Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Trebuie amintit faptul ca, pentru a putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o anumita
zona, este necesar sa se verifice existenta unui flux de turisti care sa viziteze zona respectiva.
Pentru ca turistii sa vina, e nevoie mai intai sa existe posibilitatea de cazare. Daca nu se
procedeaza asa, vor exista numai fluxuri de turisti care nu vor contribui la dezvoltarea bogatiei
zonei, ci numai vor utiliza resursele fara alta posibilitate de a oferi beneficii importante pentru
comunitate.
Ca definitie unanim acceptata, turismul rural este un tip de servicii turistice in zone
rurale, de cazare si servire a mesei, caracterizat printr-o oferta de servicii localizate in mici
centre rurale. Cladirile au capacitate redusa, de obicei prezinta interes arhitectonic, fiind decorate
intr-un stil rustic, care aminteste de locuintele traditionale. Se acorda o atentie deosebita
gastronomiei locale traditionale si de cele mai multe ori sunt conduse intr-un sistem familial.
Practicarea turismului rural se face intr-un spatiu rural bine pastrat, cu specificul sau
rustic, dar nu necesita neaparat activitati in sectorul primar.
Un spatiu fara oameni si fara produse nu poate raspunde atentiei turismului rural si la fel
turismul rural nu-si gaseste toate dimensiunile decat in modul viu de primire al populatiei
autohtone.
Se poate porni de la premisa ca turistul are nevoie de turism rural, dar si satul are nevoie
de turism rural.
Dupa viata agitata si stresul marilor orase, turistul roman sau strain isi doreste o vacanta
linistita in contact cu natura, cu traditionalul (un european din patru isi petrece vacanta la tara).
Pe de alta parte, satul are nevoie de turism rural.
Turismul rural nu s-a nascut intr-o forma spontana, ci a fost creat in urma cercetarilor si
proiectat de catre Guvernele si Ministerele Agriculturii si Turismului din tarile Comunitatii
Europene pentru a da raspunsuri la o serie de probleme create de situatia zonelor rurale si anume:
- reducerea puternica a veniturilor agrare;
-imbatranirea si abandonarea agriculturii;
-noua cerere privind mediul;
-stabilitatea populatiei;
Teoretic, nu exista asezare rurala care sa nu poata oferi cel putin un produs de marca de
natura sa suscite interesul turistului. Conditia prealabila .este ca marca sa fie autentica, originala,
iar eforturile depuse pentru impunerea ei sa faca posibile cunoastere a si ulterior recunoasterea si
cautarea ei. Extrapoland acest aspect la satul romanesc, este evident ca, la nivelul majoritataii
asezarilor rurale, emblematica definitorie a acestora este multipla : calitatea peisajului si caldura
sufleteasca a locuitorilor, operele de arta si de tehnica populara, indeletnicirile traditionale,
portul popular, obiceiurile, gastronomia, resursele locului fac corp comun. Cheia consta in
perpetuarea acestei diversitati, dar si decelarea elementelor care confera un plus de specificitate
locala si care pot deveni in consecinta produse de marca, a caror unicitate le poate asigura
consacrarea in circuitul turistic.