente

de inaltime a corpilor vertebrali si hernii intraspongioase. Clinic asociaza dureri polimorfe ale
coloanei toracale si dezvoltarea cifozei toracale cu tendinta la evolutie.
Dezvoltarea exagerata a osteofitelor poate sa determine formarea de punti osoase intre
vertebre in regiunile vertebrale antero-laterale cu limitarea severa a miscarilor coloanei (boala
se mai numeste si spondiloza hiperostozanta). Afectiunea este mai frecventa la nivelul
vertebrelor toracale inferioare.
Spondiloza lombara asociaza durere locala (produsa prin tensionarea ligamentelor
intervertebrale) cu durere de tip radicular, iradiata la nivelul membrului inferior. Radacina
nervoasa afectata se apreciaza dupa modificarea reflexului rotulian (afectare L3-L4), sau
achilian (afectare S1). Mersul pe varfuri nu este posibil in afectarea radacinii S1. Mersul pe
calcaie este dificil in afectarea L5. Hernia de disc lombara, pe linia mediana poate sa
determine sindromul de coada de cal, asociat cu tulburari de sensibilitate in regiunea
perineala si posibile tulburari sfincteriene.
Diagnosticul radiologic al spondilozei urmareste:
Radiografia de fata:
Rectitudinea coloanei vertebrale
Aspectul corpilor vertebrali si a spatiilor intervertebrale
Evaluarea structurii (transparentei) osoase
Evaluare platourilor vertebrale pentru osteocondensari
Prezenta osteofitelor
Radiografia de profil:
Curbura coloanei
Prezenta osteofitelor marginale anterioare
Deplasari ale corpilor vertebrali (ante- sau retrolistezis)
Modificarile artrozice ale mainii
Artroza mainilor intereseaza cel maifrecvent articulatiile interfalangiene distale. Osteofitele
marginale formeaza nodulii Heberden. Ulterior, afectarea osteofitica a articulatiilor
interfalangiene proximale genereaza nodulii Bouchard. Boala evolueaza cu deformari
articulare si cu episoade inflamatorii articulare recurente. Limitarea miscarilor este progresiva
si poate sa devina severa.

Modificarile artrozice ale genunchiului

Genunchii sunt o localizare frecventa a bolii artrozice (gonartroza). Deteriorarea cartilajului
articular asociaza grade variabile de inflamatie sinoviala cu acumulare de exudat in
articulatie. Imobilizarea prelungita a articulatiei asociaza atrofie musculara periarticulara. Pot
apare deformari articulare cu aparitia genu varus sau genu valgus.

Artroza soldului
Apare frecvent printulburari de statica sau malformatii locale coxo-femurale asociate cu
subluxatii. Durerea din artroza coxo-femurala apare mai frecvent la mers (urcat sau coborat
trepte). Durerea poate iradia catre fesa, creasata iliaca si, mai rar, catre genunchi. Mobilitatea
articulara se reduce progresiv, cu scurtarea membrului inferior. Radiologic se reduce spatiul
articular, apar osteofite si deformari ale capului femural.
Artroza cotului este rara si apare in conditii de suprasolicitare sustinuta (context profesional).
Artroza piciorului se localizeaza cel mai frecvent la nivelul primei articulatii metatarsofalangiene (mont).
Obiectivele tratamentului
Terapia durerii
Cresterea mobilitatii articulare (evitarea progresiunii catre ankiloza)
Tratamentul este:
Farmacologic (antiinflamatorii nesteroidiene sau glucocorticoizi in cazurile severe,
antialgice)
Ne-farmacologic (fizioterapie: bai calde, parafina, ultrasunete)
Chirurgie ortopedica (rezectia osteofitelor, plastii articulare, proteze) in situatiile in
care boala artrozica este avansata si invalidanta.