ANDREI

PLESU,
filosof
Mai mult decat o lege stupida, cum a parut sa fie perceputa in dezbaterea publica, "legea Pruteanu" mi
se pare derizorie si, in orice caz, futila. Aproape ca nu merita tapajul care a iesit, pentru ca substanta
acestei legi este minimala si miza ei, cvasi-nula. Prin urmare, ar trebui sa regasim normalitatea de a o
plasa in locul marunt unde exista cu adevarat.
PAUL
CORNEA,
scriitor
Chiar in versiunea care obliga doar la traducerea cuvintelor straine, utilizate public, "legea Pruteanu"
mi se pare inutila, daunatoare, inaplicabila si ma intreb daca nu e si neconstitutionala. Inutila, pentru
ca, in fapt, filmele au subtitluri, iar cartile straine sunt traduse. Prin urmare, folosirea cuvintelor straine
e deja reglementata in domeniile cele mai importante pentru comprehensiune. Cuvintele ori expresiile
netraduse apar mai ales in afise, in firmele unor magazine sau in limbajul utilizat in diverse ramuri de
activitate. Insa utilizatorii, in aceste cazuri, se descurca foarte bine. Cine are nevoie sa traduca
termenii din fotbal - "ofsaid", "hent", "fault" etc. -, sau "hamburger"-ul ori "hot-dog"-ul de pe strada?
E daunatoare legea, fiindca tendinta naturala a vorbitorilor este sa preia ca atare termenii care
denumesc fie obiecte necunoscute la noi, ori de utilizare specifica, cum ar fi, de exemplu: "broker",
"mouse", "hardware", "advertising", "campus". Incercarea de a traduce ar obliga la echivalente adesea
rizibile, in spiritul purismului de altadata, care inlocuia "cravata" prin "gatlegau" sau "batista" prin
"mucilagiu". Si, la urma urmei, daca traduc "hot-dog" prin "crenvursti", ce-am obtinut? Am inlocuit un
americanism cu un germanism. Insa germanismul este aclimatizat. Asa cum va fi si cum este, de fapt,
si americanismul. Pe de alta parte, prin aplicarea contraventiilor, mi se pare ca legea induce ideea ca,
intr-o societate libera, dreptul de expresie este ingradit. Un negustor care vrea sa-si scrie pe firma
"supermarket" sau "mall" poate fi obligat sa faca altfel? La urma urmei, o face pe riscul sau. Daca
clientii nu-l vor intelege, atunci nu-i vor intra in pravalie. De fapt, n-am auzit plangeri ale oamenilor in
aceasta privinta.
Este adevarat ca sunt si multe cuvinte pentru care avem echivalent romanesc. Ele sunt totusi utilizate,
pentru ca - asta ne atragea atentia inca profesorul nostru Iorgu Iordan - pentru unele cuvinte noi,
pentru care avem dublet romanesc, aceste dublete ne apar totusi ca fiind prea banale, ne apar mai
putjn proaspete, de aceea adoptam cuvantul nou - "shopping" sau "jogging", de exemplu. In plus,
exista tendinta de a prefera ceea ce corespunde mersului vremii. Incat legea mi se pare anacronica, nu
aduce nici un folos, creeaza complicatii inutile, ca sa nu mai vorbesc de cheltuieli. Indraznesc sa prezic:
chiar daca va fi promulgata, va cadea foarte repede in desuetudine.
VALERIA
GUTU
ROMALO,
lingvist
Intr-o societate moderna, protejarea limbii consta in asigurarea utilizarii ei in bune conditii, ceea ce
implica, pe de o parte, apararea ei de greseli, de invazia faptelor care nu tin seama de regulile si
normele ei, si pe de alta partea sprijinirea ei in efortul de a face fata necesitatilor comunicarii sociale
corespunzatoare etapei istorice date. Apararea limbii romane se realizeaza prin cultivarea exprimarii,
careia ii revine ca principala menire propagarea normelor limbii literare. Cunoasterea acestora se
dobandeste mai ales prin educatie si cultura, prin instructie si lectura. Deprinderile lingvistice se
formeaza si se fixeaza atat ca efort constient, dar si din mers, prin preluarea unor modele. Invatarea
din mers consta in adaptarea la ambianta lingvistica. Rolul benefic sau daunator al preluarii spontane,
mimetice, depinde de calitatea "modelului" pe care societatea il ofera.
In comunicarea romana actuala, statutul de model lingvistic dominant in comunicarea care depaseste
cadrul familiar revine formelor de expresie oferite de mass-media. Asupra lor cade, in mare masura,
responsabilitatea educarii exprimarii vorbitorului actual. Autoritatea legiuitorului poate interveni prin
impunerea unor reglementari, care sa ceara ca, intre criteriile de selectare ale celor implicati in
comunicarea "publica", sa se acorde greutatea cuvenita competentei lingvistice a candidatilor.
Sprijinirea efortului limbii de a se adapta la exigentele de comunicare impuse de evolutia societatii, in
multiplele ei componente, este o problema de mai mare complexitate. Experienta istorica arata ca

