Sunteți pe pagina 1din 6

NEOLIBERALISMUL UNIVERSAL

1. Aparitia si evolutia neoliberalismului. Trasaturile sale


2. Formele neoliberalismului si reprezentantii lor
3. Neoliberalismul in Romania
1. Aparitia si evolutia neoliberalismului
La sfarsitul sec XIX si inceputul celui urmator, societatea capitalista dezvoltata
va trece la un nou mod de organizare si conducere a vietii sociale si in special
economice - la monopolism. Noul tip de dezvoltare monopolitsta va determina
importante trasnformari in viata sociala, economica si politica a societatii.
Doctrinele politice clasice - liberalismul si conservatorismul - fusesera taiate pt
perioada premonopolista (sec XVIII-XIX), ele nefiind in masura sa ordoneze, sa
coordoneze viata sociala in conditiile dezvoltarii monopoliste. Nu aveau la indemana
principiile, valorile, strategiile, tehnicile necesare noilor cerinte si legitati ale
dezvoltarii sociale.
In consecinta, incep sa apara numeroase disfunctionalitati, crize, tensiuni.
Declansarea Primului Razboi Mondial va amana pt un timp falimentul doctrinelor
politice clasice. In schimb, in perioada refacerii economiei si a dezvoltarii postbelice
se acutizeaza si se multiplica crizele societatii capitaliste.
Liberalismul si conservatorismul se aflau in fata a 2 alternative fie
restructurarea lor in vederea adaptarii fata de noile cerinte ale dezvoltarii sociale,
fenomen care a esuat. La aceasta au contribuit pe de-o parte masurile cu caracter
democratic intreprinse in plan international dupa Primul Razboi Mondial, cum ar fi
votul universal (1918), reforme si legiuri agrare, constitutii democratice. Acestea au
afectat in cea mai mare masura doctrinele politice clasice, baza lor sociala,
principiile si valorile. La aceasta au contribuit si unele mutatii petrecute pe plan
international, cum ar fi revolutia comunista in Rusia si Europa (Ungaria, Germania),
instaurarea fascismului in Italia si Germania, inceputul prabusirii sistemului colonial.
Fata de aceste schimbari, elaboratele politice clasice nu dispuneau de strategii,
tactici, de cadrul necesar interventiei.
Criza din 1929-1933 era, in acelasi timp, un efect al incapacitatii doctrinelor
politice clasice de a mai regla si orienta dezvoltarea sociala, contribuind la
falimentul conservatorismului si liberalismului clasic, care incetau a mai fi doctrine
de guvernare.
Inca din perioada interbelica, incepe procesul de constituire a doctrinelor
politice neoclasice, in special a neoliberalismului, proces ce va continua si se va
afirma dupa al Doilea Razboi Mondial.
Neoliberalismul este o doctrina noua, de esenta democratica, creata pentru a
servi noului tip de dezvoltare monopolista. In anumite privinte este o continuare la
noile realitati si cerinte sociale, a unor principii si valori, cum ar fi:
- Respectarea vointei si interesului cetatenilor
- Statul de drept

1.
2.

3.

4.

Principiul separatiei puterilor, al reprezentativitatii si eligibilitatii


A drepturilor si libertatilor cetatenesti
Unele din principiile si valorile liberalismului clasic, cum ar fi individualismul,
utilul si folosul, si-au atenuat pana la desfiintare continutul si activitatea.
Trasaturi:
Neoliberalismul este, insa si discontinuitate, adica principii si valori noi, care il
departajeaza fata de vechiul liberalism clasic.
Statuarea unui nou rol si loc a puterii etatice in societate. De la statutul de
neutralitate conferit de liberalismul clasic, la cel de implicare in dezvoltarea sociala.
O noua viziune asupra rolului si utilitatii proprietatii, depasindu-se caracterul
individualist al acesteia din perioada clasica, la acceptarea functiilor si utilitatii sale
publice. Aceasta a permis etatizari, nationalizari, care vor conduce la crearea
sectorului public al statului in economie.
In stransa legatura cu renuntarea la individualism si la crearea sectorului public
apare ideea si practica protectiei sociale care va constitui un nou mod de
intelegere si redistribuire a unei parti din venitul national.
Sub impulsul radicalismului politic si a gandului revolutionar, generat dupa 1918, a
votului universal, ale formelor democratice, neoliberalismul va aduce si un nou
mod de concepere a democratiei, in general, a celei economice si politice, in
particular.
Toate acestea vor face din neoliberalism un elaborat politic si economic
distinct.

