Sunteți pe pagina 1din 5

Dorobanu George

Roman-Englez

Subdialectul maramureean

Subdialectul maramuresean este considerat drept grai arhaic vorbit in arii marginale si
isolate. Doar Maramuresul ar putea fi o mica arie dialectala distincta prin anumite
particularitati fonetice deosebite.
Argumentele aduse de Romulus Todoran certifica faptul ca putem vorbi cu certitudine
de un subdialect maramuresean cel de-al cincilea subdialect dacoroman. In ceea ce
priveste morfoligia acestui subdialect :
Substantivul

Unele substantive de la declinarea a III a au trecut la declinarea a II a : berbecuberbece; iepuru-iepure; sorec-soarece. Sunt de genul feminine urmatoarele
substantive care in limba literara sau in alte graiuri au alt gen: fluiera-fluier; claneta-

clarinet; salama-salam; minuta-minut; plumina-plmn.


Substantivul casa are pluralul cs. Unele substantive feminine terminate la singular
in au forme duble la plural e sau i : comun, comune, comuni; rot, rote, ro

etc.
Substantivele feminine care au in limba literara pluralul n e, fac plurarul in cand

sunt precedate de consoanele dure s, z, : fa-fe.


Neutrele terminate in s, z, fac plurarul in : ora, bra, izvoar, topoar. Unele

substantive neutre au plurarul in e sau uri : cot, cote, coturi; horn, horne, hornuri.
Alaturi de forma sintetica a genitivului la substantivele masculine si feminine : casa
nirelui,oaspe nires,nezu nep,ua curt. Alteori genitivul se construieste cu prepozitia
la hornu de la casa, cura de la cos etc. Pentru substantivele care denumesc gradele de
rudenie se foloseste articolul genitival proclitic lu atat pentru masculine cat si pentru

feminine : Ionu lu Marcu, Ana lu Mariuca etc.


Dativul este redat prin constructia acuzativ cu prepozitia la : la fata ii place de baiat,
claca la popa. Substantivele masculine, la vocative sunt precedate, de obicei de
interjectia m (i) : m (i) omule, m (i) copilule iar la feminin de tu : tu muiere, tu
copil etc. Vocativul numelor proprii feminine se termina in : An! Paulin ! etc.

Articolul

Articolul enclitic l nu se mai pronunta : cintecul mamei, obiceiul, mutul, badiul,

domnul.
Articolul hotarat masculin lui sub forma lu se intrebuinteaza la numele proprii si la

cele care exprima gradele de rudenie : curtea lu An, ii scrie carte lu soru-sa.
Articolul posesiv este invariabil : a neu, a me, a nei, a mele. Articolul adjectival are
urmatoarele forme : l, i, ai, al, le. La genitiv-dativ, articolul adjectival este

invariabil : la calu l bun calului cel bun.


Adjectivele feminine terminate in sau e : gre (<grea), r (<re<rea). Al doilea
termen al comparatiei se leaga prin ca : Gheorge ii mai mare ca Ion; el ii mai bun ca
mine. Superlativul relativ se formeaza in felul urmator :l mai bun,ai mai bun, i mai

buni, ali mai bune.


Superlativul absolut se formeaza cu tare : tare bun, tare cuminte i rar cu foarte.

Pronumele

Pronumele personal de persoana I singular este io.


Pronumele posesiv: un singur posesor: sg. a neu, a me, a tu, a ta, a lui; pl. a nei, a
mele, a tai, a tale, a lor; mai muli posesori ; sg. a nost, a nost, a vost, a vost, a lor;

pl. a noti, a noste, a voti, a voste.


Pronumele relativ-interogativ: formele de genitiv si dativ ale pronumelor cine si care

sunt analitice: a lu cine i casa asta ?, i dau la care i trb.


Pronumele si adjectivele demonstrative: de apropiere: acesta, tia, asta, atea, estea:
de deprtare: acela, ia, aia, alea, elea.

Numeralul

Numeralele cardinale se deosebesc prin aspectul fonetic: dou, tri, apte, pte, unpe,

doipe, tripe etc.


Numeralele ordinale se formeaza cu articolul invariabil a: a doilea, a treilea, a
patrulea etc.

Verbul

Verbele de conjugarea a II a au terminaia infinitivului n e: a be, a vre, a ave. Unele


verbe: a se chinui, a se necji sunt conjugate la diateza activ ca n limba veche: M-

am dus slug i am chinut mult vreme; Am lucrat i am necjit .


Particularitati morfologice inovatoare in ceea ce priveste morfologia ar putea fi
apocopa silabic: acas>aca, carne>ca si in cazul numelor proprii : Irina>Iri,
Ioane>Ioa. Apocopa este destul de frecventa la nivelul verbului: o sa culeg>o cule,
si-om face>si-o fa. La imperativ: nu face >nu fa. O particularitate importanta o
constituie lipsa elementelor derivative, la verbele de conjugarea a IV a care se conjuga
cu anumite sufixe morfologice esc, esti, este: ametesc>ame, cltete>(m) clt,

colocotete>clocot.
nregistrm o lips a sufixelor morfologice i la conjunctiv la persoana a III a singular
si plural: s coseasc>s cosa, s grpeze>s grape. La verbele iotacizate, au aprut
anumite forme pentru a evita omonimele: eu s in, eu s rmai, tu s pui etc. Aceste
variante analogice sunt folosite la conjunctiv prezent pentru a evita omonimia cu
indicativul prezent: s pun>s pui. Existena unor forme perifrasice formate din
perfectul compus al verbului a fi si participiul verbului de conjugat: mai mult ca
perfectul : fugise>am fo fugit; perfectul compus : s-a dus>s-o fo dus. Prin aceste
forme, graiul din Maramure se nscrie n aria dialectal de nord a dacoromaniei.

Fonetica
Dac ntr-un cuvnt exist doi e, primul se deschide: fete > feate.
Diftongul oa > o: nopt e.
Consoanele s, z, , j, , , r au un caracter dur, ceea ce face ca vocalele anterioare s
devin centrale, iar diftongul ea s se monoftongheze la a: singur > sngur , sear >

sar, in > n, zi > , zeam > zeam, jir > jr.


E > n prepoziia pe > p.
Diftongul ia > ie: muiat > muiet, biat > biet.
Absena diftongului i n cuvintele: cine, pine, mine, mini > cne, pne, mne.
Pstrarea lui etimologic n mblu, nflu, ntru.

Existena fonetismelor arhaice i : c, os, oc.


Mutarea sonantelor l, n urmate de e sau i: lemne > lemne, vine > vine.

Palatalizarea labialelor se afl ntr-un stadiu avansat i are forme specifice:


p + e, i, i > (p)t: piele > ptele

b + e, i, i > (b)d: bine > bdine


f + e, i, i > s: s fie > s sie
v + e, i, i > z: vierme > zierme
m + e, i, i > mn: mic > mnic

Bibliografie :
Elemente de istoria limbii romane i dialectologie-Dudu

Ana-Maria
www.scribd.com

S-ar putea să vă placă și