UNIVERSITATEA “SPIRU HARET”-Facultatea de Drept si Administratie

Publica.
MASTER: Stiinte Penale
Coordonator Stiintific: Prof. Univ. Dr. VASILE CRETU.
Materia: Institutii ale Dreptului International Penal.

GENOCIDUL

Numele si prenumele: DUMITRACHE ( STOICA) GH. MARIANA

Data depunerii : 27:10:2009
CUPRINS:

CAPITOLUL I..........................................................................................5
1)Notiuni generale......................................................................................5
CAPITOLUL II…………………………………………………………7
CONVENŢIA PENTRU PREVENIREA ŞI REPRIMAREA CRIMEI DE
GENOCID……………………………………………………………………………7
CAPITOLUL III…………………………………………………….…10
1)CERCETARE PERSONALA:……………………………………………………..10
2)CONCLUZII……………………………………………………………………….12

1
ABREVIERI:

alin. –alineat
art. – articol
nr.- numarul
O.N.U. – Organizatia Natiunilor Unite

2
BIBLIOGRAFIE:
.

1) Charles Rousseau, Le droit des conflits armés, Edition “A Pédone”, Paris, 1983
2) Gheorghe Diaconescu, Genocidul, Editura militara, Bucuresti, 1991.
3) Vasile Cretu, note de curs sem II, stiinte penale.
4) www enoughproject.org
5) www.hrw.org si www.savedarfur.org
6) Filme si documentare relevante: “Tomorrow is too late”, “Darfur Now”, “All About
Darfur”, “The Greatest Silence”.

3
Continut structurat pe capitole:

CAPITOLUL I..........................................................................................5
1)Notiuni generale......................................................................................5
CAPITOLUL II…………………………………………………………7
CONVENŢIA PENTRU PREVENIREA ŞI REPRIMAREA CRIMEI DE
GENOCID………………………………………………………………………….…7
CAPITOLUL III………………………………………………………10
1)CERCETARE PERSONALA:…………………………………………………….10
2)CONCLUZII……………………………………………………………………….12

4
 GENOCIDUL

CAPITOLUL I.

1)Notiuni generale.
Genocidul (termen creat în 1944 de juristul polonez Rafael Lemkin pentru a denumi
"practica exterminarii natiunilor si a grupurilor etnice")- reprezintă exterminarea
intenţionată a unei comunităţi naţionale, etnice, rasiale sau religioase, constituind o crimă
împotriva umanităţii.
Genocidul-Este una dintre cele mai grave crime impotriva pacii si omenirii, ce consta in
savarsirea in scopul de a distruge in intregime sau in parte o colectivitate sau un grup
national, etnic, rasial sau religios, precum:
uciderea membrilor colectivitatii sau grupului, vatamarea grava a integritatii fizice sau
mintale a membrilor colectivitatii sau grupului, supunerea acestora la conditii de existenta
sau tratament de natura sa duca la distrugerea fizica, impiedicarea nasterilor in interiorul
grupului sau colectivitatii vizate, transferarea fortata a copiilor apartinand unei
colectivitati sau unui grup, in alta colectivitate sau grup.
Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia sa 96 (I) din 11
decembrie 1946, a declarat că genocidul este o crimă la adresa dreptului ginţilor, în
contradicţie cu spiritul şi scopurile Naţiunilor Unite.
Însasi etimologia cuvântului genocid, compus din radacina genos (rasa, trib în
limba greaca) si sufixul cide (a ucide, din limba latina) arata ca faptele pe care le
include acest concept aduc atingere unei colectivitati umane si, în final, întregii
umanitati.
Acte inumane de distrugere a unor grupuri umane în baza unor motivatii
diverse, politice, nationale, etnice, culturale, lingvistice, afirmate ca atare si nu simple
acte de barbarie s-au savârsit în toate perioadele istorice ale umanitatii si în toate zonele
sale geografice si, din pacate, înca se mai savârsesc, producând mari pierderi umanitatii si
conditiei umane în general, numarul victimelor omenesti variind, în situatii concrete, de
la câteva zeci sau sute de persoane la mii si milioane, adesea în perioade destul de scurte.
Constiinta necesitatii interzicerii cu caracter penal a actelor de aceasta natura, prin
includerea lor în categoria faptelor a caror savârsire atrage raspunderea penala
internationala si organizarea cooperarii între natiuni pentru eradicarea unui asemenea
odios flagel, precum si angajarea unor actiuni practice în acest sens sunt, însa, mai
recente ale datând din perioada premergatoare celui de al doilea razboi mondial.
Primul document oficial în care se incrimineaza genocidul este Statutul

