INSTITUTIILE UNIUNII

Sunt 7 institutii ale Uniunii si fiecare din ele reprezinta un interes. Actioneaza in limitele
care ii sunt oferite prin tratate in conformitate cu scopurile prevazute de acestea.
Organismele si organele Uniunii
Structura institutionala se completeaza cu organisme care indeplinesc functii consultative
sau care au character tehnic sau financiar.
Organismele prevazute in tratate sunt:
1.
2.
3.
4.

Comitetul economic si social CES;

Comitetul Regiunii CR;
Comitetul EURATOM de aprovizionare;
Banca Europeana de Investitii BEI.

Organisme create de institutii:

1. Comitetul reprezentantilor permanenti ai guvernelor statelor membre este constituit in
cadrul consiliului;
2. Comitetul politic si de securitate urmareste situatia internationala in domeniile ce tin de
politica externa si de securitate comuna (PESC);
3. Fondurile structural obiectivele uniunii care privesc coeziunea economica, sociala si
teritoriala sunt sustinute de UE prin intermediul fondurilor structural:
a) Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA);
b) Fondul Social European (FSE);
c) Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER).
Organe inter-institutionale ale UE:
a) Oficiul pt publicatii oficiale ale UE;
b) Oficiul de selectie a personalului comunitatilor;
c) Scoala europeana de reglementare.
Agentii de descentralizare ale UE sunt de 2 feluri: executive si de reglementare.
Prin Tratatul de la Maastricht s-a creat si o structura organizatorica specifica Uniunii
Monetare care cuprinde:
1. SEBC Sistemul European al Bancilor Centrale;
2. BCE Banca Centrala Europeana;
3. BCN Bancile Centrale Nationale.

Structura instituionale a Uniunii se bazeaz pe urmtoarele principii:

1.Principiul echilibrului institutional => fiecare institutie. Principiul este pus in lumina de
triunghiul institutional care asigura competenta legislativa la nivelul UE.
2.Principiul autonomiei institutionale => principiu care dovedeste ca institutiile isi adopta ele
insele, in baza tratatelor, regulamentul interior.
3.Principiul cooperarii loiale intre institutii. Cooperarea dintre institutii se realizeaza in cadrul
procesului decizional, de exemplu procedura codeciziei.
4.Principiul atribuirii competentelor. Delimitarea competentelor uniunii este delimitata de
principiul atribuirii.
5.Principiul reprezentarii intereselor. Parlamentul european este compus din reprezentantii
cetatenilor uniunii. Reprezinta interesele cetatenilor, membrii fiinnd alesi prin vot universal, liber
si secret.
Dintre cetatenii celor 28 de state, consiliul este compus din cate un reprezentant la nivel
ministerial al fiecarui stat membru, imputernicit sa angajeze guvernul statului membru pe care il
reprezinta si sa exercite dreptul de vot.
Statele membre sunt reprezentate in consiliu de guvernele lor care raspund la randul lor in
mod democratic, fie in fata parlamentelor nationale, fie in fata cetatenilor.
COMISIA reprezinta interesul general al uniunii prin initiativele si propunerile legislative
pe care le formuleaza in acest scop, prin faptul ca supravegheaza reprezentarea externa a
acesteia.
Comisia Europeana se compune din sefi de stat si de guvern ai statelor membre.
Reprezinta interesele statelor si ale guvernelor lor, dar si ale uniunii prin atributiile acesteia,
oferind prin aceasta uniunii impulsurile necesare dezvoltarii sale si prin definirea orientarilor si
prioritatilor politice generale.
Statele membre sunt reprezentate in consiliul european de sefii lor de stat si de guvern.
Curtea de justitie a uniunii se compune din cate un judecator din fiecare stat membru.
Reprezinta interesul dreptului si asigura garantia respectarii dreptului in interpretarea si aplicarea
tratatelor. De asemenea, prin functia de interpretare a dreptului UE, curtea de justitie colaboreaza
cu instantele judecatoresti nationale asigurand interpretarea autentica.