“Graiul Maramureşului”

1932 no: 1-10

Ziarul apare la 1 martie 1932 în Sighet, primul lui număr fiind scris numai de
membrii Comitetului de redacţie. Ţelurile publicaţiei au fost multiple, iar programul său
îndrăzneţ, dacă avem în vedere momentul în care a apărut. Încă de la primul număr ziarul
şi-a propus să fie “o tribună a gîndurilor bune şi o icoană a problemelor locale”. Apărut
în 4 pagini, Graiul este greoi de citit, articolele, fără a avea o ordine clar şi tematic
stabilită, se întind pe cele patru coloane ale fiecărei pagini, întretăindu-se sau fiind
despărţite doar de câte o linie. Publicaţia şi-a propus să reflecteze şi să aibă în atenţie şi
problemele social-economice, nu puţine, cu care se confruntau maramureşenii în acel
timp, semnalându-le cu obiectivitate şi insistând pentru buna lor soluţionare. Încă din
articolul „Drept program”, Graiul Maramureşului şi-a reliefat rostul şi idealul său: „Ne
vom ocupa de toate problemele sociale specifice maramureşene, semnalând cu
obiectivitate şi insistând pentru buna lor soluţionare”. Se acordă un spaţiu amplu
problemelor culturale, literare şi folclorice, prin articolele lui Gheorghe Dăncuş, Petre
Lenghel-Izanu, Ion Berinde, Toma Murgoi – Jiboteanu, Iacob Dermer, Liviu Patachi,
Gavrilă Mihali şi Alexandru Filipaşcu ce semnează articolele de istorie ale Graiului. Şi
intenţiile „Graiului” în privinţa folclorului sunt clar conturate: „Vom încerca prin
modestele noastre contribuţii să aducem un aport real la cunoaşterea trecutului şi a
obiceiurilor străbune ale maramureşenilor”. Folclorul ocupă, de asemenea, un rol
important în paginile Graiului. Prin iniţiativa lui Gheorghe Dăncuş (1906-1967),
publicist, etnograf, și unul dintre cei mai activi membrii și animatori ai Asociației Presei,
publicaţia va face apel tuturor intelectualilor pentru a alcătui o lucrare de proporţii,
„Monografia Maramureşului”.1

Traian Bilţiu-Dăncuş dă publicităţii o serie de articole referitoare la arta populară,

iar Petre Lenghel-Izanu publica, de asemenea, creaţii folclorice valoroase.

11 Mihai Marina, Începuturile gazetei „Graiul Maramureşului”, în Marmaţia, nr. 4, Baia

Mare, 1978, p.231
 Tot din primul număr al ziarului aflăm despre autofiinanțarea acestuia: “Gazeta
noastră trăiește prin cotizația lunară a câtorva oameni de bine. Drept program publicăm
apelul lansat către sprijinitori”.
Articolele destinate „sătenilor” se aflau în general pe prima pagină “Probleme
maramureșene” continuând în paginile 3 – 4 precum şi alte articole cu sfaturi pentru
agricultori „Distanţa la care se sădesc pomii”. În paginile destinate satelor se publicau
frecvent probleme de utilitate practică: pomărit, păşunat, creşterea vitelor. O problemă a
perioadei interbelice este educaţia. Graiul consemnează, la fiecare sfârşit de an, elevii
premianţi, dar duce, aproape în fiecare număr, o campanie constantă pentru educaţie
“Școala primară în Maramureș” e unul din acele materiale de presă care reuşesc, în
cuvinte puţine, să transpună realitatea vieţii din România anilor interbelici, aducând în
prim-plan un vechi şi dureros aspect al învăţământului: imposibilitatea financiară a
sătenilor de a-şi trimite copiii la şcoală. Educaţia va rămâne una din preocupările
permanente ale Graiului.
În primul număr al publicaţiei, ultima coloană a paginii 2 este rezervată
pamfletului, denumindu-se :“Rubrica veselă.” Stilul este viu şi ironic exemplu servind și
semnătura Mefistofoles :
„Maramureşul – spun gurile rele – se sbate într’o întreită sărăcie: materială,
morală şi intelectuală. Ce ticăloşie” Mai deunăzi, popa Bîrlea, respective «Ponună»,
fiind dus în Bucureşti spre a resolva urgent o grămadă de «afaceri» obşteşti – la
potlogăriile şi urile personale nici nu se gândeşte – Gazeta Maramureşană a fost
redactată de vajnicul econom de la liceul din localitate, d-l Ionescu Olt.
Şi, Doamne, ce minune!
O descoperire catastrofală pentru Maramureşeni. O apariţie apocaliptică pentru
literatura română. Nici mai mult, nici mai puţin – anunţă G.M. într’un articol de fond în
care era încadrat portretul unui ofiţer – decât că Maramureşul adăposteşte pe unul
dintre cei mai mari clasici români, pe marele cărturar C. Ionescu Olt care s’a aşezat
alături de profesorii universitari: G. Murnu, Şt. Bezdechi etc. şi care până acum a scris
14 volume «clasice».
Spre a mă dumeri m’am adresat cele mai reputate competenţe locale, dlui
profesor Iosif Caţaveiu. Dumnialui, întâi a zâmbit olimpic, apoi, posomorându- se, a

