Elemente de Analiza Matematica

Nicolae Cotfas
Liviu Adrian Cotfas
ELEMENTE DE
MATEMATICA
ANALIZA
II DIN BUCURES
EDITURA UNIVERSITAT
TI
Introducere
Analiza matematic
a este o componenta esentiala a aparatului matematic implicat n
modelele teoretice utilizate n fizic
a. Nu este posibila o descriere adecvata sistemelor
fizice si ntelegerea proceselor care au loc fara cunoasterea analizei matematice.
Pentru a usura ntelegerea, notiunile si rezultatele noi sunt prezentate ca extinderi
ale unora studiate anterior. In general, punctul de plecare ales este un rezumat
concis al unor notiuni si rezultate studiate n liceu sau exemple concrete adecvate.
Cartea se bazeaz
a pe cursul predat timp de mai multi ani de primul autor la
Facultatea de Fizic
a, Universitatea Bucuresti. Notiunile si rezultatele teoretice au
fost amplu ilustrate de al doilea autor prin inserarea unor exercitii si a unor aplicatii
bazate pe programul MATHEMATICA.
Bucuresti, 2010
Nicolae Cotfas
Liviu Adrian Cotfas
Cuprins
1 Multimi si functii
1.1 Multimi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Multimi de numere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11
11
13
15
2 S
iruri si serii
2.1 S
iruri de numere reale . .
2.2 S
iruri de elemente din R2
2.3 Spatii normate . . . . . .
2.4 Spatii metrice . . . . . . .
2.5 Spatii prehilbertiene . . .
2.6 S
iruri n spatii metrice . .
2.7 Serii de numere reale . . .
2.8 Serii n spatii normate . .
2.9 S
iruri de functii . . . . . .
2.10 Serii de functii . . . . . .
2.11 Serii de puteri . . . . . . .
2.12 Serii trigonometrice . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
21
21
26
30
31
32
36
38
45
47
51
53
58
.
.
.
.
.
65
65
68
70
74
78
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
3 Elemente de topologie. Continuitate

3.1 Multimi deschise . . . . . . . . . . .
3.2 Multimi nchise . . . . . . . . . . . .
3.3 Limita unei functii ntr-un punct . .
3.4 Functii continue . . . . . . . . . . . .
3.5 Multimi compacte . . . . . . . . . .
7
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
CUPRINS
3.6
Multimi conexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4 Functii diferentiabile
81
87
4.1
Functii reale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
87
4.2
Functii vectoriale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . .
94
4.3
Functii diferentiabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
97
4.4
Functii reale de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.5
Functii vectoriale de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.6
Derivate partiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
4.7
Diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
4.8
Dezvolt
ari Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
4.9
Extremele functiilor de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . 120
4.10 Teorema functiilor implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

4.11 Teorema de inversiune locala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5 Primitive si integrale simple
133
5.1
Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
5.2
Integrala definit
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
5.3
Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
5.4
Integrale n sensul valorii principale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
5.5
Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
5.6
Functia a lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
6 Integrale curbilinii
163
6.1
Integrala curbilinie de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
6.2
Integrala curbilinie de al doilea tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
7 Integrale duble
171
7.1
Definitie si propriet
ati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
7.2
Schimb
ari de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
7.3
Formula lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
7.4
Integrale curbilinii n plan independente de drum . . . . . . . . . . . 186
7.5
Integrale duble improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
CUPRINS
8 Integrale de suprafat
a
8.1 Integrala de suprafat
a de primul tip . . . . . . . .
8.2 Integrala de suprafat
a de al doilea tip . . . . . . .
8.3 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.4 Integrale curbilinii n spatiu independente de drum
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
193
193
198
199
201
9 Integrale triple
203
9.1 Definitie si propriet
ati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
9.2 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
10 Elemente de analiz
a complex
a
10.1 Numere complexe . . . . . . . . . . . . . . .
10.2 S
iruri de numere complexe . . . . . . . . . .
10.3 Functii complexe de variabila complexa . .
10.4 Integrala complex
a . . . . . . . . . . . . . .
10.5 Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . .
10.6 Calculul integralelor cu ajutorul reziduurilor
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
209
209
215
216
223
240
251
10
Capitolul 1
Multimi si functii
1.1
Multimi
1.1.1 Notiunea de multime are un rol fundamental n analiza. Vom utiliza notatia
xA
citita x apartine lui A, pentru a indica faptul ca x este element al multimii A si
x 6 A
pentru a indica contrariul. Spunem ca A este submultime a lui B si scriem
AB
daca fiecare element al lui A apartine lui B. In caz contrar scriem
A 6 B.
Doua multimi sunt numite egale daca sunt formate din aceleasi elemente
A=B
AB
si B A.
Multimea care nu contine niciun element, numita multimea vid

a, este notata cu .
1.1.2 Multimea tuturor submultimilor (partilor) multimii A = {1, 2, 3} este
P(A) = { , {1}, {2}, {3}, {1, 2}, {2, 3}, {1, 3}, {1, 2, 3} }.
Deoarece o multime M cu n elemente are Cnk submultimi cu k elemente rezulta ca
P(M ) are Cn0 + Cn1 + Cn2 + + Cnn = (1 + 1)n = 2n elemente.
11
12
Elemente de Analiza Matematica
1.1.3 Definitie (Operatii cu multimi).

Reuniunea
A B = { x | x A sau x B }
Intersectia
A B = { x | x A si x B }
Dif erenta
A B = { x | x A si x 6 B }
P rodusul cartezian
A B = { (x, y) | x A si y B }.
Figura 1.1
1.1.4 Exemplu. Fie A = {1, 2, 3} si B = {3, 5}. Avem
A B = {1, 2, 3, 5}
A B = {1, 2}
A B = {3}
A B = {(1, 3), (1, 5), (2, 3), (2, 5), (3, 3), (3, 5)}.
Figura 1.2
1.1.5 Exercitiu. S
a se arate c
a relatiile
AA=A
A (B C) = (A B) C
A (B C) = (A B) (A C)
AA=A
A (B C) = (A B) C
A (B C) = (A B) (A C)
AA=
A(B C) = (AB)(AC)
A (B C) = (A B) (A C)
au loc oricare ar fi multimile A, B, C.
Multimi si functii
1.2
13
Functii
1.2.1 Definitie. Prin functie (sau aplicatie) se ntelege un ansmblu

f : E F
format din dou
a multimi
E =domeniul de definitie al functiei,
F =multimea n care functia ia valori
si o lege de corespondent
a
E F : x 7 f (x)
prin care fiec
arui element din E i se asociaza un unic element din F .
Figura 1.3
In figura 1.3 sunt reprezentate toate functiile de forma f : {0, 1} {2, 3}. Daca E
are n elemente si F are k elemente atunci numarul total de functii f : E F este k n .
1.2.2 Definitie. Fie f : E F o functie si A E, D F submultimi. Multimea
f (A) = { f (x) | x A }
se numeste imaginea (direct
a) a lui A prin f , iar multimea
f 1 (D) = { x E | f (x) D }
se numeste imaginea reciproc
a (sau inversa) a lui D prin f .
14
1.2.3 Exercitiu. Dac

a f : E F este functie atunci
f (A B) = f (A) f (B)
f 1 (C D) = f 1 (C) f 1 (D)
f (A B) f (A) f (B)
f 1 (C D) = f 1 (C) f 1 (D)
oricare ar fi submultimile A, B E si C, D F .
1.2.4 Definitie. Functia f : E F este numita injectiv
a daca la elemente diferite
din E corespund elemente diferite n F , adica daca are loc relatia
x 6= y
f (x) 6= f (y)
echivalent
a cu
f (x) = f (y)
x = y.
1.2.5 Exemplu. Functia f : [0, ) [3, ), f (x) = 2x+3 este injectiva deoarece
f (x) = f (y)
2x + 3 = 2y + 3
x = y.
1.2.6 Definitie. Functia f : E F este numita surjectiv

a daca f (E) = F , adica
daca oricare ar fi y F exist
a x A astfel ncat f (x) = y.
1.2.7 Exemplu. Pentru a analiza surjectivitatea functiei f : [0, ) [3, ),
f (x) = 2x+3 avem de verificat daca pentru y [3, ) ales arbitrar exista x [0, )
cu f (x) = y, adic
a astfel nc
at 2x + 3 = y. Se constata ca un astfel de element exista
si el este x = (y 3)/2. Functia f este surjectiva.
1.2.8 Definitie. Functia f este numita bijectiv
a daca este injectiva si surjectiva.
Figura 1.4
1.2.9 Definitie. Fie f : E F si g : G H doua functii astfel ncat F G. Functia
g f : E H,
(g f )(x) = g(f (x))
se numeste functia compus

a a functiilor g si f .
Multimi si functii
15
1.2.10 Propozitie. Dac

a f : E F , g : G H si h : K L sunt trei functii
astfel nc
at F G si H K atunci h (g f ) = (h g) f .
Demonstratie. Oricare ar fi x E avem
(h (g f ))(x) = h((g f )(x)) = h(g(f (x))) = (h g)(f (x)) = ((h g) f )(x).
1.2.11 Dac
a functia f : E F este bijectiva atunci pentru fiecare y F exista un
unic element x E astfel nc
at f (x) = y. Rezulta existenta unei functii
f 1 : F E : y 7 x
numita inversa lui f , astfel nc
at
f 1 (f (x)) = x
si
f (f 1 (y)) = y
oricare ar fi x E si y F , adic
a astfel ncat
f 1 f = IE
si
f f 1 = IF
unde IE : E E, IE (x) = x si IF : F F , IF (y) = y.

1.2.12 Exemple (inverse ale unor functii bijective).
f : [0, ) [3, ), f (x) = 2x+3
are inversa f 1 : [3, ) [0, ), f 1 (x) =
[0, ) [0, ) : x 7 x2
are inversa [0, ) [0, ) : x 7 x
x3
2
R (0, ) : x 7 ex
are inversa (0, ) R : x 7 ln x
[ 2 , 2 ] [1, 1] : x 7 sin x
are inversa [1, 1] [ 2 , 2 ] : x 7 arcsin x
[0, ] [1, 1] : x 7 cos x
are inversa [1, 1] [0, ] : x 7 arccos x
( 2 , 2 ) (, ) : x 7 tg x are inversa (, ) ( 2 , 2 ) : x 7 arctg x.
1.3
Multimi de numere
1.3.1 Ecuatia 2 + x = 1 nu admite solutie n multimea numerelor naturale

N = { 0, 1, 2, 3, . . . }
dar admite solutia x = 1 n multimea numerelor ntregi

Z = { . . . , 2, 1, 0, 1, 2, . . . }
care este o extensie a lui N obtinut

a prin adaugarea ntregilor negativi 1, 2, 3, . . .
16
1.3.2 Ecuatia 2x = 1, f
ar
a solutie n Z, are solutie n multimea numerelor rationale

n
n
Z
,
k
{1,
2,
3,
.
.
.}
/
Q=
k
formata din clase de fractii echivalente
n
n0
0
daca
n k 0 = n0 k.
k
k
Solutia ecuatiei considerate este numarul rational care se poate reprezenta folosind
oricare dintre fractiile echivalente
1
2
3
4

2
4
6
8
Fiecare num
ar ntreg n se identifica cu numarul rational pentru care fractia n1 este
reprezentant. Multimea numerelor rationale devine n acest fel o extensie a multimii
numerelor ntregi Z.
1.3.3 In afar
a de reprezentarea sub forma de fractie, pentru fiecare numar rational
se utilizeaz
a reprezentarea sub forma de fractie zecimala obtinuta prin efectuarea
mpartirii num
ar
atorului la numitor. De exemplu,
2
2
1
= 0.5000... = 0.5
= 0.666... = 0.(6)
= 0.1333... = 0.1(3) .
2
3
15
Deoarece n cazul num
arului nk pe parcursul efectuarii mpartirii lui n la k singurele
resturi posibile sunt 0, 1, . . . , k 1 rezulta ca n cazul reprezentarii unui numar
rational sub form
a de fractie zecimala pot apare doar fractiile zecimale finite, cele
periodice si cele periodice mixte. Se poate constata ca, de exemplu, fractiile 0.5 si
0.4(9) reprezint
a acelasi num
ar rational
49 4
1
0.4(9) =
= = 0.5 .
90
2
Pentru ca reprezentarea numerelor rationale sub forma de fractie zecimala sa fie
unica este suficient sa elimin
am fractiile zecimale cu perioada 9.
1.3.4 Propozitie. Ecuatia x2 = 2 nu admite solutie n Q.
2
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista nk Q astfel ncat nk2 = 2. Putem

admite c
a fractia nk este ireductibila deoarece n caz contrar o putem nlocui cu
fractia rezultat
a n urma simplificarii cu cel mai mare divizor comun al lui n si k.
n2
Din relatia k2 = 2 scris
a sub forma n2 = 2k 2 rezulta ca n trebuie sa fie divizibil cu
2. Pun
and n = 2m n n2 = 2k 2 se obtine relatia 2m2 = k 2 din care rezulta ca k
trebuie s
a fie divizibil cu 2, ceea ce este in contradictie cu ireductibilitatea fractiei
2
n
am
ane c
a nu exist
a nk Q astfel ncat nk2 = 2.
k . R
Multimi si functii
17
1.3.5 Prin ax
a a numerelor se ntelege o dreapta pe care s-a fixat un punct (numit
origine), o unitate de m
asur
a si un sens (numit sensul pozitiv). Fiecarui numar
rational i corespunde n mod natural un punct pe axa numerelor. Din propozitia
anterioar
a rezult
a ca punctele situate pe axa numerelor la o distanta fata de origine
egala cu diagonala unui p
atrat de latura 1 nu corespund unor numere rationale.
Dupa reprezentarea pe ax
a a tuturor numerelor rationale raman pozitii neocupate.
1.3.6 Ecuatia x2 = 2 admite solutiile x = 2 n multimea numerelor reale

(
R=

)
n Z si nu exista k astfel incat

n.a1 a2 a3 ...

aj = 9 oricare ar fi j k
care este o extindere a multimii numerelor rationale Q. Fiecarui numar real i corespunde n mod natural un punct pe axa numerelor. Dupa reprezentarea tuturor
numerelor reale nu mai r
am
an pozitii libere pe axa numerelor.
1.3.7 Fie M o submultime a lui R. Pentru orice a, b R definim
aM +b = { ax+b | x M }.
De exemplu,
2Z +1 = { 2n+1 | n Z },
+2Z =
2
+2n n Z
2
1.3.8 Definitie. Fie M o submultime a lui R.

min M = cel mai mic element al lui M , adica elementul a M cu a x, x M .
max M = cel mai mare element al lui M , adica elementul a M cu a x, x M .
Minorant al lui M = element a R astfel ncat a x, x M .
Majorant al lui M = element a R astfel ncat a x, x M .
inf M = cel mai mare minorant al lui M , numit infimumul lui M .
sup M = cel mai mic majorant al lui M , numit supremumul lui M .
M este multime minorat
a = M admite cel putin un minorant.
M este multime majorat
a = M admite cel putin un majorant.
1.3.9 Exemplu. Avem: min[0, 1) = inf[0, 1) = 0, max[0, 1) nu exista, sup[0, 1) = 1.
1.3.10 Relatia de ordine si operatiile de adunare si nmultire se extind n mod
natural de la Q la R. Se poate arata ca (R, +, , ) este un corp comutativ total
ordonat n care pentru orice multime majorata M exista sup M , adica
18
1)
2)
3)
4)
5)
6)
7)
8)
9)
10)
11)
12)
(x + y) + z = x + (y + z),
oricare ar fi x, y, z R
0 + x = x,
oricare ar fi x R
pentru orice x R exista x R astfel incat x + (x) = 0
x + y = y + x,
oricare ar fi x, y R
(xy)z = x(yz),
1x = x,
oricare ar fi x R
pentru orice x R, x 6= 0 exista x1 R astfel incat xx1 = 1
xy = yx,
oricare ar fi x, y R
x(y + z) = xy + xz,
oricare ar fi x, y R avem fie x y fie y x
x x, ) oricare ar fi x R
xy
= x = y
yx
)
13)
14)
15)
16)
xy
= x z
yz
x y =
x + z y + z,
oricare ar fi z R
)
0x
= 0 xy
0y
pentru orice multime majorata M R exista sup M.
Toate propriet
atile referitoare la numere reale se pot deduce din 1)-16).
1.3.11 Ecuatia de gradul al doilea
ax2 + bx + c = 0
(a 6= 0)
b2
4ac 0 solutiile reale
b
x1,2 =
.
2a
In cazul = b2 4ac < 0 ecuatia considerata nu admite radacini reale.
admite n cazul =
1.3.12 Admit
and c
a exist
a un numar imaginar i astfel ncat i2 = 1 ecuatia
ax2 + bx + c = 0
admite n cazul = b2 4ac < 0 solutiile
b i
x1,2 =
.
2a
n multimea numerelor complexe
C = R + Ri = {z = x + yi | x, y R }.
Multimi si functii
19
1.3.13 Multimea C reprezint

a o extindere a multimii numerelor reale R, fiecare
numar real x put
and fi identificat n mod natural cu numarul complex x + 0i. Avem
astfel relatia (a se vedea figura 1.5)
N Z Q R C.
Figura 1.5
1.3.14 In cazul numerelor reale este utila introducerea simbolurilor si cu proprietati binecunoscute din matematica de liceu si considerarea dreptei reale ncheiate
= R {, }.
R
Este util
a extinderea notiunilor de infimum si supremum:
(
inf M =
(
sup M =
cel mai mare minorant daca M este minorata
daca M nu este minorata

cel mai mic majorant daca M este majorata
daca M nu este majorata
In cazul planului complex se obtin avantaje similare prin adaugarea, de aceasta data,
a unui singur punct de la infinit adica prin considerarea planului complex extins
C = C {}.
1.3.15 Definitie. Spunem despre o multime M ca este num

arabil
a
dac
a exist
a o functie bijectiva f : N M .
1.3.16 O multime este num
arabil
a daca si numai daca poate fi scrisa sub forma unui
sir. Multimea numerelor ntregi este numarabila deoarece se poate scrie sub forma
Z = {0, 1, 1, 2, 2, 3, 3, 4, 4, 5, 5, ...}.
20
Multimea N2 = N N este num

arabila deoarece poate fi ordonata n felul urmator
(0, 0) (0, 1) (0, 2) (0, 3) (0, 4) ...
(1, 0) (1, 1) (1, 2) (1, 3) (1, 4)
...
(2, 0) (2, 1) (2, 2) (2, 3) (2, 4)
...
(3, 0) (3, 1) (3, 2) (3, 3) (3, 4)
...
(4, 0) (4, 1) (4, 2) (4, 3) (4, 4) ...

..
..
..
..
..
..
.
.
.
.
.
.
Se poate ar
ata c
a multimile de forma Nn , Zn si Qn sunt numarabile.
1.3.17 Multimea Q+ a numerelor rationale pozitive este numarabila. Alegand pentru fiecare num
ar fractia ireductibila corespunzatoare formam un sir punand mai
ntai fractiile cu suma dintre num
arator si numitor egala cu 1, apoi cele pentru care
suma este 2, apoi cele pentru care suma este 3, etc. Rezulta imediat ca multimea Q
a tuturor numerelor rationale este si ea numarabila.
1.3.18 Intervalul [0, 1) = { x R | 0 x < 1 } nu este multime numarabila. Daca
ar fi num
arabil
a elementele acestei multimi ar putea fi asezate sub forma unui sir
0.a11 a12 a13 a14 ...
0.a21 a22 a23 a24 ...
0.a31 a32 a33 a34 ...
0.a41 a42 a43 a44 ...
...........................
Se constat
a ns
a c
a acest sir nu contine toate elementele lui [0, 1). El nu contine
numarul 0.a1 a2 a3 a4 ... ale c
arui cifre sunt astfel ncat a1 6= a11 , a2 6= a22 , a3 6= a33 , ...
1.3.19 Definitie. Spunem despre o multime M ca are puterea continuului daca
exista o functie bijectiv
a f : [0, 1) M .
1.3.20 Multimea [0, 1)2 = [0, 1)[0, 1) = { (x, y) | x, y [0, 1) } are puterea continuului
deoarece functia [0, 1) [0, 1)2 : 0.a1 a2 a3 a4 ... 7 (0.a1 a3 a5 ... , 0.a2 a4 a6 ...) este
bijectiv
a. Multimea [1, ) are puterea continuului deoarece functia [0, 1) [1, ) :
x 7 1/(1x) este bijectiv
a. Se poate arata ca multimile R, R2 = R R si n general
Rn au puterea continuului.
Capitolul 2
S
iruri si serii
2.1
S
iruri de numere reale
2.1.1 Teorem
a. Dac
a x, y R si x > 0 atunci exist
a n N astfel nc
at nx y.
Demonstratie. Presupun
and contrariul, adica nx < y, oricare ar fi n N, rezulta ca
multimea M = { nx | n N } este majorata si deci exista un cel mai mic majorant
= sup M . In particular, este un majorant al multimii M , adica nx , oricare
ar fi n N. Pe de alt
a parte, x nu este majorant al lui M si prin urmare trebuie
sa existe k N astfel nc
at kx > x, adica astfel ncat (k + 1)x > . Acest lucru
este ns
a n contradictie cu faptul ca este majorant al lui M .
a a R si dac
a 0 a oricare ar fi > 0, atunci a = 0.
Demonstratie. Presupunem c
a a > 0. Conform teoremei anterioare, exista n N
astfel nc
at na > 1, adic
a astfel ncat a > n1 , ceea ce este n contradictie cu faptul
ca a , oricare ar fi > 0.
2.1.3 Definitie. Aplicatia modul pe R este
(
| | : R R,
|x| =
21
x daca x 0
x daca x < 0.
22
2.1.4 Propozitie. Aplicatia modul | | : R R are urmatoarele proprietati:

a) |x| 0 si
|x| = 0 x = 0
b) |xy| = |x| |y|, oricare ar fi x, y R
c) |x + y| |x| + |y|, oricare ar fi x, y R.
Demonstratie. Propriet
atile mentionate rezulta direct din definitie.
2.1.5 Exercitiu. S
a se arate c
a
| |x| |y| | |x y|,
oricare ar fi x, y R.
Rezolvare. Utiliz
and relatia c), numita ingalitatea triunghiului, obtinem inegalitatile
|x| = |x y + y| |x y| + |y|,
|y| = |y x + x| |x y| + |x|
din care rezult

a relatia |xy| |x||y| |xy| echivalenta cu | |x||y| | |xy|.
2.1.6 Interpret
ari geometrice:
|x| = distanta pe axa numerelor dintre x si 0
|xy| = distanta pe axa numerelor dintre x si y.
2.1.7 Aplicatia
d : R R R ,
d(x, y) = |x y|
are propriet
atile
a) d(x, y) 0 si
d(x, y) = 0 x = y
b) d(x, y) = d(y, x), oricare ar fi x, y R
c) d(x, y) d(x, z) + d(z, y), oricare ar fi x, y, z R.
2.1.8 Definitie. Spunem c
a sirul (xn )n0 din R este convergent cu limita a si scriem
lim xn = a
sau
xn a
daca oricare ar fi > 0 exist

a n N astfel ncat |xn a| < , oricare ar fi n n .
2.1.9 MATHEMATICA: Limit[x[n], n -> Infinity]
7
7
In[3]:=Limit[n^(1/n), n -> Infinity]

7
In[4]:=Limit[(1+1/n)^n, n -> Infinity]

7
In[1]:=Limit[1/n, n -> Infinity]
Out[1]=0
In[2]:=Limit[n/(n+1), n -> Infinity]
Out[2]=1
Out[3]=1
Out[4]=e.
Siruri si serii
23
2.1.10 Propozitie. Limita unui sir convergent de numere reale este unic
a
limn xn = a
limn xn = b
a = b.
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca a 6= b si notam = |ab|/2. Din definitia

precedent
a rezult
a c
a exist
a n , n0 N astfel ncat |xn a| < pentru n n si
|xn b| < pentru n n0 . In particular, notand m = max{n , n0 } trebuie ca
|a b| = |a xm + xm b| |xm a| + |xm b| < + = |a b|, ceea ce este
imposibil. Ram
ane c
a a = b.
2.1.11 Definitie.
Sirul (xn )n0 din R este numit cresc
ator daca xn xn+1 , oricare ar fi n N.
Sirul (xn )n0 din R este numit descresc
ator daca xn xn+1 , oricare ar fi n N.
2.1.12 Propozitie.
U n sir (xn )n0 crescator si majorat este convergent si limn xn = supnN xn .
U n sir (xn )n0 descrescator si minorat este convergent si limn xn = inf nN xn .
Demonstratie. Fie > 0 si a = supn0 xn . Deoarece a este cel mai mic majorant
rezulta c
a a nu este majorant pentru multimea termenilor sirului si prin urmare
exista n N astfel nc
at a < xn . Sirul fiind crescator rezulta ca avem a <
xn a, adic
a |xn a| < , oricare ar fi n n .
2.1.13 Definitie.
Sirul (xn )n0 din R este numit m
arginit daca exista r > 0 astfel ncat |xn | r, n.
2.1.14 Propozitie. Orice sir convergent de numere reale este m
arginit.
Demonstratie. Fie (xn )n0 un sir convergent cu limn xn = a. Pentru = 1 exista
n1 N astfel nc
at |xn a| < 1 oricare ar fi n n1 . Deoarece |xn a| < 1 =
|xn | = |xna+a| |xna|+|a| 1+|a| alegand r = max{|x0 |, |x1 |, ... , |xn1 1 |, 1 + |a|}
avem |xn | r, oricare ar fi n N.
2.1.15 Definitie. Fie (xn )n0 un sir de numere reale si fie n0 < n1 < n2 < ... un sir
strict cresc
ator de numere naturale. Sirul (xnk )k0 este numit subsir al lui (xn )n0 .
2.1.16 Propozitie. Orice subsir (xnk ) al unui sir convergent (xn ) este convergent si
lim xnk = lim xn .
24
Demonstratie. Fie a = limn xn . Pentru > 0 exista n N astfel ncat

|xn a| < , oricare ar fi n n . Avand n vedere ca nk > k rezulta ca relatia
|xnk a| < are loc pentru orice k > n .
2.1.17 Teorem
a.
T
Daca [a0 , b0 ] [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] ... este un sir de intervale atunci
n=0 [an , bn ] 6= .
Daca in plus limn (bn an ) = 0 atunci
n=0 [an , bn ]
contine un singur element.
Demonstratie. Deoarece an bk , oricare ar fi n, k N, rezulta ca exista

= sup an inf bk =
nN
kN
si
[an , bn ] = [, ].
n=0
Din relatia [, ] [an , bn ] rezulta ca 0 bn an . In cazul n care

limn (bn an ) = 0 obtinem c
a = si deci [, ] = {}.
2.1.18 Teorem
a (Cesaro). Orice sir m
arginit din R contine un subsir convergent.
Demonstratie. Fie (xn )n0 un sir marginit si r > 0 astfel ncat |xn | r, oricare ar fi
n N. Not
am a0 = r si b0 = r. Cel putin unul dintre intervalele [a0 , (a0 + b0 )/2]
si [(a0 + b0 )/2, b0 ] contine un numar infinit de termeni ai sirului. Alegem un astfel
de interval, l not
am cu [a1 , b1 ] si alegem un termen xn1 al sirului apartinand lui
[a1 , b1 ]. Cel putin unul dintre intervalele [a1 , (a1 + b1 )/2] si [(a1 + b1 )/2, b1 ] contine
un num
ar infinit de termeni ai sirului. Alegem un astfel de interval, l notam cu
[a2 , b2 ] si alegem un termen xn2 al sirului apartinand lui [a2 , b2 ]. Continuand acest
proces gener
am un sir descresc
ator de intervale
r
[a0 , b0 ] [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] ...
cu
bn an = n1
2
si un subsir (xnk ) cu ak xnk bk . Conform teoremei anterioare nsa
lim ak = sup ak = inf bk = lim bk .
kN
kN
2.1.19 Definitie. Un sir de numere reale (xn )n0 este numit sir Cauchy daca pentru orice > 0 exist
a n N astfel ncat
n n
|xn xk | < oricare ar fi
k n .
2.1.20 Propozitie. Orice sir Cauchy de numere reale este m
arginit.
Demonstratie. Pentru = 1 exista n1 N astfel ncat pentru orice n n1 si
Siruri si serii
25
orice k n1 avem |xn xk | < 1. In particular, pentru orice n n1 are loc relatia
|xn xn1 | < 1 si consecinta ei directa |xn | = |xnxn1 +xn1 | |xnxn1 |+|xn1 | < 1+|xn1 |.
Alegand r = max{|x0 |, |x1 |, ... , |xn1 1 |, 1+|xn1 |} avem |xn | r, oricare ar fi n N.
2.1.21 Propozitie. Orice sir convergent de numere reale este sir Cauchy.
Demonstratie. Fie > 0. Dac
a limn xn = a atunci exista n N astfel ncat
|xn a| < 2 , oricare ar fi n > n . Pentru orice n n si orice k n avem

|xn xk | = |xn a + a xk | |xn a| + |xk a| < + = .
2 2
2.1.22 Propozitie. Un sir Cauchy care contine un sir convergent este convergent.
Demonstratie. Fie (xn )n0 un sir Cauchy care contine un subsir convergent (xnk )k0
si fie a = limk xnk . Pentru orice > 0 exista n0 N astfel ncat |xn xm | < 2
a n00 N astfel ncat |xnk a| < 2 oricare ar fi k n00 .
oricare ar fi n, m n0 si exist
Deoarece nk > k, aleg
and n = max{n0 , n00 }, pentru orice n n avem

|xn a| = |xn xnn + xnn a| |xn xnn | + |xnn a| < + = .
2 2
2.1.23 Teorema. Un sir din R este convergent dac
a si numai dac
a este sir Cauchy.
Demonstratie. Am ar
atat c
a orice sir Cauchy este marginit si ca orice sir marginit
de numere reale contine un subsir convergent. Conform propozitiei anterioare, un
sir Cauchy care contine un subsir convergent este convergent.
2.1.24 Spunem despre un sir de numere reale (xn )n0 ca are limit
a daca este convergent sau dac
a limn xn = ori limn xn = .
2.1.25 Dac
a (xn )n0 este un sir de numere reale atunci:
!
a)
Sirul descrescator
sup xk
kn
b)
Sirul crescator
are limita si
n0
lim sup xk = inf sup xk
n kn
nN kn
inf xk
kn
are limita si
n0
lim inf xk = sup inf xk .
n kn
nN kn
2.1.26 Definitie. Fie (xn )n0 un sir de numere reale.

Prin limita superioara a sirului (xn )n0 se intelege limita lim sup xn = inf sup xk .
n
nN kn
Prin limita inf erioara a sirului (xn )n0 se intelege limita lim inf xn = sup inf xk .
n
nN kn
26
2.1.27 Limita
limn (1)n
nu exista, dar
lim sup (1)n = 1
lim inf (1)n = 1.

n
2.1.28 Se poate ar
ata c
a:
(xn )n0 are limita
lim inf xn = lim sup xn

n
si n acest caz,
lim inf xn = lim xn = lim sup xn .
n
2.1.29 Definitie. Spunem despre o multime M R ca este m

arginit
a
dac
a exist
a r > 0 astfel ncat M [r, r].
a multimea M R este m
arginit
a atunci n A
exist
a siruri (n )n1 si (n )n1 astfel nc
at
lim n = inf M
lim n = sup M.
Demonstratie. Num
arul inf M este cel mai mare minorant al multimii M. Pentru
orice n N num
arul inf M+ n1 nu este minorant al multimii M. Rezulta ca exista
un element n M astfel nc
at inf M n < inf M+ n1 , adica 0 n inf M < n1 .
Numarul sup M este cel mai mic majorant al multimii M. Pentru orice n N
numarul sup M n1 nu este majorant al multimii M. Rezulta ca exista un element
n M astfel nc
at sup M n1 < n sup M, adica astfel ncat 0 sup M n < n1 .
2.2
S
iruri de elemente din
2.2.1 In sectiunea anterioar

a am prezentat notiuni si rezultate referitoare la siruri de
elemente din R. Unele dintre aceste notiuni pot fi extinse pentru a deveni aplicabile
sirurilor de elemente din spatii mult mai generale. Notiunile de sir convergent, sir
marginit si de sir Cauchy se definesc cu ajutorul functiei modul
R R : x 7 |x|
Este important de remarcat faptul ca demonstratiile rezultatelor prezentate nu se

bazeaza direct pe definitia modulului. Ele au fost deduse utilizand doar proprietatile
Siruri si serii
27
a) |x| 0 si
|x| = 0 x = 0
b) |x| = || |x|, oricare ar fi , x R
c) |x + x0 | |x| + |x0 |, oricare ar fi x, x0 R.
2.2.2 Propozitie. Spatiul
R2 = R R = { (x, y) | x, y R }
considerat mpreun
a cu adunarea si nmultirea cu numere reale
(x, y) + (x0 , y 0 ) = (x + x0 , y + y 0 )
(x, y) = (x, y)
este spatiu vectorial, iar aplicatia

R2 R : (x, y) 7k (x, y) k=
x2 + y 2
are propriet
ati similare cu ale modulului:
a) k (x, y) k 0 si
k (x, y) k= 0 (x, y) = (0, 0)
b) k (x, y) k= || k (x, y) k, oricare ar f i R, (x, y) R2
c) k (x, y)+(x0 , y 0 ) kk (x, y) k + k (x0 , y 0 ) k, oricare ar f i (x, y), (x0 , y 0 ) R2 .
p
Demonstratie. a) Avem x2 +y 2 0, iar x2 +y 2 = 0 daca si numai daca x = y = 0.

p
p
b) Avem k (x, y) k=k (x, y) k= (x)2 + (y)2 = 2 x2 + y 2 = || k (x, y) k.
p
p
p
c) Relatia se mai scrie (x+x0 )2 +(y + y 0 )2 x2 +y 2+ x02 +y 02 si este echivalenta
p
p
cu inegalitatea xx0 + yy 0 x2 +y 2 x02 +y 02 obtinuta prin ridicare la patrat. In
cazul xx + yy 0 0 inegalitatea este adevarata. Daca xx + yy 0 0, ridicand la patrat
obtinem inegalitatea evident adevarata (xy 0 x0 y)2 0.
Figura 2.1
28
2.2.3 Interpret
ari geometrice:
k (x, y) k = distanta dintre punctele (x, y) si (0, 0)
k (x, y)(x0 , y 0 ) k = distanta dintre punctele (x, y) si (x0 , y 0 ).
2.2.4 Aplicatia
d : R2 R2 R,
d((x, y), (x0 , y 0 )) =k (x, y)(x0 , y 0 ) k=
(xx0 )2 +(yy 0 )2
are propriet
atile
a) d((x, y), (x0 , y 0 )) 0 si
d((x, y), (x0 , y 0 )) = 0 (x, y) = (x0 , y 0 )
b) d((x, y), (x0 , y 0 )) = d((x0 , y 0 ), (x, y)), oricare ar fi (x, y), (x0 , y 0 ) R2
c) d((x, y), (x0 , y 0 )) d((x, y), (x00 , y 00 ))+d((x00 , y 00 ), (x0 , y 0 )),
oricare ar fi (x, y), (x0 , y 0 ), (x00 , y 00 ) R2 .
a sirul (xn , yn ) este convergent cu limita (a, b) si scriem
limn (xn , yn ) = (a, b) dac
a oricare ar fi > 0 exista n N astfel ncat
k (xn , yn ) (a, b) k< ,
oricare ar fi n n .
2.2.6 Definitie. S
irul (xn , yn )n0 este numit m
arginit daca exista r > 0 astfel ncat
k (xn , yn ) k r,
oricare ar fi n N.
2.2.7 Propozitie. Orice sir convergent din R2 este m

arginit.
Demonstratie. Este similar
a cu demonstratia prezentata la pag. 23-14.
2.2.8 Definitie. Un sir (xn , yn )n0 din R2 este numit sir Cauchy daca pentru orice
> 0 exist
a n N astfel nc
at
k (xn , yn ) (xk , yk ) k< oricare ar fi
n n
k n .
2.2.9 Propozitie. Orice sir Cauchy din R2 este sir m

arginit.
2.2.10 Propozitie. Orice sir convergent din R2 este sir Cauchy.
Siruri si serii
29
2.2.11 Propozitie. Oricare ar fi (x, y) R2 are loc relatia

|x|
|y|
k (x, y) k |x|+|y| .
Demonstratie. Relatia k (x, y) k |x|+|y| este echivalenta cu inegalitatea 0 |x| |y|

rezultat
a prin ridicare la p
atrat si
q
q
q
2
2
2
2
2
k (x, y) k = x +y x = |x|
k (x, y) k = x +y y 2 = |y|.
2.2.12 Teorem
a.
(xn ) este sir marginit si
(yn ) este sir marginit
(xn ) este sir Cauchy si

(yn ) este sir Cauchy
(xn ) este sir convergent si

(yn ) este sir convergent
limn xn = a si
limn yn = b .
(xn , yn ) este sir marginit
a)
(xn , yn ) este sir Cauchy
b)
c)
(xn , yn ) este sir convergent
limn (xn , yn ) = (a, b)
Demonstratie. Afirmatiile rezult

a din relatiile (a se vedea propozitia anterioara)
)
a)
|xn |
|yn |
b)
|xn xk |
|yn yk |
c)
|xn a|
|yn b|
k (xn , yn ) k |xn |+|yn |
k (xn , yn ) (xk , yk ) k |xn xk |+|yn yk |

k (xn , yn ) (a, b) k |xn a|+|yn b| .
2.2.13 Teorem
a. S
irul (xn , yn ) este convergent dac
a si numai dac
a este sir Cauchy.
Demonstratie. Afirmatia rezult
a din teorema precedenta tinand seama de faptul ca
sirurile de numere reale (xn ) si (yn ) sunt convergente daca si numai daca sunt siruri
Cauchy.
30
2.3
Spatii normate
2.3.1 Definitie. Prin norm

a pe un spatiu vectorial real E se ntelege o aplicatie
k k: E R
cu propriet
atile
a) k x k 0 si
k x k= 0 x = 0
b) k x k= || k x k, oricare ar fi R, x E
c) k x+y kk x k + k y k, oricare ar fi x, y E.
Un spatiu normat este un spatiu vectorial E considerat mpreuna cu o norma fixata.
2.3.2 Exemple.
a) Aplicatia modul | | : R R este norma pe spatiul vectorial unidimensional R,
iar (R, | |) este spatiu normat.
p
b) Aplicatia k k: R2 R, k (x, y) k= x2 + y 2 este norma pe spatiul vectorial

bidimensional R2 , iar (R2 , k k) este spatiu normat.
q
c) Aplicatia k k: Rn R, k (x1 , x2 , ..., xn ) k= x21 + x22 + ... + x2n este norma pe

spatiul vectorial n-dimensional Rn , iar (Rn , k k) este spatiu normat.
2.3.3 Exercitiu. S
a se arate c
a aplicatiile
k k1 : Rn R, k (x1 , x2 , .., xn ) k1 = |x1 | + |x2 | + + |xn |
k k : Rn R, k (x1 , x2 , .., xn ) k = max{|x1 |, |x2 |, , |xn |}
sunt norme pe spatiul vectorial Rn , oricare ar fi n N = {1, 2, 3, . . .}.
2.3.4 Exercitiu. Multimea C([0, 1]) a tuturor functiilor continue : [0, 1] R
considerat
a mpreun
a cu operatiile de adunare si nmultire cu scalari
C([0, 1])C([0, 1]) C([0, 1]) : (, ) 7 +, unde (+)(x) = (x)+(x)
R C([0, 1]) C([0, 1]) : (, ) 7 , unde ()(x) = (x)
este spatiu vectorial, iar aplicatia

k k : C([0, 1]) R,
este norm
a.
k k = max |(x)|
x[0,1]
Siruri si serii
31
2.3.5 Propozitie Dac

a (E1 , k k1 ) si (E2 , k k2 ) sunt spatii normate atunci aplicatia
k k: E1 E2 R,
k (x1 , x2 ) k =
k x1 k21 + k x2 k22
este o norm
a pe spatiul vectorial E1 E2 si
k x1 k1
k x2 k2
k (x1 , x2 ) k k x1 k1 + k x2 k2 .
Demonstratie. Avem k (x1 , x2 ) k 0 si k (x1 , x2 ) k= 0 (x1 , x2 ) = (0, 0)

k (x1 , x2 ) k= || k (x1 , x2 ) k.
k (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) k =
k x1 + y1 k21 + k x2 + y2 k22
(k x1 k1 + k y1 k1 )2 + (k x2 k2 + k y2 k2 )2 .
Relatia
q
(k x1 k1 + k y1 k1 )2 +(k x2 k2 + k y2 k2 )2
k x1 k21 + k x2 k22 + k y1 k21 + k y2 k22
fiind echivalent
a cu relatia
k x1 k1 k y1 k1 + k x2 k2 k y2 k2
k x1 k21 + k x2 k22 k y1 k21 + k y2 k22
echivalent
a cu
0 (k x2 k2 k y1 k1 k x1 k1 k y2 k2 )2
avem k (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) kk (x1 , x2 ) k + k (y1 , y2 ) k.
2.3.6 Spatiul Rn poate fi privit ca fiind produsul direct a n spatii normate (R, | |).
2.4
Spatii metrice
2.4.1 Definitie. Prin distant

a pe o multime nevida M se ntelege o aplicatie
d : M M R
cu propriet
atile
a) d(x, y) 0 si
d(x, y) = 0 x = y
b) d(x, y) = d(y, x), oricare ar fi x, y M
c) d(x, y) d(x, z) + d(z, y), oricare ar fi x, y, z M.
Un spatiu metric este o multime nevida considerata mpreuna cu o distanta fixata.
32
2.4.2 Teorem
a. Orice spatiu normat are o structur
a natural
a de spatiu metric.
Dac
a (E, k k) este spatiu normat atunci (E, d), unde
d : E E R,
d(x, y) =k x y k
este spatiu metric.

Demonstratie. Avem
d(x, y) =k x y k 0 si
d(x, y) = 0 k xy k= 0 xy = 0 x = y
d(x, y) =k x y k=k (1)(y x) k= | 1| k y x k=k y x k= d(y, x)

d(x, y) =k xy k=k xz+zy kk xz k + k zy k= d(x, z)+d(z, y).
2.4.3 Exemple. Spatiilor normate prezentate mai sus le corespund spatiile metrice:
(R, d)
unde d(x, y) = |x y|
(R2 , d)
unde d((x, y), (x0 , y 0 )) =
(Rn , d)
unde d(x, y) =
(Rn , d1 )
unde d1 (x, y) =
(Rn , d )
unde d (x, y) = maxnk=1 |xk yk |
pPn
k=1 (xk
Pn
k=1 |xk
(xx0 )2 +(yy 0 )2
yk )2
yk |
(C([0, 1]), d ) unde d (, ) = maxx[0,1] |(x) (x)| .
2.5
Spatii prehilbertiene
2.5.1 Definitie. Un produs scalar pe un spatiu vectorial real H este o aplicatie

H H R : (x, y) 7 hx, yi
cu propriet
atile
a) hx + y, zi = hx, zi + hy, zi, oricare ar fi , R si x, y, z H
b) hx, yi = hy, xi, oricare ar fi x, y H
c) hx, xi 0 si
hx, xi = 0 x = 0.
Un spatiu prehilbertian este un spatiu considerat mpreuna cu un produs scalar fixat.
2.5.2 Din definitia produsului scalar se deduce imediat ca
hx, y + zi = hx, yi + hx, zi,
oricare ar fi , R si x, y, z H.
Siruri si serii
33
2.5.3 Exemple. a) Aplicatia

n
R R R : (x, y) 7 hx, yi,
hx, yi =
n
X
xk yk
(2.1)
k=1
este produs scalar pe Rn = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | x1 , ..., xn R}, oricare ar fi n N .

b) Aplicatia
C([0, 1]) C([0, 1]) R : (, ) 7 h, i,
h, i =
Z 1
(x) (x) dx (2.2)

0
este produs scalar pe spatiul C([0, 1]) al tuturor functiilor continue : [0, 1] R.
2.5.4 Se stie c
a n cazul n care a, b, c sunt numere reale cu a 6= 0, relatia
at2 + bt + c 0,
oricare ar fi t R
are loc dac

a si numai dac
a = b2 4ac 0 si a > 0.
a H H R : (x, y) 7 hx, yi este produs scalar atunci
|hx, yi|
hx, xi
hy, yi,
oricare ar f i x, y H.
(2.3)
Demonstratie. In cazul x = 0 inegalitatea este satisfacuta deoarece hx, yi = hx, xi = 0.

In cazul x 6= 0, relatia
hx, xit2 + 2hx, yit + hy, yi = htx + y, tx + yi 0
adevarat
a oricare ar fi t R, conduce la 4hx, yi2 4hx, xihy, yi 0.
2.5.6 Teorem
a. Orice spatiu prehilbertian are o structur
a natural
a de spatiu normat. Dac
a H H R : (x, y) 7 hx, yi este produs scalar atunci aplicatia
H R : x 7k x k,
k x k=
hx, xi
este norm
a.
Demonstratie. Avem
p
a) k x k= hx, xi 0
b) k x k=
hx, xi =
si
p
k x k= 0 hx, xi = 0 x = 0.
p
2 hx, xi = || hx, xi = || k x k
c) k x+y k2 = hx+y, x+yi = hx, xi+2hx, yi+hy, yi k x k2 +2|hx, yi|+ k y k2

k x k2 +2 k x k k y k + k y k2 = (k x k + k y k)2 .
34
2.5.7 Inegalitatea (2.3), numit

a inegalitatea Cauchy, se mai poate scrie
|hx, yi| k x k k y k,
oricare ar fi x, y H.
2.5.8 In cazul spatiului Rn inegalitatea Cauchy devine

n

X

x k yk

k=1
v
v
u n
u n
uX
uX
2
t
x t
y2
k
k=1
k=1
adica
|x1 y1 + x2 y2 + + xn yn |
x21 + x22 + + x2n
y12 + y22 + + yn2 .
Figura 2.2
2.5.9 Orice spatiu normat are o structura naturala de spatiu metric si orice spatiu
prehilbertian are o structur
a naturala de spatiu normat (a se vedea Fig. 2.2)
k k este norma = d(x, y) =k xy k defineste o distanta
h , i este produs scalar =
k x k=
hx, xi defineste o norma.
2.5.10 Plec
and de la produsele scalare (2.1) si (2.2) obtinem spatiile normate
unde k x k=
qP
(C([0, 1]), k k) unde k k=
qR
1
(Rn , k k)
n
2
k=1 xk
((x))2 dx
si spatiile metrice corespunz

atoare
(Rn , d)
unde d(x, y) =
(C([0, 1]), d) unde d(, ) =
pPn
yk )2
qR
(x))2 dx.
k=1 (xk
1
0 ((x)
Siruri si serii
35
2.5.11 Izomorfismul liniar Mkn (R) Rkn ,
x11 x12 x1n
x21
.
.
.
x22 x2n
..
..
..
.
.
.
xk1 xk2 xkn
7 (x11 , x12 , ..., x1n , x21 , x22 , ..., x2n , ..., xk1 , xk2 , ..., xkn )
permite identificarea lui Rkn cu spatiul vectorial al matricelor cu k linii si n coloane
x11
x21
Mkn (R) =
.
..
x2n
xij R .

..

xkn
x12 x1n
x22
..
..
.
.
xk1 xk2
Aplicatiile

x11

.
.
.

x
k k: Mkn (R) R,
k1

x11

.
.
.

x
k k1 : Mkn (R) R,
k1

x11

.
.
.

x
k k : Mkn (R) R,
k1
x1n v
u
n
k X
uX

.
..
= u
..
t
x2ij
.

i=1 j=1
xkn
x1n
n
k X
X

..
..

|xij |
=
.
.

xkn
i=1 j=1
x1n

..
..

.
.

xkn
= max max |xij |

i=1 j=1
sunt norme pe Mkn (R), iar

v
x11 x1n
y11 y1n
u
n
k X
uX
.
.. , ..
.. = u
..
..
.
t
d
(xij yij )2
.
.
. .
.
.
xk1 xkn
i=1 j=1
yk1 ykn
y11 y1n
x11 x1n
k X
n
.
X
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
d1 .
|xij yij |
.
.
. , .
. =
xk1 xkn
yk1 ykn
i=1 j=1
36
x11 x1n
y11 y1n
n
k
..
.
..
..
..
max |xij yij |
d
.
.
. = max
..
, ..
i=1 j=1
yk1 ykn
xk1 xkn
distantele asociate. Norma k k este norma asociata produsului scalar

h, i : Mkn (R) Mkn (R) R,
* x11
.
.
.
xk1
2.6
x1n
..
..

.
. ,
xkn

y11 y1n +
k X
n
X
..
..
..
=
xij yij .
.
.
.
i=1 j=1
yk1 ykn
S
iruri n spatii metrice

a sirul (xn )n0 din spatiul metric (S, d) este convergent
cu limita a si scriem limn xn = a daca
lim d(xn , a) = 0
adica dac
a oricare ar fi > 0 exist
a n N astfel ncat
d(xn , a) < ,
oricare ar fi n n .
2.6.2 In cazul unui sir (xn )n0 dintr-un spatiu normat avem limn xn = a daca
lim k xn a k= 0
adica dac
a oricare ar fi > 0 exist
a n N astfel ncat
k xn a k< ,
oricare ar fi n n .
2.6.3 Propozitie. Intr-un spatiu metric, limita unui sir convergent este unic
a
limn xn = a
limn xn = b
a = b.

