Sunteți pe pagina 1din 5

Doctrine Politice

Curs 4

27.oct.2010

LIBERALISMUL CLASIC ROMANESC


Doctrinele politice clasice romanesti liberalismul si conservatorismul sunt
in mica masura cunoscute sau chiar daca acest lucru s-ar realiza, in studiul lor a
prevalat pozitia de clasa si ideologie, fapt cu consecinte negative pentru actul de
cunoastere si al rolului jucat in societate.
Ca si in societatile europene, si in Romania, liberalismul a fost rezultatul propriei
dezvoltari, a afirmarii societatii capitaliste si a clasei sale, burghezia.
Conditiile complet istorice in care a evoluat societatea romaneasca si-au pus
amprenta atat asupra dezvoltarii societatii capitaliste, cat si a spiritualitatii sale
politice. Aparitia mai tarzie a capitalismului in Romania, abia la inceputul sec XIX,
cand deja in Europa Centrala se afla in plina ascensiune, iar elaboratele sale deja se
cristalizasera, a influentat in mod decisiv prezenta doctrinei politice clasice
romanesti.
Lupta importiva dominatiei feudale si persistenta puternica a relatiilor feudale
au intarziat si ingreunat afirmarea liberalismului si, mai ales, i-au modificat
obiectivele si caracterul.
Liberalismul romanesc de la inceputul sec XIX si-a propus mai intai
demolarea vechilor structuri si institutii fundamentale care constituiau principalele
obstacole in calea dezvoltarii moderne. Abia dupa 1848, si mai ales dupa actul unirii
de la 1859, obiectivele liberalismului romanesc se vor deplasa spre o directie
constructiva, de creare a structurilor si institutiilor noii societati capitaliste, de
innoire a vietii sociale.
Ca si liberalismul universal, si cel romanesc s-a fundamentat pe tot ce a creat
mai bun, mai progresist si democratic gandirea social-politica romaneasca.
Ca surse teoretice, spirituale, liberalismul romanesc s-a bazat pe:
1.

Scrierile cronicarilor romani si a umanistilor de la sfarsitul sec XVIII si inceputul celui


urmator, in frunte cu Dimitrie Cantemir, considerat un precursor al modernitatii
romane.
2. Un aport deosebit si l-a adus Inocentiu Nicu Crai, considerat creatorul primului
program politic de esenta democratica roman. El a sintetizat cererile romanilor din a
doua jumatate a sec XVIII implicand revendicari de ordin economic si politic
democratice, de esenta liberala.
3. Un aport deosebit la redesteptarea constiintei nationale, a luptei romanesti, il vor
aduce reprezentantii Scolii Ardelene.
Prima manifestare practica a viitoarei ideologii liberale in Romania va fi
Revolutia de la 1821. Proclamatiile acesteia, ca accea de la Tismana, si mai ales
cererile norodului roman sunt de esenta liberala. In sprijinul unei asemenea aprecieri
pledeaza programele, cererile si revendicarile sociale, economice, politice si
nationale care sunt specifice liberalismului unei burghezii in formare si afirmare.
Dreptate si slobozenie, crearea unei adunari a poporului, desfiintarea
privilegiilor feudale, a vamilor interne, numirea dregatorilor pe baza competentei,
1

Doctrine Politice
Curs 4

27.oct.2010

eliminarea bisericii din politica prin nationalizarea scaunelor arhieresti erau cereri si
principii pe care urma sa se instaureze noua societate capitalista.
Chiar daca revolutia de la 1821 a fost infranta, ideile liberale au continuat sa se
raspandeasca, la aceasta contribuind si acutizarea crizei feudale. Apar numeroase
proiecte de Constitutie sau politici in care sunt prezente ideile liberale.
Astfel, in 1822 este elaborata in Moldova Constitutia Carvunarilor, primul
proiect de Constitutie in care se regasesc principii moderne de esenta liberala in
organizarea si conducerea societatii.
In 1829, Eufrosin Poteca elaboreaza in Tara Romaneasca un proiect de
program politic in care forma de guvernamant, de organizare a puterii este republica
de tip burghez liberal.
In perioada 1821-1848, in intreg spatiul carpato-danubiano-pontic apar
numeroase societati secrete ca Fratia, Societatea Revolutionara Sacreta,
Conjuratia Confederativa .In programul lor sunt incluse obiective de esenta
burghezo-liberala, cum ar fi:
-

