Tarile scandinave, un posibil model pentru administratia publica

din Romania
Prof.univ.dr. Armenia ANDRONICEANU,
Catedra de Administratie si Management Public
Facultatea de Management
Academia de Studii Eeconomice din Bucuresti

1. Prezentarea contextului general al cercetarii

Analiza modelelor administrative scandinave este interesanta deoarece ne ofera posibilitatea
sa cunoastem particularitatile sistemelor administrative si sa intelegem cum acestea au contribuit in
timp la asigurarea unui standard de viata corespunzator cetatenilor din nordul Europei. Rezultatul este
unul deja cunoscut si poate fi exprimat sintetic astfel: bunastare generala si organizare coerenta
potrivit asteptarilor si nevoilor cetatenilor.
Finlanda este un model al profesionalismului, eticii si moralei in ceea ce priveste modalitatile
de rezolvare a cerintelor si de satisfacere a nevoilor cetatenilor. Acest aspect este vizibil daca urmarim
evolutia indicelui de percepere a coruptiei apreciat pe plan international de catre factorii politici si
oamenii de afaceri (PCI Perceived Corruption Index, deseori evocat si sub numele de Transparency
Index) in cadrul studiului elaborat de organizatia Transparency International. Finlanda a inregistrat
astfel un nivel de 9,6 puncte in anul 2003 fata de Romania care a inregistrat doar 2,9 puncte in aceeasi
perioada. In timp ce Finlanda ocupa primul loc, fiind tara cu nivelul cel mai scazut al coruptiei din
Europa, Romania se situeaza abia pe locul 83 in ierarhia celor 133 de tari monitorizate in anul 2003 de
catre Transparency International.
Factorii politici de decizie si oamenii de afaceri recurg frecvent la astfel de instrumente pentru
a evalua nu numai starea unei economii in contextul international actual, ci si progresele durabile
realizate in procesul reformelor economice, legislative si institutionale. De acestea depinde, in ultima
instanta, succesul si siguranta in afaceri, stabilitatea economicosociala si politica a respectivei tari.
Suedia este una dintre cele mai dezvoltate tari ale lumii, clasata printre primele din punctul de
vedere al indicatorilor de dezvoltare economica si demografica (a sasea in 2000) si cu o valoare
ridicata a PIB (peste 20.000 USD) pe locuitor. Trebuie mentionat faptul ca in anul 2004 Suedia era
tara din Uniunea Europeana cu cel mai inalt nivel de investitii pentru dezvoltare si cercetare (peste
3% din PIB). Spre deosebire de celelalte tari dezvoltate din UE, in Suedia, in anii 90, domeniul
serviciilor de interes public a cunoscut cea mai mare dinamica a numarului locurilor de munca cu o
pondere de peste 60% in PIB. Iata de ce e cazul sa avem in vedere si exemplul Suediei intrucat este
nevoie si in Romania de o mai intensa preocupare pentru investitii in cercetare si dezvoltare care sa
atraga o mai buna educatie a populatiei dar si introducerea si valorificarea cunostintelor in sectorul
public pentru a oferi un plus de transparenta, functionalitate si eficienta.
2. Principalele asemanari intre sistemele administrative din Finlanda si Suedia
Atat Finlanda cat si Suedia au cate un sef de stat cu un rol mai mult sau mai putin simbolic.
Asemanarea consta in atributiile similare ale sefului statului in relatie cu executivul. Astfel, in

PCI se refera la perceperea gradului de coruptie asa cum il resimt (1) oamenii de afaceri, (2) analistii de risc si
(3) publicul larg dintro tara. Indicele variaza de la 10 (nivel maxim de probitate) la 0 (nivel maxim de
coruptie). Notarea se realizeaza in fiecare tara pe baza unor studii independente (anchete) elaborate pe
parcursul ultimilor ani.
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
5/2005