2.6.4 Propozitie. Orice subsir (xnk ) al unui sir convergent (xn ) este convergent si
lim xnk = lim xn .

Siruri si serii
37
2.6.5 Definitie. S
irul (xn ) din spatiul metric (S, d) este numit sir Cauchy daca
pentru orice > 0 exist
a n > 0 astfel ncat
n n
d(xn , xm ) <
oricare ar fi
m n .
adica astfel nc
at
d(xn+k , xn ) <
oricare ar fi
n n
k N.
2.6.6 Propozitie. Intr-un spatiu metric, orice sir convergent este sir Cauchy.
qR
1
2
2.6.7 Se poate ar
ata c
a n spatiul normat (C([0, 1]), k k) cu k k=
0 ((x)) dx,
sirul de functii (n ), unde n (x) = xn , este sir Cauchy neconvergent n C([0, 1]).
2.6.8 Definitie. Un spatiu metric cu proprietatea ca orice sir Cauchy este convergent este numit spatiu complet. Spatiile normate complete se numesc spatiu Banach
iar spatiile prehilbertiene complete sunt numite spatii Hilbert.
2.6.9 Definitie. S
irul (xn )n0 din spatiul metric (S, d) este numit m
arginit daca
exista a S si r > 0 astfel nc
at d(a, xn ) r, oricare ar fi n N.
2.6.10 Propozitie. S
irul (xn )n0 din spatiul normat (E, k k) este m
arginit daca si
numai dac
a exist
a r > 0 astfel nc
at k xn k r, oricare ar fi n N.
Demonstratie. Dac
a k xn a k r oricare ar fi n N, atunci
k xn k=k xn a+a kk xn a k + k a k r+ k a k,
oricare ar fi n N.
2.6.11 Propozitie. Intr-un spatiu metric, orice sir convergent este m

arginit.
Demonstratie. Fie (xn )n0 un sir convergent si a = limn xn . Pentru = 1 exista
n1 N astfel nc
at d(a, xn ) < 1, oricare ar fi n n1 . Alegand
r = max{1, d(a, x0 ), d(a, x1 ), . . . d(a, xn1 1 )}
avem d(a, xn ) r, oricare ar fi n N.
2.6.12 Propozitie. Intr-un spatiu metric, orice sir Cauchy este m
arginit.
38
2.6.13 In cazul spatiilor Rn , dac

a nu se indica o alta norma, vom subntelege ca
structura de spatiu normat considerata este cea definita de norma uzual
a
v
u n
uX
n
k k: R R : x = (x1 , x2 , ..., xn )
7 k x k= t
x2k .
k=1
Ea este norma asociat

a produsului scalar uzual
h, i : Rn Rn R,
hx, yi =
n
X
x k yk
k=1
adica
||x|| =
hx, xi
si defineste distanta uzual

a
v
u n
uX
d(x, y) = ||x y|| = t (xk yk )2 .
d : Rn Rn R,
k=1
Spatiile
Rn
x Rn
2.7
Serii de numere reale
sunt spatii Hilbert. Oricare ar fi

avem (a se vedea pag. 29-11)
|x1 |
|x2 |
k x k |x1 |+|x2 | + ... + |xn |.
.....
|xn |
2.7.1 Definitie. Fie (xn )n0 un sir de numere reale. Seria

X
xn
n0
este numit
a convergent
a (C) dac
a sirul sumelor partiale (sk )k0 ,
sk =
k
X
xn = x0 + x1 + + xk
n=0
este convergent. Limita acestui sir este numita suma seriei si scriem
X
n=0
xn = lim
k
X
n=0
xn = lim (x0 + x1 + + xk ).
k
O serie care nu este convergent

a este numita divergent
a (D).
Siruri si serii
39
2.7.2 Exemplu. Seria

k
X
1
sk =
n=0
si suma ei este
2n
=1+
1
n=0 2n
1
n0 2n
1
+
2
este convergenta deoarece
2
1
1
2
+ +
k+1
1
k
1
2
1
1
2
=2
= 2.
2.7.3 MATHEMATICA: NSum[a[n], {n, m, k}] ,

In[1]:=NSum[1/2^n, {n, 0, 15}]
In[2]:=Sum[1/2^n, {n, 0, Infinity}]
Sum[a[n], {n, m, Infinity}]
7
7
Out[1]=1.99997
Out[2]=2.
2.7.4 Exercitiu. Seria geometric

a reala n0 q n este convergenta daca si numai
P
1
, adica avem
daca q (1, 1). Suma ei este n=0 xn = 1q
1
1 + q + q2 + q3 + =
daca q (1, 1).
1q
Rezolvare. S
irul sumelor partiale este convergent daca si numai daca q (1, 1) si
X
1
1 q k+1
=
.
xn = lim (1 + q + + q k ) = lim
k
k 1 q
1q
n=0
P
2.7.5 MATHEMATICA: Sum[a[n], {n, m, k}] , Sum[a[n], {n, m, Infinity}]

1+k
In[1]:=Sum[q^n, {n, 0, k}]
7 Out[1]= 1+q
1+q
1
In[2]:=Sum[q^n, {n, 0, Infinity}] 7 Out[2]= 1q
.
a seria
n0 xn
este convergent
a atunci limn xn = 0.
Demonstratie. Fie s suma seriei, adica s = limm

lim xn = lim
n
X
xk
k=0
n1
X
n0 yn
convergenta
n0 xn
convergenta
Demonstratie. Avem
(xn +yn ) = lim
n=0
X
n=0
k
X
n0 (xn +yn )
n=0 (xn +yn ) =

n0 xn
n=0 xn
k
X
n=0
k
X
xk = lim
n=0 xn +
n=0 yn
convergenta si
=
n=0 xn .
xn + lim
n=0
xk = s s = 0.
k=0
convergenta si
(xn +yn ) = lim
k=0 xk . Avem
n1
X
xk lim
k=0
( P
n=0
xn = lim
n
X
Pm
( P
xk = lim
k=0
2.7.7 Propozitie.
)
P
n0 xn convergenta
P
k
X
n=0
k
X
yn =
xn +
yn
n=0
n=0
n=0
xn .
n=0
40
2.7.8 Propozitie.
X
Seriile
xn si
n0
xn au aceeasi natura, oricare ar f i n0 > 0.
nn0
Demonstratie. S
irurile (sk )k0 si (
sk )kn0 , unde
sk =
k
X
xn ,
sk =
k
X
xn = s k
nX
0 1
n=n0
n=0
xn
n=0
sunt fie ambele convergente, fie ambele divergente.

P
2.7.9 Exercitiu. Fie seriile de numere reale n0 xn si n0 yn . Daca, cu exceptia

unui num
ar finit de termeni, avem xn = yn atunci seriile au aceeasi natura.
P
2.7.10 Teorem
a (Criteriul lui Cauchy). Seria n0 xn este convergent
a dac
a si
numai dac
a pentru orice > 0 exist
a n N astfel nc
at
n n
|xn+1 + xn+2 + + xn+k | <
oricare ar f i
k N = {1, 2, 3, ...}.
P
Demonstratie. Prin definitie, seria n0 xn este convergenta daca si numai daca

sirul sumelor partiale (sk )k0 este convergent. Pe de alta parte, sirul (sk )k0 este
convergent dac
a si numai dac
a este sir Cauchy, adica daca pentru orice > 0 exista
n N astfel nc
at |sn+k sn | < oricare ar fi n n si oricare ar fi k N . Insa
|sn+k sn | = |xn+1 + xn+2 + + xn+k |.
2.7.11 Teorem
a (Criteriul lui Abel).
Dac
a (an )n0 este un sir descresc
ator cu limn an = 0 si dac
a
(xn )n0 este un sir astfel nc
at exist
a M > 0 cu
|x0 + x1 + + xn | M,
atunci seria
n0 an xn
oricare ar f i n N
este convergent
a.
Demonstratie. Not
and sk = kn=0 xn avem xn = snsn1 pentru orice n > 0. Deoarece
|an+1 xn+1 + + an+k xn+k | = |an+1 (sn+1 sn ) + + an+k (sn+k sn+k1 )|
P
= | an+1 sn + (an+1 an+2 )sn+1 + + (an+k1 an+k )sn+k1 + an+k sn+k |

an+1 |sn | + (an+1 an+2 )|sn+1 | + + (an+k1 an+k )|sn+k1 | + an+k |sn+k |
(an+1 + (an+1 an+2 ) + + (an+k1 an+k ) + an+k )M = 2an+1 M
si limn an = 0, pentru > 0 exista n N astfel ncat |an+1 xn+1+ +an+k xn+k | < ,
oricare ar fi n n si oricare ar fi k N .
Siruri si serii
41
2.7.12 Teorema (Criteriul lui Leibniz).

Daca (an ) este sir descrescator cu lim an = 0 atunci
n
Demonstratie. Alegem xn =
(1)n
(1)n an este convergenta.
n0
si utilizam criteriul lui Abel.
2.7.13 MATHEMATICA: Sum[a[n], {n, m, Infinity}] , NSum[a[n], {n, m, Infinity}]

Sum[(-1)^n/n, {n, 1, Infinity}]
7 Out[1]=Log[2]
2
Sum[(-1)^n/n^2, {n, 1, Infinity}]
7 Out[2]= 12
NSum[(-1)^n/n^3, {n, 1, Infinity}] 7 Out[2]=0.901543.
2.7.14 Definitie.
Spunem ca seria
xn este absolut convergenta daca seria
n0
|xn | este convergenta.
n0
2.7.15 Teorema Orice serie absolut convergent

a de numere reale este convergent
a.
Demonstratie. Utiliz
am criteriul lui Cauchy. Daca seria n0 |xn | este convergenta
atunci pentru orice > 0 exist
a n N astfel ncat |xn+1 + xn+2 + + xn+k | < ,
oricare ar fi n n si oricare ar fi k N . Insa
P
|xn+1 + xn+2 + + xn+k | |xn+1 | + |xn+2 | + + |xn+k |

si prin urmare |xn+1 +xn+2 + +xn+k | < , oricare ar fi n n si k N .
n
2.7.16 Exemplu. Seria n1 (1)

este convergenta conform criteriului lui Leibniz.
n
P
Ea nu este absolut convergent
a deoarece n1 n1 este divergenta (pag. 42-22).
P
2.7.17 Definitie.
P
Spunem c
a n0 xn este serie cu termeni pozitivi daca xn 0, oricare ar fi n N.
P
2.7.18 Propozitie. O serie cu termeni

pozitivi
a dac
a si
n0 xn este convergent

P
k
este m
arginit.
numai dac
a sirul sumelor partiale
n=0 xn
k0
Demonstratie. In cazul unei serii cu termeni pozitivi, sirul sumelor partiale este
crescator. Un sir cresc
ator este convergent daca si numai daca este marginit.
P
2.7.19 Teorem
a (Criteriul comparatiei). Fie
si
a serii cu
n0 xn
n0 yn dou
termeni pozitivi. Dac
a exist
a n0 0 astfel nc
at xn yn , oricare ar fi n n0 , atunci
P
P
a)
n0 yn convergenta =
n0 xn convergenta
b)
n0 xn
divergenta
n0 yn
divergenta.
42
Demonstratie. Seria n0 xn are aceeasi natura cu nn0 xn si seria n0 yn are

P
P
P
aceeasi natur
a cu nn0 yn . Deoarece 0 kn=n0 xn kn=n0 yn rezulta ca
P
P
k
n=n0
k
n=n0
yn
xn
kn0
kn0
P
sir nemarginit =
P
sir marginit
k
n=n0
k
n=n0
xn
yn
kn0
kn0
sir marginit
sir nemarginit.
2.7.20 Teorem
a (Comparatie prin trecere la limita).
P
P
Dac
a seriile cu termeni pozitivi n0 xn si
nc
at exist
a
n0 yn sunt astfel
xn
= l (0, )
lim
n yn
atunci ele au aceeasi natur
a (sunt ambele convergente sau ambele divergente).

Demonstratie. Exist
a n0 N astfel ncat xynn 2l , 3l2 , adica
l
3l
yn xn yn ,
oricare ar fi n n0
2
2
ceea ce permite utilizarea criteriului comparatiei .
Figura 2.3
2.7.21 Teorem
a. Fie f : [1, ) [0, ) o functie continu
a si descresc
atoare. Seria
Rn
P
a dac
a si numai dac
a sirul ( 1 f (x) dx)n1 este m
arginit.
n1 f (n) este convergent
and relatia f (k+1) kk+1 f (x) dx f (k) (a se vedea figura 2.3)
Rn
R2
R
Rn
si 1 f (x)dx = 1 f (x)dx + 23 f (x)dx + + n1
f (x)dx obtinem
R
f (2)+f (3)+ +f (n)
Z n
f (x) dx f (1)+f (2)+ +f (n1).
2.7.22 Teorem
a (Seria armonic
a generalizata).
X 1
este convergenta daca si numai daca > 1.
Seria
n
n1
Siruri si serii
43
Demonstratie. Dac
a 0 seria este divergenta deoarece limn n1 6= 0. In cazul
> 0 functia f : [1, ) [0, ), f (x) = x1 este continua si descrescatoare. Deoarece
1 n

n1
1
x
1 1 = 1 1
f (x) dx =
dx
=
1 x
1
(ln x)|n = ln n
Z n
Z n
1
Rn
sirul (
daca 6= 1
daca = 1
f (x) dx)n1 este m

arginit daca si numai daca > 1.

2
In[1]:= Sum[1/n^2, {n, 1, Infinity}]
7 Out[1]= 6
In[2]:= NSum[1/n^Sqrt[2], {n, 1, Infinity}] 7 Out[2]=3.02074.
1+ n
n1 1+n2
2.7.24 Exercitiu. S
a se arate c
a seria
Rezolvare 1.
Convergenta rezult
a din
Rezolvare 2.
Deoarece
1+ n
2
lim 1+n
1
n
n3/2
1+ n
1+n2
este convergenta .
2 n
2 n
2
1+n
si din convergenta seriei
2 n2 = n3/2
= 1 seria
X 1+
n1
1+
n2
are aceeasi natura cu
1
n1 n3/2 .
n1
n3/2
2.7.25 MATHEMATICA: NSum[a[n], {n, m, k}] , NSum[a[n], {n, m, Infinity}]

In[1]:= NSum[(1+Sqrt[n])/(1+n^2), {n, 1, 100}]
7 Out[1]=2.87338
In[2]:= NSum[(1+Sqrt[n])/(1+n^2), {n, 1, 1000}]
7 Out[2]=3.0186
In[3]:= NSum[(1+Sqrt[n])/(1+n^2), {n, 1, 10000}]
7 Out[3]=3.06273
In[4]:= NSum[(1+Sqrt[n])/(1+n^2), {n, 1, 100000}]
7 Out[4]=3.07649
In[5]:= NSum[(1+Sqrt[n])/(1+n^2), {n, 1, Infinity}] 7 Out[5]=3.08283.
2.7.26 Teorem
a (Criteriul r
ad
acinii).
P
Dac
a seria cu termeni pozitivi n0 xn este astfel nc
at exist
a limn n xn atunci:
P
limn n xn < 1 =
a
P
n
limn xn > 1 =
a.
n0 xn este divergent
Demonstratie. Fie l = limn n xn . In cazul l < 1 exista > 0 astfel ncat l+ < 1.
Deoarece l = limn n xn , exist

a n N astfel ncat n xn (l , l + ), oricare ar
fi n n . In particular, avem n xn < l + , adica xn < (l + )n , oricare ar fi n n .

P
P
Convergenta seriei n0 xn rezulta din convergenta seriei geometrice n0 (l + )n
pe baza criteriului comparatiei. In cazul l > 1 exista > 0 astfel ncat l > 1.
Deoarece l = limn n xn exist

a n0 N astfel ncat n xn (l , l + ), oricare ar
44
fi n n0 . In particular, avem n xn > l , adica xn > (l )n > 1, oricare ar fi

n n0 . Rezult
a c
a limn xn 6= 0 si prin urmare seria este divergenta.
2.7.27 Notiunea de limita superioara permite urmatoarea formulare mai generala:
P
Teorem
a (Cauchy). Dac
a n0 xn este serie cu termeni pozitivi atunci:
P
lim supn n xn < 1 =

a
P
n
a.
lim supn xn > 1 =
2.7.28 Teorem
a (Criteriul raportului).
P
atunci:
Dac
a seria n0 xn cu xn > 0 este astfel nc
at exist
a limn xxn+1
n
P
xn+1
limn xn < 1 =
a
P
xn+1
limn xn > 1 =
a.
. In cazul l < 1 exista > 0 astfel ncat l+ < 1.
Demonstratie. Fie l = limn xxn+1
n
xn+1
Deoarece l = limn xn , exist
a n N astfel ncat xxn+1
(l , l + ), oricare ar
n
xn+1
fi n n . In particular, avem pentru n n relatia xn l + din care rezulta
xn +1 (l+)xn , xn +2 (l+)2 xn , . . . , xn +k (l+)k xn , oricare ar fi k N.
P
P
Convergenta seriei n0 xn rezulta din convergenta seriei geometrice n0 (l + )n .
In cazul l > 1 exist
a > 0 astfel ncat l > 1. Deoarece l = limn xxn+1
, exista
n
xn+1
0
0
n N astfel nc
at xn (l, l+), oricare ar fi n n . In particular, avem pentru
xn+1
0
n n relatia xn l din care rezulta xn0 +1 (l)xn0 , xn0 +2 (l)2 xn0 , . . . ,
xn0 +k (l)k xn0 , oricare ar fi k N. Rezulta ca limn xn = si prin urmare
seria este divergent
a.
2.7.29 Notiunea de limita superioara permite urmatoarea formulare mai generala:
P
Teorem
a (dAlembert). Dac
a n0 xn este serie cu termeni strict pozitivi atunci:
P
lim supn xxn+1
< 1 =
a
n
P
xn+1
lim supn xn > 1 =
a.
2.7.30 Teorem
a (Criteriul Raabe-Duhamel).

P
n
Dac
a seria
nc
at exist
a limn n xxn+1
1 atunci:
n0 xn cu xn > 0 este astfel
limn n
limn n
xn
xn+1
1 >1
xn
xn+1
Demonstratie. Fie l = limn n
1 <1
xn
xn+1 1
este convergent
a
este divergent
a.
n0 xn
n0 xn
. In cazul l > 1 exista > 0 astfel ncat
Siruri si serii
45
l > 1, adic
a l > 1 + . Deoarece l = limn n

xn
xn+1 1
, exista n N astfel
n
ncat n xxn+1
1 > 1+, oricare ar fi n n . Rezulta ca relatia nxn nxn+1 >
xn+1 + xn+1 , adic
a nxn (n + 1)xn+1 > xn+1 > 0 (*), are loc oricare ar fi
n n . Din relatia (*) rezult
a c
a sirul cu termeni pozitivi (nxn )nn este monoton
P
descresc
ator si deci convergent. Deoarece exista limk kn=n [nxn (n+1)xn+1 ] =
Pk
a. Din
limk [n xn (k + 1)xk+1 ] seria
n=1 [nxn (n + 1)xn+1 ] este convergent
P
relatia (*), pe baza criteriului comparatiei, rezulta ca n0 xn este convergenta.
In cazul l< 1 exist
at l + < 1, adica l < 1 . Deoarece l =
a > 0 astfel nc
xn
0
n
a n N astfel ncat n xxn+1
1 < 1 , oricare ar fi
limn n xn+1 1 , exist
0
n n . Relatia nxnnxn+1 < xn+1xn+1 , adica nxn(n + 1)xn+1 < xn+1 < 0, are
loc oricare ar fi n n0 . Rezult
a c
a sirul cu termeni pozitivi (nxn )nn0 este crescator.
Exista C > 0 astfel nc
at nxn C, adica xn C n1 , oricare ar fi n n0 . Seria armonica
P
P
1
a, pe baza criteriului comparatiei, rezulta ca n0 xn este
n1 n fiind divergent
divergent
a.
2.8
Serii n spatii normate
2.8.1 Definitie. Fie (xn )n0 un sir dintr-un spatiu normat (E, k k). Seria
X
xn
n0
este numit
a convergent
a (C) dac
a sirul sumelor partiale (sk )k0 , unde
sk =
k
X
xn = x0 + x1 + + xk
n=0
X
n=0
xn = lim
k
X
xn = lim (x0 + x1 + + xk ).
n=0
O serie care nu este convergent

a este numita divergent
a (D).
2.8.2 Exemplu. In spatiul normat
P
n1
2n
1
3n , n(n+1)
q

R2 , k k cu k (x1 , x2 ) k= x21 + x22 , seria
este convergenta deoarece
46
k n
X
2
n=1
3n
1
n(n + 1)
k n X
k
X
2
1
n=1
n=1
1
n+1
!
k
2
1
2 1 3
=
,1
2
3 1 3
k+1
si suma ei este
n
X
2
n=1
k
X
1
2n
1
=
lim
= (2, 1).
,
,
n
n
k
3 n(n+1)
3 n(n+1)
n=1

In[1]:= Sum[2^n/3^n, {n, 1, Infinity}]
7 Out[1]=2
In[2]:= NSum[1/(n(n+1)), {n, 1, Infinity}] 7 Out[2]=1.
2.8.4 Propozitie.
P
Dac
a seria
a atunci limn xn = 0.
n0 xn din (E, k k) este convergent
a demonstratiei prezentate la pag. 39-6.
2.8.5 Propozitie. Intr-un spatiu normat
)
( P
P
n0 xn convergenta
n0 (xn +yn ) convergenta si
P
P
P
P
n0 yn convergenta
n=0 (xn +yn ) = n=0 xn + n=0 yn
)
R
P
n0 xn
convergenta
( P
n0 xn
n=0 xn
convergenta si
=
n=0 xn .

2.8.6 Dac
a se modific
a sau elimina un numar finit de termeni ai unei serii natura
seriei nu se schimb
a (doar suma ei este, eventual, afectata).
P
2.8.7 Teorem
a (Criteriul lui Cauchy). Intr-un spatiu Banach, o serie n0 xn este
convergent
a dac
a si numai dac
a n N astfel nc
at
n n
k xn+1 + xn+2 + + xn+k k<
oricare ar f i
k N = {1, 2, 3, ...}.
2.8.8 Definitie.
Spunem ca seria
X
n0
xn este absolut convergenta daca seria
X
n0
kxnk este convergenta.
Siruri si serii
47
2.8.9 Teorem
a. Intr-un spatiu Banach, o serie absolut convergent
a este convergent
a.
P
2.8.10 Teorem
a. Fie n0 xn o serie de elemente apartin
and unui spatiu Banach.
P
Dac
a exist
a o serie convergent
a de numere reale n0 an astfel nc
at
k xn k an ,
atunci seria
n0 xn
Demonstratie. Seria
2.9
oricare ar f i n N
este absolut convergent

a si, n particular, convergent
a.
n0 kxnk
este convergenta conform criteriului comparatiei.
S
iruri de functii
2.9.1 Definitie. Fie A o multime si fn : A R, unde n N, functii definite

pe A. Spunem c
a sirul de functii (fn )n0 este convergent n punctul x0 daca sirul
de numere reale (fn (x0 ))n0 este convergent. In caz contrar spunem ca sirul este
divergent n punctul x0 . Multimea Ac A formata din toate punctele n care sirul
este convergent se numeste multimea de convergent
a a sirului.
2.9.2 Definitie. Fie A o multime si f, fn : A R functii definite pe A. Spunem
ca sirul de functii (fn )n0 converge (punctual) la f si scriem fn f daca Ac = A si
lim fn (x) = f (x),
oricare ar fi x A
adica dac
a oricare ar fi x A si > 0 exista n,x N astfel ncat
|fn (x) f (x)| < ,
oricare ar fi n n,x .
u
Spunem c
a sirul de functii (fn )n0 converge uniform (n A) la f si scriem fn
f
A
daca oricare ar fi > 0 exist
a n N astfel ncat
n n
|fn (x)f (x)| < ,
oricare ar fi
x A.
2nx
2.9.3 Exemplu. Sirul de functii (fn )n0 , unde fn : [0, 1] R, fn (x) = 1+n
2 x2
converge punctual la functia nul
a f : [0, 1] R, f (x) = 0, dar nu converge uniform.
Pentru orice x [0, 1] avem
48
2nx
= 0.
n 1 + n2 x2
Deoarece |fn ( n1 ) f ( n1 )| = 1, pentru < 1 nu exista n N astfel ncat
n n
|fn (x)f (x)| < ,
oricare ar fi
x [0, 1].
lim
2.9.4 Fie (fn )n0 un sir de functii fn : A R care converge uniform n A la f : A R.

Oricare ar fi B A, sirul restrictiilor (fn |B )n0 converge uniform n B la f |B .
2.9.5 Teorem
a. Fie A o multime si f, fn : A R, unde n N, functii definite pe A.
Dac
a exist
a un sir de numere reale (an )n0 astfel nc
at limn an = 0 si
xA
|fn (x) f (x)| an , oricare ar f i
nN
u
atunci sirul (fn )n0 converge uniform la f , adic
a fn
f.
A
Demonstratie. Fie > 0. Deoarece limn an = 0 exista n N astfel ncat

|an | < , oricare ar fi n n . Dar |fn (x) f (x)| an si prin urmare
n n
|fn (x)f (x)| < , oricare ar fi
x A.
2.9.6 Exemplu. S
irul de functii (fn )n0 , unde fn : R R, fn (x) = n1 sin nx,
converge uniform la functia f : R R, f (x) = 0 deoarece |fn (x) f (x)| n1 , oricare
ar fi x R si oricare ar fi n N.
2.9.7 Teorem
a (Criteriul lui Cauchy). S
irul de functii (fn )n0 , unde fn : A R R,
converge uniform dac
a si numai dac
a n N astfel nc
at
n n
|fn+k (x) fn (x)| < , oricare ar f i k N
(2.4)
x A.
u
Demonstratie. Dac
a fn
f atunci pentru orice > 0 exista n N astfel ncat
A
|fn (x)f (x)| < 2 , oricare ar fi n n , x A. Pentru orice n n , k N si x A avem

|fn+k (x) fn (x)| = |fn+k (x) f (x) + f (x) fn (x)|
< |fn+k (x) f (x)| + |f (x) fn (x)| <
= .
Invers, admit
and c
a este verificat
a conditia din enunt, din (2.4) rezulta ca sirul de
numere reale (fn (x))n0 este sir Cauchy si deci convergent, oricare ar fi x A.
Siruri si serii
49
u
f , unde f : A R, f (x) = limn fn (x). Fie > 0. Conform
Aratam c
a fn
A
conditiei din enunt, exist

a n0 N astfel ncat
n n0
oricare ar fi k N
x A.
|fn+k (x) fn (x)| < ,

2
Pentru k aceast
a relatie devine
|f (x) fn (x)| < ,

2
n n0
x A.
oricare ar fi
2.9.8 Teorem
a. Avem
fn : A R R sunt continue in x0 A
(fn )n0 converge unif orm la f : A R
= f este continua in x0 .
Demonstratie. Fie > 0. Avem de aratat ca exista > 0 astfel ncat

xA
|xx0 | <
|f (x) f (x0 )| < .
u
Deoarece fn
f exist
a n N astfel ncat
A
n n
|fn (x)f (x)| < , oricare ar fi
x A.
3
Functia fn fiind continu
a n x0 , rezulta ca exista > 0 astfel ncat
)
xA
= |fn (x) fn (x0 )| < .
|xx0 | <
3
Pentru x A cu |x x0 | < avem

|f (x)f (x0 )| = |f (x) fn (x) + fn (x) fn (x0 ) + fn (x0 ) f (x0 )|
|f (x)fn (x)| + |fn (x)fn (x0 )| + |fn (x0 )f (x0 )|
< 3 + 3 + 3 = .
2.9.9 Dac
a functiile fn : A R R sunt continue n x0 atunci
u
fn
f
A
lim
xx0
lim fn (x) = lim
lim fn (x) .
xx0
2.9.10 Teorem
a. Fie I R un interval si f, fn : I R functii continue. Avem
u
fn f
I
Z
=
lim
n
fn (x) dx =
f (x) dx
(2.5)
oricare ar fi [, ] I.
Demonstratie. Pentru orice > 0 exista n N astfel ncat |fn (x) f (x)| <
50
oricare ar fi n n si oricare ar fi x I. Pentru n n avem (vezi pag. 139-8)

R
R
R

fn (x) dx f (x) dx = (fn (x)f (x)) dx
R
|fn (x)f (x)| dx <
dx = .
2.9.11 Relatia (2.5) se mai poate scrie (limita comuta cu integrala)

Z
u
f
fn
I
lim
fn (x) dx =
( lim fn (x)) dx.
2.9.12 Teorem
a. Fie f, fn : [a, b] R functii continue si F, Fn : [a, b] R,
Z x
Z x
f (t) dt,
F (x) =
fn (t) dt
Fn (x) =
x0
x0
primitivele (vezi pag. 147-31) care se anuleaz

a n punctul x0 [a, b]. In aceste
conditii
u
fn f
[a, b]
u
Fn F.
[a, b]
u
Demonstratie. Dac
a fn f atunci pentru orice > 0 exista n N astfel ncat
[a, b]
n n
|fn (t)f (t)| <
, oricare ar fi
t [a, b].
ba
Din acest
a relatie rezult
a
|Fn (x)F (x)|
Z x
|fn (t)f (t)| dt < ,
oricare ar fi
x0
n n
x [a, b].
2.9.13 Teorem
a. Fie fn : [a, b] R functii derivabile cu derivat
a continu
a. Avem
exista g : [a, b] R si
x0 [a, b] astf el incat :
u
fn0 g
[a, b]
(fn (x0 ))n0 este convergent
exista f : [a, b] R derivabila
astf el incat :
u
fn f
[a, b]
f0 = g
Demonstratie. Fie > 0 si f : [a, b] R, f (x) = xx0 g(t) dt+l, unde l = limn fn (x0 ).
Exista n N astfel nc
at
n n
|fn (x0 ) l| <
si
|fn0 (t)g(t)| <
, oricare ar fi
t [a, b].
2
2(b a)
R
Deoarece fn (x) =
|fn (x) f (x)|
Rx
x
fn0 (t) dt + fn (x0 ) avem
Z 0x
x0
|fn0 (t)g(t)| dt + |fn (x0 ) l| < ,
oricare ar fi
n n
x [a, b].
Siruri si serii
51
2.9.14 Teorem
a. (Prima teorem
a de aproximare a lui Weierstrass).
Pentru orice functie continu
a f : [a, b] R exist
a
un sir de polinoame uniform convergent cu limita f .
Demonstratie. A se vedea [16] ,vol. 2, pag 7.
2.10
Serii de functii
2.10.1 Definitie. Fie A o multime si fn : A R, unde n N, functii definite pe A.

P
Spunem c
a seria de functii n0 fn este convergent
a (C) n punctul x0 din A daca
P
seria de numere reale n0 fn (x0 ) este convergenta. In caz contrar spunem ca seria
este divergent
a (D) n punctul x0 . Multimea Ac A formata din toate punctele n
care seria este convergent
a se numeste multimea de convergent
a a seriei.
2.10.2 Definitie. Fie A o multime si fn : A R functii definite pe A. Spunem ca
P
seria n0 fn este convergent
a daca Ac = A, adica daca sirul sumelor partiale (sk ),
sk =
k
X
fn = f0 + f1 + + fk
n=0
X
n=0
fn = lim
k
X
n=0
fn = lim (f0 + f1 + + fk ).
k
n0 fn
este numit
a uniform convergent
a n A daca (sk ) este uniform convergent.
P
a absolut convergent
a daca seria n0 |fn | este convergenta.
n0 fn este numit
2.10.3 Dac
a seria n0 fn este uniform convergenta n A cu suma S si daca B A
P
atunci seria restrictiilor n0 fn |B este uniform convergenta n B si are suma S|B .
P
2.10.4 Propozitie.
P
Dac
a seria de functii
a atunci limn fn = 0.
n0 fn este convergent
2.10.5 Teorem
a (Criteriul lui Cauchy). Seria n0 fn , unde fn : A R R, converge uniform pe A dac
a si numai dac
a n N astfel nc
at
P
52
n n
oricare ar f i k N
x A.
|fn+1 (x) + fn+2 (x) + + fn+k (x)| < ,

a din criteriul lui Cauchy pentru siruri (pag. 48-7).
2.10.6 Teorem
a (Criteriul lui Weierstrass).
Fie A o multime si fn : A R, unde n N, functii definite pe A.
P
Dac
a exist
a o serie cu termeni pozitivi convergent
a n0 an astfel nc
at
|fn (x)| an ,
atunci seria
n0 fn
oricare ar f i
nN
xA
este absolut si uniform convergent

a pe A.
P
am criteriul lui Cauchy. Fie > 0. Deoarece n0 an este
convergent
a exist
a n N astfel ncat an+1 + an+2 + + an+k < , oricare ar fi
n n si k N, ceea ce conduce la relatia

n+k
n+k
n+k
X
X

X

am <
|f
(x)|
f
(x)
m
m

m=n+1
m=n+1
m=n+1
2.10.7 Exemplu. Dac

a > 1 atunci
n0
cos nx
n
oricare ar fi
n n
k N
x A.
este uniform convergenta pe R.
2.10.8 Teorem
a (Criteriul lui Dirichlet.)
Fie an : A [0, ) si fn : A R functii definite pe o multime A. Avem
an (x) an+1 (x), n 0, x A
an
0
exista M > 0 astf el incat

|f0 (x)+f1 (x)+ +fn (x)| M,
n 0, x A
an fn este unif orm convergenta.
n0

a cu demonstratia prezentata la pag. 40-11
2.10.9 Teorem
a. Avem
fn : A R R sunt continue in x0 A
P
n0 fn este unif orm convergenta
fn este f unctie continua in x0 .
n=0
Demonstratie. Consecint
a direct
a a teoremei prezentate la pag. 49-8.
Siruri si serii
53
2.10.10 Dac
a functiile fn : A R R sunt continue n x0 atunci
X
fn uniform convergenta = lim
xx0
n0
fn (x) =
n=0

X
n=0
lim fn (x) .
xx0
2.10.11 Teorem
a. Fie I R un interval si f, fn : I R functii continue. Avem
X
fn unif orm convergenta =
n0
fn (x) dx =
Z
X
fn (x) dx
n=0
n=0
oricare ar fi [, ] I.
a direct
2.10.12 Teorem
a. Fie fn : [a, b] R functii derivabile cu derivat
a continu
a. Avem
P
P
0
n0 fn unif orm convergenta

n0 fn unif orm convergenta
exista x0 [a, b] astf el incat
n0 fn (x0 ) este convergenta
n=0 fn
este derivabila
n=0 fn )
0
n=0 fn .
a direct
2.11
Serii de puteri
2.11.1 Definitie. Prin serie de puteri centrata n x0 se ntelege o serie de forma

X
an (x x0 )n = a0 + a1 (x x0 ) + a2 (x x0 )2 +
(2.6)
n0
unde coeficientii an sunt numere fixate.

2.11.2 Teorem
a. In cazul unei serii de puteri (2.6) exist
a R [0, ) {}, numit
raza de convergent
a a seriei, cu propriet
atile:
Seria este absolut convergent
a n orice punct x cu |x x0 | < R.
Seria este divergent
a n orice punct x cu |x x0 | > R.
Seria este uniform convergent
a n [x0 r, x0 + r], oricare ar fi r cu 0 < r < R.
Demonstratie. Dac
a seria este convergenta doar n punctul x0 atunci R = 0. Daca
P
0
exista x 6= x0 astfel nc
at n0 an (x0 x0 )n este convergenta atunci limn an (x0
x0 )n = 0. Rezult
a c
a exist
a M > 0 astfel ncat |an (x0 x0 )n | M , oricare ar fi N.
54
Daca x este astfel nc

at |x x0 | < |x0 x0 | atunci

n

xx0 n

n
0
n xx0

, oricare ar fi n N.
M 0
|an (xx0 ) | = |an (x x0 ) | 0
x x0
x x0
P
Seria n0 |an (xx0 )n | este convergenta conform criteriului comparatiei, seria geon
0
metrica n0 xxx
fiind convergenta. Rezulta ca n0 an (x x0 )n este absolut
0 x
0
convergent
a n orice punct x cu |x x0 | < |x0 x0 |. Alegand
X

an (x0 x0 )n este convergenta
R = sup |x0 x0 |
n0
sunt, evident, ndeplinite primele doua conditii. Daca r este astfel ncat 0 < r < R
P
atunci |(x0 + r) x0 | = r < R si seria n0 |an | rn este convergenta. Deoarece
|an (x x0 )n | |an |rn ,
oricare ar fi x [x0 r, x0 +r]
seria n0 an (x x0 )n este uniform convergenta n [x0 r, x0 +r] conform criteriului

lui Weierstrass (pag. 52-6).
P
2.11.3
(
Deoarece
Pk
n=0 (x
x0
)n
1(xx0 )k+1
1(xx0 )
daca x 6= x0 + 1
k+1
daca x = x0 + 1
seria de puteri
n0 (x
x0 )n este
convergenta daca |x x0 | < 1

daca |x x0 | 1.
divergenta
Seria are raza de convergenta R = 1, iar suma ei este

S : (x0 1, x0 +1) R,
S(x) = limk
Pk
n=0 (x
x0 )n =
1
1(xx0 )
adica
1
1(xx0 )
= 1 + (xx0 ) + (xx0 )2 + + (xx0 )n +
pentru |xx0 | < 1.
2.11.4 Teorem
a (Cauchy-Hadamard).
P
Raza de convergent
a a seriei de puteri n0 an (x x0 )n este
R=
lim supn
lim supn
p
n
|an | =
daca 0 < lim supn
p
n
|an | <
daca
p
n
daca
|an |
lim supn
|an | = 0.
Demonstratie. Conform criteriului Cauchy (pag. 44-27) seria este convergenta daca
Siruri si serii
lim sup
55
q
n
|an (x x0 )n | < 1
adica
|x x0 | <
adica
|x x0 | >
1
lim supn
p
n
|an |
si divergent
a dac
a
lim sup
n
q
n
|an (x x0 )n | > 1
1
lim supn
p
n
|an |
2.11.5 Teorem
a. Dac
a sirul (|an |/|an+1 |)n0 are limit
a atunci raza de convergent
a
P
n
a seriei de puteri n0 an (x x0 ) este
|an |
.
R = lim
n |an+1 |
Demonstratie. Conform crit. raportului (pag. 44-28) seria este convergenta daca
|an+1 (x x0 )n+1 |
|an |
lim
<1
adica
|x x0 | < lim
n
n
n
|an (x x0 ) |
|an+1 |
si divergent
a dac
a
|an |
|an+1 (x x0 )n+1 |
>1
adica
|x x0 | > lim
.
lim
n |an+1 |
n
|an (x x0 )n |
2.11.6 Raza de convergent
a a seriei
2.11.7 Definitie. Fie
n0
n
n0 an (x x0 )
Functia S : (x0 R, x0 +R) R,
(x1)n
n!
este R = limn
1/n!
1/(n+1)!
= .
o serie de puteri cu raza de convergenta R.
S(x) =
an (xx0 )n
se numeste suma seriei.
n=0
2.11.8 Teorem
a.
P
P
n
n1 au aceeea
Seriile
si
si raz
a de convergent
a.
n0 an (xx0 )
n1 nan (xx0 )
Demonstratie. Fie R si R0 razele de convergenta ale celor doua serii. Din relatia
(
X
|an (xx0 )n | R0 |nan (xx0 )n1 |
0
|xx0 | < R
an (xx0 )n C |xx0 | < R

P
n1
C
n0
n1 nan (x x0 )
rezulta R0 R. Ar
at
am n continuare ca |x x0 | < R implica |x x0 | < R0 . Pentru
P
r astfel nc
at |x x0 | < r < R seria n0 an rn este convergenta si limn an rn = 0.
Exista M > 0 astfel nc
at |an rn | M si
|nan (xx0 )n1 | = n |an | |xx0 |n1 n
Dar
M
|xx0 |
M
|xx0 |n1 =
n
rn
r
r

n1
56
|xx0 | n
r

n1
|xx |
(n+1)
lim
X
|xx0 |
|xx0 |
<1
n
r
r
n1

n1
nan (x x0 )n1 C
n1
si prin urmare |x x0 | < R0 , ceea ce conduce la R R0 .

2.11.9 Teorem
a. Fie
Suma seriei
n0 an (xx0 )
o serie de puteri cu raza de convergent

a R.
S : (x0 R, x0 +R) R,
S(x) =
an (xx0 )n
n=0
este o functie indefinit derivabil

a (de clasa C ). Derivatele ei se pot obtine prin
derivare termen cu termen
P
n1
S 0 : (x0 R, x0 +R) R, S 0 (x) =
n=1 n an (xx0 )
S 00 : (x0 R, x0 +R) R, S 00 (x) =
n2
n=2 n(n1) an (xx0 )
...................................... ....................................................
S (k) : (x
R, x0 +R) R, S (k) (x) =
n=k
n(n1)...(nk+1) an (xx0 )nk
...................................... ....................................................
Demonstratie. Seria n0 an (x x0 )n si seriile obtinute din ea prin derivare termen
cu termen sunt uniform convergente pe orice interval [x0 r, x0 +r] (x0 R, x0 +R).
Conform teoremei prezentate la pag. 53-12 restrictia functiei suma S la orice interval
(x0 r, x0 +r) cu [x0 r, x0 +r] (x0 R, x0 +R) este indefinit derivabila si derivatele
ei se pot calcula deriv
and termen cu termen.
P
2.11.10 Plec
and de la seria geometric
a (a se vedea pag. 54-3, cazul x0 = 0)
1
= 1 + x + x2 + + xn +
pentru |x| < 1
1x
prin derivare termen cu termen, obtinem
1
= 1 + 2x + 3x2 + + nxn1 +
pentru |x| < 1
(1x)2
2
(1x)3
= 2 1 + 3 2x + 4 3x2 + + n(n 1)xn2 + pentru |x| < 1.
2.11.11 Deriv
and termen cu termen
x
x2 x3
xn
S(x) = 1 + +
+
+
+
pentru orice x R
1!
2!
3!
n!
obtinem relatia
x
x2 x3
xn
S 0 (x) = 1 + +
+
+
+ = S(x)
pentru orice x R
1!
2!
3!
n!
Siruri si serii
57
din care rezult

a c
a S este de forma C ex cu C o constanta. Deoarece S(0) = 1 avem
x
x2 x3
xn
ex = 1 + +
+
+ +
+
pentru orice x R.
1!
2!
3!
n!
2.11.12 Fie R fixat. Utiliz
and teorema de la pag. 55-5 se deduce ca raza de
convergent
a a seriei binomiale
X (1) . . . (n+1)
(1) 2 (1)(2) 3
xn = 1 + x +
x +
x +
n!
2!
3!
n0
este R = 1. In acest caz, deriv
and termen cu termen relatia
(1) 2
(1) . . . (n+1) n
S(x) = 1 + x +
x ++
x +
2!
n!
obtinem ecuatia S 0 (x) = 1+x

S(x) care conduce la
(1) . . . (n+1) n
(1)
x2 + +
x +
(1+x) = 1+ x+
2!
n!
pentru |x| < 1
pentru |x| < 1.
2.11.13 Relatii similare celor de la punctele precedente se pot obtine prin substitutie:
Punand x n loc de x obtinem
1
2
3
n n
pentru
|x| < 1
1+x = 1 x + x x + + (1) x +
1
(1+x)2
= 1 2x + 3x2 + + (1)n1 nxn1 + pentru
ex = 1
x2
Punand
1
1x2
1
1+x2
x2
x
1!
x2
2!
x3
3!
+ + (1)n xn! +
|x| < 1.
x R.
pentru orice
n loc de x obtinem
= 1 + x2 + x4 + x6 + + x2n +
pentru
|x| < 1
= 1 x2 + x4 x6 + (1)n x2n + pentru
|x| < 1.
=1+
x2
1!
x4
2!
2.11.14 Teorem
a. Fie
R. Suma seriei
x6
3!
+ +
x2n
n!
n
n0 an (xx0 )
S : (x0 R, x0 +R) R,
x R.
pentru orice
o serie de puteri cu raza de convergent

a
S(x) =
an (xx0 )n
n=0
poate fi integrat
a termen cu termen pe orice interval [, ] (x0 R, x0 +R)
Z
S(x) dx =
Z
X
n=0
(xx0 )n+1
an (xx0 )n dx =
an
.
n + 1
n=0
In particular, pentru orice x (x0 R, x0 +R) avem

Z x
X
(xx0 )n+1
S(t) dt =
an
.
n+1
x0
n=0
58
Demonstratie. Seria n0 an (x x0 )n este uniform convergenta pe orice interval

[x0 r, x0 +r] (x0 R, x0 +R). Pentru un interval [, ] dat alegem r > 0 astfel
ncat [, ] [x0 r, x0 +r] (x0 R, x0 +R) si utilizam teorema de la pag. 53-11.
P
2.11.15 Plec
and de la relatiile
1
2
3
n n
1+x = 1 x + x x + + (1) x + pentru |x| < 1
1
1+x2
= 1 x2 + x4 + + (1)n x2n +
pentru |x| < 1.
prin integrare termen cu termen obtinem

ln(1 + x) =
arctg x =
2.12
Rx 1
x2
x3
n xn+1
0 1+t dt = x 2 + 3 + (1) n+1 +
Rx 1
x5
x3
n x2n+1
0 1+t2 dt = x 3 + 5 + (1) 2n+1 +
pentru |x| < 1

pentru |x| < 1.
Serii trigonometrice
2.12.1 Definitie. Prin serie trigonometric

a se ntelege o serie de functii de forma
X
1
[an cos nx + bn sin nx]
a0 +
2
n=1
unde coeficientii an , bn sunt numere reale fixate.
2.12.2 Definitie. S
irul de functii (fn )n0 , unde fn : R R,
1
f0 (x) = , f1 (x) = sin x, f2 (x) = cos x, f3 (x) = sin 2x, f4 (x) = cos 2x, . . .
2
format din functii periodice cu perioada 2, se numeste sirul trigonometric.
2.12.3 Exercitiu. S
irul trigonometric are urmatoarea proprietate de ortogonalitate
(
Z
1
1 daca n = k
(2.7)
fn (x) fk (x) dx = nk =
0 daca n 6= k.

Indicatie. Calcul direct bazat pe formulele
cos nx cos kx = 21 [cos(n + k)x + cos(n k)x]
sin nx cos kx = 21 [sin(n + k)x + sin(n k)x]
sin nx sin kx = 12 [cos(n k)x cos(n + k)x].
2.12.4 Definitie. Prin polinom trigonometric se ntelege orice combinatie liniara
finit
a de termeni ai sirului trigonometric.
Siruri si serii
59
2.12.5 Teorem
a. Dac
a seria
X
1
a0 +
2
n=1
este uniform convergent
a si dac
a suma ei este functia f : R R atunci
1 R
an = f (x) cos nx dx
oricare ar f i n {0, 1, 2, ...}
bn =
(2.8)
oricare ar f i n {1, 2, 3, ...}.
f (x) sin nx dx
si are loc egalitatea lui Parseval
1 2 X
1
a0 +
(a2n + b2n ) =
2
n=1
Demonstratie. Fie sk (x) = 21 a0 +
Pk
n=1 [an
f 2 (x) dx.
(2.9)
cos nx + bn sin nx]. Deoarece
|sk (x) cos nx f (x) cos nx| = | cos nx| |sk (x) f (x)| |sk (x) f (x)|
obtinem (a se vedea pag. 49-10)
u
sk
R
f = sk cos nx
f cos nx = lim
sk (x) cos nx dx = f (x) cos nx dx.
Dar conform propriet

atii de ortogonalitate (pag. 58-2.7) avem
Z
sk (x) cos nx dx = an
cos2 nx dx = an ,
pentru orice k n.
Functia periodic
a f cu perioada 2 fiind limita unui sir uniform convergent de functii
u
continue este continu

a si deci m
arginita. La fel ca mai sus, sk f = sk f f 2 si
R 2
R
f (x) dx = limk sk (x) f (x) dx
"
R
1
= limk
= limk
2 a0
f (x) dx +
1 2
2 a0
Pk
2
n=1 (an
Pk
n=1
(an cos nx + bn sin nx)f (x) dx
+ b2n ) =
1 2
2 a0
2
n=1 (an
+ b2n ) .
2.12.6 Formulele (2.8) au sens pentru orice functie f integrabila pe [, ] si permit

asocierea de serii trigonometrice unei clase foarte largi de functii. Vom prezenta
pe parcursul acestei sectiuni conditii suficiente pentru ca o astfel de serie sa fie
convergent
a (punctual, uniform), conditii suficiente ca suma seriei sa coincida cu
functia f corespunz
atoare, etc. Posibilitatea reprezentarii unei functii ca suma a
60
unei serii trigonometrice sau posibilitatea aproximarii ei (ntr-un anumit sens) cu

polinoame trigonometrice este foarte utila n multe aplicatii.
2.12.7 Definitie. Fie I un interval astfel ncat [, ] I si f : I R o functie
integrabil
a pe [, ]. Seria
X
1
a0 +
2
n=1
an =
f (x) cos nx dx
bn =
f (x) sin nx dx
unde
se numeste seria Fourier-trigonometric

a asociata lui f .
2.12.8 Exemple.
a) Seria Fourier asociat
a functiei f : [, ] R, f (x) = |x| este
1
4X
cos(2k + 1)x.
2 k=0 (2k + 1)2
b) Seria Fourier asociat

a functiei f : [, ] R, f (x) = x2 este
X
2
(1)n
+4
cos nx.
3
n2
n=1
2.12.9
Seria Fourier asociata unei functii pare este de forma
1
2 a0
Seria Fourier asociata unei functii impare este de forma
n=1 an
n=1 bn
cos nx.
sin nx.
2.12.10 Definitie. Fie f : [a, b] R o functie definita pe intervalul nchis [a, b] R.

Spunem c
a f este continu
a pe portiuni daca exista o diviziune
x0 = a < x1 < x2 < < xn1 < xn = b
a intervalului [a, b] astfel ncat:
restrictiile f |(xi1 ,xi ) sunt continue, oricare ar fi i {1, 2, . . . , n}
limitele laterale f (x0 +), f (x1 ), f (x1 +), f (x2 ), . . . , f (xn ), unde
f (xi ) = lim f (x),
x%xi
f (xi +) = lim f (x)

x&xi
exist
a si sunt finite.
2.12.11 Orice functie continu
a f : [a, b] R este o functie continua pe portiuni.
Siruri si serii
61

a f : [, ] R este o functie continu
a pe portiuni si
n
0 X
tn : [, ] R,
tn (x) =
+
(k cos kx + k sin kx)
2
k=1
un polinom trigonometric de gradul n atunci cea mai mic
a valoare a integralei
n2 =
[f (x) tn (x)]2 dx
(2.10)
se obtine n cazul n care k si k sunt coeficientii Fourier (2.8) asociati functiei f .

and relatiile (2.7) si (2.8) obtinem
R 2
R
R 2
2
n = f (x) dx 2
f (x) tn (x) dx +
tn (x) dx
=
2
f (x) dx 0
f (x) dx 2
+k
Pn
f (x) sin kxdx +
1
2
2 (0
1 2
2 a0
1
2 (0
2
f (x) dx +
2
f (x) dx
2a0 0 ) +
k=1
1 2
2 0
f (x) cos kxdx

i
Pn
2
2
k=1 (k + k )
Pn
2
2
k=1 (k + k 2k ak 2k bk )
Pn
2
2
k=1 (ak + bk )
a0 )2 +
Pn
2
2
k=1 [(k ak ) + (k bk ) ] .
(2.11)
2.12.13 Teorem
a. Dac
a pe portiuni si
P
2
2
dac
a an , bn sunt coeficientii Fourier asociati functiei f atunci seria
n=1 (an + bn )
este convergent
a si are loc inegalitatea lui Bessel
Z
1 2 X
1 2
(a2n + b2n )
a0 +
f (x) dx.
2

n=1
Demonstratie. In cazul n care k = ak si k = bk , din (2.10) si (2.11) rezulta
"
# Z
Z
n
1 2 X
2
2
2
f (x) dx a0 +
(ak + bk ) =
[f (x) tn (x)]2 dx 0
2
k=1
si
n
1 2 X
1 2 X
1
a0 +
a0 +
(a2k + b2k ) = lim
(a2k + b2k )
n 2
2
k=1
k=1
"
f 2 (x) dx.

a pe portiuni
atunci coeficientii Fourier an , bn asociati functiei f au proprietatea
lim an = 0 ,
lim bn = 0.
62
Demonstratie. Relatiile rezult

a din convergenta seriei
0 |an |
a2n + b2n ,
0 |bn |
2
n=1 (an
+ b2n ) si din
a2n + b2n .
2.12.15 Dac
a se modific
a valorile luate de o functie continua pe portiuni ntr-un
numar finit de puncte, functia rezultata ramane continua pe portiuni. Are sens sa
se puna problema dac
a o functie g : [, ] R este sau nu continua pe portiuni
chiar dac
a exist
a un num
ar finit de puncte din [, ] n care ea nu este definita.
2.12.16 Teorem
a. Dac
a, derivabil
a ex0
cept
and eventual un num
ar finit de puncte, cu derivata f continu
a pe portiuni si
astfel nc
at f () = f () atunci seria Fourier asociat
a lui f este convergent
a si
suma ei este f
X
1
[an cos nx + bn sin nx] = f (x),
a0 +
2
n=1
oricare ar f i x [, ].
Demonstratie. A se vedea [6], pag 120.

2.12.17 Fie f : [, ] R o functie continua pe portiuni. Daca modificam valorile pe care le ia f ntr-un num
ar finit de puncte din [, ] seria Fourier asociata nu
se modific
a. F
ar
a a restr
ange generalitatea, vom considera doar functii cu proprietatea f () = f (). Orice astfel de functie este restrictia la [, ] a unei functii
f : R R periodice cu perioada 2 (pentru care am pastrat aceeasi notatie).
2.12.18 Teorem
a. Dac
a, derivabil
a n in0
tervalele de continuitate si cu derivata f continu
a pe portiuni atunci seria Fourier
asociat
a lui f este convergent
a n orice punct si
X
1
f (x) + f (x+)
a0 +
[an cos nx + bn sin nx] =
,
2
2
n=1
oricare ar f i x R.
Demonstratie. A se vedea [6], pag 118.