Drepturi si libertati cetatenesti


Abolirea servitutilor feudale
Reforma agrara
Votul universal
Unitate si independenta.
Prima afirmare a unei revolutii fundamentate pe o ideologie burghezo-liberala
este cea de la 1848.
Baza sociala eterogena a participantilor si sustinatorilor revolutiei, influenta
puternica a ideilor conservatoare, slaba reprezentarea burgheziei a facut ca inca din
1848, din timpul revolutiei, in cadrul liberalismului romanesc sa apara doua
orientari, directii:
1. Liberalismul radical democrat ce a avansat idei democratice progresiste privind
viata economica si politica, cum ar fi desfiintarea iobagiei, improprietarirea taranilor,
instaurarea republicii, drepturi si libertati cetatenesti. Avea in frunte pe Nicolae
Balcescu, Mihail Kogalniceau, C.A. Rosetti, Avram Iancu, Ion Ionescu de la
Brad.
2. Liberalismul moderat. Desi repr aceleasi orientari, se plasau pe pozitii
antifeudale. Ei au promovat o pozitie mai moderata fata de unele probleme ale vietii
economice, cum ar fi desfiintarea iobagiei si improprietarirea taranilor. Aceasta
orientare a fost dominanta in intreaga gandire si practica a liberalismui romanesc
pana la 1918.
Cu toate acestea, liberalismul romanesc a fost unitar in special in ceea ce
priveste problematica unitatii si luptei nationale. Infaptuirea unirii de la 1859 si
castigarea independentei din 1877 sunt dovezi evidente in acest sens.
Caracterul mai moderat al liberalismului s-a manifestat in special in viata
economica, el fiind impus de insasi realitatea societatii omenesti, unde persistau
puternice relatii feudale si se manifesta o puternica clasa mosiereasca care isi va
constitui propria sa doctrina si partid politic conservatorismul.
Reformele lui A.I.Cuza de restructurare si modernizare a societatii romanesti,
desi au avut un suport liberal, ele au fost limitate de prezenta puterii , a
2

Doctrine Politice
Curs 4

27.oct.2010

conservatorismului, a mosierimii. Insasi inlaturarea lui Cuza de la putere in 1866 este