Finlanda, Presedintele numeste candidatul lui la functia de Prim Ministru iar in Suedia puterea regala e
limitata la atributii oficiale si ceremoniale insa, de curand unul dintre rolurile sefului statului este si
acela de a-l propune pe Primul Ministru.
Parlamentul, atat al Suediei, cat si al Finlandei, are cate o structura cu atributii
asemanatoare: in Suedia, Parlamentul are un prezidiu format din 4 purtatori de cuvant dintre care unul
propriu (Talman) cu rol de coordonator al activitatii Parlamentului provenind din randurile membrilor
partidelor politice, in timp ce in Finlanda membrii Parlamentului aleg un purtator de cuvant si doi
adjuncti cu atributii in planificarea si aprobarea agendei sedintelor plenare precum si a chestiunilor
conexe problemelor legate de sedintele in plen.
Ambele state au cate un Parlament unicameral. Cel suedez are 349 de membri iar cel
finlandez 200 membri insa toti sunt alesi in mod direct la fiecare patru ani.
O alta asemanare este referitoare la initiativa legislativa care, in ambele cazuri apartine
Guvernului. Cu toate acestea si membrii Parlamentului pot veni cu propuneri.
Asemanari se inregistreaza la nivelul Cabinetului Primului Ministru unde sunt structuri
asemanatoare din punctul de vedere al atributiilor. Astfel, in Suedia, la nivelul cabinetului Primului
Ministru, exista Biroul Primului Ministru (Stadtradsberedningen) care este format din aproximativ 55
de persoane si este divizat in doua: Unitatea de Informare Politica si Consultanta care reuneste
reprezentanti politici, organizati potrivit unor principii clare si Departamentul de Legislatie care este
format din persoane fara orientare politica si se implica in toate procedurile constitutionale si legale. In
Finlanda Biroul Primului Ministru functioneaza ca un minister si are trei componente: Departamentul
General (activitati administrative, serviciul de traduceri si arhivele), Compartimentul de Informare si
Grupul de Planificare a Politicilor Publice.
In ambele state administratia e structurata pe trei nivele: national, regional si local iar
institutiile de la nivelele inferioare au ca principala atributie implementarea deciziilor luate pe
nivelurile superioare. Totusi, din punctul de vedere al descentralizarii, exista diferente majore la care
se va reveni in sectiunea urmatoare.
Este de remarcat ca ambele sisteme administrative recunosc nivelul european ca nivel distinct
si cu un impact major asupra guvernarii dar si asupra vietii de zi cu zi, fapt ce justifica legitimitatea
reprezentantilor in structurile europene.
3. Principalele deosebiri intre sistemele administrative analizate
Pentru inceput, este de remarcat ca Finlanda este e o republica prezidentiala in timp ce Suedia
este o monarhie constitutionala.
Suedia inregistreaza o particularitate in cadrul autoritatii judecatoresti in ceea ce priveste
existenta unei curti administrative speciale cunoscuta sub denumirea de Curtea Superioara
Administrativa a tuturor instantelor.
O alta distinctie se poate face la nivelul legislatiei de baza. Astfel, Constitutia suedeza
adoptata in anul 1978 se bazeaza pe trei legi fundamentale: Legea referitoare la modalitatile de
guvernare, elaborata in 1974, Legea pentru succesiune, datand din anul 1810, Legea libertatii presei,
elaborata in 1949. In 1991 a fost introdusa a patra lege fundamentala, aceea referitoare la libertatea de
exprimare. Constitutia finlandeza nu are alte acte fundamentale ci doar legi ordinare care detaliaza
prevederile sale.
In ceea ce priveste modul de elaborare a propunerilor legislative in Guvern, modalitatile de
lucru sunt substantial diferite. Astfel, in Finlanda, ministerele impreuna formeaza Consiliul de Stat a
carui misiune este aceea de a pregati continutul proiectelor de legi care urmeaza sa fie inaintate
Parlamentului in numele Presedintelui. Ministrii lucreaza, pe de o parte in cadrul ministerelor in care
au fost numiti dar, pe de alta parte si in cadrul Guvernului. Aceasta ultima forma implica participarea
in Comitetele Cabinetului, sesiunile plenare si sesiunile prezidentiale. Ministerele se ocupa de
asemenea de un consistent pachet de probleme administrative care intra in competenta conducerii
centrale.