5
Tribunalului militar de la Nürenberg, care încadreaza în categoria crimelor contra
umanitatii persecutiile pe motive politice, rasiale sau religioase, fapte de natura
genocidului, cu conditia ca asemenea fapte sa fi fost savârsite în legatura cu celelalte
crime comise de catre inculpatii care au declansat si au purtat un razboi de agresiune.
Asa cum rezulta din lucrarile Tribunalului de la Nürenberg, acuzarea a sustinut
ca „inculpatii au recurs la genocid deliberat si sistematic, adica la exterminarea
grupurilor sociale si nationale din cadrul populatiei civile aflate pe teritoriile
ocupate, cu scopul de a distruge anumite rase sau clase de populatii si de grupuri
nationale, rasiale sau religioase”, referindu-se în mod concret la actele de
exterminare a poporului evreu si a tiganilor, dar si la alte forme de represiune de
natura genocidala ordonate de inculpati si savârsite în Alsacia si Lorena, în Tarile de
Jos, în Norvegia si în alte tari ale Europei.
Tribunalul de la Nürenberg a condamnat în final pe inculpati numai pentru
crime contra pacii si crime de razboi. Crimele împotriva umanitatii de natura
genocidului au fost, însa, avute în vedere, ele figurând în cadrul hotarârii date de
tribunal, incluse în continutul primelor doua categorii, însusi statutul asociind
savârsirea unor asemenea fapte de primele categorii de crime (contra pacii si de
razboi).
Conceptia Tribunalului de la Nürenberg lega astfel si genocidul, alaturi de
celelalte crime contra umanitatii, numai de starea de razboi, actele de genocid
savârsite în timp de pace neavând înca o baza juridica clara pentru a fi sanctionate.
Si cum nici Rezolutia Adunarii generale a ONU din 1946, prin care se
consacrau drept principii de drept international penal cele rezultate din statutele si
lucrarile Tribunalelor de la Nürenberg si Tokio, nu se departa de spiritul Tribunalului,
elaborarea unui instrument juridic special se impunea, cu atât mai mult cu cât Carta
Natiunilor Unite îsi propunea promovarea si apararea drepturilor omului în toate
situatiile.
Un asemenea instrument a fost elaborat si adoptat în cadrul Organizatiei
Natiunilor Unite, unde problema genocidului a fost examinata de Adunarea Generala
înca în prima sa sesiune.
În ceea de a treia sa sesiune de la înfiintarea ONU, Adunarea Generala adopta
la 9 decembrie 1948 textul Conventiei pentru prevenirea si reprimarea crimei de
genocid.
Potrivit art. I al Conventiei, „Partile contractante confirma ca genocidul, fie
ca este comis în timp de pace sau de razboi, este o crima de drept international, pe
care ele se angajeaza sa o previna si sa o pedepseasca”.

6
CAPITOLUL II.

CONVENŢIA PENTRU PREVENIREA ŞI REPRIMAREA CRIMEI

DE GENOCID.
Părţile contractante,considerând că Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite,
prin rezoluţia sa 96 (I) din 11 decembrie 1946, a declarat că genocidul este o crimă la
adresa dreptului ginţilor, în contradicţie cu spiritul şi scopurile Naţiunilor Unite şi pe
care lumea civilizată îl condamnă, recunoscând că în toate perioadele istoriei genocidul a
produs mari pierderi umanităţii,convinse că pentru a elibera umanitatea de un flagel atât
de odios cooperarea internaţională este necesară,hotărăsc cele ce urmează:
ARTICOLUL I
Părţile contractante, confirmând că genocidul, comis atât în timp de pace cât şi
în timp de război, este o crimă de drept internaţional si se angajează să-l prevină şi să-l
pedepsească.
ARTICOLUL II
În prezenta Convenţie, genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos,
comise cu intenţia de a distruge, în totalitate sau numai în parte, un grup naţional,
etnic, rasial sau religios, cum ar fi:
a) omorârea membrilor unui grup;
b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mentale a membrilor unui grup;
c) supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care antrenează
distrugerea fizică totală sau parţială;
d) măsuri care vizează scăderea natalităţii în sensul grupului;
e) transferarea forţată a copiilor dintr-un grup într-altul.
ARTICOLUL III
Vor fi pedepsite următoarele acte:
a) genocidul;
b) înţelegerea în vederea comiterii genocidului;
c) incitarea directă şi publică la comiterea unui genocid;
d) tentativa de genocid;
e) complicitatea la genocid;
ARTICOLUL IV
Persoanele care au comis genocid sau unul dintre actele enumerate la art. III
vor fi pedepsite indiferent că sunt conducători, funcţionari sau particulari.
* Adoptată şi deschisă spre semnare de Adunarea generală a Naţiunilor Unite prin
Rezoluţia 260A (III) din 9 decembrie 1948. Intrată în vigoare la 12 ianuarie 1951,
conform dispoziţiilor art. XIII.
România a aderat la Convenţie la 2 noiembrie 1950 prin Decretul nr. 236, publicat în
„Buletinul Oficial al României“, partea I, nr. 110 din 2 decembrie 1950.
ARTICOLUL V
Părţile contractante se angajează să ia, în conformitate cu constituţiile
respective, măsurile legislative necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiunilor
prezentei Convenţii şi mai ales să prevadă sancţiuni penale eficace care să afecteze