2. Formele neoliberalismului si reprezentantii sai


Spre deosebire de liberalismul clasic care, cu toate variantele sale, in structura
si continutul sau, poate fi considerat unitar, neoliberalismul se caracterizeaza printro mare eterogenitate. El va cunoaste 3 forme distincte:
a- Liberalismul nostalgic (neoliberalismul de tranzitie)
b- Neoliberalismul propriu-zis
c- Neoliberalismul social
a) Liberalismul nostalgic va constitui prima etapa in formarea si afirmarea viitoarei
doctrine. El va constitui pe de-o parte o incercare de perpetuare si adaptare a
vechilor teze, valori, principii la noul tip de dezvoltare, incercand intr-un anumit fel
sa se detaseze de liberalismul clasic. Sustinatorii si promotorii acestuia John Ruif,
Walter Lippman, Bernard de Juvenil considera ca tezele, valorile de baza ale
liberalismului sunt corecte, valabile.
Convulsiile, dezechilibrele s-ar datora modului defectuos in care acestea s-au
aplicat. O contributie mare la aceasta, spun ei, o are interventia statului ce se facea
simtita si nu mai putea fi oprita.
John Ruif sustine: Sursa tuturor neimplinirilor regimului nostru am regasit-o
in interventia statului.
Un pas important in constituirea viitoarei doctrinei neoliberale o va face
Walter Lippman. In 1938 el va convoca la Paris un colocviu unde vor participa
reprezentanti de seama ai liberalismului politic si economic Frederic de Hait,
Louis Budel, John Ruif. Acesta se va desfasura in jurul lucrarii sale Societatea
cea buna (Cetatea libera). Convocarea colocviului de la Paris a fost impusa de

noua realitate care demonstra ca reglarea spontana a pietei specifica liberalismului


clasic nu mai era eficienta si capabila sa conduca noul curs al dezvoltarii. De
asemenea, se inmultisera curentele de gandire economica si politica care sustineau
interventia statului in viata sociala, cum ar fi keynesistii, socialistii, dirijistii etc.
Colocviul isi propunea 2 lucruri sa precizeze pozitia fata de starea reala a
economiei si sa propuna solutii pentru depasirea si rezolvarea problemelor. Din
acest punct de vedere colocviul, prin persoana lui Walter Lippman a recunoscut ca
economia nu functioneaza in mod echilibrat, ca liberalismul traditional nu este in
masura sa coordoneze activitatea sociala.
Principalul defect al liberalismului ar fi acordarea libertatii neingradite a
agentilor economici si pasivitatea statului, fapt ce a dus la anarhie, la dereglari
economice.
Walter Lippman considera ca trebuie activata, in anumite limite, puterea
etatica care sa asigure cadrul normal de functionare a acesteia.
Legati inca de liberalismul clasic, Lippman si alti literati au respins interventia
excesiva a statului, dar au recunoscut necesitatea unei interventii limitate.
Cea de-a doua problema la care trebuia sa raspunda colocviul era aceea
privind pozitia fata de noile curente de gandire economice si politice.
Neoliberalismul a respins socialismul, colectivismul si planificarea, vazand in
acestea o interventie masiva a statului si o centralizare excesiva a vietii sociale,
contrara principiilor liberale.
Un alt reprezentant al liberalismului nostalgic este Bernard de Juvenil. Si
acesta admite interventia statului , dar limitata, considerand ca altfel aceasta ar fi o
sursa generatoare de coruptie. Puterea absoluta a statului corupe in mod absolut.
El propune in ideea limitarii puterii statului, accentuarea separatiei puterii
acestuia si crearea unui sistem al contraponderilor.
- Concluzionand, sustinatorii liberalismului nostalgic considera ca tezele de baza,
principiile vechiului liberalism sunt inca valabile, nu ar fi vinovate de
disfunctionalitatea societatii. Aceasta s-ar datora unei proaste aplicari a lor in
practica.
- Plus, in fata realitatii, a incapacitatii liberalismului de a regla si dirija viata sociala, ei
accepta o interventie limitata a statului, teama de dictatura, de incalcare a
drepturilor cetatenesti si a miscarii agentilor economici, prezenta individualismului ii
fac pe acestia sa fie prudenti in apecierea locului si rolului statului.
- Fiind inca legati de liberalism, de proprietate in vechea conceptie clasica, ei resping
protectia societatii sub motivul ca aceasta ar leza interesele producatorilor.
b) Neoliberalismul propriu-zis (organizat). Acesta va marca o ruptura radicala,
definitiva fata de liberalismul clasic si nostalgic. Principalul factor care va produce
aceasta ruptura va fi noua conceptie si atitudine despre locul si rolul puterii in
societate, in guvernamant.
Mai mult, perioada interbelica si, mai ales, postbelica vor da nastere unei noi
forme a capitalismului capitalismul monopolist de stat ce insemna unirea fortelor
monopolului cu cea de stat. La aceasta au contribuit unele fenomene economice si
poltice ce au aparut in societate concentrarea si centralizarea capitalului si a