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
5/2005

Programul saptamanal de pe agenda Guvernului cuprinde, pe langa activitatea desfasurata in

cadrul ministerului, o serie de reuniuni speciale cum ar fi urmatoarele: Comitetul de Cabinet in
domeniul Finantelor, Sesiunea Plenara a Guvernului, Sesiunea Prezidentiala, Sesiunea Guvernamentala
de Seara, Comitetul de Cabinet pentru Politica Externa si Securitate, Comitetul de Cabinet pentru
Afacerile Uniunii Europene, Comitetul de Cabinet pentru Afaceri Economice.
Propunerile de decizii sunt elaborate de functionarii publici din cadrul ministerelor. Este
acceptata varianta care intruneste mai multe voturi, iar in cazurile de egalitate, seful Cabinetului are
votul decisiv.
O alta particularitate in ceea ce priveste modelul finlandez este existenta Sesiunii
Guvernamentale de Seara, numita si Scoala de Seara cu rol important in procesul decizional in care
este implicat executivul. Aceasta reprezinta un cadru informal si confidential in care se desfasoara
intalnirile intre membrii Consiliului de Stat, ocazie cu care au loc dezbateri importante pe probleme de
politica si unde se contureaza de cele mai multe ori variante de decizii care ulterior sunt analizate,
avizate de Consiliu si inaintate Parlamentului in numele Presedintelui Consiliului care este Primul
Ministru. La aceste intalniri, pot fi invitati experti in diverse domenii de interes.
In Suedia, membrii Cabinetului au intalniri foarte dese, si in fiecare joi desfasoara sedinte in
plen intr-un cadru formal in care se iau si decizii. Sedintele plenare ale Cabinetului sunt conduse de
Primul Ministru. Cabinetul fundamenteaza decizii referitoare la politica guvernamentala, in timp ce
alte probleme minore sunt discutate separat de catre ministri sau in cadrul unor grupuri mici
recunoscute formal de catre Guvern. Se observa astfel o anumita tendinta de centralizare la nivelul
Guvernului suedez contrabalansata insa de un numar mare de agentii si comisii care functioneaza in
subordinea sa si care au atributii clar determinate. Aceasta inseamna ca decizii de politici importante
sunt luate de agentiile independente din subordinea ministerelor si de grupurile constituite la nivelul
districtelor. In fapt doar deciziile politice sunt luate la nivelul Cabinetului.
Unul din motivele pentru care ministerele suedeze sunt restranse ca dimensiuni ca dimensiune
este rolul important jucat de numeroasele comisii si comitete care opereaza alaturi de ele. Exista in
prezent aproape 200 de astfel de comitete si comisii care au activitate permanenta.
O alta distinctie intre sistemul suedez si cel finlandez este la nivelul managementului public
suedez care cuprinde grupuri si institutii de cercetare, care isi desfasoara activitatea pe langa diferite
universitati. Exemple : Divizia pentru Politica din cadrul Ministerului Finantelor, Institutul National de
Cercetari Economice (KI) si Statisticile Suedeze (SCB). In plus, Guvernul are si posibilitatea apelarii
la comisii (comitete) de informare (consultare) si ancheta. Acestea sunt formate din membri ai
Parlamentului, reprezentanti ai conducerii, ori alte organizatii interesate in problematica analizata,
experti in stiinte ori reprezentanti ai grupurilor administrative. Numarul total de persoane implicate in
astfel de activitati nu este mai mare de zece.
Se pot identifica deosebiri si in ceea ce priveste administratia locala. Astfel, in Finlanda, nu
exista o administrare guvernamentala exercitata direct la nivel regional, dar se pot constitui federatii
municipale, ca urmare a relatiilor puternice de cooperare. Astfel, s-au format federatii de dimensiuni
mari in special in domeniul sanatatii si educatiei. In Finlanda exista mai mult de 400 astfel de federatii
municipale si aproximativ 460 de municipalitati divizate in doua categorii: districte si orase.
Constitutia prevede autoguvernarea pentru municipalitati si garanteaza acestora un grad
ridicat de independenta.
Municipalitatile colecteaza taxe si primesc un suport financiar consistent de la bugetul de stat
pentru a intretine structurile descentralizate ale statului. Principala responsabilitate a municipalitatilor
este furnizarea serviciilor publice catre cetateni in special in domeniile sanatatii, educatiei si asistentei
sociale.
La acest nivel functioneaza Consiliul Municipal sau Guvernul Municipal care reprezinta
autoritatea cu cele mai mari competente decizionale. Acesta este format din 17-85 de membri alesi
prin vot direct la fiecare patru ani in functie de numarul locuitorilor municipiului.