2.12.19 Dac
a functia f este continua n punctul x atunci
f (x)+f (x+)
2
= f (x).
2.12.20 Teorem
a (A doua teorema de aproximare a lui Weierstrass).
Orice functie continu
a f : R R, periodic
a de perioad
a 2 este
limita unui sir uniform convergent de polinoame trigonometrice.
Demonstratie. A se vedea [16], vol.2, pag 119.
Siruri si serii
63
2.12.21 Aplicatia
: [, ] [a, b],
a+b ba
+
t
2
2
(t) =
este bijectiv
a si inversa ei este
(2x a b).
ba
Fiecare functie f : [a, b] R cu f (a) = f (b) se poate prelungi prin periodicitate
cu perioada (b a) p
an
a la o functie f : R R si f = (f ) 1 , unde

a+b ba
+
t
f : [, ] R,
(f )(t) = f
2
2
este o functie periodic
a cu perioada 2. Seria Fourier corespunzatoare lui f este
1 : [a, b] [, ],
1 (x) =
X
1
a0 +
[an cos nt + bn sin nt]
2
n=1
unde
an =
bn =
a+b
ba
2 + 2 t
a+b
ba
2 + 2 t
(f )1
cos nt dx =
sin nt dx =
2
ba
2
ba
Rb
a
Rb
a
(2.12)
n
f (x) cos ba
(2xab)dx
n
f (x) sin ba
(2xab)dx
(2xab) obtinem
Deoarece f =
efectu
and n (2.12) substitutia t = ba
seria Fourier corespunz
atoare lui f

X
1
n
n
a0 +
an cos
(2xab) + bn sin
(2xab) .
2
ba
ba
n=1
64
Capitolul 3
Elemente de topologie.
Continuitate
3.1
Multimi deschise
3.1.1 Prin spatiu metric se ntelege orice multime nevida pe care s-a definit o
distant
a, iar prin spatiu normat orice spatiu vectorial pe care s-a definit o norma.
Notiunea de spatiu metric este mult mai generala decat cea de spatiu normat si n
acelasi timp cu o structur
a matematica mult mai saraca. Elementele unui spatiu normat pot fi descrise prin utilizarea unei baze n spatiul vectorial corespunzator. Orice
spatiu normat (E, k k) are o structura naturala de spatiu metric data de distanta
d : E E R,
d(x, y) =k x y k .
Notiunea de spatiu metric fiind foarte generala, elementele pe care le implica sunt,
n general, insuficiente pentru a permite descrierea unor sisteme fizice. Spatiile
metrice care intervin n modelele matematice utilizate n fizica sunt, n general,
spatii normate sau submultimi ale unor spatii normate. In general, punctul de la
care se pleac
a n constructia unui model matematic este un spatiu normat.
3.1.2 Propozitie. Orice submultime nevid
a a unui spatiu normat are o structur
a
natural
a de spatiu metric.
Demonstratie. Dac
a (E, k k) este spatiu normat si daca S E este este o submultime
nevida atunci (S, d), unde
65
66
d : S S R,
d(x, y) =k x y k
este spatiu metric. Demonstratia este similara celei prezentate la pag. 32-2.
3.1.3 Exemplu. Sfera unitate cu centrul in origine
S = {(x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 = 1 }
considerat
a cu distanta indus
a din spatiul normat R3
d : S S R,
d((x, y, z), (x0 , y 0 , z 0 )) =k (x, y, z) (x0 , y 0 , z 0 ) k
=
(xx0 )2 +(yy 0 )2 +(zz 0 )2
este spatiu metric.

3.1.4 Orice submultime nevid
a a unui spatiu metric are la randul ei o structura de
spatiu metric. Dac
a (S, d) este spatiu metric si daca S0 S este o submultime nevida
atunci restrictia aplicatiei d la S0 S0 este o distanta pe S0 si deci (S0 , d|S0 S0 ) este
spatiu metric.
3.1.5 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric, x0 S un punct fixat si r > 0. Prin
sfera deschis
a de centru x0 si raz
a r se ntelege multimea
Br (x0 ) = { x S | d(x0 , x) < r }.
Figura 3.1
3.1.6 Exemple.
a) In spatiul normat (R, | |) avem Br (x0 ) = (x0 r, x0 + r).
p
b) In (R2 , k k) cu k(x, y)k= x2 + y 2 multimea Br (x0 , y0 ) este un disc considerat

far
a circumferint
a (vezi Fig. 3.1, partea stanga).
Elemente de topologie. Continuitate
67
c) In (R2 , k k) cu k (x, y) k= |x| + |y| sfera deschisa Br (x0 , y0 ) este formata din
punctele situate n interiorul unui patrat (vezi Fig. 3.1 , partea dreapta).
c) In (R2 , k k) cu k(x, y)k= max{|x|, |y|} sfera deschisa Br (x0 , y0 ) este formata din
punctele situate n interiorul unui patrat (vezi Fig. 3.2, partea stanga).
d) In spatiul (C 0 ([a, b]), k k) al functiilor continue f : [a, b] R considerat
mpreun
a cu norma k f k= maxx[a,b] |f (x)|, sfera deschisa Br (f0 ) este formata
din toate functiile f : [a, b] R pentru care (vezi Fig. 3.2, partea dreapta)
|f (x)f0 (x)| < r
oricare ar fi x [a, b]
adic
a din toate functiile f : [a, b] R pentru care
f0 (x)r < f (x) < f0 (x)+r
oricare ar fi x [a, b].
Figura 3.2
3.1.7 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric si D S o multime. Spunem despre
un element x D c
a este punct interior al multimii D daca exista rx > 0 astfel ncat
Brx (x) D ( se vedea Fig. 3.3). Multimea formata din toate punctele interioare ale
lui D este numit

a interiorul lui D si notata cu D.
Figura 3.3
68
3.1.8 Din definitia anterioar

a rezulta ca D D, oricare ar fi D S.
3.1.9 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Spunem despre o multime D S ca
este multime deschis

a dac
a D= D, adica daca orice punct x D este punct interior.
3.1.10 Exemple.
a) In cazul spatiului normat (R, | |) avem
Q= ,
R= R,
D = [0, 1) D= (0, 1).
b) In cazul spatiului normat (R2 , k k) cu k (x, y) k=

D = {(x, y) | x2 +y 2 1}
D = {(x, y) | y 0}
x2 +y 2 avem
D= {(x, y) | x2 +y 2 < 1}
D= {(x, y) | y > 0}.
3.1.11 Problem
a. Fie (S, d) un spatiu metric. Sa se arate ca:
a) Multimile si S sunt multimi deschise.
b) Orice reuniune de multimi deschise este o multime deschisa.
c) Orice intersectie finit
a de multimi deschise este o multime deschisa.
3.1.12 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Prin vecin
atate a unui punct x S
se ntelege orice multime deschisa care contine pe x.
3.2
Multimi nchise
3.2.1 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric si A S o multime. Spunem despre

un element a S c
a este punct limit
a al multimii A daca pentru orice r > 0 avem
Br (a) A 6= (a se vedea Fig. 3.4). Multimea formata din toate punctele limita ale
lui A este numit

a inchiderea lui A si notata cu A.
3.2.2 Exemple.
a) In cazul spatiului normat (R, | |) avem
= R,
R
= R,
Q
[0, 1) = [0, 1],
1 1
1 1
1, , , = 0, 1, , , .
2 3
2 3

69
b) In cazul spatiului normat (R2 , k k) cu k (x, y) k=
x2 +y 2 avem
{(x, y) | x2 +y 2 < 1} = {(x, y) | x2 +y 2 1}

{(x, y) | y > 0} = {(x, y) | y 0}.
Figura 3.4
3.2.3 Propozitie. Fie (S, d) un spatiu metric si A S o multime. Avem a A dac
a
si numai dac
a exist
a n A un sir convergent (xn )n0 astfel nc
at a = limn xn .
Demonstratie. Dac
a a A atunci B 1 (a) A 6= , oricare ar fi n N . Alegand
n
pentru fiecare n N un element xn B 1 (a) A obtinem un sir (xn )n0 astfel
n
ncat d(xn , a) < n1 . Invers, dac
a exista n A un sir convergent (xn )n0 astfel ncat
a = limn xn atunci pentru orice r > 0 exista nr N astfel ncat xn Br (a) A,
oricare ar fi n nr .
3.2.4 Orice punct x A este punct limita al lui A. Oricare ar fi A avem A A.

3.2.5 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Spunem despre o multime A S ca
adica daca A si contine toate punctele limita.
este multime nchis
a dac
a A = A,
3.2.6 Propozitie. Multimea A din spatiul metric (S, d) este nchis
a dac
a si numai
dac
a limita oric
arui sir convergent din A apartine lui A.
Demonstratie. Orice element din A este limita unui sir convergent din A si pentru
Avem A = A daca
orice sir convergent (xn )n0 din A are loc relatia limn xn A.
si numai dac
a limita oric
arui sir convergent din A apartine lui A.
3.2.7 Teorem
a. Fie (S, d) un spatiu metric. O multime D S este deschis
a dac
a
si numai dac
a complementara ei S D este multime nchis
a.
70
Demonstratie. Fie D S multime deschisa. Avem de aratat ca S D SD.

Fie x S D. Presupun
and prin absurd ca x 6 S D rezulta ca x D si exista
rx > 0 astfel nc
at Brx (x) D. Dar n acest caz Brx (x) (S D) = , ceea ce este
n contradictie cu x S D. Fie D S multime nchisa. Avem de aratat ca
= D avem x 6 D
si prin urmare
S D este deschis
a. Fie x S D. Deoarece D
exista r > 0 astfel nc
at Br (x) D = , adica astfel ncat Br (x) S D.
3.2.8 Exercitiu. Orice submultime finita a unui spatiu metric este nchisa.
Rezolvarea 1. Singurele siruri convergente sunt cele constante, de la un rang ncolo.
Rezolvarea 2. Fie (S, d) un spatiu metric si A = {x1 , x2 , ..., xk } S. Multimea S A
este deschis
a: dac
a x SA atunci exista rx = min1nk d(x, xn ) cu Brx (x) SA.
3.2.9 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Spunem despre o submultime A S
c
a este dens
a n S daca A = S.
3.2.10 Dac
a A este dens
a n S atunci orice element al lui S este limita unui sir
convergent de elemente din A. Multimea numerelor rationale Q este densa n spatiul
normat (R, | |). Orice num
ar real este limita unui sir de numere rationale.
3.3
Limita unei functii ntr-un punct
3.3.1 In anumite aplicatii este util

a cunoasterea comportarii unei functii f n vecinatatea unui punct a f
ar
a a lua n considerare valoarea pe care o ia functia n punctul
a (n cazul n care ea este definita n a). In particular, este util sa se stie ce se
ntampl
a cu valorile f (x) ale functiei cand x se apropie din ce n ce mai mult de
punctul a. Pentru ca problema s
a aiba sens este necesar ca domeniul de definitie al
lui f sa contin
a puncte oric
at de apropiate de a, diferite de a.
3.3.2 Definitie. Spunem despre un punct a R ca este punct de acumulare pentru
o multime D R dac
a oricare ar fi > 0 avem (a, a+) (D {a}) 6= . Prin
definitie, este punct de acumulare pentru multimile nemajorate, iar este
punct de acumulare pentru multimile neminorate.
71
3.3.3 Punctul a = 1 este punct de acumulare pentru D = (0, 1) (3, ).

Punctul a = 2 nu este punct de acumulare pentru Dn= (0, 1) (3, ).
o
Punctul a = 0 este punct de acumulare pentru D = 1, 21 , 31 , 41 , ... .
n
Punctul a = 1 nu este punct de acumulare pentru D = 1, 12 , 13 , 41 , ... .
Punctul a = 2 este punct de acumulare pentru Q.

3.3.4 Definitie. Fie f : D R R o functie si a un punct de acumulare pentru D.
Spunem c
a functia f are limita l n punctul a si scriem
lim f (x) = l
xa
daca oricare ar fi sirul (xn )n0 din D{a} cu limn xn = a avem limn f (xn ) = l.
3.3.5 Exercitiu. Fie functia
R {0} R : x 7 sin
1
.
x
Sa se arate c
a
1
=1
x
lim sin
x 2
Rezolvare. Punctul a =
dar
lim sin
x0
1
x
nu exista.
este punct de acumulare pentru D = R {0} si
2
1
= sin
sin = 1.
xn
2
Punctul a = 0 este punct de acumulare pentru D = R{0}. Limita nu exista deoarece
xn
n =
1
0
n
1
= n
+ 2n
dar
sin
1
1
0 6= 1 sin .
n
n
3.3.6 MATHEMATICA: Limit[f[x], x -> a]

7
In[2]:=Limit[Sin[x]/x, x -> 0]
7
In[3]:=Limit[(1+1/x)^x, x -> Infinity] 7
In[1]:=Limit[Sin[1/x], x -> 2/Pi]
Out[1]=1
Out[2]=1
Out[3]=e.
3.3.7 Teorem
a. Fie f : D R R o functie si a un punct de acumulare pentru D.
lim f (x) = l
xa
pentru orice > 0 exista > 0 astf el incat
xD
x 6= a
= |f (x) l| <
|xa| <
72
Demonstratie. = Presupun
and contrariul, exista 0 > 0 astfel ncat oricare ar fi
> 0 exist
a x D cu x 6= a, |xa| < si |f (x)l| . In particular, alegand = n1
exista xn D cu xn 6= a, |xn a| < n1 si |f (xn )l| . Rezulta ca limn xn = a
si conform ipotezei trebuie s
a avem relatia limn f (xn ) = l, n contradictie cu
|f (xn )l| . = Fie (xn )n0 un sir din D {a} cu limn xn = a. Pentru a
arata c
a limn f (xn ) = l consideram > 0 arbitrar ales. Conform ipotezei exista
> 0 astfel nc
at pentru orice x D cu x 6= a si |xa| < are loc relatia |f (x) l| < .
Deoarece limn xn = a, exist
a n N astfel ncat |xn a| < si deci |f (xn )l| < ,
oricare ar fi n n .
3.3.8 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Spunem despre un punct a S ca este
punct de acumulare pentru D S daca oricare ar fi > 0 avem B (a) (D{a}) 6= .
3.3.9 Definitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice, f : D S1 S2 o functie si
a S1 punct de acumulare pentru D. Spunem ca functia f are limita l n punctul a
lim f (x) = l
xa
daca oricare ar fi sirul (xn )n0 din D{a} cu limn xn = a avem limn f (xn ) = l.
Figura 3.5
3.3.10 Teorem
a. Fie f : D S1 S2 o functie si a punct de acumulare pentru D.
lim f (x) = l
xa
pentru orice > 0 exista

> 0 astf el incat
xD
x 6= a
= d2 (f (x), l) <
d1 (x, a) <

a cu demonstratia prezentata la pag. 71-7 .
73
3.3.11 In cazul spatiilor Rn , dac

a nu se indica o alta norma, vom subntelege ca
structura de spatiu normat considerata este cea definita de norma uzual
a
v
u n
uX
n
k k: R R : x = (x1 , x2 , ..., xn )
7 k x k= t
x2k .
k=1
Ea este norma asociat

a produsului scalar uzual
h, i : Rn Rn R,
hx, yi =
n
X
x k yk
k=1
adica
||x|| =
hx, xi
si defineste distanta uzual

a
v
u n
uX
d(x, y) = ||x y|| = t (xk yk )2 .
d : Rn Rn R,
k=1

f : R2 {(0, 0)} R,
f (x, y) =
x3
.
x2 + y 2
Sa se arate c
a
lim
(x,y)(1,2)
f (x, y) =
1
5
si
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) = 0.
Rezolvare. Punctul (1, 2) este punct de acumulare pentru D = R2 {(0, 0)}. Avem
(
(xn , yn ) (1, 2)
xn 1
yn 2
f (xn , yn ) =
x3n
13
1
= .
2
2
2
2
x n + yn
1 +2
5
Punctul (0, 0) este punct de acumulare pentru D. Daca (xn , yn ) (0, 0) atunci

x3
x2n

n
0 |f (xn , yn ) 0| = 2
=
|xn | |xn | 0.

xn + yn2
x2n + yn2

f : R2 {(0, 0)} R,
f (x, y) =
Sa se arate c
a nu exist
a limita
lim
(x,y)(0,0)
desi exist
a limitele iterate
f (x, y)
xy
.
x2 + y 2
74
lim (lim f (x, y)) = 0 = lim ( lim f (x, y)).
x0 y0
y0 x0
Rezolvare. Oricare ar fi R avem

1
lim
= (0, 0) dar limita
,
n n n
lim f
=
,
n n
1+2

depinde de .
3.3.14 Propozitie. Fie functia

f : D Rn Rk ,
f (x) = (f1 (x), f2 (x), ..., fk (x))
si a Rn un punct de acumulare pentru D. Avem

lim f (x) = (l1 , l2 , ..., lk )
xa
lim fj (x) = lj oricare ar f i j {1, 2, ..., k}.
xa

a din relatia (a se vedea pag. 38-13)
|f1 (x)l1 |
................
k f (x)l k |f1 (x)l1 | + ... + |fk (x)lk |.
|fk (x)lk |
3.4
Functii continue
3.4.1 In acest paragraf vom studia comportarea unei functii n vecinatatea unui
punct a apartin
and domeniului de definitie comparand valoarea functiei n a cu
valorile luate n vecin
atatea lui a.
3.4.2 Definitie. Fie f : D R R o functie si a D. Spunem ca f este continu
a n a
daca oricare ar fi sirul (xn )n0 din D cu limn xn = a avem limn f (xn ) = f (a).
3.4.3 Teorem
a. Fie f : D R R o functie si a D. Avem
pentru orice > 0 )exista > 0 astf el incat

xD
f este continua in a
= |f (x) f (a)| <
|xa| <
3.4.4 Definitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice, f : D S1 S2 o functie si
a D. Spunem c
a functia f este continu
a n a daca oricare ar fi sirul (xn )n0 din
D cu limn xn = a avem limn f (xn ) = f (a).
75

a functia f : D S1 S2 este functie continu
a
dac
a este continua n orice punct a D.
3.4.6 Punctele lui D care nu sunt puncte de acumulare se numesc puncte izolate.
Daca a D este punct izolat si daca (xn )n0 este un sir din D cu limn xn = a
atunci exist
a n0 N astfel nc
at xn = a, oricare ar fi n n0 , ceea ce conduce
la limn f (xn ) = f (a). Astfel, o functie este continua n orice punct izolat al
domeniului de definitie.
3.4.7 O functie f este continu
a ntr-un punct de acumulare a apartinand domeniului
de definitie dac
a si numai dac
a f are limita n a si limxa f (x) = f (a).
3.4.8 Teorem
a. Fie f : D S1 S2 o functie si a D. Avem
pentru orice > 0)exista > 0 astf el incat

xD
f este continua in a
= d2 (f (x), f (a)) <
d1 (x, a) <
3.4.9 Propozitie. (Prelungirea prin continuitate). Fie f : D S1 S2 o functie
si a un punct de acumulare pentru D care nu apartine lui D. Dac
a exist
a limita
lim f (x) = l
xa
atunci functia
(
f : D {a} S2 ,
f(x) =
f (x) daca x D
l
daca x = a
este continu
a n a.
a direct din definitia continuitatii.
3.4.10 Exemplu. Deoarece limx0
sin x
x
= 1 functia
sin x
x
se poate prelungi prin continuitate, rezultand functia continua
f : R {0} R,
f (x) =
( sin x
f : R R,
f(x) =
daca x 6= 0
daca x = 0
76
3.4.11 Propozitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ), (S3 , d3 ) spatii metrice si

f : D1 S1 S2 ,
g : D2 S2 S3
dou
a functii astfel nc
at f (D1 ) D2 . Dac
a f este continu
a n punctul a D1 si
dac
a g este continu
a n f (a) D2 atunci functia compus
a
g f : D1 S3 ,
(g f )(x) = g(f (x))
este continu
a n punctul a.
Demonstratie. Din continuitatea lui f n a si a lui g n f (a) rezulta relatia
xn a
f (xn ) f (a)
(gf )(xn ) = g(f (xn )) g(f (a)) = (g f )(a)
care arat
a c
a g f este continu
a n a.
3.4.12 Definitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice. Spunem ca functia
f : D S1 S2 este functie continu
a daca este continua n orice punct a D.
a f : S1 S2 este functie continu
a atunci:
D deschisa in S2 = f 1 (D) deschisa in S1 .
Demonstratie. Fie a f 1 (D) = {x S1 | f (x) D}. Deoarece f (a) apartine
multimii deschise D rezult
a c
a exista > 0 astfel ncat B (f (a)) D. Functia f
fiind continu
a n a, exist
a > 0 astfel ncat d1 (x, a) < = d2 (f (x), f (a)) < ,
adica relatia f (B (a)) B (f (a)) din care rezulta B (a) f 1 (D).
a (E, k k) este spatiu normat atunci aplicatia
k k: E R : x 7k x k
este continu
a. In particular, aplicatia modul R R : x 7 |x| este continu
a.
Demonstratie. Din definitia normei rezulta relatiile
k xn k=k xn a+a kk xn a k + k a k,
k a k=k axn +xn kk xn a k + k xn k
care conduc la
k xn a k k xn k k a k k xn a k
adica
| k xn k k a k | k xn a k
si prin urmare,
xn a
k xn a k 0
| k xn k k a k | 0
k xn kk a k .
77

a (E, k k) este spatiu normat atunci aplicatiile
E E E : (x, y) 7 x + y
R E E : (, x) 7 x
sunt continue ( a se vedea pag. 31-5).

Demonstratie. Dac
a (xn , yn ) (a, b) atunci xn a, yn b si avem
0 k (xn + yn ) (a + b) kk xn a k + k yn b k 0.
Daca (n , xn ) (, a) atunci n , xn a si avem
0 k n xn a k =k (n )(xn a) + (n )a + (xn a) k
|n | k xn a k +|n | k a k +|| k xn a k 0.
3.4.16 Teorem
a. Orice aplicatie liniar
a A : Rn Rk este continu
a.
Demonstratie. Orice vector u = (u1 , u2 , ..., un ) Rn admite n raport cu baza canonica
e1 = (1, 0, ..., 0),
e2 = (0, 1, 0, ..., 0),
...
en = (0, 0, ..., 0, 1)
reprezentarea u = u1 e1 +u2 e2 + . . . +un en . Din relatia (a se vedea pag. 34-8)

k AxAa k =k A(xa) k=k A((x1 a1 ) e1 +(x2 a2 ) e2 + . . . +(xn an ) en ) k
k A((x1 a1 ) e1 k + k (x2 a2 ) e2 k + . . . + k (xn an ) en ) k
= |x1 a1 | k Ae1 k +|x2 a2 | k Ae2 k + + |xn an | k Aen k
qP
n
j=1 (xj
aj )2
qP
n
j=1
k Aej k2 =k x a k
qP
n
j=1
k Aej k2 .
verificat
a oricare ar fi a Rn rezulta ca limxa Ax = Aa.
3.4.17 Propozitie. O functie
f : D Rn Rk ,
f (x) = (f1 (x), f2 (x), ..., fk (x))
este continu
a ntr-un punct a D dac
a si numai dac
a fiecare dintre functiile
fj : D Rn R,
j {1, 2, ..., k}.
este continu
a n punctul a.
a din relatia (a se vedea pag. 38-13)
|f1 (x)f1 (a)|

..................
k f (x)f (a) k |f1 (x)f1 (a)| + ... + |fk (x)fk (a)|.
|fk (x)fk (a)|
78
3.5
Multimi compacte
3.5.1 Definitie. Spunem despre o multime K dintr-un spatiu metric (S, d) ca este
compact
a (prin siruri) dac
a orice sir (xn )n0 din K contine cel putin un subsir
atre un element din K.
(xnk )k0 convergent c
3.5.2 Exercitiu. In spatiul (R, | |), orice interval [a, b] este multime compacta.
Rezolvare. Orice sir (xn )n0 din [a, b] este marginit si conform teoremei lui Cesaro
(pag. 24-18) contine un subsir convergent (xnk )k0 . In plus, avem
a xnk b
a lim xnk b.
k
3.5.3 Teorem
a. Intr-un spatiu metric, orice multime compact
a este nchis
a.
Demonstratie. Fie (S, d) un spatiu metric si K S o multime compacta. Daca
atunci exist
aK
a in K un sir (xn )n0 cu limn xn = a. Multimea K fiind
compact
a, sirul (xn )n0 contine un subsir (xnk )k0 convergent la un element din K.
K.
Dar limk xnk = limn xn = a si prin urmare a K. Rezulta ca K
3.5.4 Definitie. Spunem despre o multime A dintr-un spatiu metric (S, d) ca este
m
arginit
a dac
a exista a S si r > 0 astfel ncat A Br (a).
3.5.5 Teorem
a. Intr-un spatiu metric, orice multime compact
a este m
arginit
a.
Demonstratie. Fie (S,d) un spatiu metric si K S o multime compacta. Presupunand c
a K nu este m
arginit
a exista un sir (xn )n0 n K astfel ncat d(xn , xk ) 1
oricare ar fi n, k N. El poate fi generat n modul urmator: alegem x0 K, apoi
x1 KB1 (x0 ), apoi x2 K(x0 )B1 (x1 )), apoi x3 K(B1 (x0 )B1 (x1 )B1 (x2 )),
etc. Multimea nem
arginit
a K nu este continuta n B1 (x0 ) B1 (x1 ) . . . B1 (xn )
deoarece aleg
and
r = max{1, d(x0 , x1 ) + 1, d(x0 , x2 ) + 1, . . . , d(x0 , xn ) + 1}
avem B1 (x0 )B1 (x1 ). . .B1 (xn ) Br (x0 ). S
irul (xn )n0 nu contine niciun subsir
convergent, ceea ce este in contradictie cu ipoteza ca A este multime compacta.
3.5.6 Teorem
a (Bolzano-Weierstrass).
m
In spatiul R o multime este compact
a dac
a si numai dac
a este nchis
a si m
arginit
a.
79
Demonstratie. Fie K Rm o multime nchisa si marginita. Avem de aratat ca orice

sir (xn )n0 din K contine un subsir (xnk )k0 convergent n K. Multimea marginita
K poate fi nchis
a ntr-un paralelipiped K [a1 , b1 ][a2 , b2 ]. . .[an , bn ]. Utilizand
metoda prezentat
a la pag. 24-18, bazata pe divizari succesive ale paralelipipedului
putem extrage din (xn )n0 un subsir (xnk )k0 convergent n Rn . Multimea nchisa
K contine limitele tuturor sirurilor convergente cu elemente din K.
3.5.7 Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice si A S1 . Spunem despre o functie
f : A S2 c
a este continu
a dac
a este continua n orice punct a A, adica daca
pentru orice a A si orice > 0 exista a > 0 astfel ncat
xA
d1 (x, a) < a
= d2 (f (x), f (a)) < .
3.5.8 Definitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice si A S1 . Spunem despre o

functie f : A S2 c
a este uniform continu
a daca pentru orice > 0 exista > 0
astfel nc
at
)
x, y A
= d2 (f (x), f (y)) < .
d1 (x, y) <
3.5.9 Orice functie unifom continua este functie continua.
3.5.10 Exercitiu. Functia
f : (0, 1) R,
f (x) =
1
x
este continu
a, dar nu este uniform continua.
Rezolvare. Presupunem f uniform continua. Pentru =
1
2
exista > 0 astfel ncat

1
1
x, y (0, 1)
= < .
|x y| <
x y

Putem alege < 1. Deoarece , 2 (0, 1) si 2 = 2 < trebuie ca 1 2 < 21
adica > 2, n contradictie cu alegerea < 1.

3.5.11 Teorem
a. O functie continu
a pe o multime compact
a este uniform continu
a.
Demonstratie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice, K S1 o multime compacta
si f : K S2 o functie continua. Avem de aratat ca f este uniform continua.
80
Presupun
and contrariul, exist
a 0 > 0 astfel ncat pentru orice > 0 exista x, y K
cu d1 (x, y) < si d2 (f (x), f (y)) 0 . In particular, pentru = n1 exista xn , yn K
cu d1 (xn , yn ) < n1 si d2 (f (xn ), f (yn )) 0 . Deoarece K este multime compacta, sirul
(xn )n1 contine un subsir convergent (xnk )k1 cu limita a = limk xnk apartinand
lui K. Din relatia 0 d1 (a, ynk ) d1 (a, xnk )+d1 (xnk , ynk ) < d1 (a, xnk )+ n1k rezulta
ca limk ynk = a. Functia f fiind continua n a avem limk f (xnk ) = f (a) =
limk f (ynk ). Inegalitatea d2 (f (xnk ), f (ynk )) d2 (f (xnk ), f (a))+d2 (f (a), f (ynk ))
conduce la limk d2 (f (xnk ), f (ynk )) = 0, n contradictie cu d2 (f (xn ), f (yn )) 0 .
3.5.12 Definitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice si A S1 . Spunem despre o
functie f : A S2 c
a este m
arginit
a daca f (A) este multime marginita.
3.5.13 Teorem
a este m
arginit
a.
Demonstratie. Presupunem c
a f : K S1 S2 nu este marginita si fie b S2
fixat. Pentru orice n N avem f (K) 6 Bn (b), adica exista xn K cu d2 (b, f (xn )) n.
Deoarece K este multime compacta, sirul (xn )n0 contine un subsir convergent
(xnk )k0 cu limita a = limk xnk apartinand lui K. Functia f fiind continua n a,
avem limk f (xnk ) = f (a), adic
a limk d2 (f (xnk , f (a)) = 0. In particular, exista
N N astfel nc
at d2 (f (xnk , f (a)) 1 oricare ar fi k N . Relatia
nk d2 (b, f (xnk )) d2 (b, f (a)) + d2 (f (a), f (xnk )) d2 (b, f (a)) + 1
verificat
a oricare ar fi k N arat
a ca sirul strict crescator de numere naturale (nk )k0
este marginit, ceea ce este imposibil.
3.5.14 Teorem
a. Fie (S, d) spatiu metric. Functiile continue f : S Rm
transform
a multimi compacte n multimi compacte.
Demonstratie. Fie K S multime compacta. Din teorema anterioara rezulta
ca f (K) este multime m
arginit
a. Ramane sa aratam ca f (K) este nchisa. Fie
(f (xn ))n0 un sir din f (K) convergent n Rm . Avem de aratat ca limn f (xn )
apartine multimii f (K). S
irul (xn )n0 din multimea compacta K contine un subsir
convergent (xnk )k0 cu limita a = limk xnk apartinand lui K. Deoarece f este
continu
a n a avem limk f (xnk ) = f (a) si prin urmare limn f (xn ) = f (a)
apartine multimii f (K).
81
3.5.15 Definitie. Spunem despre o functie reala marginita f : A R ca si atinge

marginile dac
a exist
a a, b A astfel ncat inf xA f (x) = f (a) si supxA f (x) = f (b).
3.5.16 Teorem
a. O functie real
a continu
a si atinge marginile.
Demonstratie. Fie (S, d) un spatiu metric, K S o multime compacta si f : K R
o functie real
a continu
a. Conform teoremei anterioare f este marginita si prin urmare, exist
a numerele reale m = inf xK f (x) si M = supxK f (x). Presupunem ca
nu exist
a a K cu f (a) = m. In acest caz m < f (x), oricare ar fi x K si
1
g : K R,
g(x) =
f (x) m
este functie continu
a. Conform teoremei anterioare, functia g este marginita. Notand
0
M = supxK g(x) avem g(x) M 0 , adica f (x) m + M1 0 , oricare ar fi x K. Ultima relatie este ins
a n contradictie cu faptul ca m este cel mai mare minorant
pentru multimea {f (x) | x K}. Ramane ca exista a K cu f (a) = m. Printr-un
rationament similar se arat
a c
a exista b K cu f (b) = M .
3.6
Multimi conexe
3.6.1 Definitie. Spunem despre o functie f : I R definita pe un interval I R

ca are proprietatea lui Darboux daca oricare ar fi a, b I distincte si oricare ar fi
numarul ntre f (a) si f (b) exist
a c ntre a si b astfel ncat f (c ) = .
3.6.2 O functie cu proprietatea lui Darboux este o functie care nu poate trece de la
o valoare la alta f
ar
a a trece prin toate valorile intermediare.
3.6.3 Teorem
a.
Orice functie f : I R continu
a pe un interval I R are proprietatea lui Darboux.
Demonstratie. Fie a < b si f (a) f (b) (cazul f (a) f (b) se analizeaza similar).
Daca f (a) = f (b) atunci = f (a) si alegand c = a avem f (c ) = . Analizam n
continuare cazul f (a) < < f (b). Multimea A = {x [a, b] | f (x) } este nevida
si marginit
a. Ar
at
am c
a f (sup A) = , adica se poate alege c = sup A. Deoarece
< f (b) avem c < b si f (y) > , pentru orice y (c , b). Fie (xn )n0 un sir
82
convergent din A si (yn )n0 un sir convergent din (c , b) astfel ncat limn xn =
c = limn yn . Deoarece f este continua n c si f (xn ) < f (yn ), prin trecere
la limit
a, obtinem f (c ) = .
3.6.4 Propozitie. Orice functie continu
a si injectiv
a f : I R
definit
a pe un interval I este strict monoton
a.
Demonstratie. Presupun
and c
a f nu este strict monotona exista x1 < x2 < x3 n I
astfel nc
at f (x1 ) < f (x2 ) > f (x3 ) sau f (x1 ) > f (x2 ) < f (x3 ). Functia f ia valoarea
1
= 2 (f (x2 ) + max{f (x1 ), f (x3 )}), respectiv = 12 (f (x2 ) + min{f (x1 ), f (x3 )}) atat
n intervalul (x1 , x2 ) c
at si n intervalul (x2 , x3 ), n contradictie cu injectivitatea ei.
3.6.5 Teorem
a. Inversa unei functii continue bijective f : I J definite
pe un interval I este continu
a si strict monoton
a.
Demonstratie. Din propozitia anterioara rezulta ca f este strict monotona. Vom
analiza cazul n are f este strict crescatoare (celalalt caz se analizeaza asemanator).
Functia f 1 : J I este strict crescatoare: oricare ar fi y1 , y2 J exista x1 , x2 I
astfel nc
at y1 = f (x1 ) si y2 = f (x2 ), iar y1 < y2 implica x1 < x2 . Aratam ca
1
f
este continu
a ntr-un punct oarecare y0 J. Consideram cazul n care y0
nu este extremitate a intervalului (cazul in care y0 este extremitate se analizeaza
aseman
ator). Fie x0 I si > 0 astfel ncat f (x0 ) = y0 si (x0 , x0 + ) I.
Deoarece f (x0 ) < f (x0 ) < f (x0 + ) exista > 0 astfel ncat (y0 , y0 + )
(f (x0 ), f (x0 + )) si prin urmare |y y0 | < |f 1 (y) x0 | < .
3.6.6 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Spunem despre o multime A S ca
este conex
a dac
a n S nu exist
a doua multimi deschise D1 , D2 astfel ncat
A D1 D2 ,
D1 A 6= ,
D2 A 6=
si
A D1 D2 = .
3.6.7 Multimea {0, 1} din R nu este conexa deoarece exista, de exemplu,

multimile deschise D1 = (, 21 ) si D2 = ( 31 , ) astfel ncat
{0, 1} D1 D2 ,
D1 {0, 1} 6= ,
D2 {0, 1} 6= ,
{0, 1}D1 D2 = .
3.6.8 In cazul lui R, denumirea de interval este utilizata pentru multimi de forma
(a, b) = {x | a < x < b}

(a, b] = {x | a < x b}
[a, b) = {x | a x < b}
[a, b] = {x | a x b}
(a, ) = {x | a < x}
[a, ) = {x | a x}
(, b) = {x | x < b}
(, b] = {x | x b}
83
(, ) = R
[a, a] = {a}
(a, a) =
3.6.9 Propozitie. O multime A R este conex

a dac
a si numai dac
a este interval.
Demonstratie. Fie A R conexa nevida. Presupunand ca A nu este interval,
exista a, b, c astfel nc
at a < c < b, a A, b A si c 6 A. In acest caz, exista multimile
deschise D1 = (, c), D2 = (c, ) astfel ncat A D1 D2 , D1 A 6= ,
D2 A 6= si A D1 D2 = , n contraditie cu ipoteza ca A este conexa.
Presupun
and c
a A nu este conexa, exista doua multimi deschise D1 , D2 astfel
ncat A D1 D2 , D1 A 6= , D2 A 6=
( si A D1 D2 = . Functia
0 daca x D1 A
f : A R,
f (x) =
1 daca x D2 A
este continu
a n orice punct a A. Daca a D1 A atunci exista ra > 0 astfel
ncat Bra (a) D1 . Pentru orice > 0 alegand = ra avem
xA
|x a| <
= |f (x) f (a)| = 0 < .
ceea ce arat
a c
a f este continu
a n a. Cazul a D1 A se analizeaza similar.
Conform teoremei precedente (pag. 81-3) functia f continua pe intervalul A are
proprietatea lui Darboux. Acest lucru nu este nsa posibil deoarece f (A) = {0, 1}.
3.6.10 Folosind limbajul obisnuit, o multime conexa poate fi descrisa ca fiind o
multime format
a dintr-o singur
a bucata.
3.6.11 Teorem
a.
Imaginea unei multimi conexe printr-o functie continu
a este o multime conex
a.
Demonstratie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice, A S1 multime conexa si fie
f : A S2 o functie continu
a. Avem de aratat ca f (A) este multime conexa. Pre 1, D
2 astfel
supunand c
a f (A) nu este multime conexa exista doua multimi deschise D
1 D
2, D
1 f (A) 6= , D
2 f (A) 6= si f (A) D
1 D
2 = . Deoarece
ncat f (A) D
preimaginea unei multimi deschise printr-o aplicatie continua este o multime de 1 ) si D2 = f 1 (D
2 ) sunt
schisa (a se vedea pag. 76-13), multimile D1 = f 1 (D
multimi deschise. Dar
84
1 f (A) 6= D1 A 6=
D
2 f (A) 6= D2 A 6=
D
1 D
2 A D1 D2
f (A) D
1 D
2 = A D1 D2 =
f (A) D
ceea ce arat
a c
a A nu este conex
a, n contradictie cu ipoteza.
3.6.12 Exemple.
a) Imaginea ([, ]) = {(t) | t [, ]} a unei functii continue
: [, ] Rn
este multime conex
a.
b) Cercul {(x, y) R2 | x2 +y 2 = 1} din plan este multime conexa deoarece este
imaginea aplicatiei continue
: [0, 2] R2 ,
(t) = (cos t, sin t).
c) Segmentul nchis [a, b] = {(1t)a+tb | t [0, 1]} care uneste doua puncte a, b Rn
este multime conex
a deoarece este imaginea aplicatiei continue
: [0, 1] Rn ,
(t) = (1t)a+tb.
3.6.13 Propozitie. Fie (S, d) un spatiu metric, A S o multime conex

a si
f : A R o functie continu
a. Dac
a exist
a a, b A cu
f (a) f (b) < 0 atunci exist
a c A astfel nc
at f (c) = 0.
Demonstratie. Multimea f (A) R fiind conexa, este un interval care contine numerele de semn diferit f (a) si f (b).
a f : [a, b] R R este continu
a atunci
"
f ([a, b]) =
min f (x), max f (x) .
x[a,b]
x[a,b]
Demonstratie. Functia f si atinge marginile si f ([a, b]) este interval.

3.6.15 Propozitie. O submultime nevid
a A S a unui spatiu metric este conex
a
dac
a si numai dac
a orice functie continu
a de forma f : A {0, 1} este constant
a.
Demonstratie. Multimea nevida f (A) {0, 1} fiind conexa, singurele variante
posibile sunt f (A) = {0} si f (A) = {1}. Daca A nu este conexa atunci exista
doua multimi deschise D1 , D2 astfel ncat A D1 D2 , D1 A 6= , D2 A 6= si
A D1 D2 = . Functia neconstanta
85
f : A {0, 1},
f (x) =
0 daca x D1 A
1 daca x D2 A
este continu
a (a se vedea pag. 83-9)
3.6.16 Teorem
a. Dac
a (Ai )jJ este o familie de submultimi conexe ale unui spatiu
T
S
metric si dac
a jJ Aj 6= atunci multimea A = jJ Aj este conex
a.
Demonstratie. Este suficient s
a ar
atam ca orice functie continua f : A {0, 1} este
T
constant
a. Fie a jJ Aj fixat. Restrictia f |Aj : A {0, 1} a functiei f fiind
continu
a pe multimea conex
a Aj este constanta si prin urmare avem f (x) = f (a)
oricare ar fi x Aj si oricare ar fi j J.
3.6.17 Exemple.
a) Linia poligonal
a [a, b] [b, c] este multime conexa, oricare ar fi a, b, c Rn .
b) Linia poligonal
a
[a0 , a1 ] [a1 , a2 ] . . . [ak1 , ak ]
este multime conex
a, oricare ar fi punctele a0 , a1 , . . . , ak Rn .
3.6.18 Teorem
a. O multime deschis
a nevid
a D Rn este conex
a dac
a si numai
dac
a orice dou
a puncte din A pot fi unite cu o linie poligonal
a continut
a n A.
Demonstratie. Fie a A fixat si fie D1 multimea tuturor punctelor x A care
pot fi unite cu a printr-o linie poligonala continuta n A. Pentru fiecare x D1
exista o linie poligonal
a Lx care uneste a cu x si rx > 0 astfel ncat Brx (x) A.
Deoarece linia poligonal
a Lx [x, y] care uneste a cu y este continuta n A oricare
ar fi y Brx (x), rezult
a c
a Brx (x) D1 si prin urmare D1 este multime deschisa.
Multimea D2 = AD1 este si ea deschisa: daca x D2 atunci exista x > 0 astfel
ncat Bx (x) D2 deoarece n caz contrar a si x pot fi unite printr-o linie poligonala
continut
a n A. Dac
a D2 6= atunci A nu este conexa, ceea ce este n contradictie
cu ipoteza. Ramane c
a D2 = , adica A = D1 . Fie a A un punct fixat si Lx
o linie poligonal
a continut
a n A care uneste a cu x A. Multimea A este conexa
T
S
deoarece fiecare linie poligonal
a Lx este conexa, a xA Lx si A = xA Lx .
3.6.19 Definitie. Spunem despre o submultime A Rn ca este o multime stelat
a
daca exist
a un punct a A astfel ncat segmentul
86
[a, x] = { (1t)a+tx | t [0, 1] }

care uneste a cu x este continut n A, oricare ar fi x A ( a se vedea figura 3.6).
Figura 3.6
3.6.20 Propozitie. Orice multime stelat
a din Rn este conex
a.
Demonstratie. Fie A Rn o multime stelata si a A astfel ncat [a, x] A, oricare
T
S
ar fi x A. Multimea A este conexa deoarece xA [a, x] 6= si A = xA [a, x].
3.6.21 Definitie. Spunem despre o submultime A Rn ca este o multime convex
a
dac
a [x, y] A, oricare ar fi x, y A.
3.6.22 Orice multime convex
a din Rn este multime stelata si deci conexa.
3.6.23 Definitie. Fie (S, d) spatiu metric. O multime D S
deschis
a si conexa este numita domeniu.
Capitolul 4
Functii diferentiabile
4.1
Functii reale de o variabil

a real
a
4.1.1 Definitie. Spunem despre un punct a R ca este punct de acumulare pentru

o multime D R dac
a oricare ar fi > 0 avem (a, a+) (D{a}) 6= .
4.1.2 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o multime D R si a D un
punct de acumulare pentru D. Spunem ca functia f este derivabil
a n a daca exista
si este finit
a limita (numit
a derivata lui f n a)
f (x) f (a)
f 0 (a) = lim
.
xa
xa
4.1.3 Definitie. O functie f : D R este numita functie derivabil
a daca este
derivabil
a n orice punct al domeniului de definitie D. In acest caz, functia
f 0 : D R : x 7 f 0 (x)
este numit
a derivata lui f .
4.1.4 In aplicatiile uzuale, D este un interval sau o reuniune de intervale, iar a orice
d
punct din D. In loc de f 0 (a) si f 0 se mai scrie df
si respectiv df
dx (a)
dx sau dx f .
4.1.5 Exemple.
a) Functia f : R R, f (x) = x3 este derivabila n orice punct a R deoarece
f (x) f (a)
x3 a3
lim
= lim
= lim (x2 + x a + a2 ) = 3 a2 .
xa
xa x a
xa
xa
In acest caz, f 0 (a) = 3 a2 , oricare ar fi a R, adica avem (x3 )0 = 3x2 .
87
88
b) Functia f : [0, ) R, f (x) = xeste derivabil

a n orice punct a (0, )
1
1
f (x) f (a)
x a
= .
= lim
= lim
lim
xa
xa
xa
xa
xa
x+ a
2 a
0
1
0
In acest caz, f (a) = 2a , oricare ar fi a (0, ), adica avem ( x) = 21 x .
4.1.6 Derivatele unor functii uzuale
(A se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/Hyperbolic_function)
Functia
f : R R
f : R R
f : (0, ) R
f : R R
f : [0, ) R
f : [0, ) R
f : R R
f : (0, ) R
f : R R
f : R R
f : R R
f : R R

f: R 2 + Z R
f : R Z R
f : [1, 1] R
f : [1, 1] R
f : R R
f : R R
f : R R
f : R R
f (x) = c
f (x) = xn
f (x) = x
f (x) = x1
f (x) = x
f (x) = n x
f (x) = n x
f (x) = ln x
f (x) = ax
f (x) = ex
f (x) = sin x
f (x) = cos x
f (x) = tg x
f (x) = ctg x
f (x)=arcsin x
f (x)=arccos x
f (x) = arctgx
f (x)=arcctgx
f (x) = sh x
f (x) = ch x
Derivata
f 0 (x) = 0
f 0 (x) = nxn1
f 0 (x) = x1
f 0 (x) = x12
f 0 (x) = 21 x
1
f 0 (x) =
n
n xn1
1
f 0 (x) =
n
n xn1
f 0 (x) = x1
f 0 (x) = ax ln a
f 0 (x) = ex
f 0 (x) = cos x
f 0 (x) = sin x
f 0 (x) = cos12 x
f 0 (x) = sin12 x
1
f 0 (x) = 1x
2
1
f 0 (x) = 1x
2
1
f 0 (x) = 1+x
2
1
f 0 (x) = 1+x
2
f 0 (x) = ch x
f 0 (x) = sh x
Domeniul
R
R
1
Out[4]= 2
x
n N
R
(0, )
R
(0, )
(0, )
n 2 N
n2N+1
(0, )
0 < a 6= 1
R
R
R
R
R 2 + Z
R Z
(1, 1)
(1, 1)
R
R
R
R
4.1.7 MATHEMATICA: D[f[x], x]

In[1]:=D[f[x], x]
7 Out[1]=f 0 [x]
In[5]:=D[Log[x], x
7
In[2]:=D[x^n, x]
7 Out[2]=nx1+n In[6]:=D[Sin[x], x]
7
In[3]:=D[1/x, x]
7 Out[3]= x12
In[7]:=D[ArcSin[x], x]
7
In[4]:=D[Sqrt[x], x]
Conditii
In[8]:=D[ArcTan[x], x]
Out[5]= x1
Out[6]=Cos [x]
Out[7]=
1x2
Out[8]= 1 2 .
1+x
4.1.8 Functia modul f : R R, f (x) = |x| nu este derivabila n a = 0 deoarce
89
lim
x%0
|x| |0|
|x| |0|
= 1 6= 1 = lim
.
x&0 x 0
x0
Figura 4.1
4.1.9 Fie f : D R o functie definita pe o submultime D R si a D un punct de
acumulare pentru D. Pentru orice D astfel ncat 6= a ecuatia dreptei care trece
prin punctele (a, f (a)) si (, f ()) este
yf (a)
xa
=
a
f ()f (a)
adica
f ()f (a)
y=
(xa)+f (a).
a
Daca functia f este derivabil
a n a atunci dreapta de ecuatie ( a se vedea figura 4.1)
y = lim
f ()f (a)
(xa)+f (a)
a
adica
y = f 0 (a) (xa)+f (a)
este tangent
a la graficul functiei f n punctul (a, f (a)).
4.1.10 Teorem
a. Orice functie derivabil
a ntr-un punct este continu
a n acel punct.
Demonstratie. Dac
a functia f : D R R este derivabila n a D atunci
f (x)f (a)
lim f (x) = lim (f (x)f (a))+f (a) = lim
lim (xa)+f (a) = f (a).
xa
xa
xa
x a xa
90
4.1.11 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o submultime D R si a D

un punct de acumulare pentru D (, a). Spunem ca functia f este derivabil
a la
st
anga n a dac
a exist
a si este finita limita
fs0 (a) = lim
x%a
f (x) f (a)
xa
numita derivata la st
anga a lui f n a.
4.1.12 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o submultime D R si a D
un punct de acumulare pentru D (a, ). Spunem ca functia f este derivabil
a la
dreapta n a dac
a exist
a si este finita limita
f (x) f (a)
x&a
xa
fd0 (a) = lim

numita derivata la dreapta a lui f n a.
4.1.13 Fie f : [a, b] R o functie. Avem:

f este derivabil
a n a f este derivabila la dreapta n a
f este derivabil
a n b f este derivabila la stanga n b.
0
In primul caz avem f (a) = fd0 (a) iar n al doilea caz avem f 0 (b) = fs0 (b).
4.1.14 Teorem
a. Fie f, g : D R functii definite pe o submultime D R si a D
un punct de acumulare pentru D. Avem:
f derivabila in a
g derivabila in a
f derivabila in a
R
f derivabila in a
g derivabila in a
f derivabila in a
g derivabila in a
g(a) 6= 0
f +g este derivabila in a si
(f +g)0 (a) = f 0 (a)+g 0 (a)
f este derivabila in a si
(f )0 (a) = f 0 (a)
f g este derivabila in a si
(f g)0 (a) = f 0 (a) g(a)+f (a) g(a).
=
=
=
f este derivabila in a si
g 0
0
g 0 (a)
f (a) = f (a) g(a)f (a)
.
2
g
(g(a))
91
Demonstratie. Avem
limxa(f+g)(x)(f+g)(a)
= limxa
xa
( f )(x)(f )(a)
xa
(f g)(x)(f g)(a)
limxa
xa
limxa
limxa
f
(x) fg (a)
g
xa
=
=
f (x)f (a)
+ limxa g(x)g(a)
xa
xa
f (x)f (a)
limxa xa
(a)
limxaf (x)f
limxa g(x)+f (a) limxag(x)g(a)
xa
xa
= limxa
f (x)f (a)
g(a)
xa
f (a) g(x)g(a)
xa
1
g(x) g(a) .
4.1.15 Dac
a f, g : D R R sunt functii derivabile atunci
(f +g)0 = g 0 +g 0
( f )0 = f 0
(f g)0 = f 0 g+f g 0 .
Daca n plus g(x) 6= 0, oricare ar fi x D, atunci

0
f 0 gf g 0
f
=
.
g
g2
7
In[2]:=D[a f[x], x]
7
In[3]:=D[f[x] g[x], x] 7
In[4]:=D[f[x]/g[x], x] 7
In[1]:=D[f[x]+g[x], x]
Out[1]=f 0 [x]+g 0 [x]

Out[2]=a f 0 [x]
Out[3]=f 0 [x] g[x]+f [x] g 0 [x]
Out[4]=
f 0 [x]
f [x] g 0 [x]
.
g[x]
g[x]2
4.1.17 Avem
0
(tg x) =
sin x
cos x
0
(sin x)0 cos x sin x(cos x)0

cos2 x + sin2 x
1
=
=
.
2
2
cos x
cos x
cos2 x
4.1.18 Teorem
a. Fie I J R functii definite pe intervalele I, J si a I. Avem
f derivabila in a
g derivabila in f (a)
g f este derivabila in a si
(g f )0 (a) = g 0 (f (a)) f 0 (a).
Demonstratie. Functia
h : J R
h(y) =
g(y)g(f (a))
yf (a)
daca y 6= f (a)
g 0 (f (a))
daca y = f (a)
este continu
a n f (a) deoarece
lim h(y) = lim
yf (a)
yf (a)
g(y) g(f (a))

= g 0 (f (a)) = h(f (a)).
y f (a)
Trecand la limit
a n relatia
g(f (x)) g(f (a))
f (x) f (a)
= h(f (x))
xa
xa
92
adevarat
a pentru orice x 6= a, obtinem
(g f )0 (a) = limxa
g(f (x))g(f (a))

xa
(a)
= limxa h(f (x)) f (x)f
xa
= limxa h(f (x)) limxa

f
f (x)f (a)
xa
= g 0 (f (a)) f 0 (a).
4.1.19 Dac
a I J R sunt functii derivabile atunci
d
g(f (x)) = g 0 (f (x)) f 0 (x)
adica
(gf )0 = (g 0 f ) f 0 .
dx
4.1.20 Exemple.
2
0
0
(sin x2 )0 = 2 x cos x2
esin x
(sin2 x)0 = 2 cos x sin x
esin
= 2 esin x x cos x2
= 2 esin
x cos x
sin x.