2
 sucit de câteva ori din cap şi a rostit proverbiala-i manifestare de indignare: «Scandal,
mă rog!». Aprecierile d-lui Caţaveiu sunt multe şi interesante. N’am spaţiu însă.
Conclusia, doar: nu crede că marele clasicist ar fi în stare să traducă măcar o mică şi
uşoară propoziţie latinească ori grecească. Iar părintele Arcaş zică că clasicul nostru
clasicist în armată ar fi purtat rangul de toboşar. Noi, încă, nu ne pronunţăm. Opinia
publică creadă ce-i place. Mefistofoles”.
Tot pe pagina a doua a numerelor 1,2,3,8, și pe pagina a treia a numerelor
4,6,7,9,10, Emil Forma, medic, a publicat în coloanele „Graiului Maramureşului” multe
articole de educaţie sanitară, rubrica intitulandu–se “Medicină” .
Politicii i se rezerva un spaţiu considerabil, pe cea de-a treia pagină sau mai rar pe
a patra, prin comentarii şi atacuri virulente îndreptate împotriva Germaniei şi încercării
de fascizare a României, sunt prezentate legi : ”Legea comversiunii datoriilor agricole”,
informații: „La Nistru au fost împușcați de către armata bolșevică vreo 340 de români
din Republica Moldovenească de dincolo de Nistru, care au voit să treacă granița pentru
a veni în România.” Acestea se află în dreptul rubricii intitulate „Cronică” împărțită în
două “Internă ” : „ Luna s’a încheiat prin demisia guvernului,din cauza greutăților de
tot felul pe care le suporta țara și cărora soluțiile guvernului n’ au putut să le facă față”2
și „Externă “: ” În Germania hitleriștii înaintează în pași repezi spre putere. Se
pregătesc batalioane de atac pentru ocuparea Danzigului. Prin acestea pacea Europei
este grav amenințată.”3,
În numărul 2 al ziarului din data de 15 Martie 1932 ,la pagina a treia, apare un
articol intitulat : “Vorbe scumpe...” în care se vorbește despre potențiala amenințare a
popoarelor slave: ”Suntem înconjurați din toate părțile de slavi, indiferent de ce nume

poartă: Sârbi, Cehi, Poloni, Ruși etc. ..., și indiferent ce formă de guvernământ au:
regat, republică democrată sau republică comunistă. Când se va renaște instinctul de

2 „Graiul Maramureşului” Sighet ( no. 7, pg.4, 1Iunie 1932)

3 Ibidem (no. 8 , pg.4, 15 Iunie 1932)

3
solidaritate slavă și se va repune pe tapet ideia panslavismului, în care nu am fi destul de
rezistenți, s’ar putea foarte bine să fim înghițiți de valurile mărei slave. Gh. Dancuș”.
Deşi acuzele la adresa maghiarilor şi ruşilor sunt frecvente în presa interbelică,
uneori chiar promte şi nemiloase, reacţia românilor poate fi mai degrabă privită ca un fel
de „legitimă apărare”, dacă luăm în considerare dureroasele vremuri ale anilor interbelici,
şi chiar mai departe, după primul război mondial.
Ziarul avea un preț redus : 2 lei exemplarul, abonamentul pe an 150 de lei, 50 de
lei pe an pentru plugari și pentru instituții 300 de lei. Doar numarul 5 al „ Graiului
Maramureșului” are 6 pagini fiind ediție de Paști din data de 1 Mai 1932.
Pe prima pagină a publicației apare o perioada rubrica “Figuri Maramureșene”
destinată unor personalități ale zonei : „Din spuza vremurilor, ce și-au așternut colbul
alb peste figurile voevodale ale foștilor conducători ai Maramureșului, vom dezgropa
portretele lor uitate pentru a le înșirui aici, într-o vorbitoare galerie.”, și se reia în
numărul 9 al ziarului.
Ultima pagină este destinată fie „Știrilor”, fiind luaţi în vizor escrocii , afaceriştii
și infractorii mărunţi ce erau trecuţi la „gazetă” în scriituri debordând de o ironie ascuţită
şi inteligentă, fie rubricii „Sport” sau cronici.

„Graiul Maramureşului”, care a apărut la 1 martie 1932 la Sighet, rămâne cea

mai cunoscută publicaţie interbelică din Maramureş. Din 1932 şi până la nr. 83 inclusiv,
s-a intitulat Organ al Asociaţiei Presei din Maramureş, iar începând cu anul 1937, devine
organ al Asociaţiei Culturale „Graiul Maramureşului ”.Scris curajos de un grup de
intelectuali tineri între care numim pe Mihai Marina, Gheorghe Dăncuş, Iacob Dermer,
Artur Anderco, Ion Berinde, Petre Lenghel-Izanu, „Graiul Maramureşului” a apărut fără
întrerupere până în 1940 luna august, când din cauza războiului şi-a întrerupt apariţia.

4
5