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
5/2005

In Suedia, Guvernul Central este reprezentat la nivel regional prin Birourile Administrative de
District (lansstyrelse) conduse fiecare de catre un Guvernator numit de Guvern pe sase ani. Ceilalti
membri ai Birourilor Administrative de District sunt numiti de consilierii districtului.
Sarcina principala a acestora este sa reprezinte Guvernul central, in special in problemele de
planificare regionala, de coordonare si de administrare la nivel de district. In plus, cateva Agentii
Centrale au birouri regionale, adesea chiar la nivel de district, care sunt conduse de catre Guvernatorul
Districtului. Consilierii districtului (landsting) si municipalitatile sau comunele (kommun) joaca un rol
important in managementul public.
4. Avantajele esentiale si limitele sistemelor aministrative analizate
Referitor la modelul suedez se remarca multitudinea de agentii independente din subordinea
ministerelor si grupurile constituite la nivelul districtelor dar si numeroasele comisii si comitete care
opereaza alaturi de ministere. Exista asadar, cateva sute de agentii si birouri de stat de diferite tipuri
implicate in serviciul public.
In afara acestor grupuri exista 80 - 90 birouri centrale si agentii care au putere decizionala
delegata de catre Guvern. Ex: Biroul National de Sanatate si Bunastare, Biroul National de Taxe,
Agentia Nationala de Invatamant, Biroul National pentru Agricultura, Biroul National pentru Protectia
Familiei, Constructia de Locuinte si Planificare, Biroul National al Politiei etc.Toate acestea sunt
independente, sunt conduse de cate un director general numit de catre Guvern pentru sase ani si
inainteaza Guvernului propuneri pentru dezbatere. Ele sunt un exemplu clar ca, desi fac parte dintr-un
sistem centralizat, pe de o parte existenta acestor forme dispersate la nivel teritorial cu atributii si
competente clare, care pot formula propuneri de proiecte de lege, face ca actul decizional sa fie
obiectiv, sa reprezinte intr-adevar o nevoie de reglementare care sa poata fi apoi implementata cu
usurinta fara o opozitie din partea autoritatilor locale.
Traditia suedeza pentru abordarea problemelor pe termen lung (gandirea pe termen lung) a
condus la creare unui sistem flexibil si pluralist care cuprinde grupuri, institutii de cercetare si
universitati. Mai exista si alte organisme care functioneaza pe langa ministere sau in cadrul unor
birouri permanente care emit rapoarte specifice periodice. In cadrul propunerilor de lege pe care le
face Guvernul sunt sau pot fi implicate o serie de persoane sau institutii care sunt consultate sau care
avizeaza continutul propunerilor. Acestea pot face parte din: comisii (comitete) de informare
(consultare) si ancheta (membrii ai Parlamentului, reprezentanti ai conducerii, ori alte organizatii
interesate in problema analizata, experti in stiinte ori reprezentanti ai grupurilor administrative).
Fiecare raport al comisiilor este trimis catre ministrul responsabil si catre agentiile administrative si
organizatiile nonguvernamentale, pentru o analiza. Orice organizatie, indiferent de domeniul in care isi
desfasoara activitatea, este libera sa transmita propriile opinii catre ministerul de resort. Materialul
prezentat este analizat si poate reprezenta o baza pentru formularea propunerilor de politici publice
guvernamentale transmise catre Parlament. Aplicarea acestei proceduri consuma adesea destul de mult
timp, insa este considerata un mijloc eficient de desfasurare a activitatii unui guvern democratic.
Astfel se ofera partidelor din opozitie si organizatiilor sociale care iau parte in mod
direct/indirect la elaborarea deciziilor de politici politice, ocazia de a informa Guvernul inainte ca
acesta sa ia o decizie.
Personalitati cu functii de conducere in industrie, comert sau in alte domenii pot fi invitate sa
participe la discutiile care au loc in cadrul Comisiilor/Comitetelor de Consultare.
In ceea ce priveste sistemul finlandez se considera ca existenta Curtii Superioare
Administrative este si un avantaj existand o delimitarea clara a atributiilor intre instantele care
garanteaza un act al justitiei mai ferm si mai independent si stimuleaza autoritatile in indeplinirea