7
In[2]:=D[Sin[x^2], x]
7
In[3]:=D[(Sin[x])^2, x]
7
In[4]:=D[Exp[Sin[x^2]], x]
7
In[5]:=D[Exp[(Sin[x])^2], x] 7
In[1]:=D[g[f[x]], x]
Out[1]=g 0 [f [x]] f 0 [x]

Out[2]=2 x Cos[x2 ]
Out[3]=2 Cos[x] Sin[x]
Out[4]=2 eSin[x
2]
2
Out[5]=2 eSin[x]
x Cos[x2 ]
Cos[x] Sin[x].
4.1.22 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o multime D R si fie a D.

Spunem c
a a este punct de minim local al lui f daca exista > 0 astfel ncat
f (a) f (x),
oricare ar fi x (a, a+)D.
Spunem c
a a este punct de maxim local al lui f daca exista > 0 astfel ncat
f (a) f (x),
oricare ar fi x (a, a+)D.
Spunem c
a a este punct de minim global al lui f daca
f (a) f (x),
oricare ar fi x D.
Spunem c
a a este punct de maxim global al lui f daca
f (a) f (x),
oricare ar fi x D.
Spunem c
a a este punct de extrem local (global) al lui f daca este punct de
maxim local (respectiv, global) sau punct de minim local (respectiv, global).
93
4.1.23 Teorem
a (Fermat). Fie f : D R R o functie si a D un punct de extrem
local al lui f . Dac

a a D si f este derivabil
a n a atunci f 0 (a) = 0.
Demonstratie. Dac
a a este punct de maxim local atunci exista > 0 astfel ncat
(a, a+) D si f (a) f (x), oricare ar fi x (a, a+). Rezulta relatia
f (x) f (a)
f (x) f (a)
= f 0 (a) = lim
0
0 lim
x&a
x%a
xa
xa
care conduce la f 0 (a) = 0. Cazul punctului de minim local se trateaza similar.
4.1.24 Teorem
a (Rolle). Fie f : [, ] R o functie continu
a cu f () = f (). Dac
a
0
f este derivabil
a pe intervalul (, ) 6= atunci exist
a (, ) astfel nc
at f () = 0.
Demonstratie. Functia f este m
arginita si si atinge marginile n [, ] ( a se vedea
pag. 81-16). Cel putin una dintre margini este atinsa ntr-un punct apartinand
intervalului deschis (, ). Conform teoremei lui Fermat avem f 0 () = 0.
4.1.25 Teorem
a (Lagrange). Dac
a functia continu
a f : [, ] R este derivabil
a
0
pe intervalul (, ) 6= atunci exist
a (, ) astfel nc
at f ()f () = () f ().
()
x verifica conditiile din teorema
Demonstratie. F : [, ] R, F (x) = f (x)+ f ()f
0
lui Rolle. Exist
a (, ) astfel ncat F () = 0, adica f ()f () = ( ) f 0 ().
4.1.26 Teorema lui Lagrange mai este numita teorema cresterilor finite.
4.1.27 Teorem
a (Darboux). Dac
a functia f : I R definit
a pe un interval I R
0
este derivabil
a atunci derivata ei f : I R are proprietatea lui Darboux (pag. 81-1).
Demostratie. Fie , I astfel ncat < . Avem de aratat ca oricare ar fi
ntre f 0 () si f 0 () exist
a [, ] astfel ncat f 0 () = . Daca f 0 () = f 0 () atunci
= f 0 (). Analiz
am n continuare cazul f 0 () < < f 0 (). Functia F : [, ] R,
F (x) = f (x) x fiind derivabil
a si prin urmare continua si atinge marginea inferioara m = inf x[,] F (x) ntr-un punct [, ]. Aratam ca F () 6= m 6= F ().
Deoarece F 0 () < 0 < F 0 () exist
a > 0 astfel ncat F 0 ()+ < 0 < F 0 (). Din
F (x) F ()
F (x) F ()
F 0 () = lim
F 0 () = lim
x%
x&
x
x
rezulta c
a exist
a > 0 astfel nc
at
F (x)F ()
< F 0 ()+ < 0 = F (x) < F ()
x (, +) = F 0 () <
x
si
94
x ( , ) = 0 < F 0 () <
F (x)F ()
< F 0 ()+ = F (x) < F ().
x
Rezulta c
a (, ) si conform teoremei lui Fermat avem F 0 () = 0, adica f 0 () = .
In cazul f 0 () < < f 0 () se poate face un rationament similar.
4.1.28 Dac
a derivata unei functii derivabile f : I R definite pe un interval I R
nu se anuleaz
a atunci ea p
astreaz
a acelasi semn pe I.
4.2
Functii vectoriale de o variabil

a real
a
4.2.1 Prin functie vectorial

a de o variabila reala se ntelege o functie de forma
f : D R Rk ,
f (t) = (f1 (t), f2 (t), . . . , fk (t))
unde k > 1. Functiile f1 , f2 , ..., fk : D R se numesc componentele lui f .

4.2.2 Definitie. Fie f : D Rk o functie definita pe o submultime D R si a D
un punct de acumulare pentru D. Spunem ca functia f este derivabil
a n a daca
k
exista n R limita (numit
a derivata lui f n a)
f (t) f (a)
.
f 0 (a) = lim
ta
ta
Functia f : D Rk este numit
a functie derivabil
a daca este derivabila n orice punct
0
k
0
t D. In acest caz, functia f : D R : t 7 f (t) este numita derivata lui f .
4.2.3 Propozitie. Fie D R si a D un punct de acumulare pentru D. O functie
f : D Rk ,
f (t) = (f1 (t), f2 (t), . . . , fk (t))
este derivabil
a n a dac
a si numai dac
a fiecare dintre functiile
f1 , f2 , ..., fk : D R
este derivabil
a n a si
f 0 (a) = (f10 (a), f20 (a), . . . , fk0 (a)).

a din propozitia prezentata la pag. 74-14 si

f (t) f (a)
f1 (t) f1 (a)
fk (t) fk (a)
0
f (a) = lim
= lim
, . . . , lim
.
ta
ta
ta
ta
ta
ta
95
4.2.4 Exemple.
1) Functia (al c
arei grafic este cercul de raza 1 cu centrul n (0, 0))
: [0, 2] R2 ,
(t) = (cos t, sin t)
este o functie derivabil

a cu derivata
0 : [0, 2] R2 ,
0 (t) = ( sin t, cos t).
2) Functia (al c
arei grafic este segmentul care uneste a = (a1 , a2 ) cu b = (b1 , b2 ))
: [0, 1] R2 ,
(t) = (1t)a+tb = (a1 +t(b1 a1 ), a2 +t(b2 a2 ))

a cu derivata
0 : [0, 1] R2 ,
0 (t) = (b1 a1 , b2 a2 ).
3) Functia
1
t1
este derivabil
a n orice punct t (0, 1) (1, ) si derivata ei este

1 1
1
0
3
0
, ,
f : (0, 1) (1, ) R ,
f (t) =
.
2 t t (t1)2
f : [0, 1) (1, ) R3 ,
f (t) =
t, ln t,
4.2.5 Cu ajutorul vectorilor bazei canonice

e1 = (1, 0, ..., 0),
e2 = (0, 1, 0, ..., 0),
...
ek = (0, 0, ..., 0, 1)
putem scrie orice functie f : D Rk , f (t) = (f1 (t), f2 (t), ..., fk (t)) sub forma
f (t) = f1 (t) e1 + f2 (t) e2 + + fk (t) ek
si avem
f 0 (t) = f10 (t) e1 + f20 (t) e2 + + fk0 (t) ek .
4.2.6 Exercitiu.
a) Dac
a functiile : (, ) R si f : (, ) Rk sunt derivabile atunci
f : (, ) Rk ,
(f )(t) = (t) f (t) = ((t) f1 (t), (t) f2 (t), ... , (t) fk (t))
este derivabil
a si
(f )0 = 0 f + f 0 .
b) Dac
a functiile f, g : (, ) Rk sunt derivabile atunci
d
hf, gi = hf 0 , gi + hf, g 0 i
dt
96
c) Dac
a functia derivabil
a f : (, ) Rk este astfel ncat k f k= const atunci
hf 0 , f i = f10 f + f20 f2 + ... + fk0 fk = 0.
Rezolvare (cazul k = 2). Avem
a) (f )0 = ((f1 )0 , (f2 )0 ) = (0 f1 + f10 , 0 f2 + f20 ) = 0 f + f 0
= (f1 g1 + f2 g2 )0 = f10 g1 + f1 g10 + f20 g2 + f2 g20 = hf 0 , gi + hf, g 0 i
b)
d
dt hf, gi
c)
k f k= const = hf, f i = const = hf 0 , f i+hf, f 0 i = 0 = 2hf 0 , f i = 0.
4.2.7 Exercitiu. Dac

a functia
4
f : (, ) M22 (R) R ,
f11 (t) f12 (t)
f (t) =
f21 (t) f22 (t)
este derivabil
a atunci aplicatia

f (t) f (t)
12
11
det f (t) =
f21 (t) f22 (t)
det f : (, ) R,
este derivabil
a si

d f11 (t) f12 (t)

=
dt
f21 (t) f22 (t)

=

0 (t) f 0 (t)
f11

12

+
f21 (t) f22 (t)

0 (t) f (t)

f11
12

+
0
f21 (t) f22 (t)
f11 (t) f12 (t)

0 (t) f 0 (t)
f21
22
0 (t)
f11 (t) f12

0 (t)
f21 (t) f22
4.2.8 Fie : D R3 , (t) = (1 (t), 2 (t), 3 (t)), o functie definita pe o submultime

D R si a D un punct de acumulare pentru D. Pentru orice D {a} ecuatia
dreptei care trece prin punctele (1 (a), 2 (a), 3 (a)) si (1 (), 2 (), 3 ()) este
x1 1 (a)
x2 2 (a)
x3 3 (a)
=
=
1 () 1 (a)
2 () 2 (a)
3 () 3 (a)
si este echivalent
a cu
x1 1 (a)
x2 2 (a)
x3 3 (a)
= () (a) = () (a) .
() (a)
1
Daca functia f este derivabil

a n a atunci dreapta de ecuatie
x2 2 (a)
x3 3 (a)
x1 1 (a)
=
=
0
0
1 (a)
2 (a)
30 (a)
este tangent
a la imaginea functiei f n punctul (1 (a), 2 (a), 3 (a)). Aceasta dreapta
coincide cu imaginea aplicatiei
R R3 : t 7 (1 (a), 2 (a), 3 (a)) + t(10 (a), 20 (a), 30 (a))
97
adica admite reprezentarea parametrica
x1 = 1 (a) + t 1 (a)
x2 = 2 (a) + t 20 (a)
x = (a) + t 0 (a).
3
3
3
f
tR

a I J Rk sunt functii derivabile atunci
g(f (x)) = (g1 (f (x)), g2 (f (x)), ... , gk (f (x)))
si

d
g(f (x)) = g10 (f (x)), g20 (f (x)), ..., gk0 (f (x)) f 0 (x) = g 0 (f (x)) f 0 (x).
dx
Demonstratie. Avem
d
dx g(f (x))
=
=
d
d
d
dx g1 (f (x)), dx g2 (f (x)), ... , dx gk (f (x))
(g10 (f (x)) f 0 (x), g20 (f (x)) f 0 (x), ... , gk0 (f (x))
f 0 (x))
= (g10 (f (x)), g20 (f (x)), ..., gk0 (f (x))) f 0 (x) = g 0 (f (x)) f 0 (x).
4.3
4.3.1 Prin functie real

a de mai multe variabile se ntelege o functie de forma
f : D Rn R
(unde n > 1)
iar prin functie vectorial

a de mai multe variabile o functie de forma
f : D Rn Rk
(unde n > 1, k > 1).
4.3.2 Definitie. Fie f : I R o functie definita pe un interval I R. Spunem ca f

este derivabil
a n punctul a I daca exista si este finita limita
f (x)f (a)
f 0 (a) = lim
(4.1)
xa
xa
numita derivata functiei f n punctul a.
4.3.3 Definitia anterioar
a nu poate fi extinsa direct la functiile de doua variabile
f : D R2 R
deoarece relatia
98
f (x1 , x2 )f (a1 , a2 )
(x1 ,x2 )(a1 ,a2 ) (x1 , x2 )(a1 , a2 )
este far
a sens, mp
artirea cu vectorul (x1 a1 , x2 a2 ) = (x1 , x2 ) (a1 , a2 ) nefiind
definita. Vom ar
ata c
a relatia (4.1) poate fi pusa sub o forma care sa permita
extinderea ei la functii de mai multe variabile.
f 0 (a1 , a2 ) =
lim
4.3.4 Relatia (4.1) este echivalent

a cu relatia

f (x)f (a)

0

lim
f (a) = 0
xa
xa
adica
|f (x)f (a)f 0 (a) (xa)|
lim
= 0.
xa
|xa|
4.3.5 Dac
a A : R R este o aplicatie liniara atunci
Au = A(u 1) = u A(1) = u
unde = A(1). Astfel orice aplicatie liniara A : R R este de forma Au = u.
4.3.6 Unei functii f : I R derivabile n a I i se asociaza aplicatia liniara
A : R R,
Au = f 0 (a) u
numita diferentiala lui f n punctul a si notata cu df (a), adica aplicatia liniara

df (a) : R R,
df (a) u = f 0 (a) u.

a functia f : I R definita pe un interval I R este
diferentiabil
a n a I dac
a exist
a o aplicatie liniara A : R R astfel ncat
|f (x) f (a) A(x a)|
lim
= 0.
(4.2)
xa
|x a|
Aplicatia A este numit
a diferentiala functiei f n punctul a si se noteaza cu df (a).
4.3.8 Propozitie. Fie f : I R o functie definit
a pe un interval I si a I. Avem:
f este derivabila in a
f este dif erentiabila in a.
4.3.9 Definitie. Fie f : D Rk o functie definita pe o multime D Rn si a D.

Spunem c
a f este diferentiabil
a n a daca exista o aplicatie liniara
A : Rn Rk
99
astfel nc
at
k f (x) f (a) A(x a) k
= 0.
(4.3)
xa
kxak
Aplicatia A este numit
a diferentiala functiei f n punctul a si se noteaza cu df (a).
lim
4.3.10 Teorem
a. Dac
a functia f : D Rk definit
a pe o multime D Rn este
diferentiabil
a n punctul a D atunci ea este continu
a n a.
Demonstratie. Obtinem c
a limxa f (x) = f (a) trecand la limita n relatia
0 k f (x)f (a) k =k f (x)f (a)A(xa)+A(xa) k
k f (x)f (a)A(xa) k + k A(xa) k
=
kf (x)f (a)A(xa)k
kxak
k xa k + k A(xa) k
deoarece aplicatia liniar

a A : Rn Rk este continua (a se vedea pag. 77-16).
4.3.11 Dac
a A : R Rk este o aplicatie liniara atunci
Au = A(u 1) = u A(1) = u (1 , 2 , . . . , k ) = (1 u, 2 u, . . . , k u)
unde (1 , 2 , . . . , k ) = A(1). Astfel orice aplicatie liniara A : R Rk este de forma
Au = (1 u, 2 u, . . . , k u).
4.3.12 Conform definitiei, o functie f : I Rk , f (x) = (f1 (x), f2 (x), . . . , fk (x))
definita pe un interval I este diferentiabila n a I daca exista o aplicatie liniara
A : R Rk ,
Au = (1 u, 2 u, . . . , k u)
astfel nc
at
lim
xa
k f (x) f (a) A(x a) k

= 0.
|x a|
(4.4)
4.3.13 Propozitie. Fie f : I Rk o functie definit

a pe un interval I si a I. Avem:
f este derivabila in a
f este dif erentiabila in a.
Demonstratie (cazul k = 2). Relatia (4.4), care n acest caz devine

k (f1 (x), f2 (x)) (f1 (a), f2 (a)) (1 (x a), 2 (x a)) k
lim
=0
xa
|x a|
este echivalent
a cu

f1 (x) f1 (a) f2 (x) f2 (a)
lim
,
= (1 , 2 ).
xa
xa
xa
adica (1 , 2 ) = (f10 (a), f20 (a)).
100
4.3.14 Dac
a functia f : I Rk , f (x) = (f1 (x), f2 (x), . . . , fk (x)) este derivabila ntrun punct a I atunci diferentiala lui f n a este
df (a) : R Rk ,
df (a) u = (f10 (a) u, f20 (a) u, . . . , fk0 (a) u)
adica aplicatia liniar

a a c
arei matrice n raport cu bazele canonice este
f10 (a)
0
f2 (a)
.
df (a) = .
..
fk0 (a)
4.4
Functii reale de mai multe variabile
4.4.1 Orice vector u = (u1 , u2 , ..., un ) Rn admite n raport cu baza canonica

e1 = (1, 0, ..., 0),
e2 = (0, 1, 0, ..., 0),
...
en = (0, 0, ..., 0, 1)
reprezentarea u = u1 e1+u2 e2+. . .+un en . Daca A : Rn R este aplicatie liniara atunci

A(u1 , u2 , ..., un ) = A(u1 e1 +u2 e2 + . . . +un en ) = 1 u1 + 2 u2 + + n un
unde 1 = Ae1 , ..., n = Aen . Astfel orice aplicatie liniara A : Rn R este de forma
A(u1 , u2 , ..., un ) = 1 u1 + 2 u2 + + n un .
4.4.2 Conform definitiei, o functie f : D R definita pe o multime D Rn este
diferentiabil
a ntr-un punct a D daca exista o aplicatie liniara
A : Rn R,
A(u1 , u2 , ..., un ) = 1 u1 + 2 u2 + + n un
astfel nc
at
lim
xa
|f (x) f (a) A(xa)|

= 0.
kxak
In particular, pentru x de forma x = a + t ej avem relatia

|f (a+t ej ) f (a) A(t ej )|
lim
=0
t0
k t ej k
echivalent
a cu
j = lim
t0
f (a+t ej ) f (a)
.
t
(4.5)
101
4.4.3 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o multime D Rn . Spunem
ca f este derivabil
a partial n raport cu variabila xj n punctul a D daca exista si
este finit
a limita (numit
a derivata partial
a a lui f n raport cu xj n a)
f (a+t ej ) f (a)
f
(a) = lim
.
(4.6)
t0
xj
t
4.4.4 Pentru a putea defini derivata partiala a lui f n raport cu xj n a nu este
necesar ca a s
a fie punct interior al multimii D. Este suficient ca D sa contina un
segment de dreapt
a paralel cu axa Oxj care trece prin a.

a f : D R definit
a pe D Rn este diferentiabil
a n a D
atunci ea este dervabil
a partial n a si diferentiala ei n a este aplicatia
f
f
f
(a) u1 +
(a) u2 + +
(a) un
df (a) : Rn R, df (a)(u1 , u2 , ..., un ) =
x1
x2
xn
adic
a aplicatia liniar
a df (a) : Rn R a c
arei matrice n raport cu bazele canonice este
df (a) =
f
x1 (a)
f
x2 (a)
f
xn (a)
4.4.6 In cazul unei functii de dou

a variabile f : D R2 R relatia (4.6) devine
f
f (a1 +t, a2 ) f (a1 , a2 )
(a1 , a2 ) = lim
t0
x1
t
f
f (a1 , a2 +t) f (a1 , a2 )
(a1 , a2 ) = lim
t0
x2
t
sau n notatii alternative
f
f (x, a2 ) f (a1 , a2 )
(a1 , a2 ) = lim
xa1
x
x a1
f
f (a1 , y) f (a1 , a2 )
(a1 , a2 ) = lim
.
ya2
y
y a2
a functia f : D R definita pe o multime deschisa D Rn
f
a partial n raport cu xj daca x
(a) exista oricare ar fi a D.
j
In acest caz, functia
f
f
: D R : a 7
(a)
xj
xj
se numeste derivata partial
a a lui f n raport cu xj .
102
4.4.8 Exemplu. Functia f : {(x, y) | y 6= 0} R, f (x, y) = xy este derivabila partial

f
x
f
y
: {(x, y) | y 6= 0} R,
: {(x, y) | y 6= 0} R,
4.4.9 MATHEMATICA: D[f[x,y], x],
f
x (x, y)
f
y (x, y)
1
y
= yx2 .
D[f[x,y], y]
7
In[2]:=D[f[x,y], y]
7
In[3]:=D[x/y, x]
7
In[4]:=D[x/y, y]
7
In[1]:=D[f[x,y], x]
Out[1]=f (1,0) [x,y]

Out[2]=f (0,1) [x,y]
Out[3]= y1
Out[4]=
x
.
y2
4.4.10 Pentru ca o functie f : D R definita pe o multime D Rn sa fie diferentiabila
ntr-un punct a D nu este suficient ca ea sa fie derivabila partial n a. Functia

( xy
daca (x, y) 6= (0, 0)
x2+y 2
2
f : R R,
f (x, y) =
0
daca (x, y) = (0, 0)
necontinu
a n (0, 0) (a se vedea pag. 73-13) este derivabila partial n (0, 0)
f (x, 0)f (0, 0)
0
f
(0, 0) = lim
= lim
=0
x0
x0 x
x
x
f
f (0, y)f (0, 0)
0
(0, 0) = lim
= lim = 0.
y0
y0 y
y
y
Nefiind continu
a n (0, 0), f nu este diferentiabila n (0, 0) (a se vedea pag. 99-10).
4.4.11 Teorem
a. Fie f : D R o functie definit
a pe o multime D Rn si fie a D.
Dac
a f este derivabil
a partial ntr-o vecin
atate a lui a si dac
a derivatele
f
f
partiale x1 , ..., xn sunt continue n a atunci f este diferentiabil
a n a.
Demonstratie (Cazul n = 2). Conform ipotezei, exista r > 0 astfel ncat Br (a) D
si f este derivabil
a partial n Br (a). Fie (xk , yk )k0 un sir convergent din Br (a) cu
limk (xk , yk ) = (a1 , a2 ). Avem de aratat ca

f
f
f (xk , yk )f (a1 , a2 ) x (a1 , a2 ) (xk a1 ) y (a1 , a2 ) (yk a2 )
p
lim
= 0.
(xk a1 )2 + (yk a2 )2
(4.7)
Conform teoremei lui Lagrange exista k ntre xk si a1 si k ntre yk si a2 astfel ncat

f (xk , yk ) f (a1 , a2 ) = f (xk , yk ) f (a1 , yk ) + f (a1 , yk ) f (a1 , a2 )
=
f
x (k , yk )
(xk a1 ) +
Relatia (4.7) se obtine trec

and la limita n
f
y (a1 , k )
(yk a2 ).
103

f (xk ,yk )f (a1 ,a2 )f (a1 ,a2 ) (xka1 )f (a1 ,a2 ) (yka2 )
(xk a1 )2 +(yk a2 )2

f
(k ,yk ) (xk a1 )+ f (a1 ,k ) (yk a2 )f (a1 ,a2 ) (xka1 )f (a1 ,a2 ) (yka2 )
x
(xk a1 )2 +(yk a2 )2
|xk a1 |
(xk a1 )2 +(yk a2 )2
|yk a2 |
(xk a1 )2 +(yk a2 )2
f
x (k , yk ) x (a1 , a2 )
f
+ f
y (a1 , k ) y (a1 , a2 )
f
f
f
f
x (k , yk ) x (a1 , a2 ) + y (a1 , k ) y (a1 , a2 ) .
4.4.12 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o multime deschisa D Rn .

Spunem c
a f este o functie de clas
a C 1 n D si scriem
f C 1 (D)
dac
a este derivabil
a partial si
f
x1 ,
...,
f
xn
sunt continue n orice punct din D.
4.4.13 (Derivarea functiilor compuse). Stim ca:

f
a) Daca I J R sunt functii derivabile atunci

d
g(f (t)) = g 0 (f (t)) f 0 (t).
dt
b) Daca I J Rk sunt functii derivabile atunci

d
(g1 (f (t)), g2 (f (t)), ... , gk (f (t))) = g10 (f (t)), g20 (f (t)), ..., gk0 (f (t)) f 0 (t)
dt
adica matriceal
0
g1 (f (t))
g1 (f (t))
d

0
..
..
=
f (t).
.
.
dt
0
gk (f (t))
gk (f (t))
Se poate ar
ata c
a:
f
c) Daca I Rn R sunt functii diferentiabile atunci

d
g
g
g(f1 (t), ..., fn (t)) =
(f1 (t), ..., fn (t)) f10 (t)+ ... +
(f1 (t), ..., fn (t)) fn0 (t)
dt
x1
xn
adica matriceal
f10 (t)
.. .
.
0
fn (t)
d
g(f (t)) =
dt
g
x1 (f (t))
g
xn (f (t))
104

f
d) Daca Rn R R sunt functii diferentiabile atunci
f
g(f (x1 , ..., xn )) = g 0 (f (x1 , ..., xn ))
(x1 , ..., xn ).
xj
xj
f
e) Daca Rn Rk R sunt functii diferentiabile atunci

k
X
g
fi
g(f1 (x), ..., fk (x)) =
(f1 (x), ..., fk (x))
(x)
xj
yi
xj
i=1
adica matriceal
f
f1
1
(x) ... x
(x)
n

x1
.
.
g
g
..
..
x1 g(f (x)) ... xn g(f (x)) = y1 (f (x)) ... yk (f (x))
fk
x1 (x)
...
fk
xn (x)
4.4.14 MATHEMATICA: D[g[f[t],h[t]], t], D[g[f[x,y]], x], D[g[f[x,y],h[x,y]], x]

7
In[2]:=D[g[f[x,y]], x]
7
In[3]:=D[g[f[x,y]], y]
7
In[4]:=D[g[f[x,y],h[x,y]], x]
7
In[1]:=D[g[f[t],h[t]], t]
Out[1]=h0 [t] g (0,1) [f [t],h[t]]+f 0 [t] g (1,0) [f [t],h[t]]

Out[2]=g 0 [f [x,y]] f (1,0) [x,y]
Out[3]=g 0 [f [x,y]] f (0,1) [x,y]
Out[4]=f (1,0) [x,y] g (1,0) [f [x,y],h[x,y]]
+g (0,1) [f [x,y],h[x,y]] h(1,0) [x,y]
In[5]:=D[g[f[x,y],h[x,y]], y]
Out[5]=f (0,1) [x,y] g (1,0) [f [x,y],h[x,y]]

+g (0,1) [f [x,y],h[x,y]] h(0,1) [x,y]
4.4.15 Exemple. a) Dac

a g : R R este derivabila atunci
x g
p
y g
p
x2 + y 2 = g 0 ( x2 + y 2 )
x2 + y 2 = g 0 ( x2 +
x
x2 +y 2
y 2 ) 2y 2
x +y
b) Daca g : R2 R : (u, v) 7 g(u, v) este diferentiabila atunci

t2
g
g
1
d
t2 )
t2
t
+
g(
t,
e
)
=
(
t,
e
dt
u
v ( t, e ) 2te
2 t
x g
x
y,
g
u
x
y,
y g
x
y,
g
u
x
y,
x2 + y 2 =
x2 + y 2 =
x2 + y 2
1
y
x2 + y 2
x
y2
g
v
g
v
x
y,
x
y,
x2 + y 2
x2 + y 2
x
x2 +y 2
y
x2 +y 2
4.4.16 MATHEMATICA: D[g[f[t],h[t]], t], D[g[f[x,y]], x], D[g[f[x,y],h[x,y]], x]
105
In[1]:=D[g[Sqrt[x^2+y^2]], x]
Out[1]=
In[2]:=D[g[Sqrt[x^2+y^2]], y]
Out[2]=
In[3]:=D[g[Sqrt[t],Exp[t^2]], t]
In[4]:=D[g[x/y, Sqrt[x^2+y^2]], x], x]
In[5]:=D[g[x/y, Sqrt[x^2+y^2]], y]
2
2
x +y ]
x2 +y 2
g 0 [ x2 +y 2 ]
x g0 [
x2 +y 2
2
g (1,0) [ t,et ]
Out[3]=2et t g (0,1) [ t,et ]+

2 t
2
2
x g (0,1) [ x
, x2 +y 2 ]
g (1,0) [ x
y , x +y ]
y
Out[4]=
+
y
x2 +y 2
2
2
x g (1,0) [ x
y g (0,1) [ x
, x2 +y 2 ]
y , x +y ]
y
Out[5]=
2
x2 +y 2
4.4.17 Definitie. Fie f : D Rn R o functie, a D, r > 0 astfel ncat Br (a) D si

w Rn cu k w k= 1. Spunem c
a f este derivabil
a n a dup
a versorul w daca functia
: (r, r) R,
(t) = f (a+tw)
este derivabil
a n punctul t = 0. Numarul

d
df
0
(a) = (0) =
f (a+tw)
dw
dt
t=0
se numeste derivata lui f dup
a versorul w n a.
Figura 4.2
4.4.18 Dac
a f : D Rn R este diferentiabila n a D si w Rn , k w k= 1 atunci

df
d
f
f
f
(a) =
f (a+tw)
=
(a) w1 +
(a) w2 + +
(a) wn .
dw
dt
x1
x2
xn
t=0
In particular, derivatele partiale corespund derivatelor dupa vectorii bazei canonice

d
f
df
(a) =
f (a+tej )
=
(a).
xj
dt
de
j
t=0
106
4.4.19 O aplicatie liniar

a A : Rn R este diferentiabila n orice punct a Rn si
diferentiala ei este chiar A, adic
a dA(a) = A. In particular, functiile coordonate
x1 : Rn R,
x1 (u1 , u2 , ..., un ) = u1
x2 : Rn R,
x2 (u1 , u2 , ..., un ) = u2
.......................................
xn : Rn R,
xn (u1 , u2 , ..., un ) = un
fiind liniare avem dx1 (a) = x1 , dx2 (a) = x2 , ... , dxn (a) = xn , adica
dx1 (a)(u1 , u2 , ..., un ) = u1 ,
dx2 (a)(u1 , u2 , ..., un ) = u2 ,
... ,
dxn (a)(u1 , u2 , ..., un ) = un
si relatia (a se vedea pag. 101-5)

df (a)(u1 , u2 , ..., un ) =
f
f
f
(a) u1 +
(a) u2 + +
(a) un
x1
x2
xn
se mai poate scrie

df (a) =
f
f
f
(a) dx1 (a)+
(a) dx2 (a)+ +
(a) dxn (a)
x1
x2
xn
sau
df =
f
f
f
dx1 +
dx2 + +
dxn .
x1
x2
xn
4.4.20 Ultima relatie poate fi scrisa simbolic sub forma

df =
dx1 +
dx2 + +
dxn f
x1
x2
xn

si sugereaz
a introducerea operatorului de diferentiere
d=
n
X
dx1 +
dx2 + +
dxn =
dxk .
x1
x2
xn
xk
k=1
4.4.21 In notatii alternative, n cazurile n = 2 si n = 3 avem

df =
df =
f
x
f
x
dx +
dx +
f
y
f
y
dy
+
f
z
dz
d=
dx +
dy
d=
dx +
dy +
dz.
4.5
107
Functii vectoriale de mai multe variabile
4.5.1 Dac
a A : Rn Rk este aplicatie liniara atunci
A(u1 , u2 , ..., un ) = A( u1 (1, 0, ..., 0) + u2 (0, 1, 0, ..., 0) + + un (0, ..., 0, 1) )
= u1 A(1, 0, ..., 0) + u2 A(0, 1, 0, ..., 0) + + un A(0, ..., 0, 1)
= (11 u1 +12 u2 + +1n un , . . . , k1 u1 +k2 u2 + +kn un )
unde A(1, 0, ..., 0) = (11 , 21 , ..., k1 ), ... , A(0, ..., 0, 1) = (1n , 2n , ..., kn ). Daca
n loc de vectori linie utiliz
am vectori coloana relatia anterioara devine
u1
11 12 1n
11 u1 +12 u2 + +1n un
u1
u2 21 u1 +22 u2 + +2n un 21 22 2n u2
A . =
..
.. ..
..
..
.
= ..
.
.
. .
.
.
..
un
k1 k2 kn
k1 u1 +k2 u2 + +kn un
un
Matricea
11 12 1n
21 22 2n
..
..
..
..
.
.
.
.
k1 k2 kn
este matricea asociat

a aplicatiei liniare A n raport cu bazele canonice n Rn si Rk .
4.5.2 Conform definitiei, o functie f : D Rk ,
f (x1 , x2 , ..., xn ) = (f1 (x1 , x2 , ..., xn ), f2 (x1 , x2 , ..., xn ), ..., fk (x1 , x2 , ..., xn ))
definita pe o multime D Rn este diferentiabila n a D daca exista o aplicatie liniara

u1
11 12 1n
u1
u2 21 22 2n u2
n
k
A : R R ,
A . = .
..
.. ..
..
.
.
.
. .
.. ..
un
k1 k2 kn
un
astfel nc
at
lim
xa
k f (x) f (a) A(xa) k

= 0.
kxak
(4.8)
4.5.3 Propozitie. Functia f : D Rn Rk , f (x) = (f1 (x), ..., fk (x)), este diferen
tiabil
a n a D dac
a si numai dac
a toate functiile f1 , f2 , ..., fk sunt diferentiabile
n a si avem
108
ij =
fi
(a),
xj
i {1, 2, ..., k}
j {1, 2, ..., n}
oricare ar f i
adic
a diferentiala lui f n a este aplicatia liniar
a
df (a) : Rn Rk
a c
arei matrice n raport cu bazele canonice este matricea Jacobi
f1
f1
f1
x1 (a) x2 (a) xn (a)
f2
x1 (a)
f
(f1 , f2 , ..., fk )
(a) =
(a) =
..
x
(x1 , x2 , ..., xn )
f2
x2 (a)
fk
x1 (a)
In cazul n = k, determinantul

D(f1 , f2 , ..., fk )
(a) =
D(x1 , x2 , ..., xn )

f2
xn (a)
..
.
..
.
fk
x2 (a)
fk
xn (a)
f1
x1 (a)
f2
x1 (a)
f1
x2 (a)
f2
x2 (a)
..
.
..
.
..
.
fk
x1 (a)
fk
x2 (a)
..
.
f1
xn (a)
f2
xn (a)

..

.

fk

(a)
xn
este numit jacobianul lui f n a.

4.5.4 Orice aplicatie de clas
a C1
S : [a, b][c, d] R3 ,
S(u, v) = (S1 (u, v), S2 (u, v), S3 (u, v))
cu proprietatea
S1
u (u, v)
S1
v (u, v)
S
2
u (u, v)
S2
v (u, v)
rang
S3
u (u, v)
S3
v (u, v)
= 2,
oricare ar fi (u, v) D
este o parametrizare a unei suprafete S R3 . Pentru orice (u0 , v0 ) [a, b][c, d] fixat,
aplicatiile
u : [a, b] R3 ,
u (t) = S(t, v0 ) = (S1 (t, v0 ), S2 (t, v0 ), S3 (t, v0 ))
v : [c, d] R3 ,
v (t) = S(u0 , t) = (S1 (u0 , t), S2 (u0 , t), S3 (u0 , t))
reprezint
a drumuri pe suprafata S. Ele trec prin punctul S(u0 , v0 ) si vectorii tangenti
~u (u0 , v0 ) =
d
dt u (u0 )
~v (u0 , v0 ) =
d
dt v (v0 )
S1
S2
S3
u (u0 , v0 ), u (u0 , v0 ), u (u0 , v0 )
S1
S2
S3
v (u0 , v0 ), v (u0 , v0 ), v (u0 , v0 )
109
Figura 4.3
determin
a planul tangent la S n S(u0 , v0 ). In particular, produsul lor vectorial

~i
~j
~k

S
1
(u0 , v0 )
u
S1

(u0 , v0 )
~ (u0 , v0 ) = ~u (u0 , v0 ) ~v (u0 , v0 ) =

N

S2
u (u0 , v0 )
S2
v (u0 , v0 )

S2 (u , v ) S3 (u , v )
S3 (u , v )
0 0
u 0 0 u 0 0

~i+ u
S2

S3

S3 (u0 , v0 )
v (u0 , v0 ) v (u0 , v0 )
v

=

S3

v (u0 , v0 )
S3
u (u0 , v0 )

S1 (u , v ) S2 (u , v )
u 0 0 u 0 0
~j+
~

S1
k
S1
S2

(u
,
v
)
(u
,
v
)
(u
,
v
)
0 0
0 0 v
0 0
v
v
S1

u (u0 , v0 )
cu coordonatele (A(u0 , v0 ), B(u0 , v0 ), C(u0 , v0 )) definite prin relatiile

D(S3 ,S1 )
D(S1 ,S2 )
2 ,S3 )
A(u0 , v0 ) = D(S
D(u,v) (u0 , v0 ), B(u0 , v0 ) = D(u,v) (u0 , v0 ), C(u0 , v0 ) = D(u,v) (u0 , v0 )
este un vector perpendicular pe planul tangent la suprafata S n punctul S(u0 , v0 ).
Figura 4.4
110
4.5.5 Exemplu. Aplicatia S : [0, ] [0, 2] R3 ,

S(, ) = (S1 (, ), S2 (, ), S3 (, ))
= (x0 +R sin cos , y0 +R sin sin , z0 +R cos )
reprezint
a o parametrizare a sferei de raza R si centru (x0 , y0 , z0 ).
4.5.6 Stim c
a tangenta la graficul unui drum de clasa C 1
: D R3 ,
ntr-un punct (t0 ) cu
0 (t
0 ) 6= 0
(t) = (1 (t), 2 (t), 3 (t))

este imaginea aplicatiei
R R3 : 7 (t0 )+ 0 (t0 )
adica
R R3 : 7 (1 (t0 ), 2 (t0 ), 3 (t0 ))+(10 (t0 ), 20 (t0 ), 30 (t0 ))
si admite reprezentarea parametrica
x = 1 (t0 ) + 1 (t0 )
y = 2 (t0 ) + 20 (t0 )
z = (t ) + 0 (t ) .
3 0
3 0
Planul tangent la o suprafat

a
S : [a, b][c, d] R3 ,
S(u, v) = (S1 (u, v), S2 (u, v), S3 (u, v))
ntr-un punct S(u0 , v0 ) coincide cu imaginea aplicatiei

R2 R3 : (, ) 7 S(u0 , v0 ) + dS(u0 , v0 ) (, )
adica
R R :
S1 (u0 , v0 )
S2
7 S2 (u0 , v0 ) +
u (u0 , v0 )
S (u , v )
3
si admite reprezentarea parametrica
x = S1 (u0 , v0 ) +
S1
u (u0 , v0 )
S3
u (u0 , v0 )
S1
u (u0 , v0 ) +
S2
u (u0 , v0 ) +
S1
v (u0 , v0 )
S2
v (u0 , v0 )
S3
v (u0 , v0 )
S1
v (u0 , v0 )
S2
v (u0 , v0 )
y = S2 (u0 , v0 ) +
z = S (u , v ) + S3 (u , v ) + S3 (u , v ) .
3 0 0
0 0
0 0
u
v
Eliminand parametrii si rezulta ecuatia planului tangent n S(u0 , v0 )
A(u0 , v0 ) (xS1 (u0 , v0 ))+B(u0 , v0 ) (yS2 (u0 , v0 ))+C(u0 , v0 ) (zS3 (u0 , v0 )) = 0.
4.6
111
Derivate partiale de ordin superior
4.6.1 Definitie. Fie f : D R R o functie derivabila n vecinatatea (a, a+) D

a unui punct a D. Spunem c
a f este derivabil
a de dou
a ori n a daca
f 0 : (a, a+) D R
este derivabil
a n a. Num
arul
f 0 (x)f 0 (a)
f 00 (a) = (f 0 )0 (a) = lim
xa
xa
se numeste derivata a doua a lui f n a.
4.6.2 Definitie. Fie f : D R R o functie derivabila. Spunem ca f este o functie
derivabil
a de dou
a ori dac
a f 0 este derivabila n orice punct din D. In acest caz,
aplicatia D R : a 7 f 00 (a) se numeste derivata a doua a lui f si se noteaza cu f 00 .
4.6.3 In unele situatii este avantajoasa utilizarea notatiilor alternative
d2 f
dn f
df
= f 0,
f (2) = 2 = f 00
= f (n) .
f (0) = f,
f (1) =
dx
dx
dxn
4.6.4 Definitie. Fie f : D R R o functie derivabila de n1 ori si a D. Spunem
ca f este derivabil
a de n ori n a daca f (n1) : D R este derivabila n a. Numarul
f (n1) (x)f (n1) (a)
f (n) (a) = (f (n1) )0 (a) = lim
xa
xa
se numeste derivata de ordinul n a lui f n a.
4.6.5 Definitie.
Spunem c
a f : D R R este o functie de clas
a C n n D si scriem
f C n (D)
dac
a f este derivabil
a de n ori si f (n) : D R este continua.
Spunem c
a f : D R R este o functie de clas
a C n D si scriem
f C (D)
dac
a f este indefinit derivabil
a, adica este derivabila de n ori, oricare ar fi n N.
4.6.6 Exemple.
(xk )0 = k xk1
(xk )00 = k(k 1) xk2
(xk )(3) = k(k1)(k2) xk3
0
1
x 00
1
x
= x12
=
(3)
1
x
2
x3
= x64
(sin x)0 = cos x

(sin x)00 = sin x
(sin x)(3) = cos x
112
4.6.7 MATHEMATICA: D[f[x], {x,n}]

In[1]:=D[1/x, x]
7 Out[1]= x12
In[4]:=D[Sin[x], x]
7
2
In[2]:=D[1/x, {x,2}] 7 Out[2]= x3
In[5]:=D[Sin[x], {x,2}] 7
In[6]:=D[Sin[x], {x,3}]
7
In[3]:=D[1/x, {x,3}] 7 Out[3]= x64
Out[4]=Cos[x]
Out[5]=Sin[x]
Out[6]=Cos[x]

a functiile f, g : D R R sunt derivabile de n ori si R
atunci functiile f +g, f si f g sunt derivabile de n ori si
(f +g)(n) = f (n) +g (n) ,
(f )(n) = f (n) ,
(f g)(n) =
n
X
Ckn f (nk) g (k)
k=0
adica
(f g)(n) = C0n f (n) g (0) +C1n f (n1) g (1) + +Cn1
f (1) g (n1) +Cnn f (0) g (n) .
n
4.6.9 MATHEMATICA: D[f[x], {x,n}]
In[1]:=D[f[x] g[x], x]
7 Out[1]=g[x] f 0 [x]+f [x] g0 [x]
In[2]:=D[f[x] g[x], {x,2}] 7 Out[2]=2 f 0 [x] g 0 [x]+g[x] f 00 [x]+f [x] g 00 [x]
In[3]:=D[f[x] g[x], {x,3}] 7 Out[3]=3 g 0 [x] f 00 [x]+3 f 0 [x] g 00 [x]+g[x] f (3) [x]+f [x] g (3) [x]
4.6.10 Exemple.
f (n1) (x) + Cnn x f (n) (x) = n f (n1) (x) + x f (n) (x)
(x f (x))(n) = Cn1
n
(n2) (x)+2Cn1 xf (n1) (x)+Cn x2 f (n) (x)
(x2 f (x))(n) = 2Cn2
n f
n
n
= n(n1)f (n1) (x)+2nxf (n1) (x)+x2 f (n) (x).

4.6.11 MATHEMATICA: D[x^k f[x], {x,n}]
In[1]:=D[x^2 f[x] , x]
7 Out[1]=2x f [x]+x2 f 0 [x]
In[2]:=D[x^2 f[x], {x,2}] 7 Out[2]=2 f [x]+4x f 0 [x]+x2 f 00 [x]
In[3]:=D[x^2 f[x], {x,3}] 7 Out[3]=6 f 0 [x]+6x f 00 [x]+x2 f (3) [x]
4.6.12 Definitie. Fie f : D Rn R este o functie definita pe o multime D Rn
derivabil
a partial ntr-o vecin
atate Br (a) D a unui punct a D. Daca derivatele
partiale
f
: Br (a) R
xk
sunt derivabile partial n a, derivatele lor partiale

2f
f
(a) =
(a)
xj xk
xj xk
se numesc derivatele partiale de ordinul al doilea ale lui f n a.
113
4.6.13 Derivatele partiale de ordin mai nalt se pot defini asemanator

!
3f
2f
(a) =
(a), etc.
xi xj xk
xi xj xk
4.6.14 In cazul unei functii f : D R2 R se pot defini derivatele de ordinul doi
2f
x2
2f
y x
f
x
2f
x y
f
x
2f
y 2
=
=
4.6.15 Exemplu. Functia f : R2 R, f (x, y) = ex

de orice ordin si
2f
(x, y)
x2
2 x2 +y 2
e
x2
= 2ex
2f
(x, y)
y 2
2 x2 +y 2
e
y 2
= 2ex
f
y
2 +y 2
admite derivate partiale
2 +y 2
+ 4x2 ex
2 +y 2
+ 4y 2 ex
2f
x y (x, y)
2
x2 +y 2
x y e
= 4xy ex
2 +y 2
2f
y x (x, y)
2
x2 +y 2
y x e
= 4xy ex
2 +y 2
4.6.16 MATHEMATICA: D[f[x,y], {x,2}]
f
y
2 +y 2
2 +y 2
D[f[x,y], x,y]
7
In[2]:=D[Exp[x^2 + y^2], {y, 2}] 7
In[3]:=D[Exp[x^2 + y^2], x, y]
7
In[4]:=D[Exp[x^2 + y^2], y, x]
7
In[1]:=D[Exp[x^2 + y^2], {x, 2}]
2 +y 2
x2
2
2
2
2
Out[2]=2 ex +y +4ex +y
y2
Out[1]=2 ex
Out[3]=4 e
2 +y 2
x2 +y 2
2
2
Out[4]=4 ex +y
+4ex
xy
xy
4.6.17 Functia
(
2
f : R R,
f (x, y) =
xy(x2 y 2 )
x2 +y 2
daca (x, y) 6= (0, 0)
daca (x, y) = (0, 0)
este derivabil
a partial si
f
(x, y) =
x
y(x4 y 4 +4x2 y 2 )
(x2 +y 2 )2
daca (x, y) 6= (0, 0)
daca (x, y) = (0, 0)
f
(x, y) =
y
x(x4 y 4 4x2 y 2 )
(x2 +y 2 )2
daca (x, y) 6= (0, 0)
0
daca (x, y) = (0, 0).
In punctul (0, 0) derivatele partiale mixte de ordinul al doilea au valori diferite
f
f
2f
y (x, 0) y (0, 0)
(0, 0) = lim
=1
x0
x y
x
f
f
(0, y) x (0, 0)
2f
(0, 0) = lim x
= 1.
y0
y x
y
114
4.6.18 Teorem
a (Schwarz) Dac
a functia f : D R2 R are derivate partiale mixte
2
f
2f
de ordinul doi x
ntr-o vecin
atate (a1r, a1+r)(a2r, a2+r)
y , y x
a unui punct (a1 , a2 ) D si dac

a ele sunt continue n (a1 , a2 ) atunci
2
f
2f
(a1 , a2 ) =
(a1 , a2 ).
x y
y x
Demonstratie. Fie (xn , yn )n0 un sir din Br (a) cu limn (xn , yn ) = (a1 , a2 ) si
(xn , yn ) 6= (a1 , a2 ), oricare ar fi n N. Functiile
n : (a1 r, a1 +r) R,
n (x) = f (x, yn ) f (x, a2 )
n : (a2 r, a2 +r) R,
n (y) = f (xn , y) f (a1 , y)
verifica conditiile din teorema lui Lagrange (pag. 93-25) si relatia

n (xn ) n (a1 ) = n (yn ) n (a2 ).
Rezulta c
a exist
a n ntre xn si a1 si exista n ntre yn si a2 astfel ncat
0n (n )(xn a1 ) = n0 (n )(yn a2 )
adica
f
f
f
f
(n , yn ) (n , a2 ) (xn a1 ) =
(xn , n ) (a1 , n ) (yn a2 ).
x
x
y
y
Din teorema lui Lagrange rezult
a ca exista n ntre xn si a1 si n ntre yn si a2 ncat
2
f
2f
(n , n ) (yn a2 )(xn a1 ) =
(n , n ) (xn a1 )(yn a2 )
y x
x y
adica
2f
2f
(n , n ) =
(n , n ).
y x
x y
Derivatele partiale mixte fiind continue n (0, 0), din relatia anterioara rezulta
2f
2f
2f
2f
(a1 , a2 ) = lim
(n , n ) = lim
(n , n ) =
(a1 , a2 ).
n y x
n x y
x y
y x


a f : D Rn R ca este functie de clas
a C k si scriem
f C k (D)
dac
a toate derivatele partiale de ordin mai mic sau egal cu k
exist
a si sunt continue n orice punct din D.
Prin f C 0 (D) se ntelege ca f este functie continua.
Spunem c
a f : D Rn R ca este functie de clas
a C si scriem
f C (D)
dac
a f C k (D), oricare ar fi k N.
115
4.6.20 Dac
a D Rn este o multime deschisa si f C 2 (D) atunci
2f
2f
(a)
(a) =
xj xk
xk xj
oricare ar fi a D si j, k {1, 2, ..., n}. Demonstratia este similara celei de mai sus.
4.6.21 Dac
a D R3 este o multime deschisa si f C 3 (D) atunci
3f
3f
3f
=
=
,
x y z y x z y z x
3f
3f
3f
=
=
,
x y 2 y x y
y 2 x
etc.
4.6.22 (Derivate de ordin superior ale functiilor compuse).

f
a) Daca I J R sunt derivabile de doua ori atunci

d2
2
g(f (t)) = g 0 (f (t)) f 00 (t) + g 00 (f (t)) f 0 (t).
dt2
(,)
b) Daca I R2 R sunt functii de clasa C 2 atunci

2g
2g
d2
0
2
0
0
g((t), (t)) = x
2 ((t), (t)) ( (t)) + x y ((t), (t)) (t) (t)
dt2
2
g
0
2
+ y
2 ((t), (t)) ( (t)) +
f
g
00
x ((t), (t)) (t))
g
00
y ((t), (t)) (t)).
c) Daca R2 R R sunt functii de clasa C 2 atunci

2
g(f (u, v))
u2
= g 00 (f (u, v))
2
f
(u,
v)
u
+ g 0 (f (u, v)) uf2 (u, v)
f
f
2f
2
00
0
u v g(f (u, v)) = g (f (u, v)) u (u, v) v (u, v)+g (f (u, v)) u v (u, v)

2
2
2
00 (f (u, v)) f (u, v)
+ g 0 (f (u, v)) vf2 (u, v).
g(f
(u,
v))
=
g
2
v
v
(,)
e) Daca R2 R2 R sunt functii de clasa C 2 atunci

2
g((u, v), (u, v))
u2
2g
((u, v), (u, v))
x2
2
(u,
v)
u
+2 x
y ((u, v), (u, v)) u (u, v) v (u, v)
2
g
+ y
2 ((u, v), (u, v))
2
u (u, v)
g
+ x
((u, v), (u, v)) u2 (u, v)
2
g
+ y
((u, v), (u, v)) u2 (u, v).
4.6.23 MATHEMATICA: D[g[f[x,y]], {x,2}]
D[g[f[x,y],h[x,y]], x,y]
116
In[1]:=D[g[f[t]], {t,2}]
In[2]:=D[g[f[t], h[t]], {t,2}]
7
7
Out[1]=g 0 [f [t]] f 00 [t]+f 0 [t]2 g 00 [f [t]]

