Principii de organizare a bazinelor de not i clasificarea lor

Piscina este o constructie destinata desfasurarii competitiilor sportive si antrenamentelor

pentru disciplinele din familia natatiei.
Din punct de vedere istoric, primele modele le gasim in lumea romana antica in familia
termenilor publice . Criteriile de clasificare care prezinta interes din punct de vedere arhitectural
sunt urmatoarele:
1. Piscinele de agrement
2. Piscinile de competitie
3. Piscinile mixte
4. Piscinile de tratament

Criterii de realizare :
1. Piscine in aer liber
2. Piscine acoperite
3. Piscine mixte

Criteriul apei realizate :

1. Piscinele cu apa normala
2. Piscinele cu apa termala
Piscinele de competitie au ca destinatie principala intrecerile sportive si deci sunt dotate
cu bazine de inot olimpice (21/50 m sau 25/50 m) bazine de sarituri si un sector al publicului
spectator. Schema functionala anpiscinei competitionale aminteste de cea a sali de sport .
Caracteristica principala a unei asemenea piscine rezulta din utilizarea ei atat pentru competitii
cat si pentru agrement . De aici se contureaza specificitatea blocului de vestiare care contine
doua zone importante : vestiare pentru public si vestiare pentru sportivi (antrenori si albitri).
Accesul dinspre vestiare spre bazin se face in mod obligatoriu prin spatiu dusurilor continue.

Schema funcional a unei piscine competiionale

Cu scopul de a asigura un minim de curatenie apei din bazine in cazul accesului public si
aclimatizarea sportivilor cu apa in cazurile competitiilor.
Bazinul de inot este destinat curselor (sprinturi semifond si fond) pe distante de: 50,
100,200,500,1000,1500,3000 m. Dimensiunile competitionale (olimpice) sunt 50 x 25 sau 50 x
21 m, iar adancimea apei pe laturile cu blocstraturi este de 1,4 m. Plecarea in curse se face de pe
blocstraturi , care sunt niste " paralipipede" amplasate pe ambele laturi scurte ale bazinului si
corespund culoarelor de inot. Acesta din urma au rolul de a asigura fiecarui inotator o pista
proprie si sunt marcate la suprafata cu cordoane plutitoare iar pe fundul bazinului cu borduri din
cresie colorata.
Bazinul de sarituri are ca destinatie probele de sarituri in apa de la trambuline (h= 1,2,5
m) si platforma (h=10) . Trambulinele sinplatforma de sarituri sunt grupate intro baterie a carei
configuratie exacta se alcatuieste conform normelor olimpice . Adancimea apei apei de plonjare
este de circa 4,5 m.

Bazinul de polo serveste jocul de polo pe apa . Constructii special destinate nu se mai
realizeaza si se prefera solutia mult mai economica de amenajare in bazinele de inot prin
marcarea ariei de joc cu cordoane plutitoare. Portile sunt suspendate cu ajutorul cablurilor de
suportii ancorati pe marginea bazinului . Adancimea apei este de cca. 1,80 m.

Intrand in domeniul anexelor functionale ale piscinei , trebuie subliniat ca blocul

vestiarelor are o importanta covarsitoare pentru acest program de arhitectura. Are doua sectoare
importante : unul pentru sportivi (antrenori albitri colaboratori) si unul pentru public.
Vestiarele sportivilor sunt asemanatoare , in ceea ce priveste rezolvarea functionala, celor
realizate la stadioane si sali de sport. Aceste vestiare au adoptat doua rezolvari: vestiare cu grupul
sanitar si spalator propriu ; vestiar cu grup sanitar si spalator comun . Este recomandabila crearea
de vestiare perechi datorita faptului ca probele de natatie si sarituri se desfasoara pe sexe si
poloul pe apa pe echipe.

Vestiar cu grup sanitar pentru sportive: a). cu spltor propriu b). cu spltor comun.

In ambele cazuri circulatia se realizeaza in sensuri unice , asa in cat vestiarul joaca si
rolul de filtru pe traseul prin blocul vestiarelor. Pentru a obtine un conform mai ridicat se indica
realizarea unor sasuri atat la intrarile cat si la esirile vestiarelor (la femei) . Indiferent de solutia
aleasa vestiarul trebuie sa fie in legatura directa cu anexele sale : grupul sanitar , spalatorul si
dusurile . Spalatorul este spatiul dotat cu lavabouri si spalatoare de picioare . El este un tampon
intre vestiare si dusuri comunicand direct cu acestea. Dusurile se organizeaza astfel incat sa ofere
dusuri in cabine (1/1,5m) simdusuri comune , deschise (spatiu minim 0,8/0,8m si interax 1,2m).
Acest mod de rezolvare a spalatorului si dusurilor este valabil si pentru cele destinate publicului .
Vestiarele pentru public au particularitati diferite fata de cele destinate sportivilor datorita
numarului mare ( 300-400) utilizatori si a conditiilor de pastrare a sigurantei a vestimentatiilor.
O prima categorie de vestiare sunt cele care dezechiparea - echiparea se face pe banci si pe care
le intalnim in doua variante principale : vestiare cu dulapuri si vestiare cu banca separatoare .
A doua categorie de vestiare o alcatuiesc cele cu depozitare intro garderoba centrala
deservita de un personal de specialitate. Si in acest caz avem de-a face cu doua variante:
vestiarele cu garderoba centrala si banci de echipare si vestiarele cu garderoba centrala si cabine
de echipare.
A trea categorie de vestiare formeaza cele care asigura dezechiparea-echiparea in cabin
individuale. In practica curenta se folosesc doua variante: vestiarele cu cabine de schimb si
dulapuri si vestiarele cu cabine inchiriate.