1.
2.
3.
4.

1-

productiei, socializarea fortelor de munca, aparitia crizelor economice cu caracter


universal.
Toate acestea au impus un nou loc si rol al statului in societate. Societatea nu
mai era capabila sa se autoregleze prin sistemul de piata spontan al relatiilor dintre
cerere si oferta, ci avea nevoie de o forta din exterioriorul bazei sale, forta care a
fost gasita in stat.
Principalul fondator al neoliberalismului propriu-zis este Frederich de Hayek.
Profesor in Austria, Germania, SUA, Franta si-a publicat conceptiile economice, dar
si politice privind neoliberalismul in mai multe lucrari, cum ar fi Calea spre robie;
Lege, legislatie si libertate (1973-1979). In analiza noii doctrine, el porneste de la
conditia existentei libertatii, pe care o considera valoare suprema. Fara libertate, nu
poate sa existe egalitate sau securitate a membrilor societatii. De aceea a criticat
tipul de economie centralizata comunista, considerandu-l ca incalca libertatea
individului, ca implica pericolul constrangerii. El a fost adeptul economiei de piata in
care puterea etatica etatica trebuie sa fie un principal agent activ. In viziunea lui
Hayek, nu poate sa existe societate in care statul sa nu faca nimic. El trebuie sa
asigure cadrul necesar functionarii economiei de piata, plus o serie de servicii
publice pe care particularii nu le pot presta. Spre exemplu: asigurarea ordinii
publice, justitia, apararea nationala.
Frederich de Hayek se opune unei masive interventii a statului in viata sociala,
mai ales in economie, considerand-o o noua forma de robie sociala.
De asemenea, aceeasi interventie masiva a statului poate sa conduca la
totalitarism, la lezarea democratiei.
Din perspectiva politica, neoliberalismul se caracterizeaza prin urmatoarele
aspecte:
Multiplicarea centrelor de putere si decizie
Democratie parlamentara si pluralista
Descentralizarea puterii si autonomie locala, administrativa si financiara
Cultivarea dialogului si a compromisului politic
Fata de alte ideologii si doctrine, forte sociale si politice, neoliberalismul a
adoptat o atitudine constructiva, de dialog si cooperare.
Neoliberalismul a constituit doctrina politica si economica care a contribuit in
mare masura la refacerea economica dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si la
prosperitatea economica si politica a tarilor capitaliste dezvoltate.
In practica politica, cele mai reprezentative variante ale neoliberalismului au
fost:
In SUA, asa numitul program new deal (noul curs) Theodore Roosevelt, care
avea ca scop iesirea din criza. Se baza pe masiva interventie a statului in viata
economica si politica, in stabilirea relatiei dintre productie si consum, a echilibrului
dintre costurile de productie si preturi, a controlului burselor si bancilor si a
protectiei sociale. Totodata, a creat si un puternic sector de stat.
La randul sau, J.F. Kennedy (1961-1963) a elaborat programul noua
frontiera, tot pe principii neoliberale care se baza, atat in politica interna, cat si
externa, pe masiva interventie a statului, acceptand o politica mai elastica.

2- In Germania Federala, teoretician a fost Walter Rathke si Walter Eucker.