Out[2]=h00 [t] g (0,1) [f [t],h[t]]+f 00 [t] g (1,0) [f [t],h[t]]
+h0 [t](h0 [t] g (0,2) [f [t],h[t]]+f 0 [t] g (1,1) [f [t],h[t]])
+f 0 [t](h0 [t] g (1,1) [f [t],h[t]]+f 0 [t] g (2,0) [f [t],h[t]])
In[4]:=D[g[f[u,v]], u,v]
7
In[5]:=D[g[f[u,v]], {v,2}]
7
In[6]:=D[g[f[u,v],h[u,v]],{u,2}]
7
In[3]:=D[g[f[u,v]], {u,2}]
Out[3]=g 00 [f [u,v]] f (1,0) [u,v]2 +g 0 [f [u,v]] f (2,0) [u,v]

Out[4]=g 00 [f [u,v]] f (0,1) [u,v] f (1,0) [u,v]+g 0 [f [u,v]] f (1,1) [u,v]
Out[5]=g 00 [f [u,v]] f (0,1) [u,v]2 +g 0 [f [u,v]] f (0,2) [u,v]
Out[6]=h(1,0) [u,v] (g (0,2) [f [u,v],h[u,v]] h(1,0) [u,v]
+f (1,0) [u,v] g (1,1) [f [u,v],h[u,v]])
+g (1,0) [f [u,v],h[u,v]] f (2,0) [u,v]
+f (1,0) [u,v](h(1,0) [u,v] g (1,1) [f [u,v],h[u,v]]
+f (1,0) [u,v] g (2,0) [f [u,v],h[u,v]])
+g (0,1) [f [u,v],h[u,v]] h(2,0) [u,v]
4.7
Diferentiale de ordin superior

a f : D Rn R este differentiabil
a n a atunci
d
df (a)u = f (a+tu)|t=0 .
dt
Demonstratie. S
tim c
a (a se vedea pag. 101-5)
f
f
f
df (a)(u1 , u2 , ..., un ) =
(a) u1 +
(a) u2 + +
(a) un
x1
x2
xn
Pe e alt
a parte, tin
and seama de derivarea functiilor compuse (pag. 103-13), avem
f
d
d
dt f (a1+tu1 , ..., an +tun ) = x1 (a+tu) dt (a1+tu1 )+
f
d
+ x
(a+tu) dt
(an+tun )
n
si prin urmare,
f
d
f
f
f (a + tu)|t=0 =
(a) u1 +
(a) u2 + +
(a) un .
dt
x1
x2
xn
4.7.2 Dac
a functia continu
a f : [, ] R R este derivabila n intervalul (, ) 6=
atunci exist
a (, ) astfel nc
at (a se vedea teorema lui Lagrange (pag. 93-25))
f () f () = f 0 () ( )
adica astfel nc
at
f () = f () + df () ( ).
117
4.7.3 Teorem
a. Dac
a f : D R este o functie diferentiabil
a definit
a pe o multime
n
deschis
a D R atunci oricare ar fi punctele a, x D exist
a
apartin
and segmentului [a, x] = {a+t(xa) | t [0, 1]} astfel nc
at
f (x) = f (a) + df () (x a).
Demonstratie. Functia continu
a : [0, 1] R, (t) = f (a+t(xa)) este derivabila n intervalul (0, 1). Conform teoremei lui Lagrange exista t0 (0, 1) astfel ncat
(1) (0) = 0 (t0 )
adica
f (x)f (a) =
f
f
(a+t0 (xa)) (x1 a1 )+ +
(a+t0 (xa)) (xn an ).
x1
xn
Punand = a+t0 (xa), ultima relatie devine

f
f
f (x)f (a) =
() (x1 a1 )+ +
() (xn an ) = df () (x a).
x1
xn
4.7.4 Definitie. Fie D Rn o multime deschisa si f C k (D). Prin diferentiala de
ordinul k a lui f n punctul a D se ntelege aplicatia
dk f (a) : Rn R,
dk
f (a+tu)|t=0 .
dtk
dk f (a) (u) =
4.7.5 Dac
a D R2 este multime deschisa si f C 3 (D) atunci (vezi pag. 106-21)
df (a) : R2 R, df (a) u =
f
x (a) u1
d2 f (a) : R2 R, d2 f (a) u =
2f
(a) u21
x2
f
y (a) u2
2
2f
(a) u22
y 2
f
+ 2 xy
(a) u1 u2 +
f
2 f
3
d3 f (a) : R2 R, d3 f (a) u = xf2 (a) u31 +3 x 2 fy (a) u21 u2 +3 x y
2 (a) u1 u2 + y 3 (a) u2
oricare ar fi a D si u = (u1 , u2 ) R2 , adica formal avem

df =
f
x
d2 f =
dx +
2f
x2
f
y
dy =
2
dx +
f
dx2 + 2 xy
dx dy +
3f
3f
y
2f
y 2
dy f
dy 2 =
3f
dx +
3f
dy
d3 f = x2 dx3 +3 x2 y dx2 dy+3 x y2 dx dy 2 + y3 dy 3 =
2

dx+ y
dy
3
f.
4.7.6 Se poate ar
ata c
a n cazul unei functii f : D Rn R de clasa C k avem
k
d f=
dx1 +
dx2 + +
dxn
x1
x2
xn
k
f.
118
4.7.7 Deoarece
(1 + 2 )k =
k
X
Ckj 1kj 2j =
j=0
j1 +j2
(1 + 2 + 3 )k =
j1 +j2 +j3
k!
1j1 2j2 3j3
j !j !j !
=k 1 2 3
X
(1 + 2 + + n )k =
j1 +j2 ++jn
n cazul unei functii f : D

X
dk f (a) (u) =
j1 +j2 ++jn
4.8
k!
1j1 2j2
j !j !
=k 1 2
k!
1j1 2j2 njn
j ! j ! ... jn !
=k 1 2
Rn
R de clasa C k avem
kf
k!
j1 j2
jn
j1
j2
jn (a) u1 u2 un .
j
!
j
!
...
j
!
1
2
n
x
x
...
x
n
1
2
=k
Dezvolt
ari Taylor
4.8.1 Definitie Spunem despre o functie f : D R R ca este de clas

a C k si
scriem f C k (D) daca f este derivabila de k ori n orice punct a D
si aplicatia f (k) : D R este continua.
4.8.2 Teorem
a (Taylor). Dac
a f : (, ) R este o functie de clas
a C k+1 atunci
pentru orice a, x (, ) cu x 6= a exist
a ntre a si x astfel nc
at
0
00
f (x) = f (a)+ f 1!(a) (xa)+ f 2!(a) (xa)2 + + f
(k) (a)
k!
(k+1)
(xa)k + f (k+1)!() (xa)k+1 .
Demonstratie. In cazul a < x, functia continua h : [a, x] R,

0
00
h(t) = f (x)f (t) f 1!(t) (xt) f 2!(t) (xt)2 f
(k) (t)
k!
(xt)k+1
(xt)k (k+1)!
cu constanta ales
a astfel nc
at h(a) = 0, este derivabila pe intervalul (a, x) si
h(x) = 0. Conform teoremei lui Rolle exista ntre a si x astfel ncat h0 () = 0, adica
f 0 ()
f 00 ()
1! (x)
(k+1) ()
k!
f 0 ()
1!
(x)k +
f (3) ()
2
2! (x)
f (k) ()
k!
k(x)k1 +
f 00 ()
2!
2(x)
(k+1)! (k+1)(x
)k = 0.
Dupa reducerea termenilor r

am
ane = f (k+1) (). Cazul a > x este similar.
119
4.8.3 Teorem
a (Taylor). Dac
a functia f : D Rn R c
a este de clasa C k+1
ntr-o vecin
atate Br (a) D a unui punct a D atunci pentru orice
x Br (a) exist
a pe segmentul care uneste a cu x un punct c astfel nc
at
1 2
1
1! df (a) (xa) + 2! d f (a) (xa) +
1 k
1
+ k!
dk+1 f (c) (xa).
d f (a) (xa) + (k+1)!
f (x) = f (a) +
(4.9)
Demonstratie. Dac
a x Br (a) atunci k xa k< r. Aplicatia

r
r
R,
F : kxak
, kxak
F (t) = f (a+t(xa))
este de clas
a C k . Conform teoremei precedente exista (0, 1) astfel ncat
0
00
F (1) = F (0)+ F 1!(0) + F 2!(0) + + F
(k) (0)
k!
(k+1)
+ F (k+1)!()
adica
2
d
d
f (a+t(x a))|t=0 + 2!1 dt
f (x) = f (a)+ 1!1 dt
2 f (a+t(x a))|t=0 +
k
k+1
1 d
1
d
+k!
f (a+t(x a))|t=0 + (k+1)!
f (a+t(x a))|t= .
dtk
dtk+1
Ultima relatie coincide pentru c = a+(xa) cu (4.9) deoarece

dk+1
dk+1
f (a+t(xa))|t= = k+1 f (a+(xa)+t(xa))|t=0 = dk+1 f (c) (xa).
k+1
dt
dt
4.8.4 In cazul unei functii f : D R2 R de clasa C 2 relatia (4.9) devine
f (x, y) = f (a1 , a2 ) +
+ 2!1
1
1!
f
x (a1 , a2 )(x
a1 ) +
f
y (a1 , a2 )(y
a2 )
2f
2f
2f
2
(c , c )(xa1 )2 +2 x
y (c1 , c2 )(xa1 )(ya2 )+ y 2 (c1 , c2 )(ya2 )
x2 1 2
iar n cazul unei functii f : D R3 R de clasa C 2 relatia (4.9) devine

f (x, y, z) = f (a1 , a2 , a3 )
+ 1!1
f
f
f
x (a1 , a2 , a3 )(xa1 )+ y (a1 , a2 , a3 )(ya2 )+ z (a1 , a2 , a3 )(za3 )
+ 2!1
2
2
2f
(c , c , c )(xa1 )2+ yf2 (c1 , c2 , c3 )(ya2 )2+ zf2 (c1 , c2 , c3 )(za3 )2
x2 1 2 3
2
f
f
+2 x
y (c1 , c2 , c3 )(xa1 )(ya2 ) + 2 y z (c1 , c2 , c3 )(ya2 )(za3 )
2
f
+2 z
x (c1 , c2 , c3 )(za3 )(xa1 ) .
120
4.9
Extremele functiilor de mai multe variabile
4.9.1 Propozitie. Fie f : I R o functie derivabil

a definit
a pe un interval I R.
0
Avem: a) Dac
a f > 0 atunci functia f este strict cresc
atoare.
0
b) Dac
a f < 0 atunci functia f este strict descresc
atoare.
am teorema lui Lagrange (pag. 93-25). Pentru orice x, y I
exista ntre x si y astfel nc
at f (x) f (y) = f 0 () (x y). Daca f 0 > 0 atunci:
x < y f (x) < f (y). Dac
a f 0 < 0 atunci: x < y f (x) > f (y).
4.9.2 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o multime D Rn si fie a D.
Spunem c
a a este punct de minim local al lui f daca exista > 0 astfel ncat
f (a) f (x),
oricare ar fi x B (a)D.
Spunem c
a a este punct de maxim local al lui f daca exista > 0 astfel ncat
f (a) f (x),
oricare ar fi x B (a)D.
Spunem c
a a este punct de minim global al lui f daca
f (a) f (x),
oricare ar fi x D.
Spunem c
a a este punct de maxim global al lui f daca
f (a) f (x),
oricare ar fi x D.
Spunem c
a a este punct de extrem local (global) al lui f daca este punct de
maxim local (respectiv, global) sau punct de minim local (respectiv, global).
4.9.3 Fie f : D R R o functie si a D un punct de extrem local al lui f . Daca
a D si f este derivabil
a n a atunci stim ca f 0 (a) = 0 (a se vedea pag. 93-23).
4.9.4 Definitie. Fie f : D Rn R o functie si a D un punct n care f este

diferentiabil
a . Spunem c
a a este punct stationar (sau punct critic) al lui f daca
f
(a) = 0,
oricare ar fi j {1, 2, ..., n}.
xj
4.9.5 Teorem
a. Fie f : D Rn R o functie. Orice punct de extrem local din
interiorul lui D n care functia este diferentiabil
a este punct stationar.
Demonstratie (Cazul n = 2). Fie a D un punct de extrem n care f este diferentiabila
121
si r > 0 cu Br (a) D. Deoarece a1 este punct de extrem pentru functia derivabila

1 : (a1 r, a1 + r) R,
1 (t) = f (t, a2 )
din teorema lui Fermat ( a se vedea pag. 93-23) rezulta ca 01 (a1 ) = 0 si avem
f
x1 (a)
= limta1
f (t,a2 )f (a1 ,a2 )

ta1
= limta1
1 (t)1 (a1 )
ta1
= 01 (a1 ) = 0.
Similar, a2 fiind punct de extrem pentru functia derivabila

2 : (a2 r, a2 + r) R,
1 (t) = f (a1 , t)
din teorema lui Fermat rezult

a
f
x2 (a)
= limta2
f (a1 ,t)f (a1 ,a2 )

ta2
= limta2
2 (t)2 (a2 )
ta2
= 02 (a2 ) = 0.
4.9.6 Propozitie. Fie f : D R R o functie de clas

a C 2 ntr-o vecin
atate
(a r, a + r) D a unui punct stationar a D. Avem:

Daca f 00 (a) < 0 atunci a este punct de maxim.
Daca f 00 (a) > 0 atunci a este punct de minim.
Demonstratie. In cazul f 00 (a) 6= 0 derivata a doua f 00 pastreaza acelasi semn pe o
vecinatate (a , a + ) (a r, a + r) a lui a. Pentru orice x (a , a + ) exista
ntre a si x astfel nc
at
f 00 ()
f (x)f (a) =
(xa)2 .
2!
4.9.7 Teorem
a. Fie f : D R R o functie de clas
a C k ntr-o vecin
atate
(a r, a + r) D a unui punct a D cu propriet

atile
f 0 (a) = 0,
Avem:
Daca k
Daca
Daca
Daca k
f 00 (a) = 0, . . . , f (k1) (a) = 0,

este par atunci a
f (k) (a) < 0 atunci
f (k) (a) > 0 atunci
este impar atunci
f (k) (a) 6= 0
este punct de extrem :

a este punct de maxim.
a este punct de minim.
a nu este punct de extrem.
Demonstratie. Derivata f (k) pastreaza acelasi semn pe o vecinatate (a , a + )

(a r, a + r) a lui a. Pentru orice x (a , a + ) exista ntre a si x astfel ncat
f (k) ()
f (x)f (a) =
(xa)k .
k!
Daca k este impar atunci (xa)k < 0 pentru x < a si (xa)k > 0 pentru x > a.
122
4.9.8 Dac
a functia f : D Rn R este de clasa C 2 ntr-o vecinatate Br (a) a unui
punct stationar a D atunci pentru orice x Br (a) exista c pe segmentul care uneste
a cu x astfel nc
at
1
f (x)f (a) = d2 (f )(c) (xa).
2!
4.9.9 Dac
a functia f : D Rn R este de clasa C 2 ntr-o vecinatate Br (a) D a
unui punct a D atunci

n
X
f 2
g : Rn Rn R,
g(u, v) =
(a) uj vk
xj xk
j,k=1
este o form
a biliniar
a simetric
a. Forma patratica asociata este diferentiala de ordinul doi
n
X
f 2
(a) uj uk .
d2 f (a) : Rn R,
d2 f (a) (u) =
xj xk
j,k=1
Matricea acestei forme p
atratice n raport cu baza canonica este matricea
f 2
(a)
x21
f 2
x2 x1 (a)
f 2
x1 x2 (a)
..
.
f 2
xn x1 (a)
f 2
x1 xn (a)
f 2
(a)
x22
..
.
..
.
f 2
x2 xn (a)
f 2
xn x2 (a)
f 2
(a)
x2n
..
.
numita hessiana lui f n a (dup

a numele matematicianului O. Hesse, 1811-1874).
4.9.10 Definitie. Spunem despre o forma patratica
Q : Rn R,
Q(u) =
n
X
gjk uj uk
j,k=1
ca este pozitiv definit

a ( respectiv, negativ definit
a ) daca
Q(u) > 0
oricare ar fi u Rn , u 6= 0.
(respectiv, Q(u) < 0),
4.9.11 Matricea formei patratice Q
g11 g12
g
21
.
..
g22
..
.
g1n
g2n
..
..
.
gn1 gn2 gnn
123
fiind real
a si simetric
a, valorile ei proprii sunt reale. Ele sunt radacinile ecuatiei

g11

g
21

..

.

gn1

g12

g2n

= 0.
..

.

gnn
g1n
g22
..
.
..
gn2
Forma p
atratic
a Q este pozitiv (respectiv, negativ) definita daca are toate valorile
proprii strict pozitive (respectiv, negative).
4.9.12 Exemple.
a) Forma p
atratic
a Q : R2 R, Q(u1 , u2 ) = u21+2u1 u2+u22 cu matricea asociata

este pozitiv (respectiv, negativ) definita daca valorile proprii

1,2 =
2 + 4 2 2 + 2
2
sunt pozitive (respectiv, negative).

b) Forma p
atratic
a Q : R3 R, Q(u1 , u2 , u3 ) = 2u1 u2 +2u2 u3 +2u3 u1 nu este nici
pozitiv definit
a, nici negativ definita deoarece matricea asociata
0 1 1
1 0 1
1 1 0
are valorile proprii 1 = 2, 2 = 1 si 3 = 1.
4.9.13 MATHEMATICA: Eigenvalues[{{a, b}, {b, c}}
In[1]:=Eigenvalues[{{a, b}, {b, c}}]
Out[1]={ 12 (a+c a2 +4b2 2ac+c2 ),
1
2
(a+c+
a2 +4b2 2ac+c2 )}
In[2]:=Eigenvalues[{{0, 1, 1}, {1, 0, 1}, {1, 1, 0}}]

Out[2]={2,1,1}
4.9.14 Teorem
a. Fie f : D Rn R o functie de clas
a C 2 ntr-o vecin
atate Br (a)
a unui punct stationar a D. Avem:
124
Daca d2 f (a) este pozitiv def inita atunci a este punct de minim.
Daca d2 f (a) este negativ def inita atunci a este punct de maxim.
Daca d2 f (a) 6= 0 nu este nici pozitiv nici negativ def inita atunci
a nu este punct de extrem.
Demonstratie. Dac
a d2 f (a) este pozitiv definita atunci avem
1
m = min d2 f (a) (u) > 0
kuk=1 2!
deoarece functia continu
a Rn R : u 7 d2 f (a) (u) este marginita pe multimea
compact
a {u Rn | k u k= 1} si si atinge marginile. Pentru orice punct x Br (a)
exista un punct c pe segmentul ce uneste a cu x astfel ncat
n
1 X
2f
1
(c) (xj aj )(xk ak ).
f (x)f (a) = d2 f (c) (xa) =
2!
2! j,k=1 xj xk
Ultima relatie se poate scrie sub forma

1 2
xa
f (x)f (a) = d f (a)
k xa k2 +(xa) k xa k2
2!
k xa k
unde
!
n
1 X
2f
2f
(xj aj )(xk ak )
(xa) =
(c)
(a)
.
2 j,k=1 xj xk
xj xk
k xa k2
Deoarece functia f este de clas
a C 2 n Br (a) si

n

2
1 X
2f
f

|(xa)|
(c)
(a)

2 j,k=1 xj xk
xj xk
exista (0, r) astfel nc
at pentru x B (a) avem |(xa)| m
si prin urmare

2

1 2
xa
m
f (x)f (a) =
d f (a)
+ (xa) k xa k2 m
k xa k2 0.
2!
k xa k
2
Celelalte afirmatii pot fi justificate asemanator.
4.9.15 Pentru a obtine informatii privind punctele de extrem ale unei functii de
clasa C 2 f : D Rn R determin
am punctele stationare (critice) rezolvand sistemul
(a) = 0
x1
...............
f (a) = 0.
xn
Apoi pentru fiecare punct stationar a gasit studiem forma patratica d2 f (a) : Rn R.
Matricea asociat
a acestei forme n raport cu o baza a lui Rn depinde de baza aleasa.
125
4.9.16 Teorem
a (Jacobi). Fie Q : Rn R o
g11 g12
g
21 g22

gn1 gn2
form
a p
atratic
a si fie
g1n
g2n

gnn
matricea ei n raport cu o baz

a B = {e1 , e2 , ..., , en } a spatiului Rn . Dac
a
1 = g11 6= 0

g

2 = 11
g21
g12
6= 0
g22
...................................

n =

g11 g12
g21 g22

gn1 gn2
g1n
g2n

gnn

6= 0

atunci exist
a o baz
a B 0 = {e01 , e02 , ..., , e0n } n raport cu care Q are expresia
1 0 2 1 0 2
n1 0 2
Q(x) =
x1 +
x2 + +
x
1
2
n n
unde x = x1 e1 +x2 e2 + +xn en = x01 e01 +x02 e02 + +x0n e0n .
4.9.17 Dac
a 1 > 0, 2 > 0, ... , n > 0 atunci Q este pozitiv definita .
Dac
a 1 < 0, 2 > 0, 3 < 0, ... , (1)n n > 0 atunci Q este negativ definita.
4.9.18 Propozitie. Fie f : D R2 R o functie diferentiabil
a si a D un punct
2
stationar. Dac
a f este de clas
a C ntr-o vecin
atate Br (a) a lui a atunci:
2
Daca 2 = xf2 (a) yf2 (a)
2
2f
(a)
>0
x y
atunci a este punct de extrem :
2f
Daca 1 = x2 (a) > 0 atunci a este punct de minim

2
Daca 1 = xf2 (a) < 0 atunci a este punct de maxim
2
Daca 2 = xf2 (a) yf2 (a)
2
2f
(a)
<0
x y
atunci a nu este punct de extrem.
am teorema lui Jacobi. Matricea formei patratice d2 f (a) n
raport cu baza canonic
a B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} este
2f
(a)
x2
2f
x y (a)
2f
x y (a)
2f
(a)
y 2
126
4.9.19 Propozitia nu ofer

a informatii despre punctele de extrem n cazul 2 = 0.
4.9.20 Exercitiu. S
a se determine punctele de extrem local ale functiei
f : R2 R,
f (x, y) = x3 y 3 + 3xy + 1.
Rezolvarea 1. Rezolv
and sistemul
( f
2
x (a1 , a2 ) = 3a1 + 3a2 = 0
f
y (a1 , a2 )
= 3a22 + 3a1 = 0
obtinem punctele stationare (0, 0) si (1, 1). Punctul a = (0, 0) nu este punct de
extrem deoarece matricea
2f
(0, 0)
x2
2f
x y (0, 0)
2f
x y (0, 0)
2f
(0, 0)
y 2
0 3
3 0
are valorile proprii 1,2 = 3. Punctul a = (1, 1) este punct de minim deoarece
2f
(1, 1)
x2
2f
x y (1, 1)
2f
x y (1, 1)
2f
(1, 1)
y 2
6 3
3 6
are valorile proprii 1 = 3 si 2 = 9.

Rezolvarea 2. Rezolv
and sistemul
( f
2
x (a1 , a2 ) = 3a1 + 3a2 = 0
f
y (a1 , a2 )
= 3a22 + 3a1 = 0
obtinem punctele stationare (0, 0) si (1, 1). Punctul a = (0, 0) nu este punct de
extrem deoarece
2
2 = xf2 (0, 0)
2
2
2f
f
(0,
0)
= 9 < 0.
(0,
0)
2
x y
y
Punctul a = (1, 1) este punct de minim deoarece

2
2 = xf2 (1, 1)
2
2
2f
f
(1, 1) x
y (1, 1) = 27 > 0
y 2
si
1 = xf2 (1, 1) = 6 > 0.
4.10
127
Teorema functiilor implicite
4.10.1 Fie functia F : R2 R, F (x, y) = x2 +y 2 1. Multimea

C = { (x, y) | F (x, y) = 0 } = { (x, y) | x2 +y 2 = 1 }
nu reprezint
a graficul unei functii de forma f : (, ) R deoarece la anumite
valori ale lui x corespund dou
a valori ale lui y
p
x2 +y 2 1 = 0 = y = 1x2 ,
oricare ar fi x [1, 1].
Totusi, pentru orice punct (a, b) C diferit de punctele (1, 0) si (1, 0) exista > 0,
> 0 astfel nc
at ((a , a + ) (b , b + )) C este graficul unei functii
f : (a, a+) (b, b+) cu proprietatile f (a) = b si F (x, f (x)) = 0 (a se vedea
figura 4.5). Spunem c
a f este o functie definit
a implicit de ecuatia F (x, y) = 0.
Figura 4.5
4.10.2 Punctele n jurul carora o curba de forma {(x, y) | F (x, y) = 0 } definita de o
functie F : D R2 R de clas
a C 1 nu reprezinta graficul unei functii f : (, ) R
sunt cele n care tangenta la curb
a este paralela cu Oy (normala paralela cu Ox).
4.10.3 Fie F : D R2 R o functie de clasa C 1 si (a, b) D astfel ncat F (a, b) = 0 si
dF (a, b) 6= 0 . Dac
a (, ) D : t 7 ((t), (t)) este un drum de clasa C 1 astfel ncat
((0), (0)) = (a, b)
si
F ((t), (t)) = 0,
atunci

d
F ((t), (t))
=0
dt
t=0
adica avem relatia
oricare ar fi t (, )
128
F
F
(a, b) 0 (0) +
(a, b) 0 (0) = 0
x
y
care se mai poate scrie

F
F
(a, b),
(a, b) , (0 (0), 0 (0)) = 0.
x
y
Din ultima relatie rezult

a c
a vectorul
F
F
x (a, b), y (a, b)
este perpendicular pe
tangenta la {(x, y)|F (x, y) = 0}. Este paralel cu Ox daca si numai daca
F
y (a, b) = 0.
4.10.4 Teorem
a. Fie D R2 o multime deschis
a si F : D R functie de clas
a C 1.
Dac
a (a, b) D este astfel nc
at
F
(a, b) 6= 0
F (a, b) = 0
si
y
atunci exist
a > 0, > 0 astfel nc
at (a, a+) (b, b+) D
si exist
a o functie f : (a, a+) (b, b+) cu propriet
atile:
1) f (a) = b
2) F (x, f (x)) = 0, oricare ar fi x (a, a+)
3) functia f este de clas
a C 1 si
F
x (x, f (x))
f 0 (x) = F
.
y (x, f (x))
Demonstratie. Consider
am cazul F
ia f fiind de clasa C 1 n D,
y (a, b) > 0. Funct
F
exista r > 0, > 0 astfel nc
at y (x, y) > 0, oricare ar fi (x, y) (ar, a+r)[b, b+].
F
Deoarece y (a, y) > 0 si F (a, b) = 0 rezulta ca F (a, b) < 0 si F (a, b+) > 0. Functia
F fiind continu
a, rezult
a c
a exist
a (0, r) astfel ncat F (x, b) < 0 si F (x, b+) > 0
oricare ar fi x (a, a+). Pentru orice x (a, a+) functia continua
[b, b+] R : y 7 F (x, y)
este cresc
atoare si F (x, b) < 0 si F (x, b+) > 0. Rezulta ca exista yx (b, b+)
astfel nc
at F (x, yx ) = 0. Functia
f : (a, a+) (b, b+),
f (x) = yx
ndeplineste conditiile f (a) = b si F (x, f (x)) = 0, oricare ar fi x (a, a+). Fie

x0 (a , a + ) fixat. Oricare ar fi x (a , a + ) diferit de x0 exista (, ) pe
segmentul ce uneste (x0 , f (x0 )) cu (x, f (x)) astfel ncat (a se vedea pag. 117-3)
F
F
(, )(x x0 ) +
(, )(f (x) f (x0 )).
F (x, f (x)) F (x0 , f (x0 )) =
x
y
129
Deoarece F (x, f (x)) = F (x0 , f (x0 )) = 0 obtinem

F
F
f (x) f (x0 )
x (, )
x (x0 , f (x0 ))
f 0 (x0 ) = lim
= lim F
= F
.
xx0
xx0
x x0
y (, )
y (x0 , f (x0 ))
Cazul
F
y (a, b)
> 0 poate fi analizat asemanator.
4.10.5 Teorem
a. Fie F : D Rn Rk Rk : (x, y) 7 F (x, y) o functie de clas
a C1
definit
a pe o multime deschis
a D. Dac
a (a, b) D este astfel nc
at
D(F1 , F2 , ..., Fk )
(a, b) 6= 0
F (a, b) = 0
si
D(y1 , y2 , ..., yk )
atunci exist
a > 0, > 0 astfel nc
at B (a) B (b) D si exist
ao
functie f : B (a) B (b) cu propriet
atile:
1) f (a) = b
2) F (x, f (x)) = 0, oricare ar fi x B (a)
3) functia f este de clas
a C 1 si

1
(F1 , ..., Fk )
(F1 , ..., Fk )
(f1 , ..., fk )
(x) =
(x, f (x))
(x, f (x)).
(x1 , ..., xn )
(y1 , ..., yk )
(x1 , ..., xn )
4.10.6 In cazul n = k = 2 relatia anterioara devine
f1
(x)
x1
f2
x1 (x)
f1
F1
y1 (x, f (x))
x2 (x)
F2
f2
y1 (x, f (x))
x2 (x)
1 F
F1
1
(x, f (x))
y2 (x, f (x))
x1
F2
F2
y2 (x, f (x))
x2 (x, f (x))
si este echivalent
a cu

F1 (x, f (x))
xi

F2
x (x, f (x))
f1
(x) = Fi
xi
y11 (x, f (x))

F2
y (x, f (x))
F1

y2 (x, f (x))

F2
y2 (x, f (x))

F1

(x,
f
(x))

y2

F2

(x,
f
(x))
y2

F1 (x, f (x))
y1

F2
y (x, f (x))
f2
(x) = F1
xi
y11 (x, f (x))

F2
y (x, f (x))

F1
xi (x, f (x))

F2
xi (x, f (x))

F1
y2 (x, f (x))

F2
y2 (x, f (x))

D(F1 ,F2 )
D(x ,y ) (x, f (x))
= D(F i ,F2 )
1
D(y1 ,y2 ) (x, f (x))
F1
x1 (x, f (x))
F2
x2 (x, f (x))
D(F1 ,F2 )
D(y ,x ) (x, f (x))
D(F1,Fi )
.
1 2
(x,
f
(x))
D(y1 ,y2 )
130
4.11
Teorema de inversiune local

a
4.11.1 Teorem
a. Dac
a functia continu
a si bijectiv
a f : I J definit
a pe un interval
0
I este derivabil
a n a I si dac
a f (a) 6= 0 atunci functia invers
a
1
f : J I este derivabil
a n punctul b = f (a) si
1
1
adica
(f 1 )0 (b) = 0 1
.
(f 1 )0 (f (a)) = 0
f (a)
f (f (b))
Demonstratie. Functia f 1 fiind continua (a se vedea pag. 82-5) avem
limyb f
1 (y)f 1 (b)
yb
= limyb
= limyb
f 1 (y)f 1 (b)
f (f 1 (y))f (f 1 (b))
1
f (f 1 (y))f (f 1 (b))
f 1 (y)f 1 (b)
1
= f 0 (f 1
.
(b))
4.11.2 Fie f : I R o functie derivabila definita pe un interval I cu f 0 (x) 6= 0, oricare ar fi x I. Functia f 0 av

and proprietatea lui Darboux (pag. 93-27) pastreaza
semn constant pe I si prin urmare, f este strict monotona. Functia f : I f (I)
este bijectiv
a si pentru orice y f (I) avem
1
(f 1 )0 (y) = 0 1
.
f (f (y))
4.11.3 Dac
a functia bijectiv
a f : I J si inversa ei sunt derivabile atunci
d
f 1 (f (x)) = x
(f 1 )0 (f (x)) f 0 (x) = 1
dx
=
oricare ar fi x I. Din aceast

a relatie rezulta
1
daca f 0 (x) 6= 0.
(f 1 )0 (f (x)) = 0
f (x)
4.11.4 Exemple.
a) Inversa functiei bijective sin : 2 , 2 [1, 1] este arcsin : [1, 1] 2 , 2 si
arcsin(sin x) = x
dx
=
Pentru orice x 2 , 2 avem

1
(arcsin)0 (sin x) = p
1 sin2 x
(arcsin)0 (sin x) cos x = 1.
adica
(arcsin t)0 =
1
.
1 t2
131
b) Inversa functiei bijective tg : 2 , 2 R este arctg : R 2 , 2 si

d
1
dx
arctg(tg x) = x
=
(arctg)0 (tg x)
=1
cos2 x
relatie din care rezult
a
1
1
(arctg)0 (tg x) = cos2 x =
.
adica
(arctg t)0 =
2
1+tg x
1+t2
c) Inversa functiei bijective R (0, ) : x 7 ex este ln : (0, ) R si

d
ln(ex ) = x
dx
=
(ln)0 (ex ) ex = 1
relatie din care rezult

a
(ln)0 (ex ) =
1
ex
adica
1
(ln t)0 = .
t
4.11.5 Teorem
a. Fie f : D Rn : x 7 (f1 (x), f2 (x), ..., fn (x)) o functie de clas
a C1
definit
a D Rn . Dac
a a D este astfel nc
at
f1
f1

x1 (a) ... xn (a)

D(f1 , f2 , ..., fn )
..
..
(a) =
.
.
D(x1 , x2 , ..., xn )
f
fn
n

x1 (a) ... xn (a)

6= 0

atunci exist
a > 0 si o functie g : B (f (a)) D astfel nc
at
1) g(f (a)) = a
2) f (g(y)) = y, oricare ar fi y B (f (a))
3) functia g este de clas
a C 1 si
(g1 , g2 , ..., gn )
(y) =
(y1 , y2 , ..., yn )
1
(f1 , f2 , ..., fn )
(g(y))
(x1 , x2 , ..., xn )
Demonstratie. Functia F : D Rn Rn , F (x, y) = f (x)y este de clasa C 1 si

F (a, f (a)) = 0,
Conform teoremei
1)
2)
3)
det
(F1 , F2 , ..., Fn )
D(f1 , f2 , ..., fn )
(a, f (a)) =
(a) 6= 0.
(x1 , x2 , ..., xn )
D(x1 , x2 , ..., xn )
functiilor implicite exista > 0 si g : B (f (a)) D astfel ncat:

g(f (a)) = a
F (g(y), y) = f (g(y)) y = 0, oricare ar fi y B (f (a))
functia g este de clasa C 1 si
1
(g1 , ..., gn )
(F1 , ..., Fn )
(y) =
(g(y), y)
(y1 , ..., yn )
(x1 , ..., xn )

(F1 , ..., Fn )
(g(y), y).
(y1 , ..., yn )
132
4.11.6 Definitie. O functie f : D U de clasa C 1 ntre doua multimi deschise D

si U din Rn se numeste difeomorfism daca este bijectiva si inversa
ei f 1 : U D este de clasa C 1 .
4.11.7 Se poate ar
ata ([13], pag. 220) ca o functie bijectiva f : D U de clasa C 1
ntre dou
a multimi deschise D si U din Rn este difeomorfism daca si numai daca f 1
este continu
a si
f1
f1

x1 (a) ... xn (a)

..
..

.
.
f
fn
n

(a)
...
x1
xn (a)

6= 0,

oricare ar fi a D.
Capitolul 5
Primitive si integrale simple

5.1
Primitive
5.1.1 Propozitie. Fie f : I R o functie derivabil

a definit
a pe un interval I R.
0
Dac
a f = 0 atunci f este functie constant
a.
am teorema lui Lagrange (pag. 93-25). Pentru orice x, y I
exista ntre x si y astfel nc
at f (x)f (y) = f 0 () (xy), adica avem f (x)f (y) = 0.
5.1.2 Fie f, g : I R dou
a functii derivabile definite pe un interval I R.
0
0
Dac
a f = g atunci gf = const, adica exista c R astfel ncat
g(x) = f (x) + c,
oricare ar fi x I.
5.1.3 Definitie. Fie f : I R o functie definita pe un interval I R. Prin primitiv

a
a lui f se ntelege o functie derivabila F : I R astfel ncat
F 0 (x) = f (x), oricare ar fi x I.
5.1.4 Dac
a F1 , F2 : I R sunt doua primitive ale unei functii f : I R definite pe
un interval atunci exist
a c R astfel ncat F1 = F2 + c.
5.1.5 Multimea primitivelor unei functii f : I R se noteaza cu
Z
f (x)dx, adica
f (x)dx = { F : I R | F este primitiva a lui f }.
Vom nota cu C multimea functiilor constante definite pe intervalul considerat.

133
134
5.1.6 Primitivele unor functii uzuale f : I R

(I este un interval inclus n domeniul maxim de derivabilitate al primitivelor)
Functia
f (x) = 1
f (x) = xn
f (x) = x
f (x) = x1
f (x) = ex
f (x) = ax
f (x) = sin x
f (x) = cos x
f (x) = cos12 x
f (x) = sin12 x
f (x) = a21x2
f (x) = x21a2
f (x) =
f (x) =
1
x2 +a2
1
a2 +x2
1
x2 a2
f (x) =
f (x) = sh x
f (x) = ch x
Multimea primitivelor
R
dx = x+C
R n
1
x dx = n+1
xn+1 +C
R
1
x dx = +1
x+1 +C
R 1
dx = ln |x|+C
R xx
e dx = ex +C
R x
a dx = ln1a ax +C
R
sin x dx = cos x+C
R
cos x dx = sin x+C
R 1
dx = tg x+C
R cos12 x
dx = ctg x+C
R sin21x
dx = arcsin xa +C
a2 x2

R

1
dx
=
ln
x+ x2 a2 +C
2
2
x a

R
2 +a2 +C
1
x
dx
=
ln
x+
2
2
R x1+a
x
dx = a1 arctg
+C
a2 +x2
a
1
xa
dx = 2a
ln x+a
+C
R
sh x dx = ch x+C
R
ch x dx = sh x+C
1
x2 a2
Intervalul
I R
I R
I (0, )
I R {0}
I R
I R
I R
I R

I R 2 + Z
I R Z
I (a, a)
Conditii
nN
R {1}
0 < a 6= 1
a 6= 0
I R [a, a]
a>0
I R
I R
a 6= 0
a 6= 0
I R {a}
I R
I R
a 6= 0
5.1.7 MATHEMATICA: Integrate[f[x], x]

7
Out[1]=
In[2]:=Integrate[x^a, x]
In[3]:=Integrate[a^x, x]
1+a
Out[2]= x1+a
ax
Out[3]= Log
[a]
In[4]:=Integrate[1/Sqrt[x^2+a^2], x]
In[1]:=Integrate[f[x], x]
f (x) dx
Out[4]=Log [x+ a2 +x2 ]
5.1.8 Teorem
a. Dac
a functiile f, g : I R definite pe un interval I admit primitive
si R atunci functiile f +g si f admit primitive si
R
(f (x)+g(x))dx = f (x)dx+ g(x)dx
f (x)dx = f (x)dx.
Demonstratie. Dac
a F f (x)dx si G g(x)dx atunci (F +G)0 = f +g, (F )0 = f .
R
5.1.9 Teorem
a. Dac
a f : I R admite primitive pe intervalul I
atunci are proprietatea lui Darboux pe I.
135
Demonstratie. Dac
a f admite primitive atunci exista F : I R astfel ncat f = F 0 .
Dar derivata unei functii pe un interval are proprietatea lui Darboux (pag. 93-27).
5.1.10 Teorem
a definit
a pe un interval admite primitive.
Demonstratie. A se vedea pag. 145-25.
5.1.11 Teorem
a (Integrarea prin parti). Dac
a f, g : I R sunt functii de clas
a C1
definite pe un interval I atunci functiile f 0 g si f g 0 admit primitive si
Z
f (x) g 0 (x) dx = f (x) g(x) f 0 (x) g(x) dx.
Demonstratie. Functiile f 0 g si f g 0 fiind continue, admit primitive si

f (x) g(x) + C =
(f g) (x)dx =
f (x) g(x)dx +
f (x) g 0 (x)dx.
5.1.12 Exercitiu. S
a se calculeze integralele
Z
xex dx,
Z p
ln x dx,
4 x2 dx.
Rezolvare. Avem
R x
R
R
xe dx = x(ex )0 dx = xex ex dx = xex ex + C
ln x dx = x0 ln x dx = x ln x x (ln x)0 dx = x ln x dx = x ln x x + C
R dx
R
R
R
R
2
x
dx = 4 4x
x 4x
dx = 4 arcsin x2 + x( 4x2 )0 dx
4x2 dx = 4x
2
2
4x2
R
= 4 arcsin x2 +x 4x2 4x2 dx.
R
Din ultima relatie rezult
a
4 x2 dx = 2 arcsin x2 + x2 4x2 + C.
R

In[1]:=Integrate[x Exp[x], x]
7
In[2]:=Integrate[Log[x], x]
In[3]:=Integrate[Sqrt[4-x^2], x]
Out[1]=ex (1+x)
Out[2]=x+x Log [x]
Out[3]= 21 x 4x2 +2 ArcSin [ x2 ]
5.1.14 Teorem
a (Schimbarea de variabila). Fie I, J R intervale si I J R
dou
a functii. Dac
a : I J este derivabil
a si F este o primitiv
aa
lui f atunci I R : x 7 (F )(x) = F ((x)) este o primitiv
a a functiei
0
I R : x 7 f ((x)) (x), adic
a
Z
f ((x)) (x) dx =
Demonstratie. Avem
d
dx F ((x))
Z
f (t) dt .
= F 0 ((x)) 0 (x) = f ((x)) 0 (x).
136
5.1.15 Exercitiu. S
Z x
Z p
Z
e
dx
dx,
,
x2 +6x5 dx
x
x x+1
Rezolvare. Avem (a se vedea exercitiul anterior)

R 1
R
R ex
R
dx = 2 e x
dx = 2 e x ( x)0 dx = 2 et dt t=x = 2e x + C.
x
2 x
R

R dx
R
dt
0 dx =
1 2
x+11 + C.
=
2
(
x+1)
=
ln
2
t 1 t= x+1
x x+1
( x+1) 1
x+1+1
R
Rp
0
2
2
x +6x5 dx =
4(x3) (x3) dx
R

x3
=
4t2 dt
= 2 arcsin x3
x2 +6x5 + C.
2 + 2
t=x3

In[1]:=Integrate[Exp[Sqrt[x]]/Sqrt[x], x] 7
Out[1]=2 e
In[2]:=Integrate[1/(x Sqrt[x+1]), x] 7 Out[2]=Log[1+ 1+x]Log[1+ 1+x]
In[3]:=Integrate[Sqrt[-x^2+6x-5], x] 7 Out[3]= 12 (3+x) 5+6xx2 +2 ArcSin[ 12 (3+x)]

u
5.1.17 Teorem
a Fie I, J intervale si I J R, unde f este o functie continu
a
1
0
si u este o functie de clas
a C bijectiv
a cu u (t) 6= 0 oricare ar fi t I.
Dac
a G este o primitiv
a a functiei I R : t 7 f (u(t)) u0 (t) atunci
J R : x 7 G(u1 (x)) este o primitiv
a a lui f , adic
a
Z
f (x)dx = Gu1 + C.
and teorema de derivare a functiei inverse (pag. 130-1) obtinem
1
= f (x).
(Gu1 )0 (x) = G0 (u1 (x)) (u1 )0 (x) = f (u(u1 (x))) u0 (u1 (x)) 0 1
u (u (x))
5.1.18 Exercitiu. S
a se determine multimea primitivelor functiei
x
.
f : (0, ) R,
f (x) =
1+ x
2
Rezolvare. Functia u : (0, ) (0, ), u(t) = t este bijectiva si u1 (x) = x.
Deoarece
R
R 2
R (t2 1)+1
f (u(t)) u0 (t) dt = 2t
dt = t2 2t + 2 ln (1+t) + C
1+t dt = 2
1+t
avem
R x
R
dx = ( f (u(t)) u0 (t) dt) = x 2 x + 2 ln (1+ x) + C.

t= x
1+ x
In[1]:=Integrate[Sqrt[x]/(1+Sqrt[x]), x]
Out[1]=2
x + x +2 Log[1+ x]
5.2
137
Integrala definit
a
5.2.1 Definitie. Fie [a, b] R un interval nchis si marginit. Prin diviziune a intervalului [a, b] se ntelege un sistem de puncte = {x0 , x1 , . . . , xn } astfel ncat
a = x0 < x1 < x2 < . . . < xn1 < xn = b.
Lungimea celui mai mare dintre intervalele [x0 , x1 ], [x1 , x2 ], . . . , [xn1 , xn ], adica
|||| = max (xi xi1 )
i=1,n
este numit
a norma diviziunii .
5.2.2 Exemplu. Punctele
ba
ba
ba
, x2 = a+2
, ... , xn1 = a+(n1)
,
x0 = a, x1 = a+
n
n
n
formeaz
a o diviziune (echidistant
a) cu norma |||| = ba
n .
xn = b
5.2.3 Definitie. Fie f : [a, b] R o functie, = {x0 , x1 , . . . , xn } o diviziune a

intervalului [a, b] si {i }i=1,n un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii cu
1 [x0 , x1 ],
2 [x1 , x2 ],
...
n [xn1 , xn ].
Prin sum
a Riemann asociat
a functiei f , diviziunii si sistemului de puncte intermediare {i }i=1,n se ntelege num
arul
(f, {i }) =
n
X
f (i ) (xi xi1 ).
i=1
Figura 5.1
138
In cazul n care f (x) 0 pentru orice x [a, b], numarul (f, {i }) reprezinta suma
ariilor unor dreptunghiuri. Ea aproximeaza aria de sub grafic (a se vedea figura 5.1).
a functia f : [a, b] R este integrabil
a (Riemann) pe
[a, b] dac
a exist
a un num
ar If R cu proprietatea ca pentru orice > 0 exista > 0
astfel nc
at relatia
| (f, {i }) If | <
are loc pentru orice diviziune cu |||| < si pentru orice alegere a sistemului de
puncte intermediare {i }i=1,n . Numarul If se numeste integrala functiei f pe [a, b]
R
si se utilizeaz
a pentru el notatia ab f (x) dx.
5.2.5 Teorem
a. Functia f : [a, b] R este integrabil
a (Riemann) pe [a, b] dac
a si
numai dac
a exist
a un num
ar I R astfel nc
at pentru orice sir de diviziuni (n )
n=1
cu limn ||n || = 0 si pentru orice alegere a sistemelor de puncte intermediare
asociate {in } avem
lim n (f, {in }) = I.
In cazul n care f este integrabil

a avem I =
Rb
a
f (x) dx.
Demonstratie. Ar
at
am c
a pentru orice sir (n )
n=1 cu limn ||n || = 0 avem
n
n
limn n (f, {i }) = If , oricare ar fi {i }. Fie > 0. Conform ipotezei exista
> 0 astfel nc
at | (f, {i }) If | < pentru orice diviziune cu |||| < si orice
{i }i=1,n . Deoarece limn ||n || = 0, exista n N astfel ncat ||n || < pentru
n n . Rezult
a |n (f, {in }) If | < , oricare ar fi n n . Aratam prin
R
reducere la absurd c
a f este integrabila si If = I. Presupunand ca ab f (x) dx 6= I,
exista 0 > 0 astfel nc
at pentru orice > 0 exista o diviziune si un sistem de
puncte intermediare {i } cu | (f, {i }) I| 0 . In particular, alegand = n1 cu

1
n N obtinem un sir de diviziuni (n )
si |n (f, {in }) I| 0
n=1 cu ||n || < n
n
pentru anumite sisteme de puncte {i }. Rezulta ca limn n (f, {in }) 6= I desi
limn ||n || = 0, n contradictie cu ipoteza.
5.2.6 Propozitie.
a) Dac
a f : [a, b] R este integrabil
a si R atunci functia f este integrabil
a si
Z b
Z b
(f )(x) dx =
a
f (x) dx.
a
139
b) Dac
a f, g : [a, b] R sunt integrabile atunci functiile f g sunt integrabile si
Z b
(f g)(x) dx =
Z b
f (x) dx
Z b
g(x) dx.
a
Demonstratie. Pentru orice (n )

si orice {in } avem
n=1 cu limn ||n || = 0
R
limn n (f, {in }) = limn n (f, {in }) = ab f (x) dx.
limn n (f g, {in }) = limn n (f, {in })
limn n (g, {in }) =
Rb
Rb
a f (x) dx a g(x) dx.
5.2.7 Se poate ar
ata c
a:
1) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile atunci f g este functie integrabila.
2) Daca f : [a, b] R este integrabila atunci |f | : [a, b] R este integrabila.
5.2.8 Propozitie.
a) Dac
a si f (x) 0 oricare ar fi x [a, b] atunci
Z b
f (x) dx 0.
b) Dac
a f, g : [a, b] R sunt integrabile si f (x) g(x) oricare ar fi x [a, b] atunci
Z b
f (x) dx
Z b
g(x) dx.
a
c) Dac
a functiile f : [a, b] R si |f | : [a, b] R sunt integrabile atunci
Z
Z

b
b

|f (x)| dx.
f (x) dx

a
a
n
n
n
Demonstratie. a) Fie (n )
sir de diviziuni astfel
n=1 = ({x0 , x1 , . . . , xkn })n=1 un
n
n
n
ncat limn ||n || = 0 si {i } puncte intermediare i [xi1 , xni ]. Avem
n (f, {in }) =
kn
X
f (in ) (xni xni1 ) 0 =
Z b
a
i=1
f (x) dx = lim n (f, {in }) 0.

n
b) Utiliz
and a) obtinem
f g = gf 0 =
Z b
Z b
Z b
f (x) dx =
g(x) dx
a
(gf )(x) dx 0.
c) Avem
|f | f |f | =
Z b
|f (x)| dx
Z b
f (x) dx
Z b
|f (x)| dx.

a f : [a, b] R este m
arginit
a daca exista M R ncat
|f (x)| M,
oricare ar fi
In caz contrar spunem c

a f este nem
arginit
a.
x [a, b].
140

a functia f : [a, b] R este nem
arginit
a atunci exist
a un
sir (k )k0 n [a, b] astfel nc
at
lim f (k ) =
sau
lim f (k ) = .
Demonstratie. Oricare ar fi n N exista xn [a, b] astfel ncat |f (xn )| n. Cel putin

una dintre multimile {xn |n N, f (xn ) n } si {xn |n N, f (xn ) n } este infinita
si elementele ei corespund unui subsir (k )n0 al lui (xn )n0 cu limk f (k ) = .
5.2.11 Teorem
a. Dac
a functia f : [a, b] R este integrabil
a atunci este m
arginit
a.
Demonstratie. Fie f : [a, b] R o functie nemarginita superior si = {x0 , x1 , . . . , xm }
o diviziune a lui [a, b] . Exist
a un sir (k )k0 n [a, b] astfel ncat limk f (k ) = .
Cel putin unul dintre intervalele [x0 , x1 ], [x1 , x2 ], ... , [xn1 , xn ] contine un numar
infinit de termeni ai sirului (k )n0 . Fie [xj1 , xj ] un astfel de interval. Exista un
sir (jn )n0 n [xj1 , xj ] cu limn f (jn )(xj xj1 ) = . Valoarea unei sume RieP
mann (f, {i }) = ni=1 f (i ) (xi xi1 ) asociate diviziunii poate fi facuta oricat
de mare modific
and convenabil alegerea lui j . O relatie de tipul | (f, {i })If | <
nu poate avea loc pentru orice alegere a punctelor intermediare {i }.
a f : [a, b] R este o functie integrabil
a atunci
m(ba)
Z b
f (x)dx M (ba)
unde m = inf x[a,b] f (x) si M = supx[a,b] f (x).

