Prezentarea generală a sistemului administraţiei publice din România
___________________________________________________________________
Clarificări terminologice
Conform Constituţiei 1 , România este un stat naţional, suveran şi independent,
unitar şi indivizibil ce se organizează potrivit principiului separaţiei şi
echilibrului celor trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească. Dacă
funcţia legislativă în stat este asigurată de Parlament, iar cea judecătorească de
instanţele judecătoreşti, autoritatea executivă este reprezentată de preşedintele
ţării, care are atribuţia de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna
funcţionare a autorităţilor publice, precum şi de Guvern, care are rolul de a
asigura politica internă şi externă a ţării şi de a exercita conducerea generală a
administraţiei publice.
Activitatea executivă are aşadar două componente de bază, respectiv :
guvernarea - trasarea deciziilor esenţiale pentru prezentul şi viitorul unei ţări,
inclusiv din perspectiva relaţiilor cu alte state sau cu organizaţii internaţionale şi
administrarea - rezolvarea nevoilor curente, cotidiene, ale statului respectiv.
Administraţia publică, în mod tradiţional, presupune două elemente de bază:
ƒ Executarea legii – cuvântul “lege” fiind înţeles în accepţiunea “lato sensu”,
de act normativ cu forţa obligatorie şi nu în accepţiunea “stricto sensu”, de
act juridic al Parlamentului.
ƒ Prestarea de servicii publice în limitele legii 2 . Prin serviciul public se
înţelege activitatea organizată sau desfăşurată de o autoritate a
administraţiei publice pentru a satisface nevoi sociale în interes public.
Autorităţile administraţiei publice
Autorităţile publice care pun în practică deciziile luate în cadrul activităţii
executive sunt identificate sub numele de „autorităţi ale administraţiei publice”.
Acestea sunt împărţite în autorităţi publice de stat (centrale) şi autorităţi ale
administraţiei publice locale. Pentru realizarea sarcinilor ce le revin acestea au
posibilitatea de a folosi forţa publică a statului cu care sunt înzestrate.
Autorităţile administraţiei publice de stat sunt: 3
ƒ Guvernul;
ƒ Administraţia de specialitate: ministerele, autorităţile administrative
autonome, serviciile publice deconcentrate;
ƒ Prefectul.
Autorităţile administraţiei publice locale sunt: 4
ƒ Consiliul judeţean;
ƒ Consiliul local;
ƒ Primarul;
ƒ Serviciile publice locale.
Sistemul administraţiei publice româneşti se guvernează după anumite principii
generale care se împart în două categorii: 5
1. Principii care se aplică în procedura necontencioasă :
ƒ Legalităţii, oportunităţii şi eficienţei;
ƒ Exercitării obligatorii şi cu bună credinţă a competenţelor legale;
ƒ Egalităţii în faţa administraţiei publice;
ƒ Motivării acţiunii administrative şi a măsurilor dispuse;
ƒ Exercitării ierarhice a recursului;
ƒ Transparenţei în activitatea administraţiei publice şi accesul liber la
informaţiile de interes public;
ƒ Folosirii limbii române în scris şi vorbit, iar după caz, în condiţiile legii, şi
a limbii minorităţilor naţionale;
ƒ Obligativităţii aducerii la cunoştinţă a actelor adoptate/emise şi a măsurilor
dispuse;
ƒ Exercitării controlului asupra activităţii executive;
ƒ Celerităţii rezolvării problemelor cetăţenilor;
ƒ Subsidiarităţii;
ƒ Colaborării şi cooperării;
ƒ Responsabilităţii şi răspunderii.
2. Principii care se aplică în procedura contencioasă:
ƒ Contradictorialităţii;
ƒ Independenţei în activitatea administrativ-jurisdicţională;
ƒ Garantării dreptului la apărare, reprezentare, precum şi la exercitarea căilor
de atac în faţa jurisdicţiilor administrative şi a instanţelor judecătoreşti;
ƒ Stabilităţii şi motivării actului administrativ-jurisdicţional.
1
Constituţia României din 31 octombrie 2003, www.constitutia.ro
2
Adina Berciu- Drăghicescu- Oana Iucu, Manual de secretariat şi asistenţă
managerială, www.unibuc.ro/eBooks/stiinteADM
3
Ioan Alexandru, Mihaela Cărăuşan, Sorin Bucur, Drept administrativ, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2005, pag. 180.
4 7
Ibidem.
5
Ioan Alexandru, Mihaela Cărăuşan, Sorin Bucur, op. cit., pag. 101-111.
1
Administraţia publică de stat
Guvernul prin natura activităţii pe care o desfăşoară este parte a sistemului
autorităţilor administraţiei publice, exercitând conducerea generală a
administraţiei publice. Sarcina sa este de a duce la îndeplinire programul de
guvernare aprobat de Parlament şi de a asigura realizarea politicii interne şi
externe a ţării.
Atribuţiile Guvernului pot fi împărţite în mai multe categorii: 6
1. atribuţii generale:
ƒ exercită conducerea generală a administraţiei publice;
ƒ asigură executarea de către administraţia publică a legilor şi a celorlalte
dispoziţii normative date în aplicarea acestora;
ƒ conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe
centrale precum şi a autorităţilor locale ale administraţiei publice;
ƒ asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului.