7
într-adevăr persoanele vinovate de genocid sau de unul dintre actele enumerate la
articolul III.
ARTICOLUL VI
Persoanele acuzate de genocid sau de unul dintre celelalte acte enumerate la
articolul III vor fi trimise în faţa tribunalelor competente ale statului pe teritoriul
căruia a fost comis actul sau în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie care va fi
competentă faţă de acelea dintre părţile contractante care i-au recunoscut jurisdicţia.
ARTICOLUL VII
Genocidul şi celelalte acte enunţate la articolul III nu vor fi considerate crime
politice în privinţa extrădării. Părţile contractante se angajează în acest caz să acorde
extrădarea conform legislaţiei lor şi altor tratate în vigoare.
ARTICOLUL VIII
Orice parte contractantă poate sesiza organele competente ale Organizaţiei
Naţiunilor Unite pentru ca acestea să ia, conform Cartei Naţiunilor Unite, măsurile pe
care le consideră adecvate pentru prevenirea şi împiedicarea actelor de genocid sau a
oricărui act enumerat la articolul III.
ARTICOLUL IX
Diferendele dintre părţile contractante relativ la aplicarea, interpretarea sau
executarea prezentei Convenţii, inclusiv la răspunderea unui stat în materie de
genocid sau unul dintre celelalte acte enumerate la articolul III vor fi supuse Curţii
Internaţionale de Justiţie la cererea uneia dintre părţile implicate în diferend.
ARTICOLUL X
Prezenta Convenţie, ale cărei texte sunt deopotrivă autentice, în limbile
chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă va purta data de 9 decembrie 1948.
ARTICOLUL XI
Prezenta Convenţie va fi deschisă până la 31 decembrie 1949 pentru semnare
în numele tuturor membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al oricărui alt stat
nemembru căruia Adunarea generală i-a adresat o invitaţie în acest sens. Prezenta
Convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Începând cu 1 ianuarie 1950, va putea adera
la prezenta Convenţie orice membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi orice stat
nemembru care a primit invitaţia sus-menţionată. Instrumentele de aderare vor fi
depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ARTICOLUL XII
Orice parte contractantă va putea, în orice moment, printr-o notificare adresată
Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să extindă aplicarea prezentei
Convenţii la orice teritoriu sau la oricare dintre teritoriile cărora le conduce relaţiile
externe.
ARTICOLUL XIII
Îndată ce primele 20 de instrumente de ratificare sau de aderare vor fi depuse,
Secretarul general va întocmi un proces-verbal. El va transmite o copie a acestui
proces- verbal tuturor statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi statelor
nemembre vizate de art. 11. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi
care va urma datei depunerii celui de-al 20-lea instrument de ratificare sau de aderare.
Orice ratificare sau aderare efectuată ulterior acestei date va intra în vigoare la 90 de
zile de la depunerea instrumentului de ratificare sau aderare.