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
5/2005

eficienta a atributiilor ce le revin. Constituirea unei astfel de instante separate este de dorit si in
sistemul romanesc, de altfel, ea exista si in sistemul francez si in alte sisteme vest europene.
In ceea ce priveste modelul suedez, este de remarcat faptul ca sistemul este mai centralizat,
sefii Birourilor Administrative de la nivelul districtelor fiind numiti de catre Guvern pe o perioada de 6
ani. Acest fapt, vine ca o limitare mai ales daca il comparam cu sistemul finlandez sau chiar si cu cel
romanesc unde autoritatile locale sunt alese in mod direct de catre cetateni. Mai mult, in Finlanda nu
exista la nivel local institutii centrale de control, fiind dominanta autonomia administrativa a
municipalitatilor.
O problema in modelul finlandez este faptul ca mai exista anumite activitati publice
monopolizate de stat care ar putea fi transferate in domeniul privat pentru a fi mai ieftine, si, prin
urmare, mai competitive.
O alta situatie este cea inregistrata la nivel local si anume in cadrul asociatiilor/ federatiilor
autoritatilor locale si regionale finlandeze care au un statut neclar si adesea incoerent. Probabil ca o
reglementare mai clara care sa delimiteze atributiile acestor structuri ar aduce un plus de
functionalitate.
5. Principalele aspecte aplicabile in sistemul administrativ din Romania
Din punctul de vedere al formei de guvernare, Romania este o republica prezidentiala ca si
Finlanda.
Daca ar fi sa comparam sistemul central de guvernare, trebuie sa remarcam ca modelul
romanesc este mai compatibil cu cel finlandez, din punctul de vedere al modului cum se iau deciziile
la nivelul Guvernului. Astfel, in Romania, deciziile si proiectele de legi se pregatesc la nivel de
ministere, in Romania, iar daca exista mai multe ministere care sa aiba atributii in domeniul de
reglementare sunt consultate si acestea. Insa, la final, decizia se ia la nivelul Guvernului, in sedinta de
Guvern. Aici apare o alta diferenta intre sistemul romanesc si cel finlandez care se aseamana cu cel
suedez. In sistemul administrativ din Romania nu exista atatea forme distincte sub care sa se reuneasca
membrii Guvernului. Membrii executivului de la Bucuresti se intalnesc, de obicei in sedinta plenara o
data, sau in mod exceptional, de doua ori pe saptamana. Asa se intampla si in Suedia. In plus nivelul
informal de negociere al deciziilor politice si de politici publice organizat in cadrul Scolii de Seara
in modelul finlandez, nu are nici un fel de corespondent in agenda Guvernului Romaniei desi,
realitatea a dovedit ca deciziile se iau de cele mai multe ori la astfel de nivele. Totusi cu o regulalitate
destul de mare liderii politici din Romania organizeaza intalniri in cadrul carora au loc dezbateri si
adesea se iau decizii politice importante sau se analizeaza problemele aparute pe agenda publica. In
anul 2005 s-au constituit 12 comitete si comisii speciale care analizeaza si iau decizii in procesul
politicilor publice.
Un alt corespondent este sistemul electoral care include alegeri o data la patru ani pentru
membrii parlamentului. In ceea ce priveste durata mandatului Presedintelui, cele trei sisteme difera
semnificativ, presedintele Finlandei este ales o data la 6 ani, cel al Romaniei o data la 5 ani iar Suedia
fiind o monarhie constitutionala, regele indeplineste aceasta functie pe viata.
Din punctul de vedere al administratiei locale, sistemul romanesc este mai apropiat de cel
suedez, aceasta pentru ca si sistemul romanesc este inca centralizat si, astfel mai mult controlat de
catre autoritatile centrale. Ceea ce ne diferentiaza insa este multitudinea de agentii independente
suedeze aflate in coordonarea ministerelor si grupurile constituite la nivelul districtelor care au
atributii decizionale determinate. In sistemul romanesc exista institutii de tipul agentiilor, insa ele sunt
subordonate decizional fie unuia sau mai multor ministere, fie Cancelariei Primului Ministru.
In ceea ce priveste sistemul curtilor, in mod evident sistemul romanesc este mai apropiat de
cel finlandez, existand trei niveluri la care se organizeaza justitia: local, districtual si cel al curtilor de