2. atribuţii în domeniul normativ:
ƒ elaborează proiecte de legi şi le supune spre aprobare Parlamentului şi
de asemenea dezbate propunerile legislative care privesc activitatea
executivă primite din partea Parlamentului;
ƒ emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ordonanţe în temeiul
unei legi speciale de abilitare şi ordonanţe de urgentă potrivit
Constituţiei;
ƒ elaborează proiectul legii bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor
sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului.
3. atribuţii în domeniul economic :
ƒ aprobă strategiile şi programele de dezvoltare economică a ţării, pe
ramuri şi domenii de activitate şi le supune spre adoptare Parlamentului;
ƒ aprobă balanţa comercială şi de plaţi externe, precum şi planurile de
încasări şi plăţi în numerar;
ƒ aprobă programele pentru modernizarea capacităţilor de producţie ce se
realizează prin subvenţii de stat;
ƒ stabileşte măsuri pentru introducerea şi dezvoltarea mecanismelor
economiei de piaţă;
ƒ asigură reorganizarea activităţii economice, potrivit cerinţelor economiei
de piaţă, precum şi adoptarea măsurilor de privatizare a unor activităţi;
ƒ aprobă regimul preţurilor şi tarifelor la produsele, lucrările şi serviciile
pentru care preţul şi tariful se stabileşte de către Guvern;
ƒ aprobă amplasarea obiectivelor de investiţii şi scoaterea terenurilor din
producţia agricolă ori din fondul forestier, precum şi defrişarea unor
suprafeţe împădurite, în vederea realizării de obiective de investiţii.
4. atribuţii în domeniul social:
ƒ asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de
guvernare.
5. atribuţii în domeniul legalităţii şi apărării ţării:
ƒ asigură apărarea ordinii de drept şi liniştii publice, a drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti;
ƒ aduce la îndeplinire măsurile adoptate, pentru apărarea ţării, scop în care
organizează şi înzestrează forţele armate;
ƒ stabileşte măsurile de aplicare a reglementărilor legale privind apărarea
secretului de stat;
ƒ organizează desfăşurarea, în bune condiţii, a alegerilor pentru
Preşedintele României, Parlament şi autorităţile locale.
6. atribuţii în domeniul relaţiilor externe:
ƒ adoptă măsuri cu privire la negocierea de tratate, acorduri şi convenţii
internaţionale, care angajează statul român şi le înaintează Preşedintelui
României;
ƒ aprobă acordurile interguvernamentale, care se vor putea semna numai
din împuternicirea primului-ministru.
7. alte atribuţii:
ƒ îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.
Ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care
realizează politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora.
Acestea se organizează şi funcţionează numai în subordinea Guvernului.
Miniştrii reprezintă ministerele în raporturile cu celelalte autorităţi publice şi
răspund de întreaga activitate a ministerului.
Miniştrii au următoarele atribuţii: 7
ƒ organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanţelor
şi hotărârilor Guvernului, a ordinelor şi instrucţiunilor emise potrivit
6
Idem, pag. 196-198.
Conform art. 53 alin. 1 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi
funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor.
 Prezentarea generală a sistemului administraţiei publice din România
___________________________________________________________________
legii, cu respectarea limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei
locale a instituţiilor publice şi a agenţilor economici;
ƒ iniţiază şi avizează proiecte de lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului, în
condiţiile stabilite prin metodologia aprobată de Guvern;
ƒ acţionează pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrată celei
de dezvoltare economico-socială a Guvernului;
ƒ fundamentează şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le
înaintează Guvernului;
ƒ urmăresc proiectarea şi realizarea investiţiilor din sistemul ministerului, în
baza bugetului aprobat;
ƒ reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale,
în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu
alte înţelegeri stabilite în acest scop, şi dezvoltă relaţii de colaborare cu
organe şi organizaţii similare din alte state şi cu organizaţii internaţionale
ce interesează domeniul lor de activitate;
ƒ iniţiază şi negociază, din împuternicirea Preşedintelui României sau a
Guvernului, în condiţiile legii, încheierea de convenţii, acorduri şi alte
înţelegeri internaţionale sau propun întocmirea formelor de aderare la cele
existente;
ƒ urmăresc şi controlează aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale
la care România este parte şi iau măsuri pentru realizarea condiţiilor în
vederea integrării în structurile europene sau în alte organisme
internaţionale;
ƒ coordonează şi urmăresc elaborarea şi implementarea de politici şi strategii
în domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a
Guvernului;
ƒ avizează, în condiţiile legii, înfiinţarea organismelor neguvernamentale şi
cooperează cu acestea în realizarea scopului pentru care au fost create;
ƒ colaborează cu instituţiile de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea
pregătirii profesionale a personalului din sistemul lor;
ƒ aprobă, după caz, editarea publicaţiilor de specialitate şi informare.
Autorităţile administrative autonome 8 se înfiinţează numai prin lege organică
şi sunt independente faţă de Guvern, aflându-se în afara sistemului administraţiei
guvernamentale.
În România funcţionează următoarele autorităţi administrative autonome,
înfiinţate conform prevederilor constituţionale:
ƒ Avocatul Poporului;
ƒ Consiliul Legislativ;
ƒ Consiliul Suprem de Apărare a Ţării;
ƒ Consiliul Superior al Magistraturii;
ƒ Curtea de Conturi;
ƒ Serviciul Român de Informaţii.