Acestia, prin teoriile lor au impus ca model de economie, economia de piata,
inlaturand economia centralizata realizata in perioada fascista.
In practica, politica economica neoliberala a fost realizata de cancelarul
Ludwig Erhard. El a introdus conceptul de economie, de viata sociala si a impus
protectia sociala.
3- In Franta a existat si o scoala teoretica filosofica neoliberala, dar si o practica a
neoliberalismului a primului ministru VALERY GISCARD d'ESTAING. El este primul
care introduce conceptul de autonomie locala, in ideea descentralizarii puterii.
c) Neoliberalismul social o componenta sociala a neoliberalismului. A aparut in
perioada postbelica, fiind legata de protectia sociala. In conditiile in care unele
elaborate politice, ca social-democratia sau doctrinele democratice crestine
inclusesera in continutul lor protectia sociala, era necesar ca si noua doctrina
liberala considerata cu cea mai mare influenta sa accepte componenta sociala a
protectiei.
Includerea protectiei sociale era determinata si de alti factori:
- Mentinerea pacii sociale
- Prevenirea conflictelor si tensiunilor sociale generate de saracie si marginalizarea
sociala
- Propaganda comunista - singurul aparator al celor saraci si marginalizati
- Crearea in societatea capitalista a unor importante resurse nationale, economice,
financiare, capabile sa sustina protectia sociala, ele fiin rezultatul sectorului de stat.
Neoliberalismul concepe protectia sociala ca o politica generala, aplicata la
nivelul intregii societati de care trebuie sa beneficieze toti membrii acesteia, dar cu
unele facilitati, pentru clasele si categoriile sociale defavorizate (tineri, studenti,
pensionari, someri, necalificati).
Dintre masrurile generale de care trebuie sa beneficieze toti membrii societatii,
amintim:
- Finantarea de catre stat a unor servicii sociale (invatamantul, asistenta sociala,
educatia, cultura, sportul, apararea)
- Prevede masuri pt grupuri si categorii sociale dezavantajate, cum ar fi finantarea
unor cheltuieli legate de calificare, acordarea unor locuri de munca, actiuni pt
recreere pt elevi, studenti.
In practica sociala, nu exista un model unic de realizare a protectiei sociale, ci
aceasta imbraca forme specifice de la o societate la alta, aceasta depinzand de
potentialul material si economic, si mai putin de vointa politica.
Azi, neoliberalismul este o doctrina des intalnita in guvernarea actualei
societati.
3. Neoliberalismul in Romania
Si in Romania, dupa Primul Razboi Mondial incepe un proces de erodare
accentuata a elaboratelor politice clasice liberalismul si conservatorismul.
Noile elaborate politice care se vor naste si in Romania vor activa in conditiile
crizei generale a elaboratelor clasice, dar si a cerintelor impuse de actul marii uniri
din 1918.

Elaboratele politice clasice romane fusesera construite, in mare masura pe


ideea desavarsirii unitatii nationale. Dupa 1918, dupa realizarea acestui deziderat,
din aceasta perspectiva , ele se realizasera.
Si in Romania incepe, mai incet, procesul dezvoltarii monopoliste. La aceasta
se vor adauga puternicele masuri cu caracter democratic realizate si in Romania
dupa 1918: votul universal 1918, reforma agrara 1921, Constitutia democratica
1923 si alte legi.
Toate acestea au afectat cu putere liberalismul si conservatorismul romanesc.
Drept urmare, in 1924 partidul conservator dispare, se autodizolva. Aceeasi soarta o
va cunoaste, dar mai incet si mai treptat, partidul liberal, fundamentat pe
liberalismul clasic.
La falimentul doctrinelor politice clasice romanesti si aparitia celor noi, in
principal a neoliberalismului a contribuit in mare masura marea unire din 1918 si
cererile acesteia. In adunarile de unitate nationala de la Cernauti, Chisinau, AlbaIulia, Bucuresti, se afirmase dorinta de unire cu Romania , ea fiind insotita de
importante programe economice si politice. Realizarea in practica a acestora nu
putea fi obtinuta prin vechile doctrine politice clasice romanesti, intrucat acestea
excludeau multe dintre revedicarile politice: votul universal, reforma agarara,
Constitutia din 1923 etc).
Pentru aplicarea in practica a acestor programe era nevoie de noi elaborate,
acestea fiind gasite in special in cadrul neoliberalismului. Trepta, liberalismul clasic
romanesc va disparea din peisajul spiritual si politic, locul lui fiind luat de
neoliberalism. Masurile democratice intrepinse dupa 1918 ca votul universar,
reforma agara, Constitutia, Legea Invatamantului din 1924, Legea Minelor din 1924,
erau masuri cu caracter neoliberal, fapt ce ne indreptateste sa afirmam ca in
Romania neoliberalismul a aparut mult mai devreme decat perioada de dupa 1933
considerata in plan european ca momentul afirmarii neoliberalismului.
Chiar si actualul partid national liberal isi fundamenteaza activitatea pe
doctrina neoliberala.