Demonstratie. Functia integrabil
a f fiind marginita, exista marginile m si M cu
m f (x) M,
oricare ar fi x [a, b].
si prin urmare ( a se vedea pag. 139-8 )

Z b
m(ba) =
a
m dx
Z b
f (x)dx
Z b
M dx = M (ba).
a
5.2.13 Definitie. Fie f : [a, b] R o functie marginita si = {x0 , x1 , . . . , xn } o

diviziune a intervalului [a, b]. Sumele (a se vedea figura 5.2)
s (f ) =
n
X
i=1
si
mi (xi xi1 )
unde
mi =
inf
x[xi1 ,xi ]
f (x)
S (f ) =
n
X
141
Mi (xi xi1 )
unde
Mi =
sup
f (x)
x[xi1 ,xi ]
i=1
se numesc suma Darboux inferioar

a si respectiv, suma Darboux superioar
a.
Figura 5.2
a f : [a, b] R este o functie m
arginit
a si o diviziune a
intervalului [a, b] atunci s (f ) (f, {i }) S (f ), oricare ar fi punctele {i }.
Demonstratie. Dac
a = {x0 , ... , xn } avem mi f (i ) Mi pentru orice i [xi1 , xi ].
arginit
a si o diviziune
fixat
a atunci
s (f ) = inf (f, {i })
{i }
S (f ) = sup (f, {i })
{i }
unde marginea inferioar

a si cea superioar
a se consider
a pentru
toate alegerile posibile ale punctelor intermediere i .
Demonstratie. Fie = {x0 , x1 , ... , xn } si > 0. Alegand pentru fiecare i {1, 2, ..., n}
un punct i cu f (i ) mi < ba
(a se vedea pag. 26-30) avem
(f, {i }) s (f ) =
n
X
(f (i ) mi ) (xi xi1 ) <
i=1
n
X
(xi xi1 ) =
ba i=1
adica s (f ) (f, {i }) < s (f )+. A doua relatie se poate dovedi similar.
142
5.2.16 Teorem
a. Dac
a f : [a, b] R este o functie integrabil
a atunci pentru orice
sir de diviziuni (n )n0 ale intervalului [a, b] cu limn k n k= 0 avem
Z b
lim sn (f ) =
f (x)dx = lim Sn (f ).
n
Rb
Demonstratie. Fie If = a f (x)dx si > 0. Functia f fiind integrabila, exista > 0

astfel nc
at pentru orice diviziune cu k k avem | (f, {i }) If | < pentru
orice alegere a punctelor i . Deoarece limn k n k= 0, exista n N astfel ncat
k n k< si prin urmare |n (f, {i })If | < , pentru orice n n si orice alegere
a punctelor i . T
in
and seama de rezultatul prezentat la pag. 26-30 si propozitia
anterioar
a deducem c
a |sn (f )If | si |Sn (f )If | , pentru orice n n .
5.2.17 Propozitie. Fie f : [a, b] R o functie m
arginit
a si = {x0 , x1 , . . . , xn },
0
0
0
0
= {x0 , x1 , . . . , xm } dou
a diviziuni ale intervalului [a, b]. Dac
a 0 , atunci
s (f ) s0 (f ) S0 (f ) S (f )
Demonstratie. Diviziunea 0 se obtine din prin adaugarea de noi puncte de diviziune. Este suficient s
a analiz
am cazul n care 0 contine un singur punct suplimentar
y (xj1 , xj ), adic
a 0 = {y} = {x0 , . . . , xj1 , y, xj , . . . , xn }. Avem
P
s (f ) = i6=j mi (xi xi1 ) + mj (xj xj1 )
=
mi (xi xi1 ) + mj (yxj1 )+mj (xj y)
mi (xi xi1 ) + inf x[xi1 ,y] f (x) (yxj1 )
i6=j
i6=j
+ inf x[y,xi ] f (x) (xj y) = s0 (f ).

Inegalitatea S0 (f ) S (f ) se poate obtine asemanator.
arginit
a atunci
m(b a) s (f ) S0 (f ) M (b a)
(5.1)
unde m = infx[a,b] f (x), M = supx[a,b] f (x), oricare ar fi diviziunile si 0 .

Demonstratie. Fie 0 = {a, b} si = 0 . Deoarece 0 si 0 0 avem
s0 (f ) s (f ) s(f ) S(f ) S0 (f ) S0 (f ).
5.2.19 Din relatia (5.1) rezult
a
m(ba) sup s (f ) inf S (f ) M (ba).
Numerele
143
I = inf S (f )
I = sup s (f )
se numesc integrala Darboux inferioar

a si respectiv, integrala Darboux superioar
a.
Pentru orice diviziune are loc relatia
s (f ) I I S (f ).
5.2.20 Lem
a Dac
arginit
a astfel nc
at pentru orice
sir de diviziuni (n )n=1 cu limn ||n || = 0 avem

lim (Sn (f ) sn (f )) = 0
atunci exist
a I R astfel nc
at pentru orice sir 1 2 ... cu limn ||n || = 0 avem
lim sn (f ) = lim Sn (f ) = I.
Demonstratie. Dac
a 1 2 ... atunci s1 (f ) s2 (f ) ... si S1 (f ) S2 (f ) ... .
Orice sir monoton si m
arginit de numere reale fiind convergent, exista I R cu
lim sn (f ) = I = lim Sn (f ).
Daca
10 20
... este un alt sir de diviziuni cu limn ||n0 || = 0 exista I 0 R cu

lim sn0 (f ) = I 0 = lim Sn0 (f ).
Deoarece
(n n0 )n1
are propriet
atile
n
0
1 1 2 20
sn (f ) sn n0 (f ) Sn (f )
..., limn ||n n0 || = 0 si
sn0 (f ) sn n0 (f ) Sn0 (f )
rezulta I 0 = I. In particular, avem sn (f ) I Sn (f ) pentru orice n 1.

5.2.21 Teorem
a (Criteriul lui Darboux). Functia f : [a, b] R este integrabil
a dac
a
si numai dac
a este m
arginit
a si pentru orice sir de diviziuni (n )n=1
cu limn ||n || = 0 avem
lim (Sn (f ) sn (f )) = 0.

a
Z b
lim sn (f ) =
f (x) dx = lim Sn (f ) .
n
Demonstratie. A se vedea pag. 142-16. Utilizam lema precedenta. Fie

S
(n )
sir de diviziuni cu limn ||n || = 0 si fie n = nk=1 k pentru orice n 1.
n=1 un
Deoarece 1 2 ..., limn ||n || = 0 si sn (f ) sn (f ) I Sn (f ) Sn (f ) avem
144
0 Sn (f )I Sn (f )sn (f )
0 I sn (f ) Sn (f )sn (f ).
Rezulta limn Sn (f ) = limn sn (f ) = I. Dar sn (f ) n (f, {i }) Sn (f ) si

prin urmare limn n (f, {i }) = I.
5.2.22 Teorem
a Dac
a f : [a, b] R este functie integrabil
a si c (a, b), atunci
restrictiile functiei f la intervalele [a, c] si [c, b] sunt integrabile si
Z b
Z c
Z b
f (x) dx.
f (x) dx +
f (x) dx =
am criteriul lui Darboux. Fie (n0 )
sir de diviziuni
n=1 un
0
0
0
ale intervalului [a, c] cu limn ||n || = 0, sn (f ), Sn (f ) sumele Darboux corespunzatoare restrictiei f |[a,c] si fie (n00 )
sir de diviziuni ale intervalului [c, b] cu
n=1 un
00
00
00
limn ||n || = 0, sn (f ), Sn (f ) sumele Darboux corespunzatoare restrictiei f |[c,b] .
00
0
sir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu
Sirul (n )
n=1 , unde n = n n , fiind un
limn ||n || = 0 avem limn (Sn (f ) sn (f )) = 0. Din
Sn0 (f )sn0 (f )+Sn00 (f )sn00 (f ) = Sn (f )sn (f )
rezulta relatiile
0 Sn0 (f )sn0 (f ) Sn (f )sn (f )
0 Sn00 (f )sn00 (f ) Sn (f )sn (f )

care conduc la limn Sn0 (f ) sn0 (f ) = limn Sn00 (f ) sn00 (f ) = 0, relatie

din care rezult
a c
a functiile f |[a,c] si f |[c,b] sunt integrabile. Egalitatea din enunt se
obtine din Sn (f ) = Sn0 (f ) + Sn00 (f ) prin trecere la limita.
5.2.23 Teorem
a Dac
a pentru f : [a, b] R exist
a c (a, b) astfel nc
at restrictiile
functiei f la [a, c] si [c, b] sunt integrabile, atunci functia f este integrabil
a pe [a, b].
am criteriul lui Darboux. Functia f este marginita. Fie (n )
n=0
un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu limn ||n || = 0 si fie n = n {c}. Sirul
0
(n0 )
sirul (n00 )
n=0 ,
n=0 , unde n = n [a, c], este o diviziune a intervalului [a, c] iar
00
unde n = n [c, b], este o diviziune a intervalului [c, b]. Avem
Z c
lim s0 (f ) =
Z b
f (x)dx = lim S0 (f )
n
lim s00 (f ) =
f (x)dx = lim S00 (f ).
Deoarece sn (f ) = s0 (f )+s00 (f ) si Sn (f ) = S0 (f )+S00 (f ) avem

n
Z c
lim s (f ) =
n n
a
Z b
f (x)dx+
c
f (x)dx = lim Sn (f )
n
145
si prin urmare, limn (Sn (f )sn (f )) = 0. Notand M = supx[a,b] |f (x)| avem

|sn (f ) sn (f )| 2M k n k
|Sn (f ) Sn (f )| 2M k n k .
Rezulta relatiile limn sn (f ) = limn sn (f ) si limn Sn (f ) = limn Sn (f )

care conduc la limn (Sn (f )sn (f )) = 0.
5.2.24 Teorem
a. Orice functie monoton
a.
n
n
am criteriul lui Darboux. Fie (n )
n=0 , unde n = {x0 , . . . , xkn },
un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu limn ||n || = 0. Daca f este crescatoare
atunci este m
arginit
a si avem relatia
0 Sn (f )sn (f ) =
Pkn
n
n
n
n
i=1 (f (xi )f (xi1 ))(xi xi1 )
k n k
Pkn
n
n
i=1 (f (xi )f (xi1 )) =k n k
(f (b)f (a))
din care rezult

a limn (Sn (f )sn (f )) = 0.
5.2.25 Teorem
a. Orice functie continu
a.
n
n
am criteriul lui Darboux. Fie (n )
n=0 , unde n = {x0 , . . . , xkn },
un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu limn k n k= 0 si fie > 0. Functia f
fiind continu
a pe multimea compacta [a, b] este uniform continua ( a se vedea pag.
79-11). Exist
a > 0 astfel nc
at |x x0 | < |f (x) f (x0 )| < ba
. Deoarece
limn k n k= 0 exist
a n N astfel ncat k n k< pentru n n . Functia f si
atinge extremele pe fiecare interval [xni1 , xni ]. Daca n n atunci
0 Sn (f )sn (f ) =
Pkn
i=1
maxx[xni1 ,xni ] f (x)minx[xni1 ,xni ] f (x) (xni xni1 )
ba
Pkn
n
n
i=1 (xi xi1 ) = ba
(b a) =
si prin urmare limn (Sn (f )sn (f )) = 0.

a f : [a, b] R este continu
a pe (a, b) si limitele laterale
la = lim f (x) ,
x&a
lb = lim f (x)
x%b
exist
a si sunt finite atunci f este integrabil
a pe [a, b].
Demonstratie. Functia f este integrabila deoarece este suma a trei functii integrabile
f = f + g + h
146
unde f : [a, b] R este functia continua
daca x = a
la
f (x) daca x (a, b)

f (x) =
l
daca x = b
b
iar g, h : [a, b] R sunt functiile monotone
(
g(x) =
f (a) la daca x = a
0
daca x (a, b]
g(x) =
0
daca x [a, b)
f (b) lb daca x = b.
5.2.27 Definitie. Un punt c (a, b) n care functia f : [a, b] R este discontinua

este numit punct de discontinuitate de prima spet
a daca limitele
laterale limx%c f (x), limx&c f (x) exista si sunt finite.
5.2.28 Teorem
a. O functie f : [a, b] R continu
a cu exceptia unui num
ar finit
de puncte unde are discontinuit
ati de prima spet
a este integrabil
a.
Demonstratie (Cazul a dou
a puncte de discontinuitate). Fie x1 , x2 punctele de
discontinuitate, a < x1 < x2 < b. Conform propozitiei anterioare f este integrabila
pe [a, x1 ], [x1 , x2 ] si [x2 , b]. Functia f fiind integrabila pe [a, x1 ] si [x1 , x2 ] este
integrabil
a pe [a, x2 ] ( a se vedea pag. 144-23). Similar, f fiind integrabila pe [a, x2 ]
si [x2 , b] este integrabil
a pe [a, b] ( a se vedea pag. 144-23).
5.2.29 Dac
a f : [a, b] R este integrabila si daca g : [a, b] R este o functie care
difera de f ntr-un num
ar finit de puncte atunci se poate arata ca g este integrabila si
Z b
Z b
f (x) dx.
g(x) dx =
a
5.2.30 Teorem
a (Teorema de medie).
Dac
a atunci exist
a [a, b] astfel nc
at
Z b
f (x) dx = f () (b a).
Demonstratie. Functia f fiind continua pe [a, b], este marginita si si atinge marginile,
adica exist
a u, v [a, b] astfel nc
at
m = min f (x) = f (u)
x[a,b]
M = max f (x) = f (v).

x[a,b]
Relatia (a se vedea pag. 140-12)

m (b a)
Z b
a
f (x) dx M (b a)
147
se mai poate scrie

b
1
f (x) dx f (v).
f (u)
ba a
Functia continu
a f av
and proprietatea lui Darboux, exista ntre u si v astfel ncat
Z b
1
f (x) dx = f ().
ba a
5.2.31 Teorem
a (Primitivele unei functii continue definite pe un interval).
Dac
a atunci pentru orice c [a, b] functia
F : [a, b] R,
Z x
f (t) dt
F (x) =
c
este o primitiv
a a lui f
F 0 (x) = f (x),
oricare ar f i
x [a, b]
adic
a avem
d
dx
Z x
f (t) dt = f (x),
oricare ar f i
x [a, b].
Demonstratie. Fie x0 [a, b]. Conform definitiei derivatei

Rx
Rx
R x0
f (t) dt
F (x) F (x0 )
0
c f (t) dt c f (t) dt
= lim
= lim x0
.
F (x0 ) = lim
xx0
xx0 x x0
xx0
x x0
x x0
Pentru fiecare x 6= x0 exist
a conform teoremei de medie x ntre x0 si x astfel ncat
Z x
f (t) dt = f (x ) (x x0 )
x0
si prin urmare
F 0 (x0 ) = lim
xx0
f (x ) (x x0 )
= lim f (x ) = f (x0 ).
xx0
x x0
5.2.32 Teorem
a (Formula Leibniz-Newton).
Dac
a functia integrabil
a f : [a, b] R admite primitive atunci
Z b
a
f (x) dx = F (x)|ba = F (b)F (a)
unde F : [a, b] R este o primitiv

a arbitrar
a a lui f .
Demonstratie. Fie n = {xn0 , xn1 , . . . , xnkn } un sir de diviziuni cu limn ||n || = 0.
Conform teoremei lui Lagrange (pag. 93-25) exista in (xni1 , xni ) astfel ncat
F (xni )F (xni1 ) = F 0 (in ) (xni xni1 ) = f (in ) (xni xni1 ).
Utilizand in drept puncte intermediare pentru sumele Riemann obtinem
148
n (f, {in }) =
kn
X
f (in ) (xni xni1 ) =
kn
X
(F (xni )F (xni1 )) = F (b)F (a)
i=1
i=1
si prin urmare (a se vedea pag. 138-5)

Z b
f (x) dx = lim n (f, {in }) = F (b)F (a).

n
5.2.33 Teorem
a (Formula de integrare prin parti).
Dac
a functiile f, g : I R sunt de clas
a C 1 pe intervalul I atunci
Z b
a
b
f (x) g(x) dx = f (x) g(x)a
0
Z b
f (x) g 0 (x) dx
oricare ar fi a, b I.
and formula Leibniz-Newton obtinem
R
R
b
f (x) g(x)|a = ab (f g)0 (x) dx = ab (f 0 (x)g(x) + f (x)g 0 (x))dx
=
Rb 0
Rb
0
a f (x) g(x) dx + a f (x) g (x) dx.
5.2.34 Exercitiu. S
Z 1
Z /4
2 x
x e dx
x cos x dx
x tg2 x dx.
Rezolvare. Utiliz
and integrarea prin parti obtinem
R
R
R
0
0 x cos x dx = 0 x (sin x) dx = x (sin x)|0 0 sin x dx = cos x|0 = 1 1 = 2

R1 2 x
R1 2 x 0
R1 x
R1
2 x 1
x 0
0 x e dx = 0 x (e ) dx = x e 0 2 0 x e dx = e 2 0 x (e ) dx
R1 x
x 1
x 1
= e 2x e |0 + 2
R /4
0
x tg2 x dx =
=
R /4
0
x (tg2 x + 1) dx
R /4
0
2
/4 R /4
x tg x|0 0 tg x dx 32
e dx = e + 2 e |0 = e 2
x dx =
=
R /4
0
x (tg x)0 dx
2
4 32 + (ln
5.2.35 MATHEMATICA: Integrate[f[x], {x, a, b}]

In[1]:=Integrate[x Cos[x], {x, 0, Pi}]
7
/4
/4
x2
2 0
2
| cos x|)|0 = 4 32 +ln
2
2 .
NIntegrate[f[x], {x, a, b}]

Out[1]=2
In[2]:=Integrate[x^2 Exp[x], {x, 0, 1}]
Out[2]=2+e
In[3]:=Integrate[x Tan[x]^2, {x, 0, Pi/4}]
1
Out[3]= 32
(82 16 Log[2])
In[4]:=NIntegrate[Sin[Sin[x]], {x, 0, 2}]
Out[4]=1.24706
149
5.2.36 Teorem
a (Prima metod
a de schimbare de variabila).
f
Fie functiile [a, b] J R, unde J R este un interval.
Dac
a f este continu
a si este derivabil
a cu derivata continu
a atunci
Z b
Z (b)
f (x) dx.
f ((t)) (t) dt =
(a)
Demonstratie. Dac
a F 0 = f atunci F este o primitiva a functiei (f )0 si
Z b
a
f ((t)) 0 (t) dt = (F )(t)|ba = F ((b))F ((a)) =
5.2.37 Exercitiu. S
Z 4 t
e
1
Z 2
dt
t
Z (b)
f (x) dx.
(a)
Z 1
1x
1
dt
1+ t
1
2
dx.
x+ x
Rezolvare. Utiliz
and schimbarea de variabila obtinem
R 4 et
R 4 t 0
R2 x
x 2
2
dt = 2
1
1 e ( t) dt = 2 1 e dx = 2e |1 = 2(e e)
t

0
R2 1
R
R 2
R 2 x
t
1
dt = 2 2
(
dx
=
t)
dt
=
1
1 1+ t
1 1+ t
1
1
x+1
x+1 dx
2
= 2(xln(1 + x))|1 = 2 22+ln 42 ln(1+ 2)
R 2 cos2 t
R 1 1x
R 2
R 1sin2 t
2 0
dx = 2
1
2 t+sin t (sin t) dt = 2 sin t+1 dt = 2 (1sin t) dt
x+
x
sin
2
4
4
4

= 2(t+cos t) 2 = 2 2.
4

In[1]:=Integrate[Exp[Sqrt[t]]/Sqrt[t], {t, 1, 4}] 7
Out[1]=2 (1+e) e
In[2]:=Integrate[1/(1 + Sqrt[t]), {t, 1, 2}] 7 Out[2]=2+2 2+Log [4]2 Log[1+ 2]
In[3]:=Integrate[Sqrt[1-x]/(x+Sqrt[x]), {x, 1/2, 1}] 7 Out[3]= 21 (2 2 + )
5.2.39 Teorem
a (A doua metod
a de schimbare de variabila).
f
u
Fie [a, b] [c, d] R dou
a functii. Dac
a f este continu
a, u este
1
bijectiv
a, u si u sunt derivabile cu derivate continue atunci
Z u(b)
Z b
f (u(t)) dt =
a
f (x) (u1 )0 (x) dx.
u(a)
Demonstratie. Functia fu : [a, b] R este continua si deci admite primitive. Daca

P 0 = f u, adic
a P 0 (t) = f (u(t)), atunci P u1 este o primitiva a functiei f (u1 )0
(P u1 )0 (x) = P 0 (u1 (x)) (u1 )0 (x) = f (u(u1 (x))) (u1 )0 (x) = f (x) (u1 )0 (x)
si prin urmare
150
Z b
f (u(t)) dt =
a
P (t)|ba = P (b)P (a) =
P u
u(b) Z u(b)

f (x) (u1 )0 (x) dx.
=
(x)
u(a)
u(a)
5.2.40 Exercitiu. S
a se calculeze integrala
Z 4q
1+
t dt
Rezolvare. Aplicatia u : [1, 4] [2, 3], u(t) = 1+ t este bijectiva, u1 (x) = (1x)2 si

R4q
R3
R3 3
1
8
2 x2
x
1
+
t
dt
=
2
x
(x1)
dx
=
2
dx
=
3
2 .
6
1
2
2
15
7
In[1]:=Integrate[Sqrt[1+Sqrt[t]], {t, 1, 4}]
5.3
8
Out[1]= 15
( 26 3)
Integrale improprii
5.3.1 In cazul integralelor definite considerate in liceu intervalul de integrare era

marginit si se stie c
a pentru ca o functie sa fie integrabila trebuie sa fie marginita.
Vom ar
ata c
a notiunea de integral
a se poate extinde pentru a include si cazul n care
intervalul de integrare este nem
arginit si/sau functia integrata este nemarginita.
5.3.2 In cazul unei serii definim
k
X
an := lim
n=m
k
X
an ,
n=m
:=
n=
lim
k
X
an
n=m
daca limita exist

a si este finit
a, adica daca seria este convergent
a . Prin analogie
definim integralele improprii (de prima speta)
Z
b a
Z b
Z b
Z b
f (x) dx := lim
f (x) dx := lim
f (x) dx ,
a a
f (x) dx
daca limita exist

a si este finit
a, adica daca integrala improprie este convergent
a (C).
O integral
a improprie neconvergenta este numita divergent
a (D). Prin analogie cu
an :=
n=
lim
k
X
m n=m
k
an
definim
Z b
f (x) dx :=
lim
a
b
f (x) dx
a
n cazul n care limita exist

a si este finita, adica integrala improprie este convergent
a.
5.3.3 Exemplu (a se vedea figura 5.3)
Z
0
ex dx = lim
Z b
b 0
ex dx = lim (ex )|b0 = lim (eb + 1) = 1.

b
151
Figura 5.3
5.3.4 Exemplu (a se vedea figura 5.4)
Z
Z b
1
1
dx
=
lim
dx =
2
a a 1 + x2
1 + x
b
(arctg b arctg a) =
lim
a
b

+ = .
2 2
Figura 5.4
In[1]:=Integrate[Exp[-x], {x, 0, Infinity}]
Out[1]=1
In[2]:=Integrate[1/(1+x^2), {x, -Infinity, Infinity}]
Out[2]=
5.3.6 Stim c
a
X
1
n=1
este
convergenta daca > 1

divergenta
daca 1 .
Fie a > 0 fixat. Deoarece pentru 6= 1

Z
1
a
si
dx = lim
b1
1
a1
1
1
a
daca > 1
daca < 1 .
152
Z
1
Z b
1
dx = lim
dx = lim (ln b ln a) =
b a x
b
x
rezulta c
a integrala improprie
(
Z
1
convergenta daca > 1
dx este
divergenta
daca 1 .
a x
a
5.3.7 MATHEMATICA: NIntegrate[f[x], {x, a, b}]

7
In[1]:=NIntegrate[1/x^2, {x, 1, Infinity}]
Out[1]=1
5.3.8 O serie
a absolut convergenta daca seria
k=0 ak este numit
k=0 |ak | este
convergent
a. Se stie c
a orice serie absolut convergenta de numere reale este convergenta si c
a, n general, este mai usor de studiat absolut convergenta unei serii decat
direct convergenta ei. Spunem c
P
f (x) dx
a
este absolut convergenta (AC) daca integrala

Z
|f (x)| dx
este convergent
a.
5.3.9 Teorem
a Orice integral
a improprie absolut convergent
a este convergent
a.
P
5.3.10 Criteriul comparatiei. Dac

a pentru seriile
astfel nc
at 0 an bn oricare ar fi n n0 atunci
bn C =
n=0
an C
n=0
n=0 an
si
an D =
n=0
exista n0 N
n=0 bn
bn D.
n=0
Similar, dac
a pentru functiile continue f, g : [a, ) R exista b a astfel ncat
0 f (x) g(x), oricare ar fi x [b, ) atunci
Z
a
f (x) dx D =
f (x) dx C
g(x) dx C =
a
g(x) dx D.
a
5.3.11 Exercitiu. S
a se arate c
a integrala
Z
ex dx
este convergent
a.
2
Rezolvare. Convergenta integralei rezulta din relatia ex ex care are loc oricare
R
ar fi x [1, ) si din convergenta integralei 1 ex dx.
153
5.3.12 Exercitiu. S
a se arate c
a integrala
Z
x ex dx
unde a > 0, este convergent

a oricare ar fi R.
Rezolvare. Fie n un num
ar natural astfel ncat n > +1. Afirmatia rezulta din relatia
x
x
x
n!
x ex = x =
<
= n
1
1
1
1
2
n
n
e
x
1 + 1! x + 2! x + + n! x
n! x
adevarat
a oricare ar fi x > 0 si din convergenta integralei
R
a
1
xn
dx.
5.3.13 Exercitiu. Fie P (x) = 0 xn+1 xn1+ +n , Q(x) = 0 xm+1 xm1+ +m

polinoame cu coeficienti reali si fie a R astfel ncat Q(x) 6= 0 oricare ar fi x a.
Integrala improprie
Z
0 xn +1 xn1 + +n
dx
este convergenta daca m > n+1.
m
m1 + +
a 0 x +1 x
m
P (x)
Rezolvare. Functia f (x) = xmn Q(x)
este marginita deoarece limx f (x) = 00 .
Rezulta c
a exist
a M > 0 astfel nc
at |f (x)| M oricare ar fi x [a, ) si prin urmare

xn + xn1 + +
1
1
n
0

M mn .
m
m1
0 x +1 x
+ +m
x
5.3.14 Teorem
a. Dac
a functiile continue f, g : [a, ) (0, ) sunt astfel nc
at
f (x)
limita limx g(x) este finit
a si nenul
a atunci integralele improprii
Z
f (x) dx
g(x) dx
si
a
au aceesi natur
a (sunt ambele convergente sau ambele divergente).
(x)
Demonstratie. Fie limx fg(x)
= . Din definitia limitei rezulta ca exista b > a
astfel nc
at
1
f (x)
3
<
< ,
oricare ar fi x (b, )
2
g(x)
2
adica
1
3
g(x) < f (x) < g(x) ,
oricare ar fi x (b, )
2
2
R
R
ceea ce arat
a c
a integralele b f (x) dx si b g(x) dx au aceeasi natura. Dar
Z b
f (x) dx =
a
f (x) dx +
a
f (x) dx
b
si
Z b
g(x) dx =
a
g(x) dx+
a
g(x) dx.
b
154
5.3.15 Functia
1
f (x) =
x
nu este integrabil
a pe [0, 1] deoarece nu este marginita
1
lim =
x0
x
dar ( a se vedea figura 5.5)
Z 1
1
dx = lim 2 x|1a = lim 2(1 a) = 2.
lim
a0 a
a0
a0
x
f : (0, 1] R ,
Figura 5.5
5.3.16 Definitie. Fie f : (a, b] R o functie nemarginita n vecinatatea lui a,
integrabil
a pe [c, b] oricare ar fi c (a, b). Daca limita exista si este finita, definim
Z b
Z b
f (x) dx := lim
ca c
f (x) dx
si spunem c
a integrala este convergent
a. In caz contrar spunem ca integrala este
divergent
a. Similar, pentru f : [a, b) R nemarginita n vecinatatea lui b, integrabila pe [a, c] oricare ar fi c (a, b) definim n caz de convergenta
Z b
Z c
f (x) dx := lim
cb a
f (x) dx.
5.3.17 Exercitiu. S
a se arate c
a
Z b
a
si
1
dx
(x a)
este
convergenta daca < 1

divergenta
daca 1
Z b
a
1
dx
(b x)
155
este
convergenta daca < 1

divergenta
daca 1 .
Rezolvare. Avem
Z b
Z b
1
1
ba
dx = lim
dx = lim ln(x a)|bc = lim ln
=
ca
ca
ca
ca
a (x a)
c (x a)
si
(
Z b
(ba)1
1
1
daca < 1
1
1
1
dx =
lim [(ba)
(ca) ] =
ca
1
daca > 1
a (xa)
n cazul 6= 1.
5.3.18 Criteriul comparatiei. Daca functiile continue f, g : (a, b] R sunt astfel
ncat 0 f (x) g(x), oricare ar fi x (a, b] atunci
Z b
Z b
a
g(x) dx D.
f (x) dx D =
f (x) dx C
g(x) dx C =
a
Z b
Z b
5.3.19 Exercitiu. S
a se studieze convergenta integralei
Z 1
ex
dx.
1 x2
0
Rezolvare. Functia continu

a f : [0, 1] R, f (x) = ex / 1 + x este marginita pe
[0, 1]. Rezult
a c
a exist
a M > 0 astfel ncat f (x) M , oricare ar fi x [0, 1]. Integrala din exercitiu este convergenta deoarece
ex
1
M
0
= f (x)
2
(1 x)1/2
1x
1x
R1
1
si integrala 0 (1x)
a.
1/2 dx este convergent
In[1]:=NIntegrate[Exp[x]/Sqrt[1 - x^2], {x, 0, 1}]
Out[1]=3.10438
5.3.21 Exercitiu. S
a se studieze convergenta integralei
Z x
e
dx.
x
0
Rezolvare. In acest caz at
at intervalul de integrare cat si functia de integrat sunt
nemarginite. Integrala este convergenta deoarece este o suma de integrale convergente
Z x
Z 1 x
Z x
e
e
e
dx =
dx +
dx.
x
x
x
0
0
1
156

In[1]:=NIntegrate[Exp[-x]/Sqrt[x], {x, 0, Infinity}]
5.4
Out[1]=1.77245
Integrale n sensul valorii principale
5.4.1 Dac
a a < 0 < b atunci integrala improprie
Z b
1
dx
a x
nu este convergent
a. Functia este nemarginita n jurul lui 0 si limita
"Z
#

Z b
Z b
1
b
1
1
dx = lim
dx +
dx = ln + lim ln
x
a
0
0
a x
a
x
0
nu exist
a. Consider
and ns
a o trecere la limita mai putin restrictiva (cazul = )
#
"Z

Z b
1
b
1
dx +
dx = ln .
lim
0
x
a
x
a
Spunem c
a n sensul valorii principale si scriem
"Z
#

Z b
Z b
1
b
1
1
v.p.
dx = lim
dx +
dx = ln .
0
x
a
a x
a
x
5.4.2 Integrala improprie
Z
x2n+1 dx
unde n un num
ar natural, nu este convergenta deoarece limita
b
2n+1
dx =
lim
a
b
x2n+2
1
=
2n + 2 a 2n + 2
lim
[b2n+2 a2n+2 ]
a
b
nu exist
a. Exist
a ns
a limita mai putin restrictiva
Z
x2n+1 dx = lim
Z a
a a
x2n+1 dx = 0.
Spunem c
a n sensul valorii principale si scriem
Z
v.p.
2n+1
Z a
dx = lim
a a
x2n+1 dx = 0.
5.5
157
Integrale cu parametru
5.5.1 Teorem
a. Dac
a functia
F : [a, b] [c, d] R
este continu
a atunci functia
Z d
f : [a, b] R,
F (t, x) dx
f (t) =
c
definit
a cu ajutorul unei integrale cu parametru este continu
a, adic
a avem
lim f (t) = f (t0 )
(5.2)
tt0
oricare ar fi t0 [a, b].

Demonstratie. Fie t0 [a, b] arbitrar si > 0. Functia F fiind continua pe multimea
compact
a [a, b] [c, d] este uniform continua (a se vedea pag. 79-11). Rezulta ca
pentru > 0 exist
a > 0 astfel incat
||(t, x) (t0 , x0 )|| <
|F (t, x) F (t0 , x0 )| < .
Deoarece
R
d
F (t, x)dx
R
d
[F (t, x) F (t0 , x)]dx
|f (t) f (t0 )| =
=
si ||(t, x) (t0 , x)|| =
Rd
c
F (t0 , x)dx

Rd
c
|F (t, x) F (t0 , x)|dx
(t t0 )2 + (x x)2 = |t t0 | are loc relatia
|t t0 | <
|f (t) f (t0 )| (d c)
care arat
a c
a functia f este continua n punctul t0 .
5.5.2 Relatia (5.2) se mai poate scrie
Z d
Z d
lim
tt0 c
[ lim F (t, x)] dx.
F (t, x) dx =
c
tt0
Teorema precedent
a prezint
a conditii suficiente ca limita sa comute cu integrala.
5.5.3 Teorem
a. Dac
a functia continu
a
F : [a, b] [c, d] R : (t, x) 7 F (t, x)
este derivabil
a partial n raport cu t si
F
: [a, b] [c, d] R
t
158
este continu
a atunci functia
Z d
f : [a, b] R,
F (t, x) dx
f (t) =
c
este derivabil
a n (a, b), are derivata continu
a si
Z d
F
f 0 (t) =
(t, x) dx.
c t
(5.3)
Demonstratie. Fie t0 [a, b] arbitrar. Functia : [a, b] [c, d] R,

(t, x) =
F (t,x)F (t0 ,x)
daca t 6= t0
tt0
F
t (t0 , x)
daca t = t0
este continu
a. Din teorema precedenta rezulta ca functia
: [a, b] R,
Z d
(t, x) dx
(t) =
c
este continu
a si prin urmare limtt0 (t) = (t0 ), adica avem relatia
Z d
Z d
F (t, x) F (t0 , x)
F
lim
dx =
(t0 , x)dx.
tt0 c
t t0
c t
Dar
Z d
f (t) f (t0 )
F (t, x) F (t0 , x)
0
f (t0 ) = lim
= lim
dx.
tt0
tt
t t0
t t0
0 c
Continuitatea lui f 0 rezult
a pe baza teoremei precedente din continuitatea lui .
5.5.4 Regula lui Leibniz de derivare a integralelor cu parametru se mai scrie
Z d
Z
d
F
F (t, x) dx =
(t, x) dx .
t c
c t
Teorema prezint
a conditii suficiente pentru ca derivata sa comute cu integrala.
5.5.5 Teorem
a (Leibniz). Dac
a functia continu
a
F : [a, b] [c, d] R
este derivabil
a partial n raport cu t,
F
: [a, b] [c, d] R
t
este continu
a si dac
a
: [a, b] [c, d] ,
: [a, b] [c, d]
sunt dou
a functii derivabile pe (a, b) atunci functia
f : [a, b] R,
Z (t)
f (t) =
F (t, x) dx
(t)
159
este derivabil
a n (a, b) si
Z (t)
F
0
f (t) =
(t, x) dx + F (t, (t)) 0 (t) F (t, (t)) 0 (t).
(t) t
(5.4)
Figura 5.6
Demonstratie. S
tim c
a n cazul unei functii continue g : [, ] R avem
Z
d x
g(t)dt = g(x)
dx x0
oricare ar fi x0 [, ] fixat. Functia de trei variabile : [a, b] [c, d] [c, d] R,
Z z
Z z
F (t, x)dx =
(t, y, z) =
y
F (t, x)dx
t0
Z y
F (t, x)dx
t0
unde t0 (a, b) este un punct fixat, admite derivate partiale continue

Z z
(t, y, z) =
(t, x)dx ,
(t, y, z) = F (t, y) ,
(t, y, z) = F (t, z)
t
y
z
y t
si prin urmare este diferentiabil
a n [a, b] (c, d) (c, d). Deoarece
f (t) = (t, (t), (t))
din formula de derivare a functiilor compuse rezulta
0
f 0 (t) =
t (t, (t), (t)) + y (t, (t), (t)) (t) +
=
R (t) F (t,x)
(t)
0
z (t, (t), (t)) (t)
dx + F (t, (t)) 0 (t) F (t, (t)) 0 (t).
5.5.6 Regula general

a (Leibniz) de derivare a integralelor cu parametru se mai scrie
Z
Z (t)
(t)
F
F (t, x) dx =
(t, x) dx + F (t, (t)) 0 (t) F (t, (t)) 0 (t).
t (t)
t
(t)
160
5.5.7 Definitie. Fie F : [a, b][c, ) R o functie continua. Spunem ca integrala

Z
Z d
F (t, x)dx = lim
F (t, x)dx
d c

a n [a, b] daca pentru orice > 0 exista M R astfel ncat

Z

F (t, x)dx <

t [a, b]
[, ] [M, ).
oricare ar fi
5.5.8 Exercitiu. S
a se arate c
a daca c > 0 integrala improprie
Z
sin x
dx
2 + x2
t
c
a n [a, b], oricare ar fi intervalul [a, b].
Rezolvare. Afirmatia rezult
a din relatia

sin x
1

t 2 + x2 x2
R
si din convergenta integralei improprii c x12 dx. Pentru orice > 0 exista M R
R 1
astfel nc
at M
dx < . Dac
a [, ] [M, ) atunci
x2
Z

Z
Z sin x

sin x
1

dx
dx
dx < .

2
2
2
2
2
t +x

t +x
M x
5.5.9 Teorem
a. Dac
a functia F : [a, b][c, ) R este continu
a si dac
a integrala
Z
Z d
F (t, x)dx = lim
d c
F (t, x)dx

a atunci functia
f : [a, b] R,
F (t, x) dx
f (t) =
c
este continu
a si prin urmare
Z
lim
tt0 c
[ lim F (t, x)] dx ,
F (t, x) dx =
c
tt0
oricare ar f i t0 [a, b].
5.5.10 Teorem
a. Dac
a functia continu
a F : [a, b] [c, ) R este derivabil
a
partial n raport cu t
F
: [a, b] [c, ) R
t
este continu
a, integrala improprie
Z
F (t, x)dx
c
si integrala improprie
este convergenta pentru t (a, b)
Z
F
c
161
este unif orm convergenta pentru t (a, b)
(t, x)dx
atunci functia
Z
f : [a, b] R,
F (t, x) dx
f (t) =
c
este derivabil
a n (a, b) si
0
f (t) =
Z
F
(t, x) dx
(5.5)
adica
d
dt
5.6
F (t, x) dx =
Z
F
c
(t, x) dx .
Functia a lui Euler
5.6.1 Exercitiu. S
a se arate c
Z
et tx1 dt
este convergent
a oricare ar fi x (0, ).
Rezolvare. Fie x > 0 si n N astfel ncat n > x. Deoarece (a se vedea pag. 56-11)
( x1
t
pentru orice t (0, 1]
tx1
t x1
0<e t
= t
n!
e
pentru orice t [1, )
tnx+1
si integralele
Z 1
x1
t
0
1
dt =
x
dt
tnx+1
sunt convergente rezult

a c
a integrala
Z
t x1
Z 1
dt =
t x1
dt +
et tx1 dt
este convergent
a oricare ar fi x (0, ).
5.6.2 Se poate ar
ata c
a functia definita cu ajutorul unei integrale cu parametru
: (0, ) R ,
este o functie continu
a.
(x) =
0
et tx1 dt
162
5.6.3 Teorem
a. Avem
(x+1) = x (x)
(n+1) = n!
oricare ar f i x (0, )
oricare ar f i n {0, 1, 2, . . .}.
Demonstratie. Integr
and prin p
arti obtinem

R t x
R
R
t dt = 0(et )0 tx dt = et tx 0 +x 0(et ) tx1 dt = x (x).
0 e
(x+1) =
Avem
(1) =
R t
dt = 1
0 e
si
(n+1) = n(n) = n(n1)(n1) = . . . = n!
5.6.4 Se poate ar
ata c
a
(x) (1x) =
5.6.5 Pentru orice n N avem
(x) =
sin(x)
oricare ar fi x (0, 1).
(x+n)
.
x(x+1)...(x+n1)
5.6.6 Definitie. Functia : R {0, 1, 2, ...} R,

(x) =
R
0 et tx1 dt
(x+n)
x(x+1)...(x+n1)
daca x > 0
daca x > n pentru n N
se numeste functia gamma a lui Euler.

5.6.7 Graficul functiei se poate obtine utilizand MATHEMATICA:
In[1]:=Plot[Gamma[x], {x, -3, 3}]
si este prezentat n figura 5.7.
Figura 5.7
Capitolul 6
Integrale curbilinii
6.1
Integrala curbilinie de primul tip
6.1.1 Definitie. Prin drum de clas

a C 1 n R2 se ntelege o aplicatie de forma
: [a, b] R2 : t 7 (t) = ((t), (t))
cu , : [a, b] R functii derivabile si cu derivata continua.
Drumul este numit drum nchis daca (a) = (b), adica (a) = (b) si (a) = (b).
Figura 6.1
6.1.2 Exemple.
a) Fie (x0 , y0 ), (x1 , y1 ) R2 puncte fixate. Aplicatia
: [0, 1] R2 ,
(t) = (1 t)(x0 , y0 ) + t(x1 , y1 )
= ( (1t)x0 + tx1 , (1t)y0 + ty1 )
= ( x0 + t(x1 x0 ), y0 + t(y1 y0 ) )
163
164
este drum de clas

a C 1 . Imaginea lui este segmentul ce uneste (x0 , y0 ) cu (x1 , y1 ).
b) Fie r (0, ) si fie (x0 , y0 ) R2 un punct fixat. Aplicatia
: [0, 2] R2 ,
(t) = (x0 , y0 ) + r(cos t, sin t)
= (x0 +r cos t, y0 +r sin t)
este drum de clas
a
C 1.
Imaginea lui este cercul de raza r cu centrul n (x0 , y0 ).
c) Fie a, b (0, ). Aplicatia

: [0, 2] R2 ,
(t) = (a cos t, b sin t)
este drum de clas

a C 1 . Imaginea lui este elipsa (x/a)2 + (y/b)2 = 1.
a drumurile : [a, b] R2 si 0 : [a0 , b0 ] R2
de clasa C 1 sunt echivalente dac
a exista o aplicatie : [a0 , b0 ] [a, b] bijectiva,
0
derivabil
a si cu (t) 6= 0 oricare ar fi t [a0 , b0 ] astfel ncat
0 (t) = ((t)),
oricare ar fi t [a0 , b0 ].
Relatia astfel definit

a este o relatie de echivalenta pe multimea tuturor drumurilor de
1
clasa C care permite mp
artirea ei n clase. Fiecare clasa de drumuri echivalente este
numita curb
a. Despre drumurile apartinand unei curbe spunem ca sunt reprezentanti
sau parametriz
ari ale curbei.
6.1.4 Exemplu. Drumul : [a, b] R2 este echivalent cu
0 : [0, 1] R2 ,
0 (t) = ( (1t)a + tb ).
6.1.5 Fie (n )n1 un sir de diviziuni

a = tn0 < tn1 < tn2 < . . . < tnkn 1 < tnkn = b
n = {tni }i=0,kn
cu limn ||n || = 0. Un drum de clasa C 1 de forma

: [a, b] R2 ,
(t) = (t, (t))
poate fi aproximat cu drumul poligonal n cu varfurile

(a) = (tn0 ),
(tn1 ),
(tn2 ),
...
, (tnkn 1 ),
(b) = (tnkn )
165
alegand n suficient de mare. Lungimea drumului poligonal n este

l(n ) =
kn q
X
(tni tni1 )2 + ((tni ) (tni1 ))2 .
i=1
Deoarece, din teorema cresterilor finite rezulta ca exista in [tni1 , tni ] cu

(tni ) (tni1 ) = 0 (in ) (ti ti1 )
lungimea lui n se poate scrie sub forma sumei Riemann
l(n ) =
kn q
X
1 + ( 0 (in ))2 (tni tni1 )
i=1
1 + ( 0 (t))2 si prin urmare
corespunz
atoare functiei g : [a, b] R, g(t) =
lim l(n ) = lim
kn q
X
( 0 (in ))2 (tni
1+
tni1 )
i=1
Z bq
1 + ( 0 (t))2 dt.
In cazul unui drum de clas

a C 1 oarecare : [a, b] R2 , (t) = ((t), (t)) se
poate ar
ata c
a limita lungimilor drumurilor poligonale corespunzatoare este
Z bq
(0 (t))2 + ( 0 (t))2 dt.
Figura 6.2
6.1.6 Definitie. Prin lungimea drumului de clasa C 1
: [a, b] R2 ,
(t) = ((t), (t))
se ntelege num
arul
l() =
Z bq
(0 (t))2 + ( 0 (t))2 dt.
166
6.1.7 Exemplu. In cazul drumului circular

: [0, 2] R2 ,
(t) = (x0 +r cos t, y0 +r sin t)
avem (t) = x0 + r cos t, (t) = y0 + r sin t si

l() =
Z 2 q
(r sin t)2 + (r cos t)2 dt =
Z 2
r dt = 2r.
0
6.1.8 Pentru a aproxima masa unui fir material descris de un drum de clasa C 1
: [a, b] R2 ,
(t) = ((t), (t))
plecand de la densitatea firului (de exemplu, n g/cm ) descrisa de o functie continua

% : { ((t), (t)) | t [a, b] } R
putem considera partitii ale firului corespunzatoare unor diviziuni n = {tn0 , tn1 , ..., tnkn }
(a) = (tn0 ),
(tn1 ),
(tn2 ),
, (tnkn 1 ),
...
(b) = (tnkn )
si aproxima pe fiecare segment (tni1 ), (tni ) densitatea cu o valoare intermediara

%((cni ), (cni )), unde cni [tni1 , tni ]. Se poate arata ca daca limn k n k= 0 atunci
limn
kn
P
i=1
%((cni ), (cni ))
=
Rb
a
R tni p
tn
i1
%((t), (t))
(0 (t))2 + ( 0 (t))2 dt
(0 (t))2 + ( 0 (t))2 dt.
6.1.9 Definitie. Fie un drum de clasa C 1

: [a, b] R2 ,
(t) = ((t), (t))
si o functie continu
a (c
amp scalar) definita pe imaginea drumului
f : { ((t), (t)) | t [a, b] } R.
Prin integrala curbilinie a lui f de-a lungul drumului se ntelege numarul
Z b
f ds =
f ((t), (t))
(0 (t))2 + ( 0 (t))2 dt.
6.1.10 Exemplu. In cazul drumului : [0, 1] R2 , (t) = (t, t2 ) avem

1
Z
Z 1 p
Z

1 1
1
1
x ds =
t 1 + 4t2 dt =
1 + 4 d =
(1 + 4)3/2 = (5 5 1).
2 0
12
12
0
0
167

a drumurile de clas
a C 1 : [a, b] R2 si 0 : [a0 , b0 ] R2
sunt echivalente si dac
a f : { (t) | t [a, b] } R este o functie continu
a atunci
Z
f ds =
f ds.
Demonstratie. Conform ipotezei, exista o aplicatie : [a0 , b0 ] [a, b] bijectiva,

derivabil
a si cu 0 (t) 6= 0 oricare ar fi t [a0 , b0 ] ncat
0 (t) = ((t)),
Notand (t) = ((t), (t)), 0 (t) = ((t)) si 0 (t) = ((t)) avem

R
0 f ds =
R b0
R b0
Rb
a0
a0
a
f (0 (t), 0 (t))
(00 (t))2 + (00 (t))2 dt
f (((t)), ((t)))
f ((), ())
(0 ((t)))2 + ( 0 ((t)))2 |0 (t)| dt
(0 ())2 + ( 0 ())2 d =
f ds.
6.1.12 Fiecare curb

a este o clas
a de drumuri echivalente. Putem defini integrala
unei functii de-a lungul unei curbe folosind o parametrizare particulara a curbei
pentru c
a valoarea integralei nu depinde de parametrizarea aleasa.
6.1.13 Definitie. Prin lungimea drumului n R3
: [a, b] R3 ,
(t) = (1 (t), 2 (t), 3 (t))
se ntelege num
arul
l() =
Z bq
a
(10 (t))2 + (20 (t))2 + (30 (t))2 dt.
Figura 6.3
168
6.1.14 Definitie. Fie un drum de clasa C 1 in R3

: [a, b] R3 ,
(t) = (1 (t), 2 (t), 3 (t))
a (c
amp scalar) definita pe imaginea ([a, b]) a drumului
f : { (1 (t), 2 (t), 3 (t)) | t [a, b] } R.
Prin integrala curbilinie a lui f de-a lungul drumului se ntelege numarul
Z b
f (1 (t), 2 (t), 3 (t))
f ds =
a
6.2
(10 (t))2 + (20 (t))2 + (30 (t))2 dt.
Integrala curbilinie de al doilea tip
6.2.1 Definitie. Fie un drum de clasa C 1

: [a, b] R2 ,
(t) = ((t), (t))
a (c
amp vectorial) definita pe imaginea drumului
F~ : { ((t), (t)) | t [a, b] } R2 ,
F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y))
Prin integrala curbilinie a lui F~ de-a lungul drumului se ntelege numarul
Z
~ =
F~ dr
Z b
[P ((t), (t)) 0 (t) + Q((t), (t)) 0 (t)] dt.
Folosind o notatie alternativ

a, ultima relatie se mai scrie
Z b
P dx + Q dy =
[P ((t), (t)) 0 (t) + Q((t), (t)) 0 (t)] dt.
Figura 6.4
169
6.2.2 Exemplu. In cazul drumului : [0, 2] R2 , (t) = (1+cos t, 1+sin t) avem

Z
y 2 dx x2 dy =
Z 2
(2 + sin t + cos t + sin3 t + cos3 t) dt = 4.
6.2.3 Integrala curbilinie de al doilea tip permite calculul lucrului mecanic efectuat
de o fort
a n deplasarea ei de-a lungul unui drum.
a drumurile : [a, b] R2 si 0 : [a0 , b0 ] R2 de clasa
C 1 sunt echivalente cu p
astrarea sensului daca exista o aplicatie : [a0 , b0 ] [a, b]
bijectiv
a, derivabil
a si cu 0 (t) > 0 oricare ar fi t [a0 , b0 ] ncat
0 (t) = ((t)),

a drumurile de clas
a C 1 : [a, b] R2 si 0 : [a0 , b0 ] R2
sunt echivalente cu p
astrarea sensului si dac
a
F~ : { (t) | t [a, b] } R2 ,
F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y))

a atunci
Z
P dx + Q dy =
P dx + Q dy.
0
Demonstratie. Conform ipotezei, exista o aplicatie : [a0 , b0 ] [a, b] bijectiva,

derivabil
a si cu 0 (t) > 0 oricare ar fi t [a0 , b0 ] ncat
0 (t) = ((t)),
Notand (t) = ((t), (t)), 0 (t) = ((t)) si 0 (t) = ((t)) avem

R
0 P dx + Q dy =
=
=
Rb0
a0
Rb
Rb0
a0
[P (0 (t), 0 (t)) 00 (t) + Q(0 (t), 0 (t)) 00 (t)] dt
[P (((t)), ((t))) 0 ((t)) + Q(((t)), ((t))) 0 ((t))] 0 (t)dt
[P ((), ()) 0 ()+Q((), ()) 0 ()] d =
P dx+Q dy.

a : [a, b] R2 , (t) = ((t), (t)) este un drum de clas
a C 1,
: [a, b] R2 ,
(t) = ((t),
(t))
= ((a+bt), (a+bt)) = (a+bt)
este opusul lui (adic

a drumul parcurs n sens invers) si
F~ : { (t) | t [a, b] } R2 ,
o functie continu
a atunci
F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y))
170
P dx + Q dy =
P dx + Q dy.
and schimbarea de variabila = a + b t obtinem
R
Rb
(t))
0 (t) + Q((t),
(t))
0 (t)] dt
P dx + Q dy = a [P ((t),
=
Ra
b
[P ((), ()) 0 () + Q((), ()) 0 ()] d
P dx + Q dy.
6.2.7 Definitie. Fie un drum de clasa C 1 n R3

: [a, b] R3 ,
(t) = (1 (t), 2 (t), 3 (t))
a (c
amp vectorial) definita pe imaginea drumului
F~ : ([a, b]) R3 ,
F~ (x, y, z) = (P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z))
Prin integrala curbilinie a lui F~ de-a lungul drumului se ntelege numarul

Z
~ =
F~ dr
Z b
a
[P ((t)) 10 (t) + Q((t)) 20 (t) + R((t)) 30 (t)] dt.
Folosind o notatie alternativ

a, ultima relatie se mai scrie
Z b
P dx + Q dy + R dz =
[P ((t)) 10 (t) + Q((t)) 20 (t) + R((t)) 30 (t)] dt.
Capitolul 7
Integrale duble
7.1
ati
7.1.1 Definitie. Fie dreptunghiul A = [a, b] [c, d] = { (x, y) | a x b, c y d }.