De asemenea au mai fost înfiinţate prin legi organice următoarele autorităţi
administrative autonome:
ƒ Agenţia Româna de Presa ROMPRES;
ƒ Autoritatea Electorală Permanentă;
ƒ Banca Naţională a României;
ƒ Comisia de supraveghere a Asigurărilor;
ƒ Comisia Naţională a Valorilor Imobiliare;
ƒ Consiliul Concurenţei;
ƒ Consiliul Economic Social;
ƒ Consiliul Naţional al Audiovizualului;
ƒ Consiliul Naţional de Evaluare Academică;
ƒ Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor;
ƒ Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Aceste autorităţi administrative autonome exercită o activitate executivă ce are
ca obiect organizarea executării şi executarea în concret a legii, asigurarea
funcţionării unor servicii publice şi exercitarea unor competenţe administrativ-
jurisdicţionale, încadrându-se în categoria organelor executive ale statului.
Serviciile publice deconcentrate 9 sunt structurile teritoriale prin care
ministerele şi celelalte organe centrale îşi realizează competenţa la nivel naţional,
pe întreg teritoriul ţării şi îşi îndeplinesc în mod concret atribuţiile conferite de
lege. Atribuţiile şi structura organizatorică a acestora se aprobă prin ordin al
ministrului sau al conducătorului organului de specialitate în subordinea căruia
îşi desfăşoară activitatea, după caz.
Ministerele pot avea servicii publice deconcentrate la nivelul judeţelor, oraşelor
şi respectiv, sectoarelor, şi chiar al comunelor. Exemple:
ƒ inspectoratele judeţene de poliţie;
8
Ioan Alexandru, Mihaela Cărăuşan, Sorin Bucur, op. cit., pag. 216-220
9
Idem, pag. 221, 222.
2
ƒ inspectoratele judeţene de protecţie civilă;
ƒ inspectoratele şcolare judeţene;
ƒ direcţiile generale de finanţe publice;
ƒ direcţiile sanitar-veterinare;
ƒ direcţiile judeţene de statistică;
ƒ direcţiile judeţene pentru sport;
ƒ direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială;
ƒ comisariatele judeţene ale Gărzii de mediu;
ƒ agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă
ƒ casele judeţene de pensii;
ƒ oficiile judeţene pentru protecţia consumatorului;
ƒ oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.
Prefectul este un reprezentant al statului, mai exact al executivului central,
care are rolul de a veghea asupra aplicării legii de către autorităţile
administraţiei publice locale.
Începând cu 1 ianuarie 2006 prefectul face parte din categoria înalţilor
funcţionari publici, aşa cum este precizat în Legea nr. 340/2004 privind
instituţia prefectului, art. 9 alin. 1.
Conform Legii nr. 340/2004, prefectul îndeplineşte următoarele atribuţii
principale:
ƒ asigură, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti,
realizarea intereselor naţionale, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a
legilor, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte
normative, precum şi a ordinii publice;
ƒ acţionează pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a
obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare, şi dispune măsurile
necesare pentru îndeplinirea lor, în conformitate cu competenţele şi
atribuţiile ce îi revin, potrivit legii;
ƒ conduce, prin compartimentele proprii de specialitate, activitatea
serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale;
ƒ acţionează pentru asigurarea climatului de pace socială, menţinerea unui
contact continuu cu toate nivelurile instituţionale şi sociale, acordând o
atenţie constantă prevenirii tensiunilor sociale;
ƒ stabileşte, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale şi
judeţene, priorităţile de dezvoltare teritorială;
ƒ verifică legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de
autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene, cu excepţia actelor
de gestiune;
ƒ asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, pregătirea şi
aducerea la îndeplinire, în condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de
apărare care nu au caracter militar, precum şi a celor de protecţie civilă;
ƒ dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii
de urgentă, măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea
acestora şi foloseşte, în acest sens, sumele special prevăzute în bugetul
propriu cu această destinaţie;
ƒ utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate
de la bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză, în
scopul desfăşurării în bune condiţii a acestei activităţi;
ƒ dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi
apărarea drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, prin organele legal
abilitate;
ƒ asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană şi
intensificarea relaţiilor externe;
ƒ dispune măsuri de aplicare a politicilor naţionale hotărâte de Guvern şi a
politicilor de integrare europeană;
ƒ hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii
similare din ţară şi străinătate, în vederea promovării intereselor comune.
Tot prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-
teritoriale şi, în calitatea sa de ordonator de credite propune bugetele acestora.
Prefectului îi revine dreptul de a propune numirea şi eliberarea din funcţie a
conducătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-
teritoriale.
În exercitarea atribuţiei cu privire la verificarea legalităţii actelor
administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale ori judeţene,
prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, aceste acte,
dacă le consideră nelegale, cu excepţia actelor de gestiune. Actul atacat este
suspendat de drept.
 Prezentarea generală a sistemului administraţiei publice din România
___________________________________________________________________
Administraţia publica locală
Consiliul local
Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale.
Consiliul local se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin
lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în toate problemele de interes local, cu
excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice,
locale sau centrale.