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
5/2005

apel. Totusi, procedura de judecata in Finlanda, spre exemplu la nivelul curtilor locale, se face cu
participarea unui complet de judecata format din 5-7 jurati, ceea ce nu se intampla in sistemul
romanesc. Din sistemul romanesc lipseste si Curtea Suprema Administrativa cu atributii in judecarea
cazurilor in care sunt implicate institutiile statului. In Romania aceste cazuri se analizeaza in instantele
de judecata in care exista sectii de contencios administrativ.
Si la noi exista institutii asemanatoare cu cele din Suedia in domeniul pregatirii functionarilor
publici si anume Institutul National de Administratie implicat in pregatirea si perfectionarea
personalului si Agentia Nationala a Functionarilor Publici cu rol in gestionarea managementului
functiei publice, monitorizarea si controlul in domeniul exercitarii functiilor publice. In Suedia,
Ministerul Finantelor are un rol important in administrarea resurselor umane. Agentia Nationala pentru
Angajatii Guvernamentali (SAV) din subordinea Ministerului Finantelor este responsabila pentru
incheierea contractelor colective si pentru implementarea noii politici de personal in sectorul public.
Un aspect care poate fi preluat din sistemul administratiei publice finlandeze este faptul ca in
cadrul fiecarui minister exista intre 4 si 7 departamente. Este de semnalat ca in ministerele romanesti
exista in medie mai mult de 13 directii generale in fiecare minister. Acest fapt semnifica o fragmentare
prea mare si o suprapunere de atributii in unele domenii unde este nevoie de mai multa consistenta si
uniformitate pentru celeritatea luarii deciziilor. Ar fi necesara o modificare a structurii organizatorice a
ministerelor in urma unei analize atente pentru a se elimina suprapunerile de atributii in
departamentele acestora. Reorganizarea lor de o maniera clara si coerenta poate asigura o coordonare
unitara a politicilor sectoriale.
O alta particularitate a sistemului finlandez o reprezinta relatiile dintre Guvern si Parlament
atat la nivel central cat si la cel al autoritatilor locale. Guvernul raporteaza anual Parlamentului despre
imbunatatirea administratiei la nivel central, regional si local. Se apreciaza ca un asemenea sistem de
raportare nu poate fi decat benefic din perspectiva nevoii imperative de dezvoltare a autonomiei
manageriale si financiare a autoritatilor locale. Acesta poate influenta si asigura o coerenta si o
planificare strategica suficient de clara care sa contina prioritatile, obiectivele, actiunile, resursele si
termenele stabilite. Este de remarcat locul important pe care il au principiile de guvernare din
Finlanda, respectul fata de minoritati derivat din analiza asupra modului in care finlandezii, spre
deosebire de norvegieni sau suedezi care au asimilat populatia Smi, au protejat continuitatea acestei
minoritati prin promovarea si respectarea valorilor lor culturale constituind o institutie reprezentativa
cu atributii decizionale si administrative speciale, si anume Parlamentul Smi.
Dintr-o anumita perspectiva semnificativ este faptul ca in Finlanda exista doua limbi oficiale,
finlandeza si suedeza, desi proportia populatiei de nationalitate suedeza este estimata la aproximativ
5%. Aceasta recunoastere este insotita de o serie intreaga de adaptari in functionarea administratiei
publice (unde functionarii sunt obligati sa cunoasca limba si sa o foloseasca daca intra in contact cu un
vorbitor), in invatamant (fiind studiata ca disciplina obligatorie pana la nivelul liceal inclusiv si uneori
si in universitati) mergand pana la existenta inscriptiilor bilingve - insotite in majoritatea cazurilor si
de varianta in limba engleza pe toate suporturile orientative si informative.
Desi articolul reuneste doar cateva din rezultatele unui studiu comparativ de administratie
publica mai amplu, putem intelege ca dincolo de contributia teoretica a acestuia, exista si o
dimensiune pragmatica a cercetarii derivata din faptul ca au fost identificate o serie de modalitati de
transfer de know-how din administratia publica a tarilor scandinave in administratia publica din
Romania, oferindu-se astfel un suport important in procesul de adaptare a sistemului nostru la
particularitatile contextului european.
BIBLIOGRAFIE

10

Androniceanu, A., Management Public International, Editura Economica, Bucuresti, 2000

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
5/2005

Hardjono, T. W., Drumul European spre excelenta, DG III, Comisia Europeana, 2003,
Promotion of European Quality Policy in Romania, Bruxelles, 2004

Lang, P., The Basis of Management on Public Organisations, Peter Lang Publishing, New
York, 2004

Stanciulescu, G., Androniceanu, A., Sisteme Comparate de Administratie Publica

Europeana, Editura Economica, Bucuresti, 2001

Ziller, J., Egalite et merite, Lacces a la function publique dans les Etats de la Communaute
Europeenne, Institut Europeen d Administration Publique, Bruylant, Bruxelles, 2003

http://www.finlex.fi/

http://www.sweden.se/templates/cs/

http://www.sweden.gov.se/

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
5/2005

11