Plecand de la o diviziune a intervalului [a, b]
= {xi }i=0,n
a = x0 < x1 < x2 < . . . < xn1 < xn = b
si o diviziune a intervalului [c, d]

= {yj }j=0,k
c = y0 < y1 < y2 < . . . < yk1 < yk = d
obtinem o diviziune a dreptunghiului A

= {Aij }
Aij = [xi1 , xi ] [yj1 , yj ].
i = 1, n
j = 1, k
Diametrul celui mai mare dintre dreptunghiurile diviziunii

|||| =
max
1in
1j k
(xi xi1 )2 + (yj yj1 )2
se numeste norma diviziunii .

7.1.2 Definitie. Fie f : A R o functie definita pe dreptunghiul A = [a, b][c, d],
= {Aij } i = 1, n o diviziune a lui A si fie {(ij , ij )} i = 1, n un sistem de puncte
j = 1, k
j = 1, k
intermediare asociat diviziunii, adica astfel ncat (ij , ij ) Aij , oricare ar fi i, j.

Prin sum
a Riemann asociat
a functiei f , diviziunii si sistemului de puncte intermediare {(ij , ij )} se ntelege numarul
171
172
(f, {(ij , ij )}) =
n X
k
X
f (ij , ij ) (xi xi1 ) (yj yj1 ).
i=1 j=1
Figura 7.1
In cazul n care f (x, y) 0 pentru orice (x, y) A, numarul (f, {(ij , ij )})
reprezint
a suma volumelor unor prisme (a se vedea figura 7.1).
a functia f : A R este integrabil
a (Riemann) pe A
daca exist
a un num
ar If R cu proprietatea ca pentru orice > 0 exista > 0 astfel
ncat relatia
| (f, {(ij , ij )}) If | <
puncte intermediare {(ij , ij )}. Numarul If se numeste integrala functiei f pe A si
RR
se utilizeaz
a pentru el notatia A f (x, y) dx dy.
7.1.4 Teorem
a. Functia f : A R este integrabila (Riemann) pe A daca si numai dac
a exist
a un num
ar I R astfel ncat pentru orice sir de diviziuni (n )
n=1
cu limn ||n || = 0 si pentru orice alegere a sistemelor de puncte intermediare
n , n )} avem
asociate {(ij
ij
n
n
lim (f, {(ij
, ij
)}) = I.

a avem I =
RR
A f (x, y) dx dy.

a celei prezentate n cazul integralei simple (pag. 138-5).
Integrale duble
173
7.1.5 Propozitie.
a) Dac
a f : A R este integrabil
a si
ZZ
ZZ
( f )(x, y) dx dy =
f (x, y) dx dy.
b) Dac
a f, g : A R sunt integrabile atunci functiile f g sunt integrabile si
ZZ
(f g)(x, y) dx dy =
ZZ
f (x, y) dx dy
ZZ
g(x, y) dx dy.
A
Demonstratie. Similar
7.1.6 Se poate ar
ata c
a:
1) O functie integrabil
a pe A este integrabila pe orice dreptunghi B A;
2) Daca f, g : A R sunt integrabile atunci f g este functie integrabila;
3) Daca f : A R este integrabila atunci |f | : A R este integrabila.
7.1.7 Propozitie.
a) Dac
a si f (x, y) 0 oricare ar fi (x, y) A atunci
ZZ
f (x, y) dx dy 0.
b) Dac
a f, g : A R sunt integrabile si f (x, y) g(x, y)) oricare ar fi (x, y) A
atunci
ZZ
f (x, y) dx dy
ZZ
g(x, y) dx dy.
A
c) Dac
a atunci
ZZ
ZZ

f (x, y) dx dy
|f (x, y)| dx dy.

A

a f : A R este m
arginit
a daca exista M R ncat
|f (x, y)| M,
oricare ar fi
(x, y) A.
In caz contrar spunem c

a f este nem
arginit
a.
7.1.9 Teorem
a. Dac
a atunci este m
arginit
a.
174
7.1.10 Definitie. Fie f : A R o functie marginita si = {Aij }
i = 1, n
j = 1, k
o diviz-
iune a dreptunghiului A. Sumele (a se vedea figura 7.2)

s (f ) =
n X
k
X
mij (xi xi1 )(yj yj1 )
unde
mij =
Mij (xi xi1 )(yj yj1 )
unde
Mij =
i=1 j=1
inf
f (x.y)
sup
f (x.y)
(x,y)Aij
si
S (f ) =
n X
k
X
(x,y)Aij
i=1 j=1
se numesc suma Darboux inferioar

a si respectiv, suma Darboux superioar
a.
Figura 7.2
7.1.11 Definitie. Fie dreptunghiul A = [a, b] [c, d] si diviziunile
= {Aij }
0 = {A0ij }
i = 1, n
j = 1, k
i = 1, n0
j = 1, k0
obtinute plec
and de la diviziunile = {xi }i=0,n , 0 = {x0i }i=0,n0 ale lui [a, b] si de
la diviziunile = {yj }j=0,k , 0 = {yj0 }j=0,k0 ale lui [c, d], adica
0
A0ij = [x0i1 , x0i ] [yj1
, yj0 ].
Aij = [xi1 , xi ] [yj1 , yj ] ,
Spunem c
a diviziunea este mai fina decat 0 daca 0 si 0 .
7.1.12 Propozitie. Fie f : A R o functie m
arginit
a si , 0 dou
a diviziuni ale
0
dreptunghiului A. Dac
a este mai fin
a dec
at , atunci
s (f ) s0 (f )
si
S0 (f ) S (f )

Integrale duble
175

a f : A R este o functie m
arginit
a atunci
s (f ) S0 (f )
oricare ar fi diviziunile si 0 .
7.1.14 Teorem
a (Criteriul lui Darboux). Functia f : A R este integrabil
a
dac
a si numai dac
a este m
arginit
a si pentru orice sir de diviziuni (n )n=1 cu
limn ||n || = 0 avem
lim (Sn (f ) sn (f )) = 0.

a avem
ZZ
lim sn (f ) =
f (x, y) dx dy = lim Sn (f ).
n

a celei prezentate la pag. 143-21.
7.1.15 Teorem
a. Dac
a functia f : A R definit
a pe dreptunghiul A = [a, b][c, d]
este integrabil
a, exist
a integrala
Z d
f (x, y) dy
oricare ar f i
x [a, b]
si dac
a functia
Z d
F : [a, b] R ,
f (x, y) dy
F (x) =
c
este integrabil
a pe [a, b] atunci
ZZ
Z b
Z d
f (x, y) dy dx.
f (x, y) dx dy =
A
Demonstratie. Pentru orice diviziune , cu notatiile de mai sus avem relatiile

mij f (x, y) Mij ,
(x, y) [xi1 , xi ] [yj1 , yj ]
din care rezult

a pentru orice i, j
mij (yj yj1 )
Z yj
f (x, y) dy Mij (yj yj1 ) ,
x [xi1 , xi ].
yj1
Existenta integralelor
m
X
j=1
Rd
c
mij (yj yj1 )
f (x, y) dy implica existenta integralelor

Z d
c
f (x, y) dy
m
X
Mij (yj yj1 ) ,
j=1
Functia F fiind integrabil

a pe [a, b] obtinem relatiile
R yj
yj1
f (x, y) dy si
x [xi1 , xi ].
176
(xi xi1 )
m
X
mij (yj yj1 )
Z xi
f (x, y) dy dx (xi xi1 )
xi1
j=1
Z d
c
m
X
Mij (yj yj1 )
j=1
din care prin sumare

s (f )
Z b
Z d
f (x, y) dy dx S (f ).
Alegand un sir de diviziuni {n }

n=1 cu limn ||n || = 0, din
sn (f )
Z b
Z d
f (x, y) dy dx Sn (f )
obtinem prin trecere la limit

a relatia ceruta.
7.1.16 Teorem
a.
7.1.17 Exercitiu. Fie A = [1, 3] [0, 2]. Calculati
ZZ
(2xy + 1) dx dy.
A
Rezolvare. Functia continu

a f : [1, 3][0, 2] R, f (x, y) = 2xy+1 este integrabila si
RR
A (2xy + 1) dx dy =
R 3 R 2
1
R3
1
0 (2xy + 1) dy dx =
R3
1
(xy 2 + y)|20 dx
(4x + 2)dx = (2x2 + 2x)|31 = 20.
7.1.18 MATHEMATICA: Integrate[f[x,y], {x, a, b}, {y, c, d}]

In[1]:=Integrate[2 x y +1, {x, 1, 3}, {y, 0, 2}]
Out[1]=20
7.1.19 Definitie. Spunem despre o multime S R2 ca are aria nul

a daca pentru
orice > 0 multimea S poate fi acoperita cu o familie de dreptunghiuri avand suma
ariilor mai mic
a dec
at .
7.1.20 Exercitiu.
a) Orice multime num
arabil
a {(xn , yn )}
a.
n=1 are aria nul
1
b) Imaginea unui drum de clas
a C , adica a unei aplicatii
: [, ] R2 ,
(t) = ((t), (t))
cu , derivabile si cu derivat
a continua, are aria nula.
c) Circumferinta S = {(x, y) | x2 + y 2 = 1 } are arie nula.
Integrale duble
177
Rezolvare. a) Aleg
and pentru fiecare punct (xn , yn ) un patrat cu latura mai mica
p
n
decat /2 , suma ariilor va fi mai mica decat
n=1
2n
n
X
1
n=1
= lim
k n
X
1
n=0
= .
b) Functiile 0 , 0 : [, ] R fiind continue rezulta ca exista M R astfel ncat

|0 (t)| M si | 0 (t)| M , oricare ar fi t [, ]. Pentru orice n > 1, punctele

t0 = , t1 = +
, t2 = +2
, ... tn1 = +(n1)
, tn =
n
n
n
determin
a o diviziune echidistant
a a intervalului [, ]. Conform teoremei cresterilor
finite (Lagrange), pentru orice t [ti1 , ti ] exista ci , di [t, ti ] astfel ncat
||(ti ) (t)|| =
((ti ) (t))2 + ((ti ) (t))2
(0 (ci ))2 + ( 0 (di ))2 (ti t)
2M ()
.
n
Patratele de latur
a 2 2M ( )/n centrate n (t1 ), (t2 ), ... , (tn ) acopera
imaginea drumului si suma ariilor lor este 8M 2 ( )2 /n. Pentru orice > 0 dat
se poate alege n N astfel nc
at 8M 2 ( )2 /n < .
c) Circumferinta S este imaginea drumului : [0, 2] R2 , (t) = (cos t, sin t).
Figura 7.3
7.1.21 Se poate ar
ata c
a orice functie f : [a, b] [c, d] R continua cu exceptia
imaginilor unui num
ar finit de drumuri de clasa C 1
i : [i , i ] [a, b] [c, d] ,
este integrabil
a.
i {1, 2, ..., k}
178
7.1.22 Fie D un domeniu m

arginit, cu frontiera formata dintr-un numar finit de
1
drumuri de clas
a C si
f : D R
o functie continu
a. Functia
(
f : [a, b] [c, d] R ,
f(x, y) =
f (x, y) daca (x, y) D

0
daca (x, y) 6 D
definita pe dreptunghiul A = [a, b][c, d] care include pe D este integrabila. Numarul

ZZ
f(x, y) dx dy
nu depinde de alegerea dreptunghiului A continand D si prin definitie

ZZ
ZZ
f (x, y) dx dy =
D
f(x, y) dx dy.
Figura 7.4
7.1.23 Definitie. Prin domeniu simplu n raport cu Ox se ntelege un domeniu de
forma (a se vedea figura 7.4)
D = { (x, y) | a x b, (x) y (x) }
unde , : [a, b] R sunt functii continue, de clasa C 1 n (a, b). Analog, prin
domeniu simplu n raport cu Oy se ntelege un domeniu de forma
D = { (x, y) | c y d, (y) x (y) }
unde , : [c, d] R sunt functii continue, de clasa C 1 n (c, d).
Integrale duble
179
7.1.24 Propozitie.
a) Daca functia f : D R definita pe domeniul simplu n raport cu Ox
D = { (x, y) | a x b, (x) y (x) }
este continu
a atunci
ZZ
Z b
Z (x)
(x)
f (x, y) dy dx.
f (x, y) dx dy =
D
b) Daca functia f : D R definita pe domeniul simplu n raport cu Oy

D = { (x, y) | c y d, (y) x (y) }
este continu
a atunci
ZZ
Z d
Z (y)
(y)
f (x, y) dx dy.
f (x, y) dx dy =
D
Demonstratie. a) Fie intervalul [c, d] astfel ncat D [a, b] [c, d] si

f : [a, b] [c, d] R ,
f(x, y) =
f (x, y) daca
(x, y) D
daca (x, y) 6 D .
Avem
RR
D
f (x, y) dx dy =
+
R b R d
a

R R
f(x, y) dy dx = ab c(x) f(x, y) dy dx
R b R (x)
a
(x)
f (x, y) dy dx +
R b R d
(x) f (x, y) dy dx.
7.1.25 In loc de
Z b
Z (x)
f (x, y) dy dx
a
Z (x)
Z b
(x)
f (x, y) dy.
dx
se mai scrie
a
(x)
7.1.26 Exercitiu. S
a se calculeze integrala dubla
ZZ
y dx dy
D
unde D = { (x, y) | x2 + y 2 1, y 0 }.
Rezolvare. Functia considerat
a f : D R, f (x, y) = y este integrabila deoarece este
continu
a si D are frontiera formata din imaginile a doua drumuri de clasa C 1
1 : [1, 1] R2 , 1 (t) = (t, 0)
si
Domeniul D fiind simplu n raport cu Ox,
2 : [0, ] R2 , 2 (t) = (cos t, sin t).
180
D=
obtinem
(x, y) 1 x 1, 0 y
Z 1x2
Z 1
1 x2
1 1 2 1x2
1
dx
y dx dy =
y
y dy =
dx =
0
2 1
2
1
D
0
Deoarece domeniul D este simplu si n raport cu Oy
ZZ
D=
Z 1
2
(1 x2 )dx = .
3
1

q
q

2
2

(x, y) 0 y 1, 1 y x 1 y
.
o variant
a alternativ
a de calcul este
Z
ZZ
Z
1
dy
y dx dy =
1y 2
y dx = 2
1y 2
Z 1 q
0
2
y 1 y 2 dy = .
3
7.1.27 MATHEMATICA: Integrate[f[x,y], {x, a, b}, {y, c, d}]

In[1]:=Integrate[y, {x, -1, 1}, {y, 0, Sqrt[1-x^2]}]
Out[1]= 23
In[2]:=Integrate[y, {y, 0, 1}, {x, -Sqrt[1-y^2], Sqrt[1-y^2]}]
Out[2]= 32
7.2
Schimb
ari de variabile
7.2.1 In cazul integralei simple avem

Z b
dx = b a = lungimea intervalului [a, b]
iar n cazul unui domeniu simplu D = { (x, y) | a x b, (x) y (x) }

ZZ
Z b
Z (x)
(x)
dx dy =
D
Z b
dy dx =
((x) (x)) dx = aria domeniului D.
In general, dac
a functia f : D R este integrabila atunci
RR
D
dx dy este aria lui D.
7.2.2 Plec
and de la produsul scalar a doi vectori nenuli calculat n doua feluri
h(x1 , y1 ), (x2 , y2 )i = x1 x2 + y1 y2 =
x21
y12
x22 + y22 cos
putem deduce sinusul unghiului format de ei

s
sin =
1 cos2 =
(x1 x2 + y1 y2 )2
|x1 y2 x2 y1 |
q
=q
2
2
2
2
(x1 + y1 )(x2 + y2 )
x21 + y12 x22 + y22
si apoi aria paralelogramului determinat de cei doi vectori
Integrale duble
181
aria =
x21
y12
x22
y22

sin = det

x1 y1
x2 y2
!

.

Figura 7.5
7.2.3 Prin transformarea liniar
a (a se vedea figura 7.5)
T : R2 R2 : (u, v) 7 (x(u, v), y(u, v)) = ( u + v, u + v)
dreptunghiului A = [a, b] [c, d] i corespunde paralelogramul T (A) cu varfurile
( a+ c, a+ c),
( b+ c, b+ c),
( a+ d, a+ d),
( b+ d, b+ d)
si
RR
T (A) dx dy

= aria(T (A)) = det

(b a) (b a)
(d c) (d c)
RR
RR
= |detT | (b a)(d c) = |detT |
A du dv
A |detT |du dv.
Pe de alt
a parte, transformarea T fiind liniara, avem

x x
D(x, y) u v
= det T
=
=
D(u, v) y y
u
v
si prin urmare putem scrie
ZZ
dx dy =
T (A)

ZZ
D(x, y)

D(u, v) du dv.
A
7.2.4 Se stie c
a orice functie continua definita pe un interval are proprietatea lui
Darboux si prin urmare, pentru a fi injectiva trebuie sa fie monotona. Fie aplicatiile
182
[, ] [a, b] R
cu f continu
a iar injectiv
a, derivabila si cu derivata continua. Deoarece
([, ]) =
[(), ()] daca este crescatoare

[(), ()] daca este descrescatoare
formula de schimbare de variabil

a
Z
Z ()
f (x) dx =
f ((t)) 0 (t) dt
()
se mai poate scrie

Z
f (x) dx =
([,])
f ((t)) |0 (t)| dt.
[,]
Figura 7.6
7.2.5 Teorem
a (Formula de schimbare de variabile). Fie D R2 un domeniu compact cu frontiera format
a dintr-un num
ar finit de drumuri de clas
a C 1 si fie
T : D R2 ,
T (u, v) = ((u, v), (u, v))
o aplicatie injectiv
a, de clas
a C 1 cu proprietatea c
a

u (u, v)
D(, )
=
D(u, v)

u (u, v)
v (u, v)

6= 0 ,

v (u, v)
oricare ar f i (u, v) D.
Dac
a f : T (D) R este o functie continu
a atunci
ZZ
T (D)
D(, )
f ((u, v), (u, v))
du dv.
D(u, v)
D
ZZ
f (x, y) dx dy =
Integrale duble
183
7.2.6 Exercitiu. S
ZZ
unde D = { (x, y) | x2 + y 2 1, y 0 }
y dx dy
D
Rezolvare. Alegem A = [0, 1] [0, ] si utilizam coordonate polare. Aplicatia

T : A R2 : (r, ) 7 (x(r, ), y(r, )) = (r cos , r sin )
este injectiv
a , T (A) = D si

x (r, ) x (r, ) cos r sin

D(x, y) r
= r.
=
=

D(r, )

y (r, ) y (r, ) sin
r
cos
Utilizand formula de schimbare de variabile obtinem

ZZ
ZZ
Z 1
Z
Z 1
D(x, y)
2
2
dr d =
r2 dr = .
y dx dy =
r sin
r
sin
d
=
2
dr
D(r, )
3
0
0
0
A
T (A)
Figura 7.7
7.2.7 Exercitiu. S

ZZ
x dx dy
unde D =
y
(x, y) x > 0, 1 xy 2, 1 2
x
Rezolvare. Aleg
and A = [1, 2] [1, 2] si transformarea bijectiva
r
T : A D : (u, v) 7 (x(u, v), y(u, v)) =

cu jacobianul

x
D(x, y) u (u, v)
=
D(u, v) y (u, v)
u
obtinem
ZZ
ZZ
x dx dy =
D
T (A)
ZZ r
x dx dy =
A
u
v

1
2 uv
= q
1 v
y

(u,
v)
v
2
u
x
v (u, v)
u
, uv
v

1

q =

2v
1
u
2
v
1
2v
u
v

Z2 Z2 r
D(x, y)
1
1 u
1

D(u, v) du dv = 2 du v v dv = 3 (5 2 6).
1
184
7.3
Formula lui Green
7.3.1 Definitie. Prin drum de clas

a C 1 pe portiuni se ntelege o aplicatie continua
: [a, b] R2 ,
(t) = ((t), (t))
cu 0 = (0 , 0 ) continu
a pe portiuni.
7.3.2 Fie D R2 un domeniu compact a carui frontiera este imaginea unui drum
de clasa C 1 pe portiuni si fie F~ : D R2 , F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y)) o functie
continu
a. Vom utiliza notatia
Z
P (x, y) dx + Q(x, y) dy
D
pentru integrala curbilinie a lui F~ de-a lungul frontierei lui D parcurse n sens direct
(cu domeniul n st
anga).
Figura 7.8
7.3.3 Teorem
a (Formula lui Green) Fie D R2 un domeniu compact, simplu n
raport cu ambele axe si a c
arui frontier
a este imaginea unui drum de clas
a C 1 pe
portiuni. Dac
a functia continu
a
F~ : D R2 ,
P
y
Q
x
continue pe D atunci

ZZ
Q
P
P (x, y) dx + Q(x, y) dy =
(x, y)
(x, y) dx dy.
y
D
D x
este astfel nc
at exist
a
Z
si
F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y))
Integrale duble
185
Demonstratie. Domeniul D fiind simplu n raport cu axa Ox, exista un interval [a, b]
si functiile continue , : [a, b] R, de clasa C 1 n (a, b) astfel ncat
D = { (x, y) | a x b, (x) y (x) }.
Frontiera lui D parcurs
a n sens direct se compune din drumurile
1 : [a, b] R2 ,
1 (t) = (t, (t))
2 : [0, 1] R2 ,
2 (t) = (b, (1 t)(b) + t (b))
3 : [a, b] R2 ,
3 (t) = (a + b t, (a + b t))
4 : [0, 1] R2 ,
4 (t) = (a, (1 t)(a) + t (a)).
Prin calcul direct obtinem
R
R
R
R
R
D P (x, y) dx = 1 P (x, y) dx + 2 P (x, y) dx + 3 P (x, y) dx + 4 P (x, y) dx
=
Rb
Rb
P (t, (t)) dt + 0 +
a [P (t, (t))
Rb
a
P (a + b t, (a + b t))(1)dt + 0
P (t, (t))]dt.
Deoarece
Z (x)
ZZ
Z b
Z b
P
P
dx
(x, y) dx dy =
(x, y) dy = [P (t, (t))P (t, (t))]dt
(x) y
D y
a
a
rezulta c
a
ZZ
Z
P
P (x, y) dx =
(x, y) dx dy.
D y
D
Plecand de la faptul c
a domeniul D este simplu n raport cu Oy se obtine relatia
ZZ
Z
Q
Q(x, y) dy =
(x, y) dx dy.
D x
D
care adunat
a cu precedenta conduce la formula lui Green.
7.3.4 Formula lui Green se poate extinde la domenii care se pot descompune in
domenii de tipul celui din enuntul teoremei. Relatia
Z
D
x dy y dx = 2
ZZ
dx dy
D
bazata pe formula lui Green poate fi utilizata pentru calculul ariei unui domeniu
Z
1
x dy y dx.
aria(D) =
2 D
7.3.5 Exercitiu. S
a se afle aria domeniului D limitat de elipsa
x2 y 2
+ 2 = 1.
a2
b
186
Rezolvare. Utiliz
and pentru D parametrizarea
: [0, 2] R2 ,
(t) = (a cos t, b sin t)
obtinem
1
aria(D) =
2
1
x dy y dx =
2
D
Z 2
[ab cos2 t + ab sin2 t] dt = ab.
7.3.6 Exercitiu. S
a se calculeze
Z
y 2 dx + x2 dy
unde D = { (x, y) | x2 + y 2 1, y 0 }
Rezolvare. Utiliz
and formula lui Green si apoi coordonate polare obtinem
R
RR
R
R1
2
2
D y dx + x dy = 2 D (x y) dx dy = 2 0 d 0 (r cos r sin )r dr
=2
7.4
R
0
(cos sin )d
R1 2
2
4
0 r dr = 3 (sin + cos )|0 = 3 .
Integrale curbilinii n plan independente de drum
7.4.1 Orice drum : [a, b] R2 este echivalent cu drumul

1 : [0, 1] R2 ,
1 (t) = ((1 t)a + tb).
Fara a restr
ange generalitatea, putem utiliza doar drumuri definite pe [0, 1].
Figura 7.9
7.4.2 Definitie. Fie D R2 un domeniu si 0 , : [0, 1] D doua drumuri de
clasa C 1 din D cu aceleasi extremitati, adica astfel ncat 0 (0) = (0) si 0 (1) = (1).
Integrale duble
187
Spunem c
a drumul se poate deforma continuu n 0 fara a iesi din D daca exista
o aplicatie continu
a g : [0, 1] [0, 1] D astfel ncat:
oricare ar fi t [0, 1]
1) g(t, 0) = 0 (t),
oricare ar fi t [0, 1]
2) g(t, 1) = (t),
3) g(0, s) = 0 (0),
oricare ar fi s [0, 1]
4) g(1, s) = 0 (1),
oricare ar fi s [0, 1].
7.4.3 Definitie. Un domeniu D R2 cu proprietatea ca orice doua drumuri din D

cu aceleasi extremit
ati se pot deforma continuu unul n altul fara a iesi din D este
numit domeniu simplu conex. Intuitiv, D este un domeniu fara gauri.
7.4.4 Teorem
a. Dac
a D R2 este un domeniu simplu conex si
F~ : D R2 ,
F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y))
este o aplicatie de clas

a C 1 atunci urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
a) Oricare ar fi drumul nchis de clas
a C 1 pe portiuni [a, b] D avem
Z
P (x, y) dx + Q(x, y) dy = 0.
b) Dac
a 0 si 1 sunt dou
a drumuri din D cu aceleasi extremit
ati atunci
Z
P (x, y) dx + Q(x, y) dy =
0
P (x, y) dx + Q(x, y) dy.

1
c) Exist
a o functie : D R de clas
a C 2 astfel nc
at
(x, y),
Q(x, y) =
(x, y)
P (x, y) =
x
y
oricare ar fi (x, y) D.
d) Are loc relatia
Q
P
(x, y) =
(x, y),
y
x
oricare ar f i (x, y) D.
Demonstratie.a)b) Fie dou

a drumuri de clasa C 1 cu aceleasi extremitati
0 , 1 : [0, 1] D,
0 (0) = 1 (0),
0 (1) = 1 (1).
Compun
and 0 cu opusul drumului 1 (a se vedea pag. 169-6) rezulta drumul nchis
(
0 (2t)
daca t [0, 21 ]
: [0, 1] D,
(t) =
1 (22t) daca t [ 12 , 2]
188
si avem
R
0P (x, y) dx+Q(x, y) dy 1P (x, y) dx+Q(x, y) dy = P (x, y) dx+Q(x, y) dy = 0.
b)c) Fie (x0 , y0 ) D un punct fixat si fie

Z (x,y)
: D R,
P (x, y) dx+Q(x, y) dy
(x, y) =
(x0 ,y0 )
unde
Z (x,y)
P (x, y) dx+Q(x, y) dy =
(x0 ,y0 )
P (x, y) dx+Q(x, y) dy
(x,y)
si (x,y) : [0, 1] D este un drum arbitrar cu (x,y) (0) = (x0 , y0 ) si (x,y) (1) = (x, y).
Figura 7.10
Calculand (x + h, y) cu ajutorul drumului rezultat compunand (x,y) cu drumul
liniar : [0, 1] D, (t) = (x + th, y) obtinem (a se vedea figura 7.10 )
(x+h, y) (x, y) =
Z x+h
P (t, y) dt.
P (x, y) dx+Q(x, y) dy =
x
Conform teoremei de medie (pag. 146-30) exista ntre x si x + h astfel ncat

Z x+h
P (t, y) dt = h P (, y)
x
si prin urmare
(x + h, y) (x, y)
(x, y) = lim
= lim P (, y) = P (x, y).
h0
h0
x
h
1
Similar se arat
a c
a
a C 2 (D).
y (x, y) = Q(x, y). Din P, Q C (D) rezult
c)d) Utiliz
am teorema lui Schwarz (pag. 114-18). Deoarece C 2 (D) avem
P
2
2
Q
(x, y) =
(x, y) =
(x, y) =
(x, y), oricare ar fi (x, y) D.
y
y x
x y
x
Integrale duble
189
d)a) Utiliz
am formula lui Green. Fie : [0, 1] D un drum nchis de clasa
1
C si fie D domeniul a c
arui frontiera este . Deoarece D D avem

Z
ZZ
Q P
dx dy = 0.
P (x, y) dx + Q(x, y) dy =
x
y
7.5
Integrale duble improprii
7.5.1 Pe parcursul acestei sectiuni vom considera doar domenii ale planului cu proprietatea c
a orice parte finit
a a frontierei este imaginea unui drum de clasa C 1 sau
o reuniune finit
a de astfel de imagini.
7.5.2 Definitie. Fie D R2 un domeniu nemarginit si fie (Dn )n1 un sir de domenii
compacte continute n D. Spunem ca sirul (Dn )n1 epuizeaz
a pe D daca pentru orice
multime compact
a K D exist
a nK N astfel ncat
K Dn ,
oricare ar fi n nK .
Sirul (Dn )n1 este numit cresc

ator daca Dn Dn+1 , oricare ar fi n 1.
7.5.3 Definitie. Fie D R2 un domeniu nemarginit si f : D R o functie
integrabil
a pe orice domeniu compact K D. Spunem ca functia f este integrabil
a
daca pentru orice sir cresc
ator (Dn )n1 care epuizeaza pe D sirul
ZZ
f (x, y) dx dy
Dn
n1
este convergent si dac

a limita lui nu depinde de sirul (Dn )n1 ales. Valoarea acestei
limite este numit
a integrala lui f pe D si se utilizeza notatia
ZZ
ZZ
f (x, y) dx dy = lim
f (x, y) dx dy.
Dn
7.5.4 Teorem
a. Fie D R2 un domeniu nem
arginit si f : D R o functie
integrabil
a pe orice domeniu compact K D. Dac
a
f (x, y) 0 ,
oricare ar f i (x, y) D
si dac
a exist
a sir cresc
ator (Dn )n1 care epuizeaz
a pe D pentru care sirul
ZZ
f (x, y) dx dy
Dn
n1
190
este m
arginit atunci f este integrabil
a.
Demonstratie. Fie M > 0 astfel ncat
ZZ
f (x, y) dx dy M ,
oricare ar fi n 1
Dn
0 )
si fie (Dm
sir cresc
ator care epuizeaza pe D. Oricare ar fi m 1 exista
m1 un alt
0
0
m 1 astfel nc
at Dm Dm0 si avem
ZZ
0
Dm
f (x, y) dx dy
ZZ
f (x, y) dx dy M
Dm0
ceea ce arat
a c
a sirul
!
ZZ
0
Dn
f (x, y) dx dy
n1
este marginit. S
irurile cresc
atoare si marginite fiind convergente, exista limitele
ZZ
ZZ
lim
f (x, y) dx dy
si
lim
Dn
0
Dm
f (x, y) dx dy.
0 )
am un sir crescator care epuizeaza pe D
Plecand de la (Dn )n1 si (Dm
m1 gener
0
0
0
de forma D1 Dm1 Dn1 Dm2 Dn2 Dm
... Deoarece sirul crescator si
3
marginit
ZZ
f (x, y) dx dy
D1
ZZ
0
Dm
1
f (x, y) dx dy
ZZ
f (x, y) dx dy . . .
Dn1
este convergent si orice subsir al lui are aceeasi limita. In particular, avem relatia
ZZ
ZZ
lim
Dnk
0
Dm
f (x, y) dx dy
k
din care rezult

a independenta limitei de sirul ales
ZZ
ZZ
lim
Dn
f (x, y) dx dy.
0
Dm
7.5.5 Exercitiu. Ar
atati c
a
ZZ
x2 y 2
dx dy =
Rezolvare. In acest caz D = R2 si f (x, y) = ex

(Dn )n1
ex dx =
si
R2
unde
2 y 2
> 0. Sirul de discuri
Dn = { (x, y) R2 | x2 + y 2 n }
este cresc
ator si epuizeaz
a R2 . Utilizand schimbarea de variabile
An Dn : (r, ) 7 (r cos , r sin )
(coordonate polare) unde An = [0, n] [0, 2], obtinem
Integrale duble
191
RR
Dn
ex
2 y 2
dx dy =
RR
An
= 2
er r dr d =
Rn
0
dr
R 2 r2
r d
0 e
R n r2
2
r dr = (1 en )
0 e
si
ZZ
ex
lim
2 y 2
dx dy = .
Dn
Alegand ns
a un alt sir cresc
ator care epuizeaza R2 si anume
(Dn0 )n1
unde
Dn0 = [n, n] [n, n]
obtinem relatia
ZZ
x2 y 2
0
Dn
Z n
Z n
dx
dx dy =
n
x2 y 2
Z n
dy =
x2
2
dx
din care rezult

a
Z
x2
Z n
dx = lim
n n
x2
sZZ
dx = lim
Figura 7.11
0
Dn
ex2 y2 dx dy =
192
Capitolul 8
Integrale de suprafat
a
8.1
Integrala de suprafat
a de primul tip
8.1.1 Notiunea de suprafat

a este un analog bidimensional al notiunii de curba. O
curba este o clas
a de drumuri echivalente, numite parametrizari ale curbei. Similar,
o suprafat
a se poate defini ca fiind o clasa de panze netede echivalente.
8.1.2 Definitie. Prin p
anz
a neted
a n R3 se ntelege o aplicatie de clasa C 1
S : D R3 ,
S(u, v) = (S1 (u, v), S2 (u, v), S3 (u, v))
definita pe un domeniu compact D R2 cu proprietatea ca
S1
u (u, v)
S1
v (u, v)
S
2
rang
u (u, v)
S2
v (u, v)
S3
u (u, v)
S3
v (u, v)
= 2,
oricare ar fi (u, v) D
8.1.3 Exemplu. P
anza neted
a S : [0, ] [0, 2] R3 ,
S(, ) = (S1 (, ), S2 (, ), S3 (, ))
reprezint
a o parametrizare a sferei de raza R si centru (x0 , y0 , z0 ).
193
194
8.1.4 Fie S : [a, b][c, d] R3 , S(u, v) = (S1 (u, v), S2 (u, v), S3 (u, v)) o panza neteda.
Ea este o parametrizare a unei suprafete S. Pentru (u0 , v0 ) [a, b][c, d] fixat,
u : [a, b] R3 ,
u (t) = S(t, v0 ) = (S1 (t, v0 ), S2 (t, v0 ), S3 (t, v0 ))
v : [c, d] R3 ,
v (t) = S(u0 , t) = (S1 (u0 , t), S2 (u0 , t), S3 (u0 , t))
reprezint
a drumuri pe suprafata S. Ele trec prin punctul S(u0 , v0 ) si vectorii tangenti
~u (u0 , v0 ) =
d
dt u (u0 )
~v (u0 , v0 ) =
d
dt v (v0 )
S2
S3
S1
u (u0 , v0 ), u (u0 , v0 ), u (u0 , v0 )
S2
S3
S1
v (u0 , v0 ), v (u0 , v0 ), v (u0 , v0 )
determin
a planul tangent la S n S(u0 , v0 ). In particular, produsul lor vectorial

~i
~j
~k

S
1
(u0 , v0 )
u
S1

(u0 , v0 )
~ (u0 , v0 ) = ~u (u0 , v0 ) ~v (u0 , v0 ) =

N

S2
u (u0 , v0 )
S2
v (u0 , v0 )

S2 (u , v ) S3 (u , v )
S3 (u , v )
0 0
u 0 0 u 0 0

~i+ u
S2

S3

S3 (u0 , v0 )

v (u0 , v0 ) v (u0 , v0 )
v

=

S3
(u
,
v
)
0 0
v
S3
u (u0 , v0 )

S1 (u , v ) S2 (u , v )
u 0 0 u 0 0
~j+
~
S1

k
S1
S2

(u
,
v
)
(u
,
v
)
(u
,
v
)
0
0
0
0
0
0
v
v
v

S1

u (u0 , v0 )
cu coordonatele (A(u0 , v0 ), B(u0 , v0 ), C(u0 , v0 )) definite prin relatiile

D(S3 ,S1 )
D(S1 ,S2 )
2 ,S3 )
A(u0 , v0 ) = D(S
D(u,v) (u0 , v0 ), B(u0 , v0 ) = D(u,v) (u0 , v0 ), C(u0 , v0 ) = D(u,v) (u0 , v0 )
este un vector perpendicular pe planul tangent la suprafata S n punctul S(u0 , v0 ).
Figura 8.1
a
195
8.1.5 Fiec
arei diviziuni
= {[ui , ui+1 ] [vj , vj+1 ]}
i = 0, n 1
j = 0, k 1
a dreptunghiului [a, b] [c, d] obtinute plecand de la o diviziune

= {ui }i=0,n1 ,
a = u0 < u1 < < un1 < un = b
a intervalului [a, b] si o diviziune

= {vj }j=0,k1 ,
c = v0 < v1 < < vk1 < vn = d
a intervalului [c, d], i corespunde o partitie a suprafetei S. In cazul n care norma

diviziunii este suficient de mic
a
S(ui+1 , vj ) = (S1 (ui+1 , vj ), S2 (ui+1 , vj ), S3 (ui+1 , vj ))

S2
1
S1 (ui , vj )+ S
u (ui , vj ) (ui+1 ui ), S2 (ui , vj )+ u (ui , vj ) (ui+1 ui ),
3
S3 (ui , vj )+ S
u (ui , vj ) (ui+1 ui )
u (ui , vj ) (ui+1 ui ) = S(ui , vj )+~
adica
S(ui+1 , vj ) S(ui , vj ) ~u (ui , vj ) (ui+1 ui )
si similar
S(ui , vj+1 ) S(ui , vj ) ~v (ui , vj ) (vj+1 vj ).
Figura 8.2
196
Rezulta c
a aria portiunii de suprafata S([ui , ui+1 ][vj , vj+1 ]) poate fi aproximata cu
||~u (ui , vj ) ~v (ui , vj )|| (ui+1 ui )(vj+1 vj )
= ||(A(ui , vj ), B(ui , vj ), C(ui , vj ))|| (ui+1 ui )(vj+1 vj )
q
A2 (ui , vj ) + B 2 (ui , vj ) + C 2 (ui , vj ) (ui+1 ui )(vj+1 vj ).
iar aria suprafetei cu

n1
X k1
Xq
A2 (ui , vj ) + B 2 (ui , vj ) + C 2 (ui , vj ) (ui+1 ui )(vj+1 vj ).
i=0 j=0
Acest rezultat sugereaz

a urm
atoarea definitie.
8.1.6 Definitie. Prin aria suprafetei S : D R3 se ntelege numarul
aria(S) =
ZZ q
A2 (u, v) + B 2 (u, v) + C 2 (u, v) du dv
notatiile fiind cele prezentate la pag. 194-4.

8.1.7 Dac
a unghiul dintre vectorii ~a, ~b R3 are masura atunci
~a ~b = ||a|| ||b|| cos ,
||~a ~b|| = ||a|| ||b|| sin
si are loc relatia

||~a ~b||2 + (~a ~b)2 = ||~a||2 ||~b||2 .
Notand
E(u, v) = ||~u (u, v)||2 ,
F (u, v) = ~u (u, v) ~u (u, v) ,
G(u, v) = ||~v (u, v)||2
din
||~u (u, v) ~v (u, v)||2 + (~u (u, v) ~v (u, v))2 = ||~u (u, v)||2 ||~v (u, v)||2
rezulta relatia
A2 (u, v)+B 2 (u, v)+C 2 (u, v) = ||~u (u, v) ~v (u, v)||2 = E(u, v) G(u, v)F 2 (u, v)
adica avem
aria(S) =
ZZ q
E(u, v) G(u, v) F 2 (u, v) du dv.
8.1.8 Exemplu. In cazul sferei S : [0, ] [0, 2] R3 ,

S(, ) = (S1 (, ), S2 (, ), S3 (, ))
a
197
avem
~ (, ) = (R cos cos , R cos sin , R sin )
~ (, ) = (R sin sin , R sin cos , 0)
si
E(, ) = R2 ,
G(, ) = R2 sin2
F (, ) = 0 ,
Rezulta c
a
Z 2
aria(S) =
R2 sin d = R2
sin d
0
Z 2
d = 4R2 .
S : [a, b][c, d] R3
8.1.9 In cazul unei p

anze materiale
cu densitatea (de exemplu,
2
n g/cm ) descris
a de o functie continua % : {S(u, v) | (u, v) [a, b][c, d] } R, masa
panzei poate fi aproximat
a folosind o diviziune suficient de fina cu ajutorul sumei
n1
X k1
X
%(S(ui , vj )) A2 (ui , vj )+B 2 (ui , vj )+C 2 (ui , vj ) (ui+1 ui )(vj+1 vj ).
i=0 j=0
Figura 8.3
8.1.10 Definitie. Fie S : D R3 o panza neteda si f : {S(u, v) | (u, v) D} R
o aplicatie continu
a. Prin integrala functiei f pe suprafata S se ntelege integrala
p
RR
RR
f (x, y, z) d = f (S(u, v)) A2 (u, v) + B 2 (u, v) + C 2 (u, v) du dv
S
RR
f (S(u, v))
E(u, v) G(u, v) F 2 (u, v) du dv.
R3 sunt
a p
anzele netede S : D R3 si S : D
: (u, v) 7 ((u, v), (u, v)) de clasa C 1 cu
echivalente dac
a exist
a o bijectie D D
D(, )
(u, v) 6= 0
si
S(u, v) = S((u,
v), (u, v))
D(u, v)
oricare ar fi (u, v) D.
198
8.1.12 Relatia definit

a este o relatie de echivalenta care permite mpartirea multimii
tuturor p
anzelor netede n clase de echivalenta. Clasele de echivalenta rezultate sunt
numite suprafete. P
anzele corespunzatoare unei suprafete sunt numite parametriz
ari.
Se poate ar
ata ca integrala unei functii f definite pe o suprafata nu depinde de
parametrizarea aleas
a, adic
a n cazul n care S si S sunt echivalente avem
ZZ
ZZ
f (x, y, z) d =
S
8.2
f (x, y, z) d.
a de al doilea tip
8.2.1 Fie S : [a, b][c, d] R3 o panza neteda traversata de un fluid cu viteza la

~ : S([a, b][c, d]) R3 . Vectorul
nivelul suprafetei descris
a de c
ampul vectorial V
(A(u, v), B(u, v), C(u, v))
~ (u, v) = (1 (u, v), 2 (u, v), 3 (u, v)) = p 2
A (u, v) + B 2 (u, v) + C 2 (u, v)
reprezint
a versorul normalei la suprafata S n punctul S(u, v). Cantitatea de fluid
care traverseaza suprafata S n unitatea de timp (fluxul) se poate aproxima alegand
o diviziune a dreptunghiului [a, b][c, d] cu norma suficient de mica prin suma
n1
X k1
X
~ (S(ui , vj ))~ (ui , vj ) A2 (ui , vj )+B 2 (ui , vj )+C 2 (ui , vj )(ui+1ui )(vj+1vj ).
V
i=0 j=0
Figura 8.4
a
199
8.2.2 Definitie. Fie S : D R3 o panza neteda si un camp vectorial continuu

F~ : S(D) R3 ,
F~ (x, y, z) = (P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z)).
a a c
ampului vectorial F~ pe suprafata S, notata cu
ZZ
F~ ~ d
ZZ
sau
P dy dz + Q dz dx + R dx dy
se defineste prin relatia

ZZ
F~ ~ d =
ZZ
[P (S(u, v)) A(u, v)+Q(S(u, v)) B(u, v)+R(S(u, v)) C(u, v)] du dv.
D
R3 sunt echiva8.2.3 Definitie. Spunem c

a p
anzele netede S : D R3 si S : D
lente cu p
astrarea (respectiv, schimbarea) orient
arii daca exista
: (u, v) 7 ((u, v), (u, v))
D D
bijectiv
a de clas
a C 1 cu
D(, )
(u, v) > 0,
D(u, v)
si
D(, )
(u, v) < 0
D(u, v)
respectiv,
S(u, v) = S((u,
v), (u, v)),
oricare ar fi (u, v) D.
R3 sunt echivalente cu
a p
anzele S : D R3 si S : D
p
astrarea (respectiv, schimbarea) orient
arii si F~ : S(D) R3 este continu
a atunci
ZZ
F~ ~ d =
8.3
ZZ
S
F~ ~ d
ZZ
respectiv
F~ ~ d =
ZZ
S
Formula lui Stokes
8.3.1 Definitie. Prin rotorul c

ampului vectorial de clasa C 1
F~ : R3 ,
F~ ~ d .
definit pe un domeniu R3 se ntelege campul vectorial

R Q P R Q P
3
~
~
rot F : R ,
rotF =
y z z x x y
200

8.3.2 Formal, rot F~ este produsul vectorial dintre operatorul = x

si F~
, y
, z

~
~j ~k
i

= R Q ~i + P R ~j + Q P ~
F~ = x
k = rot F~ .
y
z
y
z
z
x
x
y

P Q R
8.3.3 Lem
a Fie D R2 un domeniu pentru care are loc formula lui Green si
S : D R3 ,
S(x, y) = (x, y, h(x, y))
o suprafat
a m
arginit
a de curba S. Dac
a F~ este un c
amp de clas
a C 1 de forma
F~ : R3 ,
F~ (x, y, z) = (P (x, y, z), 0, 0)
definit pe un domeniu ce include suprafata S atunci

Z
~ =
F~ dr
ZZ
rot F~ ~ d.
Demonstratie. Fie [a, b] R2 : t 7 ((t), (t)) un drum de clasa C 1 pe portiuni a

carui imagine coincide cu frontiera lui D. Marginea (bordul) suprafetei S coincide cu
imaginea drumului : [a, b] R3 , (t) = S((t), (t)) = ((t), (t), h((t), (t))).
Deoarece

P
rot F~ = 0, P
z , y ,
h
(A, B, C) = u
, h
v , 0
utilizand formula lui Green obtinem

R
Rb
R
R
0
~ ~
S F dr = P dx = a P ((t), (t), h((t), (t))) (t) dt = D P (u, v, h(u, v)) du
=
RR
D v P (u, v, h(u, v)) du dv
RR
S
rot F~ ~ d.
8.3.4 Teorem
a (Formula lui Stokes) Dac
a S este o suprafat
a astfel nc
at orice paralel
a dus
a la axele de coordonate nt
alneste S n cel mult un punct si dac
a
F~ : R3 ,
este un c
amp vectorial de clas
a C 1 definit pe un domeniu ce include S atunci
Z
S
~ =
F~ dr
ZZ
rot F~ ~ d.
Demonstratie. Se utilizeaza lema plecand de la descompunerea

(P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z)) = (P (x, y, z), 0, 0)+(0, Q(x, y, z), 0)+(0, 0, R(x, y, z)).
a
201
8.3.5 Formula lui Stokes se poate extinde la suprafete care pot fi descompuse n
unele de tipul celor din teorem
a. In notatii alternative formula devine
ZZ
P dx+Q dy+R dz =
S
8.4
P R
Q P
R Q
dy dz+
dz dx+
y z
z x
x y

dx dy.
Integrale curbilinii n spatiu independente de drum
8.4.1 Teorem
a. Dac
a R3 este un domeniu simplu conex si
F~ : R3 ,
este o aplicatie de clas

a C 1 atunci urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
a) Oricare ar fi drumul nchis de clas
a C 1 pe portiuni [a, b] avem
Z
P dx + Q dy + R dz = 0.
b) Dac
a 0 si sunt dou
a drumuri din cu aceleasi extremit
ati atunci
Z
P dx + Q dy + R dz =
P dx + Q dy + R dz.
0
c) Exist
a o functie : R de clas
a C 2 astfel nc
at n
P (x, y, z) =
(x, y, z),
x
Q(x, y, z) =
(x, y, z),
y
R(x, y, z) =
(x, y, z).
z
d) Au loc n relatiile
R Q
=
,
y
z
P R
=
,
z x
Q P
=
.
x y

a cu demonstratia prezentata la pag. 187-4. In loc de
formula lui Green se utilizeaz
a formula lui Stokes.
202
Capitolul 9
Integrale triple
9.1
ati
9.1.1 Integralele triple pot fi definite si studiate bazandu-ne pe analogia cu integralele duble. Vom prezenta doar cateva definitii si rezultate.
9.1.2 Definitie. Fie paralelipipedul A = [a, a0 ] [b, b0 ] [c, c0 ]. Plecand de la o
diviziune a intervalului [a, a0 ]
a = x0 < x1 < x2 < . . . < xn1 < xn = a0
= {xi }i=0,n
o diviziune a intervalului [b, b0 ]
0 = {yj }j=0,m
b = y0 < y1 < y2 < . . . < ym1 < ym = b0
si o diviziune a intervalului [c, c0 ]

00 = {zk }k=0,p
c = z0 < z1 < z2 < . . . < zp1 < zp = c0
obtinem o diviziune
= {Aijk }
Aijk = [xi1 , xi ] [yj1 , yj ] [xk1 , zk ]
i = 1, n
j = 1, m
k = 1, p
a paralelipipedului A cu norma
|||| =
max
1in
1j m
1kp
(xi xi1 )2 + (yj yj1 )2 + (zk zk1 )2 .
203
204
9.1.3 Definitie. Fie f : A R o functie definita pe paralelipipedul A, =

{Aijk } i = 1, n o diviziune a lui A si fie {(ijk , ijk , ijk )} i = 1, n un sistem de puncte
j = 1, m
k = 1, p
j = 1, m
k = 1, p
intermediare asociat diviziunii, adica astfel ncat (ijk , ijk , ijk ) Aijk , oricare ar fi
i, j, k. Prin sum
a Riemann asociata functiei f , diviziunii si sistemului de puncte
intermediare {(ijk , ijk , ijk )} se ntelege numarul
p
n X
m X
X
(f, {(ijk , ijk , ijk )}) =
f (ijk , ijk , ijk )(xi xi1 )(yj yj1 )(zk zk1 ).
i=1 j=1k=1

a (Riemann) pe A
daca exist
a un num
ar If R cu proprietatea ca pentru orice > 0 exista > 0 astfel
ncat relatia
| (f, {(ijk , ijk , ijk )}) If | <
puncte intermediare {(ijk , ijk , ijk )}. Numarul If se numeste integrala functiei f
RRR
RRR
pe A si se utilizeaz
a pentru el notatia
A f (x, y, z) dx dy dz sau
A f dv.
9.1.5 Teorem
a. Functia f : A R este integrabil
a pe A dac
a si numai dac
a exist
a un
num
ar I R astfel nc
at pentru orice sir de diviziuni (n )n=1 cu limn ||n || = 0
n , n , n )}
si pentru orice alegere a sistemelor de puncte intermediare asociate {(ijk
ijk ijk
n
n
n
lim (f, {(ijk
, ijk
, ijk
)}) = I.

a avem I =
RRR
A f (x, y, z) dx dy dz.

9.1.6 Propozitie.
a) Dac
a si
ZZZ
ZZZ
( f )(x, y, z) dx dy dz =
A
f (x, y, z) dx dy dz.
A
b) Dac
a f, g : A R sunt integrabile atunci functiile f g sunt integrabile si
ZZZ
A
(f g)(x, y, z) dx dy dz =
ZZZ
A
f (x, y, z) dx dy dz
ZZZ
g(x, y, z) dx dy dz.
A

Integrale triple
205
9.1.7 Propozitie.
a) Dac
a si f (x, y, z) 0 oricare ar fi (x, y, z) A atunci
ZZZ
f (x, y, z) dx dy dz 0.
b) Dac
a f, g : A R sunt integrabile si f (x, y, z) g(x, y, z) oricare ar fi (x, y, z) A
atunci
ZZZ
ZZZ
g(x, y, z) dx dy dz.
c) Dac
a atunci
ZZZ
ZZZ

|f (x, y, z)| dx dy dz.

