Sunteți pe pagina 1din 3

Se facea ca era seara,un apus albastru pe acel cer de culoarea unei piersici coapte.

Incepuse
sa ploua incet cu picaturi zaharoase,incat micile ganganii se lipeau pe frunze..Se auzeau trilurile
pasarilor din gradina palatului si cateva acorduri de chitare ce vesteau inceputul unui alt bal
mascat la curtea regelui Tinutului de Cristal.
Mica printesa era printre cei ce nu luasera parte la bal...In acea dupa-amiaza il luase pe Eden,
un armasar negru,si alergase prin codrii regatului.Ajunsese prin locuri necunoscute din care
iesise doar datorita puterii ei de a vedea dincolo de lucruri.Fusese in acea zi la Izvorul Alb,la casa
fostei ei doici din copilarie care traia acum departe de curtea regelui ce o izgonise datorita gurilor
rele ce vorbeau despre ea ca despre o vrajitoare.Intr-adevar batrana avea puteri magice,insa
niciodata nu si le folosise pentru a face rau cuiva.Printesa Xandra trecuse pe la ea,dornica sa
poata afla vesti despre cel pe care ea il indragea,Printul din Tara Zorilor,printul Elzond.Vroia ca
batrana sa-i dezvaluie ceva din viitorul ei si iata ca afla ca cel sortit ei va fi acel fecior ce se va
intrupa in om dintr-un Inorog,intr-o noapte cu doua Luni,undeva in preajma Cascadei catre
Nestiut.Bineinteles ca vestea tare o mahni,ea sperand ca viitorul sot sa fie printul.Batrana ii mai
spusese ca de cand se va urca la tron alaturi de cel ales va domni ani multi iar regatul se va mari
sub domnia lor.Vazand-o nelinistita,doica ii dadu si niste flori dintr-o planta numita Visul
Neindurerat pentru a-si prepara un ceai din care sa bea seara.
Cand seara se lasa iar petrecerea incepea la palat,iata ca printesa se intorcea acasa putin
intristata in sufletul ei de cele aflate.Intra in palat prin curtea din spate si fugi in camera ei unde
izbucni in plans.
In cele din urma un somn adanc o cuprinse.Avu un vis in care i se arata o cetate veche,nimic
prea deosebit,insa locul in care dainuia acea cetate avea un iz misterios,si parca se auzea
susurul unei ape undeva in apropiere...
Noaptea rece trecu repede,iar roua diminetii se prelingea usor pe frunze formand,cand ajungea
pe pamant,firicele subtiri.
Xandra inca dormea,iar visele o duceau in lumi nemaivazute.Se trezi in varful unui turn
deasupra a tot ceea ce putea vedea in jurul ei,un loc de unde se putea admira pana si hotarul
regatului pe care il forma Raul Inimii(nume dat datorita unui rege care pentru a-si implini
dragostea pentru regina care murise imediat dupa casatorie,se aruncase in adancurile
apelor,nemaivazand lumina zilei de atunci).
Imaginea insa nu ramase pe loc si parca zbura prin vazduh pintre arbori,pasari si iata ca ajunse
la marginea Cascadei catre Nestiut,un loc de unde se putea vedea grota din spatele panzei de
apa,un loc neumblat,dar cunoscut din trecut ca fiind locul unde se adunau vrajitoarele pentru a
serba Ziua Zeului Soare,zi in care la rasaritul Soarelui apele se desparteau iar razele de lumina
patrundeau in intreaga grota.
Dar iata ca usa camerei printesei se deschise,iar mirosul tartelor cu unt si miere aduse de
micuta servitoare patrunse in camera si se amesteca cu parfumul dulceag al florilor preferate de
Xandra,trezind-o pe printesa.