Conform Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, consiliul local
are următoarele atribuţii:
ƒ alege din rândul consilierilor viceprimarul, respectiv viceprimarii, după
caz; stabileşte, în limitele normelor legale, numărul de personal din
aparatul propriu;
ƒ aprobă statutul comunei sau al orasului, precum şi regulamentul de
organizare şi funcţionare a consiliului;
ƒ avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze şi programe de dezvoltare
economico-socială, de organizare şi amenajare a teritoriului, documentaţii
de amenajare a teritoriului şi urbanism, inclusiv participarea la programe de
dezvoltare judeţeană, regională, zonală şi de cooperare transfrontalieră, în
condiţiile legii;
ƒ aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite şi modul de
utilizare a rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciţiului
bugetar; stabileşte impozite şi taxe locale, precum şi taxe speciale, în
condiţiile legii;
ƒ aprobă, la propunerea primarului, în condiţiile legii, organigrama, statul de
funcţii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a
aparatului propriu de specialitate, ale instituţiilor şi serviciilor publice,
precum şi ale regiilor autonome de interes local;
ƒ administrează domeniul public şi domeniul privat al comunei sau oraşului;
ƒ hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor
proprietate publică a comunei sau oraşului, după caz, precum şi a
serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii;
ƒ hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate
privată a comunei sau orasului, după caz, în condiţiile legii;
ƒ înfiinţează instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice de
interes local; urmăreşte, controlează şi analizează activitatea acestora;
instituie, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege, norme de
organizare şi funcţionare pentru instituţiile şi serviciile publice de interes
local; numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, conducătorii
serviciilor publice de interes local, precum şi pe cei ai instituţiilor publice
din subordinea sa; aplică sancţiuni disciplinare, în condiţiile legii,
persoanelor pe care le-a numit;
ƒ hotărăşte asupra înfiinţării şi reorganizării regiilor autonome de interes
local; exercită, în numele unităţii administrativ-teritoriale, toate drepturile
acţionarului la societăţile comerciale pe care le-a înfiinţat; hotărăşte asupra
privatizării acestor societăţi comerciale; numeşte şi eliberează din funcţie,
în condiţiile legii, membrii consiliilor de administraţie ale regiilor
autonome de sub autoritatea sa;
ƒ analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a
teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi
financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de
fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor,
incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase;
ƒ stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea
drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri apartinând căilor
de comunicaţii de interes local;
ƒ aprobă, în limitele competenţelor sale, documentaţiile tehnico-economice
pentru lucrările de investiţii de interes local şi asigură condiţiile necesare în
vederea realizării acestora;
ƒ asigură, potrivit competenţelor sale, conditiile materiale şi financiare
necesare pentru buna funcţionare a instituţiilor şi serviciilor publice de
educaţie, sănătate, cultură, tineret şi sport, apărarea ordinii publice,
apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, de sub autoritatea sa;
urmăreşte şi controlează activitatea acestora;
ƒ hotărăşte, în localităţile cu medici sau cu personal sanitar în număr
insuficient, acordarea de stimulente în natură şi în bani, precum şi de alte
facilităţi, potrivit legii, în scopul asigurării serviciilor medicale pentru
populaţie; asemenea facilităţi pot fi acordate şi personalului didactic;
ƒ contribuie la organizarea de activităti ştiinţifice, culturale, artistice, sportive
şi de agrement;
3
ƒ hotărăşte cu privire la asigurarea ordinii publice; analizează activitatea
gardienilor publici, poliţiei, jandarmeriei, pompierilor şi a formaţiunilor
de protecţie civilă, în condiţiile legii, şi propune măsuri de îmbunătăţire
a activităţii acestora;
ƒ acţionează pentru protecţia şi refacerea mediului înconjurător, în scopul
creşterii calităţii vietii; contribuie la protecţia, conservarea, restaurarea şi
punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor
şi rezervaţiilor naturale, în condiţiile legii;
ƒ contribuie la realizarea măsurilor de protectie şi asistenţă socială; asigură
protecţia drepturilor copilului, potrivit legislaţiei în vigoare; aprobă
criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale; înfiinţează şi asigură
funcţionarea unor instituţii de binefacere de interes local;
ƒ înfiinţează şi organizează târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de
distracţie, baze sportive şi asigură buna funcţionare a acestora;
ƒ atribuie sau schimbă, în condiţiile legii, denumiri de străzi, de piete şi de
obiective de interes public local;
ƒ conferă persoanelor fizice române sau străine, cu merite deosebite, titlul
de cetăţean de onoare al comunei sau al oraşului;
ƒ hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane
juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi
parteneri sociali, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor
actiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local; hotărăşte
înfrăţirea comunei sau oraşului cu unităţi administrativ-teritoriale
similare din alte ţări;
ƒ hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi
ale administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, precum şi
aderarea la asociaţii naţionale şi internaţionale ale autorităţilor
administraţiei publice locale, în vederea promovării unor interese
comune;
ƒ sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase;
ƒ asigură libertatea comerţului şi încurajează libera initiativă, în condiţiile
legii.
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la
nivel judeţean, pentru coordonarea activităţilor consiliilor comunale şi
orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. Acesta
este compus din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Consiliul
judeţean se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege
organică, în caz de război sau de catastrofă.
