Sunteți pe pagina 1din 1

4.

Consider ca adolescentul Cioran este un teribilist, in primul rand, deoarece ii place sa bea, nu
pentru bautura in sine ci pentru starea eufrica si diversiunile oferite de aceasta.
De asemenea, prin incercarea sa de a iesi din tipar si de a se depasi pe sine, din dorinta de a
descoperi lumea prin prisma omului incercat si de a se lasa descoperit, vrea cu nestavilire sa fie
considerat anormal, sa fie incercat de o drama, de o criza care sa ii justifice tensiunea nervoasa si
spiritul teribilist care-l indeamna sa vada universul existential din doua perspective complet
diferite: fie prin prisma adolescentului coplesit de realitate si de ideea maturitatii, fie prin prisma
eroului nedescoperit, a omului superior, ale carui capacitati inca neinstrumentate pe deplin nu pot
fi cuprinse de mintea omului de rand.
Pe de alta parte, crizele existentiale ale varstei aprind in sufletul oricarui adolescent dorinta de a
schimba lumea si tiparele normalitatii odata cu ea, de a purta in coltisoarele mintii lor tate
raspunsurile la intrebarile care i-au framantat pe altii decenii intregi, dorinta de a raspandi in
tate cele patru vai esenta si perceptia sa.
In concluzie, adolescentul Cioran este la fel de teribilist ca toti adolescentii de care vrea cu
ardoare sa se distinga, dorindu-si cu orice pret sa-si lase amprenta asupra acestei lumi haotice
care are tendinta de a se regenera si de a-i arunca pe toti cei normali in negurile uitarii.
5. Adolescentul Cioran polemizeaza cu ideea normalitatii care ii inducea o stare imensa de
nefericire, datorita teribilismului varstei, care-l facea sa-si doreasca sa fie special, sa fie diferit de
ceilalti, eventual afectat de relatia cu parintii pentru a putea avea un tipar deosebit dupa care sa-si
ghideze viata si scrierile. Intr-unul din momentele sale de cumpana, mama sa, femeie evlavioasa
i-a zis daca as fi stiut, as fi avortat!, declaratie care ii face o nespusa placere adolescentului
Cioran intru cat pune in evidenta o alta latura ascunsa a mamei sale, si il determina pe el sa se
gandeasca ca a fost un accident, starnindu-i astfel pasiunea pentru sine insusi si dorinta de a se
afirma.
Acesta este revoltat de gandul ca este la fel ca toti ceilalti, aspiratiile si orizonturile sale
intinzandu-se cu mult fata de conditia simpla a omului de rand care de multe ori se pierde pe sine
in incercarea de a o depasi.
Insomniile sale, insuportabile pentru omul normal, devin pentru el aripile artificiale care l-au
scos pe Icar din labirintului lui Dedal, in acest caz fiind reprezentat de bariele stricte si putin
maleabile ale conventionalului, insa, la fel cum aripile s-au topit prea aproape de soare,
insomniile devin in curand o povara, starea de constiinta de sine si a realitatii din jur cauzandu-i
o tensiune nervoasa de nedescris, starea de veghe si orgoliului coplesindu-l putin cate putin,
afundandu-se tot mai adanc in abisul inlantuitor al crudei luciditati.
6. Insomnia este un act de eroism, deoarece cel ce trebuie sa o suporte este condamnat sa vada
lumea prin perspectiva omului lucid, este inlantuit de zilele si noptile interminabile fara dulcea
scapare a somnului care te cufunda in uitare si iti lasa falsa impresie a unui nou inceput, al unei
noi zile, in care poate lucrurile vor fi diferite. Experienta luciditatii este pentru Emil Cioran ca o
lama cu doua taisuri, ea aducandu-i o mare bucurie si flatandu-i orgoliul, deoarece datorita ei
iesise in sfarsit din tiparele normalitatii si isi permitea in mod arogant sa afirme ca destinul sau,
diferit de al celorlati este indreptat spre fapte marete datorita constientei de sine pe care i-o
confereau insomniile, insa este si un blestem acestea devenind in curand insuportabile, revera
luand sfarsit in mod abrupt, intrucat, oricat de diferit se vroia Cioran, spiritul sau, la fel ca al toti
celorlati, nu putea suporta viata lipsita de alinarea cufundarii in inconstienta somnului, constiinta
de sine devine trgica, iar aroganta se transforma curand in nefericirea omului lucid.