Ziua aceea parea a fi ca mai toate celelalte zile la curtea regelui,dar pentru Xandra parea o zi
fericita pentru ca avea sentimentul ca o speranta ce se infiripase si in acea zi avea sa-si vada
mama.Era insa cu neputinta ,caci regele domnea singur de ani buni,timpul vindecand rana din
sufletul sau ce se deschisese in ziua in care regina se stinsese.Lumea spunea ca parasise lumea
celor vii de inima rea,caci ea isi dorise un fiu pe care visa sa il vada intr-o zi rege.Dar se pare ca
destinul nu ii surasese.
Xandra aflase toate acestea si totusi dorea sa cunoasca fiinta ce ii daduse viata.Pe de alta
parte visul ce il avusese nu ii dadea pace si parca se intrerupsese chiar cand ceva avea sa i se
destainuie.
Ziua trecu insa fara a se intampla nimic din ceea ce starnise entuziasmul printesei.Seara
Xandra isi bau ceaiul din flori pe care i-l daduse doica sperand ca nu va mai avea vise care sa o
puna pe ganduri.
Dar noaptea nu isi spusese inca povestea.
Intinsa pe pat simti cum o cuprinde o toropeala incat cand incerca sa isi schimbe pozitia simti
cum puterile o parasisera si in cele din urma se lasa purtata in vraja somnului.Si iata ca se lasa o
ceata deasa fara margini dincolo de care nu se intrezarea decat...imaterie...Dar,parca...,da se
contura ceva,ceva ce semana cu un cal,negru,un calaret...Nu,o femeie?Intr-adevar era o silueta
feminina intr-o rochie transparenta de matase alba care lasa sa se vada un corp suplu.Dintr-o

data calul se opri,iar femeia intoarse capul.Acum se observara trasaturile fine ale fetei,marcate
de ochii negri contrastand cu fata alba si buzele rosii sangerii.Parul blond era prins la spate in
coada.Ridica mana dreapta si indrepta degetul aratator in directia din care venea,buzele nu
spusera nimic insa Xandra auzi cuvintele acestea:"...sa suferi intr-o lume a ta...".In clipa aceea se
starni un vant puternic ce aducea cu el petale de flori negre. Luna ce luminase pana atunci era
acum acoperita de nori,iar cea de-a doua Luna isi facu aparitia intr-o lumina rosiatica.Incet parca
venind de undeva din adancuri incepu sa se auda un vuiet dar...Afara trosni un copac,iar Xandra
tresari speriata.Ploua...
Trecura cativa ani iar la curtea palatului nu se schimbase nimic.Insa Xandra...isi descoperise o
noua abilitate-putea sa vada si sa simta la fel ca cei din preajma.Un lucru ciudat pe care il
sesizase intr-o zi cand servitoarea se aplecase sa ii dea cana cu lapte pe care ea i-o ceruse,iar
atunci femeia nu schita nici un gest,insa printesa simtise ca un fior ce ii cuprinsese inima,ca o
senzatie de respingere si simti cum laptele fierbinte ii frige fata,insa nici macar nu o atinsese.
Putea acum sa stie ce gandeau cei apropiati,dar mai ales dusmanii.Se transpunea parca in
pielea celui cu care vorbea sau pe care il privea.
Iata ca se asternu si peste tinuturile acelea iarna,o iarna ca de basm. Ningea cu fulgi mari iar
vantul nu mai batea.In lumina verzuie a Lunii tinutul parea mai mic decat era,iar usoara ceata ce
se lasase facea ca fulgii sa ia forme neobisnuite.