o dovada a puternicii influente politice pe care o juca conservatorismul romanesc.
Un moment important in evolutia liberalismului romanesc il va constitui
crearea in 1875 a partidului liberal. Din acel moment, liberalismul va dispune de
un important mijloc politic in afirmarea si actiunea sa, chiar daca partidul liberal a
reunit in randurile sale unele elemente ale mosierimii, ca de exemplu gruparea lui
Dimitrie Sturza. Acesta, prin compozitia societatii majoritare, prin fundamentele
doctrinar ideologice, prin politica promovata, a fost un partid burghez.
Sciziunea realizata in interiorul liberalismului inca in 1848 prin prezenta celor
doua orientari (democrat-radicala si moderata), va fi prezenta si in cadrul partidului
liberal.
O asemenea situatie era pe de-o parte dictata de insasi realitatea sociala,
ideologica, politico-economica din societatea romaneasca.
Astazi, prezenta orientarii democrat-radicale este in legatura cu prezenta in
societatea romaneasca a socialismului, precum si a altor curente ideologice de
stanga poporanism si samanatorism.
Gruparea liberala-moderata se explica prin prezenta puterii mosierimii si a
conservatorismului romanesc. Orientarea moderata reunea elemente ale burgheziei
rurale si comerciale care inclinau spre o conciliere cu mosierimea.
Dintre cei mai importanti reprezentanti ai liberalismului moderat amintim
pe Dimitrie Sturza, I.C. Bratianu, Ion Ghica. Orientarea democrat-radicala
reunea pe cei mai intransigenti reprezentanti ai luptei antifeudale continuatori ai
gandirii de la 1848 Rosetti, Kogalniceanu, Gheorghe Panu.
Aceste doua orientari vor manifesta pozitii diferite fata de problemele vietii
economice, mai ales fata de reforma agrara, de improprietarirea taranilor si fata de
unele probleme politice votul universal. Moderatii se plasau pe o pozitie diferita
fata de radical democrati.
Si in cadrul liberalismului romanesc, ca si in plan universal, vom intalni forma
politica dominanta si cea economica. Forma politica a liberalismului romanesc a vizat
procesul de modernizare a vietii politice, de impunere a unor drepturi si libertati
cetatenesti, cum a fost Constitutia din 1866, iar spre sfarsitul activitatii sale, votul
universal, sub presiunea propriilor membri, dar mai ales a conservatorilor.
Liberalismul si partidul sau au fost nevoiti sa intreprinda si unele masuri restrictive
privind organizarea clasei muncitoare, dreptul de greva sau acordul tacit privind
infrangerea in 1907 a rascoalei taranilor.
Forma si domeniul economic au constituit terenul unei aprigi dispute, atat intre
liberali si conservatori, cat si in interiorul liberalilor, intre gruparea radicala si cea
moderata. Aceasta a vizat atat reformele economice ce urmau a fi intreprinse, cat si
strategia si politica economica. Astfel, liberalii radicali, in domeniul agriculturii au
dorit infaptuirea unor reforme mai profunde, mai radicale, cum ar fi imbunatatirea
invoielilor agricole, dar mai alea modul cum concepeau fata de moderati reforma
agrara.
Radicalii democrati doreau o improprietarire a taranilor, atat din pamantul
statului, al bisericii, inclusiv a mosierilor. In schimb, moderatii, desi nu excludeau
reforma agrara, acceptau numai improprietarirea taranilor cu pamant din
3

Doctrine Politice
Curs 4

27.oct.2010

proprietatea statului si bisericii. Numai in mod exceptional si prin rascumparare, din


mosiile private.
Ei aduceau ca argument caracterul sacru si indivizibil al proprietatii private.
Aceasta a fost pozitia dominanta in cadrul liberalismului fata de problematica agrara.
In schimb, fata de politica si strategia economica, industriala, liberalismul a fost
unitar, confruntarea sa fiind doar cu conservatorismul. Ca politica si strategie
economica, liberalii au promovat politica protectionista, urmarind protejarea si
incurajarea industriei nationale, fapt ce s-a materializat printr-o serie de masuri:
Introducerea unor tarife vamale protectioniste(1886, 1904-1906), dar si a
legilor de incurajare a industriilor din 1887, 1912.
Aceiasi liberali au creat in 1888 sistemul bancar national si Banca Nationala.
Ca strategie a dezvoltarii economice, liberalii s-au pronuntat pentru industrializare.
Acest punct a fost indeosebi sustinut de gruparea radicala, de Kogalniceanu, de
economistii Ion Ionescu de la Brad, George Baritiu etc.
In favoarea industrializarii au fost aduse argumente economice, social-culturale.
De exemplu, Kogalniceanu spunea astazi popoarele fara industrie sunt muritoare de
foame. Ele platesc scump ceea ce nu pot sa porduca.
A.D. Xenopol sustinea: chestiunea industriei nu este numai una de castig, ci o
chestiune de civilizatie, de cultura.
Infaptuirea industrializarii a fost in cea mai mare masura opinie liberala, intrucat
ea servea intereselor reprezentantilor sai, ai burgheziei.
Protectionismul promovat de liberali a constituit un prim pas in infaptuirea
industrializarii. Ca principiu al dezvoltarii economice, liberalii au promovat principiul
prin prin noi insine. Acest principiu creat in 1905 de Vintila I.C. Bratianu urmarea
mobilizarea resurselor materiale, umane, financiare autohtone in dezvoltarea sociala,
sustinand primatul burgheziei romane in concurenta cu capitalul strain.
Din pacate, lipsa de capital, slaba dezvoltare a burgheziei romane a facut ca
acesta sa fie aplicat abia dupa 1918.
Puternica presiune exercitata de conservatori, adeptii politicii liberului schimb
si al tezei Romania tara eminamente agricola, alternanta lor cu liberalismul
la putere, lipsa capitalului, presiunea exercitata de capitalul strain prin importul
instalatiilor, utilajelor, lipsa unei forte de munca calificate, a facut ca industrializarea
din perioada liberalismului clasic sa fie slaba, insuficienta, orientata in special pe
domeniile extractive si de prelucrare primara, spre ramurile aducatoare de profit si
cu investitii mici.
Ea nu a fost in masura sa asigure o dezvoltare puternica a economiei romanesti,
aceasta ramanand in continuare dependenta de capitalul strain.