Potrivit Legii nr. 215/2001, consiliul judeţean, ca autoritate deliberativă a
administraţiei publice locale constituită la nivel judeţean, îndeplineşte
următoarele atribuţii principale:
ƒ alege din rândul consilierilor un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi;
ƒ aprobă, la propunerea preşedintelui, regulamentul de organizare şi
funcţionare a consiliului judeţean, numărul de personal în limitele
normelor legale, organigrama, statul de funcţii, regulamentul de
organizare şi funcţionare a aparatului propriu de specialitate, a
instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi a regiilor autonome de
interes judeţean;
ƒ adoptă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială
a judeţului sau a unor zone din cuprinsul acestuia pe baza propunerilor
primite de la consiliile locale, dispune, aprobă şi urmăreşte, în cooperare
cu autorităţile administraţiei publice locale comunale şi orăseneşti
interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru
realizarea acestora;
ƒ coordonează activitatea consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor în
vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean;
ƒ aprobă bugetul propriu al judeţului, împrumuturile, virările de credite şi
modul de utilizare a rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a
exerciţiului bugetar; stabileşte impozite şi taxe, precum şi taxe speciale,
în condiţiile legii; hotărăşte repartizarea pe comune, oraşe şi municipii a
cotei din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau din
alte surse, în condiţiile legii;
ƒ administrează domeniul public şi domeniul privat al judeţului;
ƒ hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor
proprietate publică a judeţului sau, după caz, a serviciilor publice de
interes judeţean, în condiţiile legii; hotărăşte cu privire la vânzarea,
concesionarea şi închirierea bunurilor proprietate privată a judeţului, în
conditiile legii;
ƒ hotărăşte înfiinţarea de instituţii publice şi de servicii publice de interes
judeţean, în condiţiile legii; numeşte şi eliberează din funcţie, în
condiţiile legii, conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice pe care le-
 Prezentarea generală a sistemului administraţiei publice din România
___________________________________________________________________
a înfiinţat şi le aplică, dacă este cazul, sancţiuni disciplinare, în condiţiile
legii;
ƒ hotărăşte asupra reorganizării regiilor autonome de interes judeţean;
exercită în numele unităţii administrativ-teritoriale toate drepturile
acţionarului la societăţile comerciale pe care le-a înfiinţat; hotărăşte asupra
privatizării acestor societăţi comerciale;
ƒ stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale
comunale şi orăseneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului
judeţului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a
unităţilor administrativ-teritoriale componente; urmăreşte modul de
realizare a acestora în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale
comunale şi orăşeneşti implicate;
ƒ aprobă construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor,
precum şi a întregii infrastructuri apartinând căilor de comunicaţii de
interes judetean; acordă sprijin şi asistenţă tehnică de specialitate
autorităţilor administraţiei publice locale comunale şi orăşeneşti pentru
construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor comunale şi orăşeneşti;
în acest sens consiliul judeţean poate înfiinţa servicii publice specializate;
ƒ aprobă documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de
interes judeţean, în limitele şi în condiţiile legii;
ƒ asigură, potrivit competenţelor sale, condiţiile materiale şi financiare
necesare în vederea bunei funcţionări a instituţiilor de cultură, a instituţiilor
şi serviciilor publice de educaţie, ocrotire socială şi asistenţă socială, a
serviciilor publice de transport de sub autoritatea sa, precum şi a altor
activităţi, în condiţiile legii;
ƒ asigură sprijin financiar pentru actiuni culturale sau desfăşurate de cultele
religioase, precum şi pentru activităţi educativ-ştiinţifice şi sportive;
ƒ înfiinţează instituţii sociale şi culturale, precum şi pentru protecţia
drepturilor copilului şi asigură buna lor funcţionare, prin alocarea
fondurilor necesare;
ƒ analizează propunerile făcute de autorităţile administraţiei publice locale
comunale şi orăşeneşti, în vederea elaborării de prognoze şi programe de
dezvoltare economico-socială sau pentru refacerea şi protecţia mediului
înconjurător;
ƒ atribuie, în condiţiile legii, denumiri de obiective de interes judeţean;
ƒ hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi ale
administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea
la asociaţii naţionale şi internaţionale a autorităţilor administraţiei publice
locale, în vederea promovării unor interese comune;
ƒ hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice
române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri
sociali, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări,
servicii sau proiecte de interes public judeţean;
ƒ hotărăşte, în condiţiile legii, asocierea cu consiliile locale, pentru realizarea
unor obiective de interes comun, scop în care poate înfiinţa împreună cu
acestea instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice;
ƒ coordonează activităţile Corpului gardienilor publici, în condiţiile legii.
Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică. El este şeful administraţiei
publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei
publice locale, pe care îl conduce şi îl controlează. El răspunde de buna
funcţionare a administraţiei publice locale, reprezintă comuna sau oraşul în
relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice romane sau
străine, precum şi în justiţie.
Primarul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în
condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Mandatul primarului este de
4 ani şi poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
Primarul îndeplineşte următoarele atribuţii principale: 10
ƒ asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a
prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a
decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor
Guvernului; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea
ordinelor şi instructiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor şi ale
celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, precum
şi a hotărârilor consiliului judeţean;
ƒ asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situaţia în
care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare
îl sesizează pe prefect;
ƒ poate propune consiliului local consultarea populaţiei prin referendum, cu
privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii
10
Conform art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică
locală.