limba isi croieste de obicei drumul propriu, printr-un lung proces de preluari, imprumuturi si decantari.
Procesul poate fi favorizat de conditii lingvistice si sociale diverse, dar, in general, limba, asa cum
arata istoria, manifesta o redusa receptivitate fata de actiunile subiectiv interventioniste, autoritare
sau nu.
MIHAI
ZAMFIR,
scriitor
D-l Pruteanu, un personaj atipic, care, printr-o multime de atitudini si de initiative, mi s-a parut extrem
de simpatic si de nonconformist, vine cu o propunere care reprezinta, pana la urma, culmea
conformismului. Dincolo de toate intrebarile care se pot ridica in legatura cu textul legii, text pe care lam vazut inca de mai multa vreme, initiativa are marele pacat de a incerca sa legifereze intr-o materie
care nu poate fi supusa legislabilului, intr-o materie ilegislabila. Aceasta materie a limbii vii, a limbii de
zi cu zi, a necesitatilor absolute pe care prezenta unei noi terminologii le dovedeste, inseamna
imposibilitatea, de fapt, pentru un legislator, de a introduce norme pe un teren fluid, in plina miscare,
ce inca nu s-a stabilizat.
Ce s-ar fi intamplat daca cineva ar fi avut ideea unei romane "pure" la 1850, 1870 sau 1880? Ar fi fost
depasit de realitatea din jur intr-un mod galopant. Si probabil ca asa se va intampla si acum. Nu vreau
sa spun ca nu au existat tentative de a legisla intr-un domeniu ilegislabil, dar ele niciodata nu au avut
succes. Pe vremea lui Ceausescu, o lege in acest sens nu exista, dar exista o dispozitie foarte clara, pe
care toti cei care lucrau intr-un anumit domeniu o stiau, si anume aceea de a nu se utiliza cuvinte
straine, de a se utiliza numai cuvinte romanesti, de a se evita la maximum, poate complet, citarile in
limbi straine s.a.m.d. Era, evident, un proiect paranoic, iesit dintr-o minte a carei unica obsesie, de
semianalfabet, era aceea ca nu cumva ceea ce nu intelege el sa apara scris undeva. Or, rezultatele pe
care le-a avut o asemenea viziune, rezultate pe care inca le simtim, macar in subconstientul nostru, ne
arata ca, in materie de ilegislabil, a propune norme este cea mai mare greseala.
Ma mira mai ales faptul ca initiativa vine din partea d-lui Pruteanu care, intr-un recent articol, arata
absurditatea legii propuse la ora actuala de Academie, in legatura cu scrierea obligatorie cu "a" in
interiorul cuvintelor; cand domnia sa este atat de lucid in materia unei alte legi propuse, cum poate sa
fie atat de dezinvolt propunand o proprie lege in exact aceeasi maniera? Probabil ca legea va fi
adoptata, va fi promulgata, dar sa stiti ca rezultatele ei vor fi inexistente, adica nu se va intampla,
practic, absolut nimic. Pentru ca, inca o data, in lupta dintre realitatea vie, dintre tendintele naturale
ale unei limbi la un moment dat si dorinta de a introduce norma, intotdeauna a avut castig de cauza
prima dintre entitati, adica limba vie. Probabil ca asa se va intampla si de data aceasta.
EUGEN
URICARU,
scriitor
Este un fapt evident ca in ultima vreme se petrec fenomene lingvistice ingrijoratoare, anume aparitia
nu intotdeauna justificata a unor cuvinte care nu isi pot asuma responsabilitatea de neologisme, ci
sunt pur si simplu cuvinte la moda. Dar acest lucru nu este nou. Am avut valuri de turcisme, care apoi
au fost inlocuite de grecisme, care apoi au fost inlocuite de frantuzisme, iar dupa al doilea razboi
mondial am avut chiar si sovietisme. Mai interesant este ca intre lupta dintre grecisme si frantuzisme,
se petreceau si fenomene de natura ideologica, politica. Cine folosea grecisme era conservator, iar
cine folosea frantuzisme era progresist. Acum asistam la un val de americanisme. Este limpede, repet,
ca sunt multe fenomene negative, dar limba este un organism viu si stie sa refuze ceea ce este in plus.
Dupa cate am inteles eu, "legea Pruteanu" are ca intentie o reglementare privind comunicarea publica.
Intentia cred ca nu a fost de rea-credinta, pentru ca este foarte important ca orice om din aceasta tara
sa inteleaga ce i se comunica. Dar nu cred ca era nevoie neaparat de o lege. Pentru ca - o sa ma refer
la o expresie romaneasca: "unde-i lege nu-i tocmeala" si, din fericire, limba este cea mai grozava
tocmeala pe care o avem - nu poate fi impacare cei doi termeni. Raman pentru fenomenul natural de
selectare si de impamantenire a cuvintelor straine, care isi vor capata statutul de neologism.
MIHAI
RAZVAN
UNGUREANU,
istoric
Domnul Pruteanu propune, in proiectul lui de lege, traducerea cuvintelor straine din denumirile

firmelor, ceea ce va fi intr-adevar o problema, pentru ca Registrul Comertului, mai ales in situatia in
care se afla acum, va fi asaltat de cererile de reinregistrare. Indiferent de termenul pe care il fixeaza
legiuitorul, acesta lege va duce la sanctiuni, taxari, amenzi, pentru ca Registrul Comertului se va
aglomera, din cauza birocratiei. Ca sa nu mai vorbim de taxele de reinregistrare ale unei firme. Acesta
este unul dintre efectele perverse ale legii, o modalitate de a stoarce un ban in plus, pentru ca sub
incidenta acestei legi ar putea sa cada aproximativ 60.000 de firme. Legea nu lasa nici macar sa se
banuiasca instrumentele ei de aplicare. Sunt curios cat de mult poate fantaza legiuitorul in acest caz.
STEFAN
CAZIMIR,
scriitor
Este o lege second-hand, care dubleaza prevederile unor acte normative deja in vigoare. Ca atare, este
inutila.