Liberalismul romanesc in perioada interbelica


Liberalismul romanesc, dupa Primul Razboi Mondial a evoluat sub impulsul a
doua procese:
1. Al crizei generale ce a cuprins liberalismul universal dupa 1918, criza care va
determina falimentul acestuia (1929-1933)
2. Influenta si determinarile Marii Uniri din 1918.
Ca si in cazul liberalismului universal, si cel romanesc a fost croit pe dezvoltarea
premonopolista, avand in planul national ca obiective independenta si unitatea. Si in
4

Doctrine Politice
Curs 4

27.oct.2010

Romania, dupa 1918, sub influenta si cerintele Marii Uniri se va trece la dezvoltarea
monopolista pentru care liberalismul, in general, si cel romanesc, in particular, nu
era pregatit, nu avea mecanismele necesare interventiei.
Odata cu actul unirii din 1918 si in planul luptei nationale, liberalismul romanesc
isi epuizase obicetivele.
Programele de unitate nationala adoptate cu prilejul Marii Uniri (1918) nu
puteau fi realizate cu un elaborat doctrinar politic clasic. In primul rand era nevoie de
interventia puternica a statului in viata sociala, fapt ce era contrar principiilor
liberalismului clasic.
De asemenea, era nevoie de masuri radicale, puternic implantate in
democratie, era nevoie de protectionism social, elemente care nu erau prezente in
liberalismul clasic romanesc.
De aceea, treptat, locul acestuia va fi luat de neoliberalism. In Romania,
procesul decaderii liberalismului clasic a inceput mai devreme: votul universal din
1918, reforma agrara din 1821, Constitutia din 1923, legea minelor din
1923 etc. erau deja puternice masuri neoliberale care depasisera cadrul
liberalismului clasic romanesc.
Incercarile de innoire, de reformare liberalismului romanesc nu au dat roade. In
1924 acesta deja disparusedin viata politica romaneasca, inceta a mai fi o doctrina
de guvernare. El a ramas in spiritualitatea politica romaneasca.
Odata cu instaurarea la putere a comunistilor, prin masurile din 1948 de
desfiintare a partidelor politice, pentru o perioada de mai bine de 50 de ani,
pluralismul politic si ideologic romanesc dispare, inclusiv elaboratele sale.
Dupa 1989, odata cu reconstructia vietii politice democratice, au reaparut
partidele politice si elaboratele lor doctrinare. In acest context, reapare Partidul
National Liberal. In noua situatie, nici pe departe nu poate fi vorba de existenta si
actiunea liberalismui clasic, asa cum a fost acesta pana in 1918, ci mai degraba
putem vorbi de un neoliberalism aplicat la realitatea, la conducerea societatii
romanesti.