4
consiliului local ia măsuri pentru organizarea acestei consultări, în
condiţiile legii;
ƒ prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar,
informări, privind starea economică şi socială a comunei sau a oraşului,
în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice
locale, precum şi informări asupra modului de aducere la îndeplinire a
hotărârilor consiliului local;
ƒ întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului
bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local;
ƒ exercită funcţia de ordonator principal de credite;
ƒ verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea sumelor din
bugetul local şi comunică de îndată consiliului local cele constatate;
ƒ ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităţilor,
catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu
organele specializate ale statului. În acest scop poate mobiliza populaţia,
agenţii economici şi instituţiile publice din comună sau din oraş, acestea
fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de protecţie şi
intervenţie elaborate pe tipuri de dezastre;
ƒ asigură ordinea publică şi liniştea locuitorilor, prin intermediul poliţiei,
jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi unităţilor de protecţie
civilă, care au obligaţia să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile legii;
ƒ îndrumă şi supraveghează activitatea gardienilor publici, conform
angajamentelor contractuale;
ƒ ia măsurile prevăzute de lege cu privire la desfăşurarea adunărilor
publice;
ƒ ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor,
reprezentaţiilor sau a altor manifestări publice care contravin ordinii de
drept ori atentează la bunele moravuri, la ordinea şi liniştea publică;
ƒ controlează igiena şi salubritatea localurilor publice şi produselor
alimentare puse în vânzare pentru populaţie, cu sprijinul serviciilor de
specialitate;
ƒ ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea pericolelor provocate de
animale, în condiţiile legii;
ƒ ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localitătii şi îl
supune spre aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor
planului urbanistic general, precum şi ale planurilor urbanistice zonale şi
de detaliu;
ƒ asigură repartizarea locuinţelor sociale pe baza hotărârii consiliului
local;
ƒ asigură întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice, proprietate a
comunei sau a oraşului, instalarea semnelor de circulaţie, desfăşurarea
normală a traficului rutier şi pietonal, în condiţiile legii;
ƒ exercită controlul asupra activităţilor din târguri, piete, oboare, locuri şi
parcuri de distracţii şi ia măsuri pentru buna funcţionare a acestora;
ƒ conduce serviciile publice locale; asigură funcţionarea serviciilor de
stare civilă şi de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor
de asistentă şi ajutor social;
ƒ îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă;
ƒ emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege;
ƒ propune consiliului local spre aprobare, în condiţiile legii, organigrama,
statul de funcţii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi
funcţionare a aparatului propriu de specialitate;
ƒ numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul din
aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale, cu excepţia secretarului; propune consiliului local numirea şi
eliberarea din funcţie, în condiţiile legii, a conducătorilor regiilor
autonome, ai instituţiilor şi serviciilor publice de interes local;
ƒ răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin
domeniului public şi domeniului privat al comunei sau al oraşului;
ƒ organizează evidenţa lucrărilor de construcţii din localitate şi pune la
dispoziţie autorităţilor administraţiei publice centrale rezultatele acestor
evidente;
ƒ ia măsuri pentru controlul depozitării deseurilor menajere, industriale
sau de orice fel, pentru asigurarea igienizării malurilor cursurilor de apă
din raza comunei sau a oraşului, precum şi pentru decolmatarea văilor
locale şi a podeţelor pentru asigurarea scurgerii apelor mari.
Serviciile publice locale
Serviciile publice ale comunei sau oraşului se înfiinţează şi se organizează de
consiliul local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului şi
nevoilor locale, cu respectare prevederilor legale şi în limita mijloacelor
financiare de care dispune. Exemple:
ƒ Serviciul de pază asigurat de corpul gardienilor publici;
 Prezentarea generală a sistemului administraţiei publice din România
___________________________________________________________________
ƒ Serviciul public de protecţie civilă;
ƒ Serviciul de autorizare a construcţiilor;
ƒ Serviciul public de stare civilă;
ƒ Serviciile publice de gaz şi electricitate;
ƒ Serviciul public de distribuţie a energiei termice;
ƒ Serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare;
ƒ Serviciul public de transport călători;
ƒ Serviciul public de întreţinere a spaţiilor verzi;
ƒ Serviciul public de salubritate.
Funcţionarul public
Definiţii
Funcţia publică este definită de Legea 188/1999, ca fiind „ansamblul atribuţiilor
şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor
de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală”.
Funcţiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate şi instituţie publică în
parte.
Funcţionarul public este persoana numită, într-o funcţie publică şi învestită în
mod legal cu atribuţiile acesteia, persoana titulară de drepturi şi obligaţii chemată
să le exercite în scopul realizării competenţei autorităţii publice sau instituţiei
publice din care face parte funcţia publică.
În Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 2 alin 2,
funcţionarul public este definit ca fiind „persoana numită, în condiţiile prezentei
legi, într-o funcţie publică”.
Conform Statutului, totalitatea funcţionarilor publici din autorităţile şi instituţiile
publice din administraţia publică centrală şi locală constituie Corpul
funcţionarilor publici; persoana căreia i-a încetat raportul de serviciu din motive
neimputabile ei îşi păstreaza calitatea de funcţionar public, continuând să facă
parte din corpul de rezervă al funcţionarilor publici.
Clasificare
Funcţiile publice se clasifică în funcţii publice generale şi funcţii publice
specifice (vezi lista de la sfârşitul lucrării).
Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor
cu caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în
vederea realizării competenţelor lor generale.
Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor
cu caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice, în vederea realizării
competenţelor lor specifice.
1. Funcţionarii publici se pot clasifica după nivelul studiilor absolvite astfel:
ƒ funcţionari publici din clasa I pentru funcţiile a căror ocupare necesită
studii superioare de lunga durată, absolvită cu diplomă de licenţă sau
echivalentă;
ƒ funcţionari publici din clasa a II-a pentru funcţiile a căror ocupare se cer
studii de scurtă durată, absolvite cu diplomă;
ƒ funcţionarii publici din clasa a III-a pentru funcţiile a căror ocupare se cer
studii liceale, absolvite cu diplomă.