8
ARTICOLUL XIV
Prezenta Convenţie va avea o durată de 10 ani, începând cu data intrării sale în
vigoare. Prin urmare, va rămâne în vigoare pentru o perioadă de cinci ani şi în
continuare dacă părţile contractante nu o vor denunţa timp de 6 luni înainte de
expirarea termenului. Denunţarea se va face printr-o notificare scrisă, adresată
Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ARTICOLUL XV
Dacă, în urma denunţării, numărul părţilor participante la prezenta Convenţie
se reduce la mai puţin de 16, Convenţia va înceta să rămână în vigoare începând cu
data intrării în vigoare a ultimei renunţări.
ARTICOLUL XVI
O cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi formulată oricând de
către oricare parte contractantă prin intermediul unei notificări scrise adresate
Secretarului general. Adunarea generală va hotărî asupra măsurilor care urmează a fi
luate în legătură cu această cerere.
ARTICOLUL XVII
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica cele ce urmează
tuturor statelor membre ale Organizaţiei şi statelor nemembre vizate la articolul XI:
a) semnăturile, ratificările şi aderările primite conform articolului XI;
b) notificările primite în vederea aplicării articolului XII;
c) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform articolului XIII;
d) renunţările primite, conform articolului XIV;
e) abrogarea Convenţiei, conform articolului XV;
f) notificările primite, conform articolului XVI.
ARTICOLUL XVIII
O copie certificată va fi adresată tuturor statelor membre ale Organizaţiei
Naţiunilor Unite şi statelor nemembre vizate la articolul XI.
ARTICOLUL XIX
Originalul prezentei Convenţii va fi depus la Arhivele Organizaţiei Naţiunilor
Unite. Prezenta Convenţie va fi înregistrată de Secretarul general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite la data intrării sale în vigoare.

9
CAPITOLUL III.

1)CERCETARE PERSONALA:
Ce stim despre genocidul din Darfur?
“Zilele noastre incep sa se sfarseasca din ziua in care devenim nepasatori fata de
lucrurilor care conteaza” - Martin Luther King Jr.
“Genocidul” este o exterminare intentionata a unei comunitati nationale, entice, rasiale
sau religioase, constituind o crima impotriva umanitatii. Pe scurt, executarea in masa a
unei comunitati entice, definitie data de Conventia pentru Prevenirea si Pedepsirea
Crimelor Genocidului din 1984.
Ca cetateni “globali” ar tebui sa fim interesati de faptul ca sute, mii si milioane de oameni
mor datorita unui dezastru produs chiar de fiinta umana. Aceasta mentalitate ar trebui sa
fie regasita in fiecare dintre noi, in principiile noastre etice si morale. Autoritatile au spus
ca nu vor mai lasa asa ceva sa se intample…si totusi in ziua de azi Natiunile Unite, sefi
de state si oameni de rand isi intorc privirile de la aceasta criza umanitara. Fara motive
politice implicate, politicienii nu au facut nimic de-a lungul timpului, prea putin poate sau
prea tarziu.

Cele 5 exemple importante de genocid din trecut sunt:

Armenia : 800,000–1,000,000 morti (1915–1917)
Holocaust: 6,000,000 evrei ; 5,000,000 Polonezi, Comunisti si alti “nedoriti” (1938–
1945)
Cambogia: 2,000,000 morti (1975–1978)
Bosnia: 200,000 morti (1992–1995)
Rwanda: 800,000 deaths (6 Aprilie- mijlocul lui Iulie 1994)
Darfur: 400,000+ deaths (2003 to the present)

Darfur este o regiune in Sudan, aproape de marimea statului Texas. In ciuda climatului
semi-arid, oamenii din Darfur au gasit metode ingenioase de supravietuire. Din 2003,
forte armate ale guvernului sudanez (“Janjaweed”) au pornit un conflict armat cu
gruparile rebele, Armata de Eliberare Sudaneza si Miscarea pentru Dreptate si Egalitate.
Implicata in miscarea impotriva rebelilor, armata guvernului a pornit o campanie de
“inlaturare etnica” avand ca tinta cetatenii statului care fac parte din aceeasi grupare
rasiala ca si rebelii.
Sute de sate au fost distruse de aceasta armata, iar in septembrie 2007 s-a confirmat
numarul mortilor la 400.000, refugiati la 2,5 milioane, dintre care mai multi de 200.000 s-
au deplasat spre tara vecina,Ciad, unde traiesc in taberele pentru refugiati ale diferitelor
organizatii umanitare. Conflictul a distrus economia locala si comertul in Darfur. In ziua
de azi, situatia se transforma dintr-un conflict intre aliantele rebele si guvern intr-o
violenta lupta pentru putere si resurse ce include fortele guvernului cu suportul militiei,
mai multe grupari rebele si banditii. Pe 31 Iulie 2006, Consiliul de Securitate al
Natiunilor Unite, Uniunea Africana si Sudan au fost de accord ca o forta internationala
militara de 26.000 de soldati sa-si desfasoare activitatea de mentinere a pacii in regiunea
Darfur. O actiune minunata, cu efecte temporare, de scurta durata.

