Sunteți pe pagina 1din 2

Omeni

Cand eram mic toata omenirea-mi parea incredibila


de la ultimul pungas pana la prima teasta capabila
dar, eu m-am schimbat iar totul a ramas la fel, o lume mizerabila.
in orase, politruci josnici arunca limba in col si-n coace iar taranii isi aprind
tigara, dand o dusca, hranind-usi dorinta execrabila
ce le pasa lor? cat timp slanina e pe masa iar ceapa-n burdihan, las sa
moara tati! striga, halind inc-o bucata si-nco bucata din otrava comestibila
justitia, o stoarfa de la coltul strazi, nimeni nu da doi bani, oarba si la
propriile picioare grase si fara de folos, bratul lung, da, pana la buzunarul cel
mai apropiat, corect, justitia cu adevarat nobila.
Tineri, iuti la manie dar inceti la minte, rapizi in vorba dar discursul te lasa
rece, nu te contesta, nu nu nu, doar te lipesc de partea carosabila
plange un copil bolnav, caci spitalul s-a inchis, n-au avut fonduri saraci, ce sa
faca? iar guvernul le raspunde cu un un deget sus spre soare, mijlociul, care
altul? ar fi vrut si ei sfiosi sa mai dea cate-o faina, insa, graul, a fugit, totusi
ce dorinta nobila!
Ne prefacem ca ne pasa, cand de fapt, chiar si tu, stimabila doamna, nu dai
nici doi bani pe omul mort de-afara, poate nici n-ar trebui sa-ti pese, oare lui
chiar i-ar pasa de soarta ta lamentabila?
cred ca nu, il doare-n paispe si de tine si de mumata, dar secretul sta in
faptul ca pare sa iti pese, asta conteaza, prosterneaza-te frumos si ai sa
scapi de-o soarta oribila.
Cei ce inca stiu s-adune fug, si pe buna dreptate, in alte tari unde-i aceeasi
chestie, doar ca mai bine mascata, ei, isi duc cu sine masca si s-ascund de
propria identitate, da, o masca, o masca portabila.
Omenirea nu e incredibila, ba chiar, e prea putin credibila! Domneste prostia
si-nteresu iar dezamagirea mea e inimaginabila,
cel mic a murit, sufocat de putoarea palpabila,
acum strigam: socrate, ce viata incredibila!