2. O altă clasificare a funcţionarilor publici este după nivelul atribuţiilor
titularului funcţiei publice, astfel:
ƒ categoria înalţilor funcţionari publici;
ƒ categoria funcţionarilor publici de conducere;
ƒ categoria funcţionarilor publici de execuţie.
Funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice din clasele a II-a şi a III-a pot
ocupa numai funcţii publice de execuţie, cu excepţiile prevăzute de legile
speciale.
Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde conform art. 11 din Statut,
persoanele numite în următoarele funcţii:
ƒ secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului;
ƒ consilier de stat;
ƒ secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale;
ƒ prefect;
ƒ subprefect;
ƒ secretar general al prefecturii, secretar general al judeţului şi al
municipiului Bucureşti;
ƒ director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale.
Categoria funcţionarilor publici de conducere, cuprinde persoanele numite în
una din următoarele funcţii:
ƒ secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi
comunei;
5
ƒ director general adjunct, director şi director adjunct din aparatul
ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale;
ƒ director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice
descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul aparatului propriu al
autorităţilor administraţiei publice locale;
ƒ şef serviciu;
ƒ şef birou.
Funcţionarii publici de conducere au fost stabiliţi ca fiind cei care
organizează, coordonează, îndrumă şi controlează activităţile care implică
exercitarea prerogativelor de putere publică, sub autoritatea unui funcţionar
public ierarhic superior sau a unui demnitar.
Categoria funcţionarilor publici de execuţie cuprinde:
ƒ funcţionari publici de execuţie din clasa I - persoanele numite în
următoarele funcţii publice: expert, consilier, inspector, consilier juridic,
auditor.
ƒ funcţionari publici de execuţie din clasa a II-a - persoanele numite în
funcţia publică de referent de specialitate.
ƒ funcţionari publici de execuţie din clasa a III-a - persoanele numite în
funcţia publică de referent.
De asemenea, funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade
profesionale, după cum urmează:
ƒ superior, ca nivel maxim;
ƒ principal;
ƒ asistent;
ƒ debutant.
3. Funcţionarii publici sunt debutanţi sau definitivi.
a.) pot fi numiţi funcţionari publici debutanţi persoanele care au promovat
concursul pentru ocuparea unei funcţii publice şi nu îndeplinesc condiţiile
prevăzute de lege pentru ocuparea unei funcţii publice definitive.
b.) pot fi numiţi funcţionari publici definitivi:
ƒ funcţionarii publici debutanţi, care au efectuat perioada de stagiu
prevăzută de lege şi au obţinut rezultat corespunzător la evaluare;
ƒ persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin concurs şi care
au vechimea în specialitatea corespunzătoare funcţiei publice, de
minimum 12 luni, 8 luni şi, respectiv, 6 luni, în funcţie de nivelul
studiilor absolvite;
ƒ persoanele care au promovat programe de formare şi perfecţionare în
administraţia publică.
Accesul la funcţia publică
Ocuparea funcţiilor publice vacante se face prin promovare, transfer,
redistribuire şi concurs.
Poate fi funcţionar public persoana care conform art. 50 din Statutul
funcţionarilor publici îndeplineşte următoarele condiţii:
ƒ are cetăţenia română şi domiciliul în România;
ƒ cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
ƒ are vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
ƒ are capacitate deplină de exerciţiu;
ƒ are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care
candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate;
ƒ îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică;
ƒ îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice;
ƒ nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra
umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în
legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a
unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar
face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei
în care a intervenit reabilitarea;
ƒ nu a fost destituită dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani;
ƒ nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin
lege.
Pentru categoria înalţilor funcţionari publici, în art. 15, au fost stabilite drept
condiţii alături de condiţiile generale de acces la o funcţie publică menţionate
mai sus, următoarele:
ƒ are studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau
echivalentă;
ƒ a absolvit programe de formare specializată şi perfecţionare în
administraţia publică sau în alte domenii specifice de activitate,
organizate, după caz, de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte
instituţii specializate, organizate în ţară sau în străinătate, ori a dobândit
titlul ştiinţific de doctor în specialitatea funcţiei publice respective;
 Prezentarea generală a sistemului administraţiei publice din România
___________________________________________________________________
ƒ are cel puţin 7 ani vechime în specialitatea funcţiei publice respective;
ƒ a promovat concursul organizat pentru ocuparea unei funcţii publice.
Personal contractual
Personalul din aparatul de lucru al autorităţilor şi instituţiilor publice, care
efectuează activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire,
întreţinere-reparaţii şi de deservire, este angajat cu contract individual de muncă.
Persoanele care ocupă aceste funcţii nu au calitatea de funcţionar public şi li se
aplica legislaţia muncii.
Aşa după cum se precizează în chiar cuprinsul său, prevederile Statutului
funcţionarilor publici nu se aplică:
ƒ personalului salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor
publice, care desfăşoară activităţi de secretariat, administrative, protocol,
gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire, precum şi altor categorii
de personal care nu exercită prerogative de putere publică;
ƒ personalului salariat încadrat, pe baza încrederii personale, la cabinetul
demnitarului;
ƒ corpului magistraţilor;
ƒ cadrelor didactice;
ƒ persoanelor numite sau alese în funcţii de demnitate publică.