10
Una dintre cele mai importante probleme este ca in ultimii trei ani, guvernul Sudanez si-a
continuat politica de sustinere a militiei entice, planificand si tolerand atacurile asupra
cetatenilor, permitand incalcari grave ale legii internationale sa ramana nepedepsite ,
inclusiv atacurile asupra fortelor Uniunii Africane si a personalului din cadrul agentiilor
pentru ajutor umanitar. Mii de oameni au nevoie disperata de ajutor si nu se poate ajunge
la acestia datorita insecuritatii zonei si blocarea drumului de catre angajatii guvernului-
civili sau militari. Guvernul sudanez cumpara si primeste munitie de la cateva tari, printe
care China, Rusia si Ucraina. Venitul guvernului a crescut de cand s-a inceput exportul de
ulei in 1999, de aceea s-au putut achizitiona diferite materiale pentru razboi.
In ziua de azi sunt mult mai multe articole despre celebritati decat despre adevarate
probleme globale- respectiv conflictele din Africa si sutele de mii morti care au avut loc.
Nu este vorba doar despre un conflict etnic, insa ce intelege fiecare prin responsabilitate
morala difera. Cu fiecare zi pierduta, cu fiecare zi in care nimic nu este facut in legatura
cu acest genocid, valorile noastre sunt incalcate din ce in ce mai mult. Si mii de oameni
nevinovati mor in acest timp. Este o datorie, o responsabilitate pentru toti cei din
comunitatea internationala, pentru toti cei din acest “sat global”. Oare daca toate acestea
s-ar intampla in tara vecina am fi la fel de indiferenti? Ar trebui sa ne indoim de rolul pe
care il au Natiunile Unite in lume?
Atat timp cat suntem interesati, informatii se gasesc pentru a putea cunoaste mai bine
situatia, actiuni se pot duce la capat de asemenea. Dar, se pare ca daca informatiile nu
sunt oferite “pe tava”, sau chiar bagate pe gat cum sunt stirile sa zicem , oamenii nu
prezinta nici un interes in a se informa. Acest lucru este unul dintre motivele pentru care
mass-media nu ofera informatii despre multe probleme internationale. Pur si simplu
pentru ca un scandal intre vedete de exemplu vinde mai bine. In final, fiecare hotareste
pentru el, fiecare decide daca trebuie sa faca ceva sau nu, fiecare decide ce cunostinte si
evenimente sunt importante. Este o realitate si nimic nu se poate schimba. Dar trebuie
macar sa avem datoria de a informa oamenii, de a le prezenta situatiile si problemele de
acest gen. Ce vor face mai incolo este decizia lor. Dar fara raspandirea informatiei nu se
va putea rezolva nimic, deoarece consider, si poate sunt eu naiva, ca sunt intr-adevar
oameni carora le pasa. Oameni care vor sa ajute. Oameni care sunt la curent cu ce se
intampla inafara Romaniei, si nu ma refer la romanii din Italia, sau viata lui Britney
Spears in SUA. Inchei cu un citat al lui Martin Luther King Jr. :” Nu conteaza unde este
nedreptate, aceasta este o amenintare catre dreptatea si justitia de pretutindeni…Orice
afecteaza pe cineva in mod direct, ne afecteaza pe toti indirect”
Pe langa Darfur, alte crime impotriva umanitatii au loc in Congo, Ciad, Uganda si
Somalia.

11
2)CONCLUZII:
Crima de genocid este una dintre cele mai grave fapte cu caracter penal
incriminate potrivit dreptului international, constând în distrugerea sau persecutarea
unor grupuri umane concepute ca entitati nationale, etnice, rasiale sau religioase.
Genocidul este o negare a existentei unor întregi grupuri umane, asa cum
omorul este o negare a dreptului la viata al unei fiinte umane individuale.
Pentru prevenirea si reprimarea actelor de genocid sau a actelor conexe acestei
crime, se prevede si posibilitatea ca oricare din statele parti sa sesizeze, atunci când
considera necesar, organele competente ale O.N.U., pentru ca acestea sa decida
masurile potrivite în aceste scopuri.
Conventia asupra prevenirii si reprimarii crimei de genocid a fost ratificata de
majoritatea statelor lumii.
Reglementarile pe care le contine aceasta conventie au intrat deja în
patrimoniul general al dreptului international, ele fiind produsul intentiei majoritatii
statelor membre ale Organizatiei Natiunilor Unite de a condamna si reprima
genocidul ca o crima de drept international ce provoaca mari daune omenirii si este
contrara atât regulilor moralei universale, cât si principiilor dreptului international
contemporan.

12