Xandra se gandi sa iasa la o plimbare nocturna insotita de prietenul sau din copilarie,Eden.Avea
o senzatie ciudata inca de cand plecase de la palat.Parca auzea hohote de ras de undeva de
departe,iar tot ce era in jurul ei fremata.Incerca sa ignore aceasta stare gonindu-si armasarul
printre arborii ale caror crengi desfacute vroiau parca sa o cuprinda.Insa cu cat inainta prin
padure teama se mistui usor.Ajunse intr-o poienita,undeva in apropierea Cascadei..Xandra stia
ca de aici putea admira fenomenul ce avea sa aiba loc in noaptea aceea-o eclipsa de
Luna.Zapada ce se asternuse avea o sclipire aparte in lumina data de Luna rosiatica si cealalta
verzuie.La miezul noptii verdele avea sa straluceasca.Xandra descaleca,isi lasa armasarul liber,si
se aseza langa o buturuga,in apropierea unui arbore ale carui radacini puternice ieseau din
pamant.Se pare ca eclipsa incepuse.Insa iata ca natura se dascatusase cu toate fortele ei,vantul
zpulberand zapada care biciuia fata fetei.Copacii isi indoiau varfurile,iar arborele sub care se
adapostise Xandra trosnea din toate incheieturile.Se rupsera cateva crengi si...una dintre ele lovi
tampla printesei care incepu sa sangereze.Picaturile se prelingeau de-a lungul fetei cazand pe
zapada abia asternuta care se inrosea.Xandra fu cuprinsa de o ameteala care o facu sa se
intinda pe zapada.Un vuiet mocnit se ridica parca din adancuri,devenind din ce in ce mai
puternic.Odata cu el in mijlocul poianei pamantul se cresta incet si varfuri ascutite de piatra
incepeau a se ridica.Incet acele varfuri luau forme ciudate.Xandra le privea cu ochii pe jumatate
inchisi,printre fulgii care nu conteneau a cade.Observa atunci cum acele pietre ce ieseau din
pamant incepeau sa semene din ce in ce mai mult cu turnuletele ale unui castel.Intr-adevar
vedea cum un intreg castel se ridica la picioarele ei.Incerca sa se ridice dar simti ca nu putea
avea control asupra propriilor miscari si se lasa din nou pe covorul alb ce se asternuse.Vedea
acum si poarta,cu zabrele de metal care incepu a se ridica incet.In spatele portii insa nu vedea pe
nimeni.Cativa fulgi i se prinsesera de genele lungi si ii creau alta perspectiva a ceea ce se
intampla.Totul il vedea distorsionat.
Deodata asemenea unui bici se auzira niste pocnete,Xandra clipi speriata,in timp ce fata ei se
infiripa imaginea unui cal alb,undeva dincolo de poarta deschisa.Cand armasarul se mai
apropie,observa ca era unu cal mai deosebit-de fapt era un Inorog.Numaidecat in mintea
printesei reinviara vorbele batranei doici.Incerca inca o data sa se ridice,insa nu putu si de data
asta lesina.Insa nu pierdu total legatura cu realitatea si avea in continuare imaginea mprejurimilor
inaintea ochilor.Vazu cum Inorogul facu cativa pasi,oprindu-se chiar inaintea portii.Si...lucru ciudat
licarirea din ochii lui fu mai intensa intr-un moment si lasa sa se vada albastrul azuriu ce ii dadeau
o nota ireala.Nechezand,Inorogul se ridica pe picioarele din spate si isi schimba indata infatisarea
si trupul.Dupa cum Xandra se astepta era cu adevarat un print.Dar ciudat.Vazu cum se apropie
de el o silueta feminina si luandu-l de brat intinse mana spre cer aratandu-i parca Luna cea
verde,apoi se intoarsera amandoi,iar in urma lor poarta castelului cobori.
A doua zi dimineata,trupul Xandrei fu gasit de oamenii regelui,acoperit de zapada langa arboreal
cel batran.Cand ii intoarsera fata sa vada daca mai rasufla,in ciuda faptului ca era inghetata
parea ca ceva ii arsese ochii lasandu-i urme albastre pe obraji.Dupa intraga ceremonie ce avu

loc,cenusa ei fu aruncata deasupra Cascadei,cu totii fiind cel putin intristati,in afara doicii care cu
toate ca nu se aratase la ceremonie se gandi pentru o clipa la chipul delicat al Xandrei ce ii va
ramane in amintire,dar numai ea stiind ca acea fata domnea acum intr-un Imperiu ce dainuia in
locuri cu mult peste inchipuirea celor de prin acele tinuturi.