Lista cuprinzând funcţiile publice aşa cum este ea prezentată în Anexa I din
Legea nr. 188-1999 privind Statutul funcţionarilor publici:
I. Funcţii publice generale:
1. secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului;
2. consilier de stat;
3. secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale;
4. prefect;
5. subprefect;
6. secretar general al prefecturii, secretar general al judeţului şi al municipiului
Bucureşti;
7. director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale;
8. director general adjunct, director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi
al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
9. secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi
comunei;
10. director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice
descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul aparatului propriu al
autorităţilor administraţiei publice locale;
11. şef serviciu;
12. şef birou;
13. expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor;
14. referent de specialitate;
15. referent.
II. Funcţii publice specifice:
1. arhitect-şef;
2. inspector de concurenţă;
3. inspector vamal;
4. inspector de muncă;
5. controlor delegat;
6. comisar.
Autorităţi responsabile cu gestionarea corpului funcţioanrilor publici
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, funcţionând în
subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, este instituţia responsabilă
cu gestionarea corpului funcţionarilor publici. .
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are următoarele atribuţii 11 :
a) elaborează politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice si
al funcţionarilor publici;
b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia publica şi
funcţionarii publici;
c) monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia
publică şi funcţionarii publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
11
Conform art. 20 din Legea nr. 188 din decembrie 1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr. 251 din 22 martie 2004.
d) elaborează reglementari comune, aplicabile tuturor autorităţilor şi
instituţiilor publice, privind funcţiile publice, precum şi instrucţiuni privind
aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor
publici;
e) elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare
pentru funcţionarii publici;
f) stabileşte criteriile pentru evaluarea activităţii funcţionarilor publici;
g) centralizează propunerile de instruire a funcţionarilor publici, stabilite ca
urmare a evaluării performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor
publici;
h) colaborează cu Institutul Naţional de Administraţie la stabilirea tematicii
specifice programelor de formare specializată în administraţia publică şi de
perfecţionare a funcţionarilor publici;
i) întocmeşte şi administrează baza de date cuprinzând evidenţa funcţiilor
publice şi a funcţionarilor publici;
j) aprobă condiţiile de participare şi procedura de organizare a selecţiei şi
recrutării pentru funcţiile publice generale, avizează şi monitorizează
recrutarea pentru funcţiile publice specifice;
k) realizează redistribuirea funcţionarilor publici cărora le-au încetat
raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
l) acordă asistenţă de specialitate şi coordonează metodologic
compartimentele de resurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
administraţiei publice centrale şi locale;
m) participă la negocierile dintre organizaţiile sindicale reprezentative ale
funcţionarilor publici şi Ministerul Administraţiei şi Internelor;
n) colaborează cu organisme şi cu organizaţii internaţionale din domeniul
său de activitate;
o) elaborează anual, cu consultarea autorităţilor şi instituţiilor publice,
Planul de ocupare a funcţiilor publice, pe care îl supune spre aprobare
Guvernului;
p) întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor publice şi
al funcţionarilor publici, pe care îl prezintă Guvernului.
Institutul Naţional de Administraţie 12 este o instituţie publică cu
personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi
Internelor care asigură gestionarea formării şi perfecţionării pregătirii
profesionale a funcţionarilor publici din România.
INA elaborează strategia şi asigură formarea şi perfecţionarea pregătirii
profesionale specializate în administraţie, pentru funcţionarii publici si
personalul angajat cu contract individual de munca în cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice, pentru persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate
publica sau asimilate acestora, din administraţia publica centrală şi locală,
precum şi pentru alte persoane interesate.
De asemenea, Institutul Naţional de Administraţie realizează studii, proiecte
şi publicaţii în domeniul administraţiei publice, dezvoltă relaţii de colaborare
cu alte instituţii din domeniul administraţiei, din ţară sau din străinătate.
Institutul Naţional de Administraţie este abilitat să certifice si să acorde
atestate de conformitate cu standardele internaţionale de calitate din domeniu,
pentru administraţiile publice locale.
Bibliografie:
ƒ Constituţia României din 31/10/2003, www.constitutia.ro
ƒ Legea nr. 188 din decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
publicată în Monitorul Oficial nr. 251 din 22 martie 2004;
ƒ Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 privind administraţia publică locală,
publicată în Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001;
ƒ Ioan Alexandru, Mihaela Cărăuşan, Sorin Bucur, Drept administrativ,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005;
ƒ Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea şi funcţionarea
Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial nr.
164 din 2 aprilie 2001;
ƒ Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, publicată în Monitorul
Oficial nr. 658 din 21 iulie 2004;
ƒ Ordonanţa nr.81 din 30 august 2001 privind înfiinţarea şi organizarea
Institutului Naţional de Administraţie;
ƒ Ion Plumb, Armenia Androniceanu, Oana Abăluţă, Managementul
serviciilor publice, Bucureşti, ASE, 2000.
ƒ Adina Berciu- Drăghicescu- Oana Iucu, Manual de secretariat şi
asistenţă managerială, www.unibuc.ro/eBooks/stiinteADM.
12
Ordonanţa nr.81 din 30 august 2001 privind înfiinţarea şi organizarea
Institutului Naţional de Administraţie