A

9.1.8 Teorem
a. Dac
a atunci este m
arginit
a.
9.1.9 Teorem
a. Fie paralelipipedul A = [a, a0 ] [b, b0 ] [c, c0 ]. Dac
a f : A R
este integrabil
a, functia
[b, b0 ] [c, c0 ] R : (y, z) 7 f (x, y, z)
este integrabil
a pe dreptunghiul D = [b, b0 ][c, c0 ] oricare ar fi x [a, b] si dac
a functia
0
[a, a ] R : x 7
ZZ
f (x, y, z) dy dz
D
este integrabil
a pe [a, b] atunci
Z b ZZ
ZZZ
f (x, y, z) dx dy dz =
A
f (x, y, z) dy dz dx.
a

a celei prezentate n cazul integralei duble (pag. 175-15).
9.1.10 Teorem
a.
9.1.11 Definitie. Spunem despre o multime V R3 ca are volum nul daca pentru
orice > 0 multimea V poate fi acoperita cu o familie de paralelipipede avand suma
volumelor mai mic
a dec
at .
206
9.1.12 Imaginea unei unei p

anze netede are volum nul si se poate arata ca orice
0
0
functie f : [a, a ] [b, b ] [c, c0 ] R continua cu exceptia imaginilor unui numar
finit de p
anze netede este integrabila.
9.1.13 Dac
a f : R este o functie continua definita pe un domeniu marginit
cu frontiera format
a dintr-un numar finit de panze netede atunci functia
f : [a, a0 ][b, b0 ][c, c0 ] R ,
f(x, y, z) =
f (x, y, z) daca
0
(x, y, z)
daca (x, y, z) 6
definita pe paralelipipedul A = [a, a0 ] [b, b0 ] [c, c0 ] care include pe este integrabila. Valoarea integralei
ZZZ
f(x, y, z) dx dy dz
nu depinde de alegerea paralelipipedului A continand si prin definitie

ZZZ
ZZZ
f(x, y, z) dx dy dz.
9.1.14 Definitie. Prin domeniu simplu n raport cu xOy se ntelege un domeniu

= { (x, y, z) | (x, y) D, (x, y) z (x, y) }
unde D R2 este un domeniu compact cu frontiera formata dintr-un numar finit
de drumuri de clas
a C 1 , iar , : D R sunt functii continue, de clasa C 1 n D.
9.1.15 Propozitie.
Dac
a functia f : R definit
a pe domeniul simplu n raport cu planul xOy
= { (x, y, z) | (x, y) D, (x, y) z (x, y) }
este continu
a atunci
ZZZ
ZZ
f (x, y, z) dz dx dy.
Z (x,y)
(x,y)
9.1.16 Teorem
a (Formula de schimbare de variabila). Fie R3 un domeniu
compact cu frontiera format
a dintr-un num
ar finit de imagini de p
anze netede si fie
T : R3 ,
T (u, v, w) = ((u, v, w), (u, v, w), (u, v, w))
o aplicatie injectiv
a, de clas
a C 1 cu proprietatea c
a
Integrale triple

D(, , )
=
D(u, v, w)

207
u (u, v, w)
v (u, v, w)
u (u, v, w)
v (u, v, w)
u (u, v, w)
v (u, v, w)
=
6 0,
w (u, v, w)

w (u, v, w)
w (u, v, w)
(u, v, w) .
Dac
a f : T () R este o functie continu
a atunci
ZZZ
ZZZ
T ()
9.2

D(, , )

du dv dw.
f ((u, v, w), (u, v, w), (u, v, w))
D(u, v, w)
Formula Gauss-Ostrogradski
9.2.1 Definitie. Prin divergenta campului vectorial de clasa C 1

F~ : R3 ,
definit pe un domeniu R3 se ntelege campul scalar

P Q R
div F~ : R,
divF~ =
+
+
x y z
9.2.2 Formal, div F~ este produsul scalar dintre operatorul =
P Q R
div F~ =
+
+
= F~ .
x y z
x , y , z
si F~
9.2.3 Lem
a. Dac
a = {(x, y, z) | (x, y) D, (x, y) z (x, y)} este un domeniu
simplu n raport cu xOy si dac
a F~ este un c
a C 1 de forma
F~ : R3 ,
F~ (x, y, z) = (0, 0, R(x, y, z))
atunci are loc relatia

ZZ
F~ ~ d =
ZZZ
div F~ dv.
unde ~ este versorul normalei exterioare.

Demonstratie. Pe fata {(x, y, (x, y)) | (x, y) D} avem
~ (x, y) =

x , y , 1
. r

2
x

2
y
+1
iar pe fata {(x, y, (x, y)) | (x, y) D} normala exterioara este
208
~ (x, y) =

x , y , 1
. r

2
x

2
y
+ 1.
Deoarece pe restul frontierei lui versorul ~ este perpendicular pe Oz avem

ZZ
F~ ~ d =
ZZ
[R(x, y, (x, y)) R(x, y, (x, y))] dx dy.
Pe de alt
a parte,
RRR
~ dv =
div F

RRR R
RR R (x,y) R
z dv = D
(x,y) z (x, y, z) dz dx dy
RR
D [R(x, y, (x, y))
R(x, y, (x, y))] dx dy.
9.2.4 Teorem
a. (Formula Gauss-Ostrogradski) Dac
a R3 este un domeniu simplu in raport cu cele trei plane de coordonate si dac
a
F~ : R3 ,
este un c
a C 1 atunci are loc relatia
ZZ
F~ ~ d =
ZZZ
div F~ dv.
unde ~ este versorul normalei exterioare.

Demonstratie. Se utilizeaza lema plecand de la descompunerea
(P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z)) = (P (x, y, z), 0, 0)+(0, Q(x, y, z), 0)+(0, 0, R(x, y, z)).
9.2.5 Formula Gauss-Ostrogradski (numita si formula flux-divergent
a) se poate extinde la domenii care pot fi descompuse n unele de tipul celor din teorema. In
notatii alternative formula devine

ZZZ
ZZ
P Q R
P dy dz+Q dz dx+R dz dx =
+
+
dv.
x y z
Capitolul 10
Elemente de analiz
a complex
a
10.1
Numere complexe
10.1.1 Multimea numerelor complexe

C = R + Ri = {z = x + yi | x, y R }.
considerat
a mpreun
a cu operatiile de adunare
(x + yi) + (x0 + y 0 i) = (x + x0 ) + (y + y 0 )i
si de nmultire cu un num
ar real
(x + yi) = x + yi
este spatiu vectorial real de dimensiune 2. Scrierea unui numar complex sub forma
z = x + yi reprezint
a dezvoltarea lui n raport cu baza {1, i}. Aplicatia
R2 C : (x, y) 7 x + yi
este un izomorfism care permite identificarea celor doua spatii vectoriale si conduce
la o reprezentare geometric
a naturala a numerelor complexe n plan (planul complex).
10.1.2 Relatia i2 = 1 permite definirea unei operatii suplimentare pe C
(x + yi)(x0 + y 0 i) = (xx0 yy 0 ) + (xy 0 + yx0 )i.
numita nmultirea numerelor complexe. Multimea C considerata mpreuna cu operatiile
de adunare si nmultire a numerelor complexe este corp comutativ. In particular,
fiecare num
ar complex nenul admite un invers
209
210
(x + yi)1 =
1
x
y
x yi
= 2
2
i.
= 2
2
2
x + yi
x +y
x +y
x + y2
10.1.3 Definitie. Fie z = x + yi un numar complex.

Num
arul Re z = x se numeste partea real
a a lui z.
Num
arul Im z = y se numeste partea imaginar
a a lui z.
Num
arul z = x yi se numeste conjugatul lui z.
Num
arul |z| =
x2 + y 2 se numeste modulul lui z.
10.1.4 MATHEMATICA
In[1]:=I
In[2]:=Sqrt[4]
In[3]:=(3+2 I)2
In[4]:=(3+2 I)/(5I)
7
7
7
Out[1]= i
In[5]:=Re[3+4 I]
Out[2]=2 i
In[6]:=Im[3+4 I]
Out[3]=5+12 i
In[7]:=Abs[3+4 I]
Out[4]= 21 + 2i
In[8]:=Conjugate[3+4 I]
7
7
7
Out[5]=3
Out[6]=4
Out[7]=5
Out[8]=34 i.
10.1.5 Propozitie. Relatiile

z1 z2 = z1 z2
z1 z2 = z1 z2
(z n ) = (
z )n
|
z | = |z|
|z|2 = z z
(
z) = z
z
Re z = z+
2
z
Im z = z
2i
z = Re z+i Im z.
au loc oricare ar fi numerele complexe z1 , z2 si z.

Demonstratie. Relatiile rezult
a direct din definitie (pag. 210-3).
10.1.6 Oricare ar fi si avem
(cos + i sin )(cos + i sin ) = (cos cos sin sin )
+i(cos sin + sin cos ) = cos(+) + i sin(+).
Utilizand notatia lui Euler
eit = cos t + i sin t
relatia anterioar
a devine
ei ei = ei(+) .
Elemente de analiz
a complex
a
211
10.1.7 Observatie. Pentru orice numar nenul z = x+yi exista arg z (, ] ncat
z = |z|(cos(arg z) + i sin(arg z)) = |z| ei argz .
Figura 10.1
Numarul arg z, numit argumentul principal al lui z = x+yi, este
arctg xy daca x > 0
arg z =
+ arctg xy
daca x < 0, y > 0
+ arctg xy
daca x < 0, y < 0
daca x = 0, y > 0
daca x = 0, y < 0.
10.1.8 Propozitie. Oricare ar fi num

arul complex z = x + yi avem
|x|
|x+yi| |x| + |y|
|y|
adic
a
|Re z|
|z| |Re z| + |Im z|.
|Im z|
Demonstratie. Avem
|x + yi| =
x2 + y 2
x2 = |x|
|x + yi| =
iar relatia
q
x2 + y 2 |x| + |y|
este echivalent
a cu relatia evident adevarata
x2 + y 2 (|x| + |y|)2 .
x2 + y 2
y 2 = |y|
212
10.1.9 Propozitie. Aplicatia modul

| | : C R,
x2 + y 2
|z| = |x + yi| =
este o norm
a pe spatiul vectorial real C, iar
d : C C R,
d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | =
(x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
este distanta asociat

a.
Demonstratie. Oricare ar fi num
arul complex z = x + yi avem
|z| =
x2 + y 2 0
si
|z| = 0
z = 0.
Daca este num

ar real atunci
|z| = |(x) + (y)i| =
(x)2 + (y)2 =
2 (x2 + y 2 ) = || |z|.
Oricare ar fi numerele z1 = x1 + y1 i si z2 = x2 + y2 i avem relatia

|z1 + z2 |2 = (z1 + z2 )(
z1 + z2 ) = |z1 |2 + |z2 |2 + z1 z2 + z1 z2
= |z1 |2 + |z2 |2 + 2Re (z1 z2 ) |z1 |2 + |z2 |2 + 2|Re (z1 z2 )|
|z1 |2 + |z2 |2 + 2|z1 z2 | = (|z1 | + |z2 |)2
din care rezult
a c
a
|z1 + z2 | |z1 | + |z2 |.
10.1.10 Dac
a consider
am R2 nzestrat cu norma uzuala
|| || : R2 R,
||(x, y)|| =
x2 + y 2
atunci
||(x, y)|| =
x2 + y 2 = |x + yi|
ceea ce arat
a c
a aplicatia liniar
a
R2 C : (x, y) 7 x + yi
este un izomorfism de spatii vectoriale normate care permite identificarea spatiilor

normate (R2 , || ||) si (C, | |). Dac
a se are n vedere doar structura de spatiu vectorial
2
normat, spatiile (R , || ||) si (C, | |) difera doar prin notatiile utilizate. Distanta
d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | =
(x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
Elemente de analiz
a complex
a
213
dintre dou
a numere z1 = x1+y1 i si z2 = x2+y2 i n planul complex corespunde distantei
dintre punctele corespunz
atoare din planul euclidian (a se vedea figura 10.2)
d((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) =
(x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
Figura 10.2
10.1.11
|z1 z2 | = distanta in planul complex intre z1 si z2 .
|z| = |z 0| = distanta in planul complex intre z si origine.
Fie a C fixat si r > 0. Multimea
Br (a) = { z | |za| < r }
se numeste discul (deschis) de centru a si raza r (a se vedea figura 10.3).
Figura 10.3
214

a o multime M C este m
arginit
a daca exista a C si
r > 0 astfel nc
at M Br (a).
10.1.13 Exercitiu. Multimea M este marginita daca si numai daca exista r > 0
astfel nc
at |z| r, oricare ar fi z M .
Figura 10.4
10.1.14 Definitie. O multime D C este numita multime deschis
a daca oricare ar
fi a D exist
a r > 0 astfel nc
at Br (a) D. Spunem ca despre o multime F C ca
este nchis
a dac
a multimea C F este deschisa.
10.1.15 Exemple.
a) Discul B1 (0) este multime deschisa.
b) Semiplanul { z | Im z > 0 } este multime deschisa.
c) Orice multime finita F C este o multime nchisa.
d) Semiplanul { z | Re z 0 } este multime nchisa.
10.1.16 Definitie. O multime K C este numita multime compact
a
dac
a este nchisa si marginita.
10.1.17 Exercitiu. S
a se arate c
a relatiile
a)
|z1 z2 | = |z1 | |z2 |
b)
| |z1 | |z2 | | |z1 z2 |
c)
|z1 + z2 |2 + |z1 z2 |2 = 2 |z1 |2 + 2 |z2 |2
Elemente de analiz
a complex
a
215
au loc oricare ar fi numerele complexe z1 si z2 .

Rezolvare. a) Avem
(x1 x2 y1 y2 )2 + (x1 y2 + x2 y1 )2 = (x21 + y12 )(x22 + y22 ).
b) Din
|z1 | = |z1 z2 + z2 | |z1 z2 | + |z2 |,
|z2 | = |z2 z1 + z1 | |z2 z1 | + |z1 |
rezulta relatia
|z1 z2 | |z1 | |z2 | |z1 z2 |
echivalent
a cu
| |z1 | |z2 | | |z1 z2 |.
c) Prin calcul direct obtinem
|z1 + z2 |2 + |z1 z2 |2 = (z1 + z2 )(
z1 + z2 ) + (z1 z2 )(
z1 z2 ) = 2 |z1 |2 + 2 |z2 |2 .
10.2
S
iruri de numere complexe

a sirul (zn )n0 este convergent la a si scriem
lim zn = a
daca
lim |zn a| = 0.
10.2.2 Din relatia
|xn |
|yn |
|(xn + yn i) ( + i)| |xn | + |yn |
rezulta c
a
lim (xn + yn i) = + i
limn xn =
lim
n yn = .
adica sirul de numere complexe (zn )n0 este convergent daca si numai daca sirurile
de numere reale (Re zn )n0 si (Im zn )n0 sunt convergente si
lim zn = lim Re zn + i lim Im zn .
216
10.2.3 Definitie. Un sir (zn )n0 este m

arginit daca exista r > 0 astfel ncat
|zn | r,
oricare ar fi n 0.
10.2.4 Din relatia
|xn |
|xn + yn i| |xn | + |yn |

|yn |
rezulta c
a sirul de numere complexe (zn )n0 este marginit daca si numai daca sirurile
de numere reale (Re zn )n0 si (Im zn )n0 sunt marginite.
a sirul de numere complexe (zn )n0 are limita infinit
a
lim zn =
daca
lim |zn | = .
10.3
Functii complexe de variabil

a complex
a
10.3.1 Prin functie complex

a se ntelege orice functie cu valori complexe.
a functia reala de variabila reala
f : (a, b) R
este derivabil
a n punctul t0 (a, b) daca exista si este finita limita
f (t) f (t0 )
f 0 (t0 ) = lim
tt0
t t0
numita derivata functiei f n punctul t0 .
10.3.3 Definitia anterioar
a nu poate fi extinsa direct la functiile de doua variabile
f : D R2 R
deoarece relatia
f (x, y) f (x0 , y0 )
(x,y)(x0 ,y0 ) (x, y) (x0 , y0 )
este far
a sens, mp
artirea cu vectorul (xx0 , yy0 ) = (x, y)(x0 , y0 ) nefiind definita.
Posibilitatea mp
artirii cu un numar complex nenul permite insa definirea derivabilitatii unei functii de variabil
a complexa urmand direct analogia cu cazul real.
f 0 (x0 , y0 ) =
lim
Elemente de analiz
a complex
a
217
10.3.4 Definitie. Fie D C o multime deschisa. Spunem ca functia complexa

f : D C
este C-derivabil
a (sau olomorf
a) n punctul z0 D daca exista si este finita limita
f (z) f (z0 )
f 0 (z0 ) = lim
zz0
z z0
numita derivata functiei f n punctul z0 . In loc de f 0 (z0 ) scriem uneori
10.3.5 Exemplu. Functia
f : C C,
f (z) = z 3
este C-derivabil
a n orice punct z0 C
z 3 z03
f 0 (z0 ) = lim
= lim (z 2 + z0 z + z02 ) = 3z02
zz0 z z0
zz0
0
2
si f (z) = 3z , adic
a avem
(z 3 )0 = 3z 2 .
10.3.6 Functia
f : C C,
f (z) = z
nu este C-derivabil
a n z0 = 1 deoarece limita
z 1
lim
z1 z 1
n
nu exist
a. Aleg
and sirul zn = n+1
cu limn zn = 1 obtinem
zn 1
lim
=1
n zn 1
1
dar aleg
and sirul zn = 1 + n+1
i cu limn zn = 1 obtinem
zn 1
lim
= 1.
n zn 1
10.3.7 Baz
andu-ne pe identificarea lui C cu R2
C R2 : x + yi 7 (x, y)
putem descrie orice functie complexa de o variabila complexa

f : D C
cu ajutorul a dou
a functii reale de cate doua variabile reale
f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y) i
df
dz (z0 ).
218
unde
u = Re f : D R este partea reala a lui f
v = Im f : D R este partea imaginara a lui f.
10.3.8 Exemple. a) In cazul functiei
f : C C,
f (z) = z
avem
f (x + yi) = x yi
adica
u(x, y) = x,
v(x, y) = y.
b) In cazul functiei
f : C C,
f (z) = z 2
avem
f (x + yi) = (x + yi)2 = (x2 y 2 ) + 2xyi
si prin urmare
u(x, y) = x2 y 2 ,
v(x, y) = 2xy.
10.3.9 Conform definitiei, functia

f : D C,
f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y) i
este C-derivabil
a n z0 = x0 + y0 i daca si numai daca exista si este finita limita
f (z) f (z0 )
.
lim
zz0
z z0
Pentru ca
f (z) f (z0 )
lim
= + i
zz0
z z0
este necesar ca
f (z0 + t) f (z0 )
f (z0 + ti) f (z0 )
lim
= + i,
lim
= + i
t0
t0
t
ti
adica sa aib
a loc relatiile
u(x0 + t, y0 ) u(x0 , y0 )
v(x0 + t, y0 ) v(x0 , y0 )
lim
+ lim
i = + i
t0
t0
t
t
u(x0 , y0 + t) u(x0 , y0 )
v(x0 , y0 + t) v(x0 , y0 )
lim
+ lim
i = + i
t0
t0
ti
ti
Elemente de analiz
a complex
a
219
echivalente cu
u
v
v
u
(x0 , y0 ) = =
(x0 , y0 ),
(x0 , y0 ) = = (x0 , y0 ).
x
y
x
y
In particular, dac
a f este C-derivabila n z0 = x0 +y0 i atunci
u
v
f 0 (x0 + y0 i) =
(x0 , y0 ) +
(x0 , y0 ) i.
x
x
10.3.10 Teorem
a (Cauchy-Riemann) Functia
f : D C,
f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y) i
definit
a pe multimea deschis
a D C este C-derivabil
a n punctul z0 = x0 +y0 i D
dac
a si numai dac
a functiile reale
u : D R,
v : D R
sunt R-diferentiabile n (x0 , y0 ) si verific

a relatiile Cauchy-Riemann
v
u
v
u
(x0 , y0 ) =
(x0 , y0 ),
(x0 , y0 ) = (x0 , y0 ).
x
y
y
x
In aceste conditii
u
v
f 0 (x0 + y0 i) =
(x0 , y0 ) +
(x0 , y0 ) i.
x
x
Demonstratie. A se vedea [7].
10.3.11 Definitie. Fie D C o multime deschisa. Spunem ca functia
f : D C
este C-derivabil
a (sau olomorf
a) daca este C-derivabila n orice punct din D.
a se arate ca functia
f : C C,
f (z) = z 2
este olomorf
a si s
a se determine f 0 (z).
Rezolvare. Utiliz
am teorema Cauchy-Riemann. Avem
f (x + yi) = (x + yi)2 = (x2 y 2 ) + 2xyi
si prin urmare
u(x, y) = x2 y 2 ,
v(x, y) = 2xy.
Functiile u si v sunt R-diferentiabile n orice punct si
220
u
v
u
v
(x, y) = 2x =
(x, y),
(x, y) = 2y = (x, y).
x
y
y
x
Derivata lui f este
u
v
f 0 (x + yi) =
(x, y) +
(x, y) i = 2x + 2yi
x
x
adica, f 0 (z) = 2z.
a se arate ca functia
f : C C,
f (z) = z
nu este C-derivabil
a n niciun punct.
Rezolvare. Utiliz
am teorema Cauchy-Riemann. Avem
f (x + yi) = x yi
adica
u(x, y) = x,
v(x, y) = y.
In acest caz relatiile Cauchy-Riemann nu sunt verificate n niciun punct deoarece

v
u
(x, y) = 1,
(x, y) = 1.
x
y
10.3.14 Definitie. Functia
f : C C,
f (z) = ez
unde
ex+yi = ex eyi = ex (cos y + i sin y) = ex cos y + i ex sin y
este numit
a functia exponential
a (complexa).
10.3.15 Functia exponential
a este o functie periodica cu perioada 2i
ez+2i = ez
si
ez1 +z2 = ez1 ez2
oricare ar fi z1 , z2 C.
Elemente de analiz
a complex
a
221
a se arate ca functia exponentiala
f : C C,
f (z) = ez
este olomorf
a si
(ez )0 = ez .
Rezolvare. Utiliz
am teorema Cauchy-Riemann. Din relatia
f (x + yi) = ex cos y + i ex sin y
rezulta c
a u(x, y) = ex cos y si v(x, y) = ex sin y. Functiile reale u si v sunt Rdiferentiabile n orice punct si
v
u
v
u
(x, y) = ex cos y =
(x, y),
(x, y) = ex sin y = (x, y).
x
y
y
x
Derivata lui f este
u
v
f 0 (z) = f 0 (x + yi) =
(x, y) +
(x, y) i = ex cos y + i ex sin y = ez .
x
x
10.3.17 a) Dac
a functiile f, g : D C sunt olomorfe atunci
(f g)0 = f 0 + g 0
(f g)0 = f 0 g + f g 0
oricare ar fi , C. Dac
a n plus g(z) 6= 0, oricare ar fi z D, atunci
0
f
f 0g f g0
=
.
g
g2
f
b) Daca functiile D C C sunt olomorfe atunci

d
(g(f (z)) = g 0 (f (z)) f 0 (z).
dz
10.3.18 Exercitiu. Functiile complexe
cos : C C,
cos z =
eiz +eiz
2
sin : C C,
sin z =
eiz eiz
2i
ch : C C,
ch z =
ez +ez
2
sh : C C,
sh z =
ez ez
2
sunt olomorfe si
(cos z)0 = sin z
(sin z)0 = cos z
(ch z)0 = sh z
(sh z)0 = ch z.
Rezolvare. Calcul direct.
222
10.3.19 Functia exponential

a reala
R (0, ) : x 7 ex
este bijectiv
a. Inversa ei este functia logaritm natural
(0, ) R : x 7 ln x.
Avem
x = eln x
oricare ar fi x (0, ). In cazul complex, putem obtine o relatie oarecum similara
z = |z| ei arg z = eln |z| ei arg z = eln |z|+i(arg z+2k)
adevarat
a oricare ar fi k Z.
10.3.20 Definitie. Fie multimea
C0 = C { z | Im z = 0, Re z 0 }.
Functiile
logk : C0 C,
logk z = ln |z| + i(arg z + 2k)
depinzand de parametrul k Z sunt numite ramuri uniforme ale functiei logaritmice.

a se determine functia olomorfa
f : C C
care ndeplineste conditiile
Im f (x, y) = 2xy + y,
f (i) = i.
Rezolvare. C
aut
and functia f de forma
f (x + yi) = u(x, y) + (2xy + y)i
din teorema Cauchy-Riemann deducem relatiile
u
u
(x, y) = 2x + 1,
(x, y) = 2y
x
y
din care rezult
a c
a u(x, y) = x2 y 2 + x + c, unde c este o constanta. Impunand
conditia suplimentar
a f (i) = i obtinem
f (x + yi) = x2 y 2 + x + 1 + (2xy + y)i = (x + yi)2 + (x + yi) + 1
adica f (z) = z 2 + z + 1.
Elemente de analiz
a complex
a
10.4
223
Integrala complex
a
10.4.1 Propozitie. Fie D C. Aplicatia

: [a, b] D,
(t) = (t) + (t) i
este continu
a dac
a si numai dac
a aplicatiile reale
= Re : [a, b] R,
= Im : [a, b] R
sunt continue.
a din relatia
|(t) (t0 )|
|(t) (t0 )| |(t) (t0 )| + |(t) (t0 )|.
|(t) (t0 )|
a aplicatia
: (a, b) D
este derivabil
a n punctul t0 (a, b) daca exista si este finita limita
(t) (t0 )
.
0 (t0 ) = lim
tt0
t t0
Spunem c
a este aplicatie derivabil
a daca este derivabila n orice punct t0 (a, b).
10.4.3 In cazul unei aplicatii
: [a, b] D
prin
0 (a)
si
0 (b)
vom ntelege derivatele laterale

(t) (a)
(t) (b)
0 (a) = lim
,
0 (b) = lim
.
t&a
t%b
ta
tb
10.4.4 Propozitie. Aplicatia

: [a, b] D,
(t) = (t) + (t) i
este derivabil
a dac
a si numai dac
a aplicatiile reale
= Re : [a, b] R,
= Im : [a, b] R
sunt derivabile si
0 (t) = 0 (t) + 0 (t) i.
Demonstratie. Avem
224
0 (t0 ) = lim
tt0
(t) (t0 )
(t) (t0 )
(t) (t0 )
= lim
+ lim
i.
tt0
tt0
t t0
t t0
t t0
10.4.5 Definitie. Fie D C. Un drum de clas

a C 1 n D este o aplicatie derivabila
: [a, b] D
cu derivata 0 : [a, b] C continua.
10.4.6 Exemple.
a) Oricare ar fi z C aplicatia constanta
: [0, 1] C,
este drum de clas
a
C1
(t) = z
n C (numit drum punctual).
b) Oricare ar fi numerele complexe z1 si z2 aplicatia

: [0, 1] C,
este drum de clas
a
C1
(t) = (1 t) z1 + t z2
n C (drumul liniar ce leaga z1 cu z2 ).
c) Oricare ar fi z0 = x0 + y0 i C si r > 0 aplicatia

(t) = z0 + reit = x0 + r cos t + (y0 + r sin t)i
: [0, 2] C,
este drum de clas

a C 1 n C (numit drum circular de raza r si centru z0 ).
Figura 10.5
10.4.7 Definitie. Fie f : D C o functie continua si fie : [a, b] D un drum
de clasa C 1 n D. Prin integrala complex
a a functiei f de-a lungul drumului (a se
vedea figura 10.5) se ntelege numarul
Z b
f (z)dz =
f ((t)) 0 (t) dt.
Elemente de analiz
a complex
a
225

f : C C,
f (z) =
1
z
unde C = C {0} si drumul de clasa C 1

: [0, 2] C ,
(t) = eit = cos t + i sin t.
Sa se calculeze
Z
f (z)dz.
Rezolvare. Deoarece f ((t)) =

Z 2
f (z)dz =
1
(t)
= eit si 0 (t) = ieit obtinem
f ((t)) 0 (t) dt =
Z 2
eit i eit dt = 2i.
10.4.9 In cazul unui drum punctual (t) = z avem 0 (t) = 0 si prin urmare
Z
f (z) dz = 0
oricare ar fi functia f .
10.4.10 Dac
a f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y)i si (t) = (t) + (t) i atunci
R
f (z)dz =
Rb
0
a [u((t), (t)) (t)
+i
v((t), (t)) 0 (t)] dt
Rb
a [u((t), (t))
0 (t)
+ v((t), (t)) 0 (t)] dt.
10.4.11 Exercitiu. Calculati

Z
z dz
unde este drumul liniar ce leag

a z1 = 1 cu z2 = i.
Rezolvare. Deoarece
: [0, 1] C,
(t) = (1 t)1 + ti
avem relatiile f ((t)) = (t) = 1 t ti si 0 (t) = 1 + i din care rezulta

Z 1
z dz =
(1 t ti)(1 + i)dt =
Z 1
Z 1
(1 + 2t)dt + i
0
dt = i.
0
10.4.12 Definitie. Fie D C o submultime. Spunem ca drumurile de clasa C 1

: [a, b] D
si
1 : [a1 , b1 ] D
sunt echivalente dac

a exist
a o aplicatie bijectiva derivabila strict crescatoare
226
: [a1 , b1 ] [a, b]
astfel nc
at
oricare ar fi s [a1 , b1 ].
1 (s) = ((s)),
10.4.13 Relatia definit

a este o relatie de echivalenta care permite mpartirea multimii
drumurilor n clase de echivalenta. Fiecare clasa de echivalenta corespunde unei
curbe, elementele clasei fiind numite parametriz
ari ale curbei considerate.
a
f : D C
a si dac
a drumurile de clas
a C1
: [a, b] D,
1 : [a1 , b1 ] D
sunt echivalente atunci

Z
f (z) dz =
f (z) dz
1
adic
a valoarea integralei depinde de curba aleas
a si nu de parametrizarea utilizat
a.
Demonstratie. Folosind metoda schimbarii de variabila obtinem
R
1
f (z) dz =
R b1
R b1
f (1 (s)) 10 (s) ds
a1
a1
f (((s))) 0 ((s)) 0 (s) ds =
Rb
a
f ((t)) 0 (t) dt =
10.4.15 Orice drum

: [a, b] D
este echivalent cu un drum definit pe [0, 1] si anume
0 : [0, 1] D,
0 (t) = ((1 t)a + tb).
10.4.16 Definitie. Fie : [a, b] D un drum de clasa C 1 . Drumul

: [a, b] D,
se numeste inversul drumului .
(t) = (a + b t)
f (z) dz.
Elemente de analiz
a complex
a
227

a
f : D C
a si
: [a, b] D
un drum de clas
a C 1 n D atunci
Z
f (z) dz =
f (z) dz.
and schimbarea de variabila s = a + b t obtinem
R
Rb
R
(t)) 0 (t) dt = ab f ((a + b t)) 0 (a + b t) dt
f (z) dz = a f (
=
Ra
b
f ((s)) 0 (s) ds =
f (z) dz.
10.4.18 Definitie. Fie D C. Prin drum de clas

a C 1 pe portiuni n D se ntelege
o aplicatie continu
a
: [a, b] D
cu proprietatea c
a exist
a o diviziune a = t0 < t1 < . . . < tn = b astfel ncat
1) restrictiile |(ti1 ,ti ) sunt derivabile oricare ar fi i {1, 2, . . . , n}
2) exist
a si sunt finite limitele
lim 0 (t),
t&a
lim 0 (t),
lim 0 (t),
t%tj
t&tj
lim 0 (t)
t&b
oricare ar fi j {1, 2, . . . , n 1}.

10.4.19 Drumul considerat este format din drumurile de clasa C 1
1 : [t0 , t1 ] D,
1 = |[t0 ,t1 ]
2 : [t1 , t2 ] D,
2 = |[t1 ,t2 ]
................................................
n : [tn1 , tn ] D,
si pentru orice functie continua
n = |[tn1 ,tn ]
f : D C
definim integrala complex
a a functiei f de-a lungul drumului ca fiind
Z
f (z)dz =
n Z
X
j=1 j
f (z)dz =
n Z tj
X
j=1 tj1
f ((t)) 0 (t) dt.
228
Toate drumurile pe care le vom considera n continuare vor fi drumuri de clasa C 1

pe portiuni si le numim simplu drumuri.
Figura 10.6
10.4.20 Exemplu. Aplicatia (a se vedea figura 10.6)
: [0, 2] C,
(t) =
( it
e
daca t [0, 1]
2t 3 daca t (1, 2]
este drum de clas

a C 1 pe portiuni n C si pentru orice functie continua
f : C C
avem
Z 1
f (e
f (z)dz =
it
) ie
it
Z 2
dt +
f (2t 3) 2dt.

a functia
f : D C
definit
a pe o multime deschisa D admite primitiv
a n D daca exista
g : D C
functie olomorf
a cu proprietatea
g 0 (z) = f (z),
oricare ar fi z D.
Elemente de analiz
a complex
a
229
10.4.22 Exemple.
a) Daca k {0, 1, 2, . . .} atunci functia
f (z) = z k = |z z{z z}
k ori
f : C C,
admite n C primitiva
g : C C,
g(z) =
z k+1
k+1
deoarece
z k+1
k+1
!0
= zk ,
oricare ar fi z C.
b) Daca k {2, 3, 4, . . .} atunci functia

f : C C,
f (z) = z k =
1
zk
admite n C = C {0} primitiva

g : C C,
g(z) =
z 1k
1
=
1k
(k 1)z k1
deoarece
z 1k
1k
!0
= z k ,
oricare ar fi z C .
c) Functia exponential
a
f : C C,
f (z) = ez
g : C C,
g(z) = ez
deoarece
(ez )0 = ez ,
oricare ar fi z C.
d) Functia
cos : C C,
f (z) = cos z
g : C C,
deoarece
g(z) = sin z
230
(sin z)0 = cos z,
oricare ar fi z C.
e) Functia
sin : C C,
f (z) = sin z
g : C C,
g(z) = cos z
deoarece
( cos z)0 = sin z,
oricare ar fi z C.

a functia continu
a
f : D C
admite n D o primitiv
a
g : D C
si dac
a
: [a, b] D
este un drum continut n D atunci
Z
(b)
f (z)dz = g(z)|(a) = g((b)) g((a)).
and formula de schimbare de variabila obtinem
R
f (z)dz =
=
Rb
a
f ((t)) 0 (t) dt =
Rb 0
0
a g ((t)) (t) dt
Rb d
z=(b)
t=b
a dt g((t)) dt = g((t))|t=a = g(z)|z=(a) .
10.4.24 Din propozitia anterioar

a rezulta ca n cazul n care functia
f : D C
admite primitiv
a n D, integrala pe un drum
: [a, b] D
continut n D depinde doar de capetele (a) si (b) ale drumului. Daca
: [a, b] D,
1 : [a, b] D
Elemente de analiz
a complex
a
231
sunt dou
a drumuri n D astfel ncat (a) = 1 (a) si (b) = 1 (b) atunci
Z
f (z)dz =
f (z)dz.
1
Z
Z
Z
1
z 3 dz,
dz,
ez dz,
2
(2z 3 +
5
ez ) dz
z2
fiind un drum n C cu originea z1 = 1 si extremitatea z2 = i ( a se vedea figura

10.7).
Figura 10.7
Rezolvare. Fie : [a, b] C un drum cu originea z1 = 1 si extremitatea z2 = i,
adica astfel nc
at (a) = 1 si (b) = i. Avem
z=(b)
z=i
z 4
i4 14
z 4
=
=
= 0,
z dz =

4 z=(a)
4 z=1
4
4
1 z=(b)
1 z=i
1
1
dz =
=
= + 1 = 1 + i,
2
z
z z=(a)
z z=1
i

z=(b)
i
ez dz = ez |z=(a) = ez |z=i
z=1 = e e = cos 1 + i sin 1 e,
(2z
5
z2
ez ) dz = 2
z 3 dz + 5
1
z2
dz
ez dz
= 5 + e cos 1 + (5 sin 1)i.

a este drum nchis daca
(a) = (b)
adica originea (a) si extremitatea (b) coincid.
232

a functia continu
a
f : D C
admite n D o primitiv
a
g : D C
si dac
a
: [a, b] D
este un drum nchis continut n D atunci
Z
f (z)dz = 0.
Demonstratie. Deoarece (a) = (b) avem

Z
(b)
f (z)dz = g(z)|(a) = g((b)) g((a)) = 0.
10.4.28 Exercitiu. Fie drumul circular

(t) = eit = cos t + i sin t.
: [0, 2] C,
a) S
a se arate c
a dac
a k Z {1} = {. . . , 3, 2, 0, 1, 2, 3, . . .} atunci
Z
z k dz = 0
dar
Z
dz =
1
dz = 2i.
z
b) S
a se arate c
a
a2 a1
+
+ a0 + a1 z + a2 z 2 dz = 2ia1
z2
z
oricare ar fi numerele a2 , a1 , a0 , a1 , a2 C.
Z
Rezolvare. a) Drumul este continut n multimea deschisa C = C {0} si functia

f : C C,
f (z) = z k
g : C C,
g(z) =
z k+1
k+1
oricare ar fi k Z {1}.
b) Utiliz
and direct definitia integralei complexe obtinem
Z
Z 2
Z 2
Z 2
1 0
1 it
1
dz =
(t) dt =
i
e
dt
=
i
dt = 2i.
(t)
eit
0
0
0
z
Elemente de analiz
a complex
a
233
10.4.29 Din exercitiul anterior rezulta ca functia olomorfa

1
f : C C,
f (z) =
z
nu admite primitiv
a n C .
10.4.30 Exercitiu. Fie drumul circular
(t) = z0 + reit
: [0, 2] C,
a) S
a se arate c
a dac
a k Z {1} atunci
Z
(z z0 )k dz = 0
dar
Z
(z z0 )1 dz =
1
dz = 2i.
z z0
b) S
a se arate c
a

Z
a2
a1
2
+
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 ) dz = 2ia1
2
z z0
(z z0 )
oricare ar fi numerele a2 , a1 , a0 , a1 , a2 C.
Rezolvare. a) Drumul este continut n multimea deschisa C {z0 } si functia
f : C {z0 } C,
f (z) = (z z0 )k
g : C {z0 } C,
g(z) =
(z z0 )k+1
k+1
oricare ar fi k Z {1}.
b) Utiliz
and direct definitia integralei complexe obtinem
Z
Z 2
Z 2
Z 2
1
1
1
it
dt = 2i.
dz =
0 (t) dt =
i
r
e
dt
=
i
(t) z0
reit
z z0
0
0
0
10.4.31 Din exercitiul anterior rezulta ca functia olomorfa
f : C {z0 } C,
f (z) = (z z0 )1 =
1
z z0
nu admite primitiv
a n C {z0 }.
a multimea D C este conex
a (prin drumuri) daca
oricare ar fi punctele z1 , z2 din D exista un drum continut n D cu originea z1 si
extremitatea z2 . O multime deschisa si conexa este numita domeniu.
234
Figura 10.8
10.4.33 Exemplu. Multimea B1 (0)B1 (1+i 2) este domeniu dar B1 (0)B1 (2+
i) nu este domeniu (a se vedea figura 10.8).
10.4.34 S
tim c
a orice drum : [a, b] D este echivalent cu drumul
[0, 1] D : t 7 ((1 t)a + tb).
Fara a reduce generalitatea, putem utiliza doar drumuri definite pe intervalul [0, 1].
Figura 10.9
a drumurile cu aceleasi extremitati 0 si 1 sunt omotope n domeniul D dac
a sunt continute n D si se pot deforma continuu unul n
celalalt f
ar
a a iesi din D, adic
a daca exista o aplicatie continua
Elemente de analiz
a complex
a
235
h : [0, 1] [0, 1] D : (s, t) 7 h(s, t)

astfel nc
at urmatoarele conditii s
a fie ndeplinite
a)
h(0, t) = 0 (t),
oricare ar fi t [0, 1],
b)
h(1, t) = 1 (t),
oricare ar fi t [0, 1],
c)
h(s, 0) = 0 (0) = 1 (0),
oricare ar fi s [0, 1],
d)
h(s, 1) = 0 (1) = 1 (1),
oricare ar fi s [0, 1].
10.4.36 Exemplu. Drumurile 0 , 1 : [0, 1] C,

1 1
0 (t) = e2it ,
1 (t) = + e2it
2 2
1 ( 1 ). In acest caz putem alege (a se vedea figura 10.10)
sunt omotope n D = C B
2
4
h(s, t) = (1 s) 0 (t) + s 1 (t).
Figura 10.10
10.4.37 In continuare, pentru a decide daca doua drumuri sunt omotope n raport
cu anumit domeniu ne vom rezuma la a analiza vizual figura (!).
10.4.38 Exemplu. Drumul circular
0 : [0, 1] C,
0 (t) = 3e2it = 3 cos 2t + 3i sin 2t
este omotop n C cu drumul eliptic

1 : [0, 1] C,
1 (t) = 3 cos 2t + i sin 2t
236
dar cele dou

a drumuri nu sunt omotope n D = C {2i} (a se vedea figura 10.11).
Figura 10.11
10.4.39 Exemplu. Drumurile 0 , 1 : [0, 1] C,
0 (t) = 1 2t,
1 (t) = eit
sunt omotope n C, dar nu sunt omotope n C { 21 i} (a se vedea figura 10.12).
Figura 10.12
a drumul nchis
: [a, b] C
este omotop cu zero n D dac
a el este omotop n D cu drumul punctual
[a, b] D : t 7 (a).
Elemente de analiz
a complex
a
237
Figura 10.13
10.4.41 Exemplu. Drumul circular
: [0, 1] C,
(t) = e2it
este omotop cu zero n D = C {2i}, dar nu este omotop cu zero n C .
Figura 10.14
10.4.42 Teorem
a (Cauchy) Dac
a D C este o multime deschis
a,
f : D C
este o functie olomorf
a si
: [a, b] D
este un drum nchis omotop cu zero n D atunci
238
f (z) dz = 0.
O demonstratie poate fi g
asit
a n [7].
a,
f : D C
a si
0 : [a, b] D,
1 : [a, b] D
sunt dou
a drumuri omotope n D atunci
Z
f (z) dz =
f (z) dz.
(10.1)
Figura 10.15
Demonstratie. Drumul obtinut compunand 0 cu inversul 1 al drumului 1 este un
drum nchis omotop cu zero n D. Utilizand teorema Cauchy obtinem relatia
Z
f (z) dz +
0
f (z) dz = 0.
echivalent
a cu (10.1).
10.4.44 Fie k un num
ar ntreg pozitiv. Drumul
: [0, 1] C,
(t) = z0 + e2kit
se roteste de k ori n jurul lui z0 n sens direct si
Elemente de analiz
a complex
a
239
1
2i
1
dz = k.
z z0
Drumul
: [0, 1] C,
(t) = z0 + e2kit
se roteste de k ori n jurul lui z0 n sens invers si

Z
1
1
dz = k.
2i z z0
Figura 10.16
Drumul din figura 10.16 este omotop n C {z0 } cu drumul
1 : [0, 1] C,
1 (t) = z0 + re4it
si prin urmare
1
1
1
1
dz =
dz = 2.
2i z z0
2i 1 z z0
In general, dac
a este un drum nchis care nu trece prin z0 numarul
Z
1
1
dz
n(, z0 ) =
2i z z0
numit indexul lui fat
a de z0 , ne arata de cate ori se roteste n jurul lui z0 . O
demonstratie poate fi g
asit
a n [7].
Z
10.4.45 Teorem
a. (Formulele lui Cauchy) Orice functie olomorf
a
f : D C
definit
a D este nelimitat derivabil
a si oricare ar fi drumul
240
: [0, 1] D
omotop cu zero n D are loc formula
k!
f ()
n(, z) f (z) =
d
2i ( z)k+1
pentru orice k N si orice z D{ (t) | t [0, 1] }.
asit
a n [7].
Z
(k)
Figura 10.17
10.5
Serii Laurent
10.5.1 Definitie. Fie D C o submultime si

fn : D C,
nN
functii definite pe D. Spunem c

a seria de functii complexe
fn
n=0
este convergent
a (uniform convergent
a) daca sirul sumelor partiale (sk )k0 , unde
sk =
k
X
fn
n=0
este convergent (respectiv, uniform convergent). Limita acestui sir
Elemente de analiz
a complex
a
X
n=0
241
fn = lim sk = lim
k
k
X
fn = lim (f0 + f1 + fk )
k
n=0
se numeste suma seriei. Spunem ca seria considerata este absolut convergent

a daca
seria de functii reale
|fn |
n=0
este convergent
a.
a z este astfel nc
at |z| < 1 atunci seria geometric
a
zn
n=0
este convergent
a si suma ei este
1
1z ,
|z| < 1
adic
a
zn =
n=0
1
.
1z
Demonstratie. Dac
a |z| < 1 atunci
lim
k
X
n=0
1 z k+1
1
=
.
k 1 z
1z
z n = lim (1 + z + z 2 + + z k ) = lim
k
10.5.3 Teorem
a. (Weierstrass) Fie D C o submultime si
fn : D C,
nN
functii definite pe D. Dac

a exist
a o serie convergent
a de numere reale
n=0
astfel nc
at
|fn (z)| n ,
oricare ar f i z D, n N
atunci seria de functii complexe
X
n=0
este absolut si uniform convergent

a.
fn
242
10.5.4 Definitie. Prin serie de puteri n jurul lui z0 se ntelege o serie de forma
an (z z0 )n
n=0
cu coeficientii a0 , a1 , a2 ,. . . numere complexe. Ea mai poate fi scrisa si sub forma

a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 + .
10.5.5 Orice serie de puteri este o serie de functii
fn
n=0
n care functiile fn au forma particulara

fn : D C,
fn (z) = an (z z0 )n .
10.5.6 Definitie. Fie D C o multime deschisa si

f : D C,
fn : D C,
nN
functii definite pe D. Spunem c

a sirul de functii (fn )n0 converge uniform pe compacte la f dac
a oricare ar fi multimea compacta K D, sirul restrictiilor (fn |K )
converge uniform la f |K .
10.5.7 Teorem
a (Weierstrass). Fie D C o multime deschis
a si
f : D C,
fn : D C,
nN
functii definite pe D. Dac

a functiile fn sunt olomorfe si dac
a sirul (fn )n0 converge
uniform pe compacte la f atunci f este functie olomorf
a si
lim f (k)
n n
= f (k) ,
oricare ar f i k N.
asit
a n [7].
10.5.8 Teorem
a (Weierstrass). Dac
a seria de functii olomorfe
fn
n=0
converge uniform pe compacte n multimea deschis

a D atunci suma ei
S : D C,
S(z) =
X
n=0
fn (z)
Elemente de analiz
a complex
a
243

a si
S (k) =
fn(k) ,
oricare ar f i k N.
n=0

a direct din teorema precedenta.
10.5.9 Teorem
a (Abel). Dac
a seria de puteri
an (z z0 )n
n=0
este convergent
a pentru z = z1 6= z0 atunci ea este convergent
a n discul
{ z | |z z0 | < |z1 z0 | }
de centru z0 si raz
a |z1 z0 |.
Demonstratie. Seria
n=0 an (z1
z0 )n fiind convergenta avem
lim an (z1 z0 )n = 0
si prin urmare exist

a n0 N astfel ncat
|an (z1 z0 )n | < 1,
oricare ar fi n n0
adica
|an | <
1
,
|z1 z0 |n
oricare ar fi n n0 .
Din relatia
|an (z z0 )n | <
|z z0 |
|z1 z0 |
n
oricare ar fi n n0
si convergenta seriei geometrice

X
|z z0 | n
n=0
|z1 z0 |
pentru |z z0 | < |z1 z0 | rezult

a conform criteriului comparatiei convergenta seP
n
riei n=0 |an (z z0 ) |. Spatiul normat (C, | |) fiind complet, orice serie absolut
convergent
a este convergent
a.
10.5.10 Fie seria de puteri
X
n=0
Pentru z astfel nc
at exist
a
an (z z0 )n .
244
q
n
lim
|an (z z0 )n | < 1
adica astfel nc
at
1
|z z0 | <
limn n |an |
seria considerat
a este absolut convergenta conform criteriului radacinii.
10.5.11 Teorem
a (Cauchy-Hadamard). In cazul unei serii de puteri
an (z z0 )n
n=0
exist
a
R=
limn n |an |
daca limn
p
n
daca limn
p
n
daca limn
p
n
|an | =
|an | 6 {0, }
|an | = 0
(numit raza de convergent

a) astfel nc
at :
a) In discul (numit disc de convergenta)
BR (z0 ) = { z | |z z0 | < R }
seria converge absolut si uniform pe compacte.
R (z0 ) = { z | |z z0 | > R } seria este divergent
b) In C B
a.
c) Suma seriei
S : BR (z0 ) C,
S(z) =
an (z z0 )n
n=0
este functie olomorf

a.
d) Seria derivat
a este o serie de puteri cu aceeasi raz
a de convergent
a si
S 0 (z) =
nan (z z0 )n1 ,
oricare ar f i k BR (z0 ).
n=1
asit
a n [7].
10.5.12 Se poate ar
ata c
a dac
a exista limita
|an+1 |
lim
n |an |
atunci
Elemente de analiz
a complex
a
245
limn
q
n
|an+1 |
.
n |an |
|an | = lim
10.5.13 Exemple.
a) Raza de convergent
a a seriei geometrice
zn
n=0
este R = 1 deoarece n acest caz an = 1, oricare ar fi n N.

b) Raza de convergent
a a seriei
X
zn
n=0
este R = limn
1/n!
1/(n+1)!
n!
= limn (n + 1) = .
10.5.14 Admit
and c
a f este suma unei serii de puteri n jurul lui z0
f (z) =
an (z z0 )n
n=0
cu raza de convergent
a nenul
a, din teorema Cauchy-Hadamard rezulta relatia
f (k) (z) =
[an (z z0 )n ](k) ,
oricare ar fi k N
n=0
care conduce la
ak =
f (k) (z0 )
.
k!
10.5.15 Teorem
a (Dezvoltarea n serie Taylor) Dac
a functia
f : Br (z0 ) C
este olomorf
a n discul Br (z0 ) si R este raza de convergent
a a seriei Taylor asociate
(n)
X f (z0 )
(z z0 )n
n!
n=0
atunci R r si
f (z) =
n=0
f (n) (z0 )
n!
= f (z0 ) +
oricare ar fi z Br (z0 ).
(z z0 )n
f 0 (z0 )
1!
(z z0 ) +
asit
a n [7].
f 00 (z0 )
2!
(z z0 )2 +
246
10.5.16 Exemplu. Din teorema dezvoltarii n serie Taylor rezulta dezvoltarile
X
1
=
zn = 1 + z + z2 +
pentru |z| < 1
1 z n=0
X
zn
ez =
n=0
sin z =
(1)n
n=0
n!
=1+
z
z2
+
+
1!
2!
pentru orice
z 2n+1
z3 z5
=z
+
+
(2n + 1)!
3!
5!
zC
z C.
pentru orice
Din aceste dezvolt

ari, prin substitutie si/sau derivare putem obtine alte dezvoltari
X
1
=
(1)n z n = 1 z + z 2
pentru |z| < 1
1 + z n=0
X
1
=
nz n1 = 1 + 2z + 3z 2 +
(1 z)2 n=0
pentru |z| < 1
X
1
n(1)n1 z n1 = 1 2z + 3z 2
=
(1 + z)2 n=0
cos z =
(1)n
n=0
z 2n
z2 z4
=1
+
+
(2n)!
2!
4!
10.5.17 MATHEMATICA:
In[3]:=Series[Exp[z], {z, 1, 3}]

In[4]:=Series[Exp[z], {z, I, 3}]
In[5]:=Series[Cos[z], {z, 0, 6}]
pentru orice
z C.
Series[f[z], {z, z0 , n}]
In[1]:=Series[1/(1z), {z, 0, 5}]

In[2]:=Series[Exp[z], {z, 0, 6}]
pentru |z| < 1
7
7
7
7
7
Out[1]=1+z+z 2 +z 3 +z 4 +z 5 +O[z]6
3
z
z
+ 720
+O[z]7
Out[2]=1+z+ z2 + z6 + z24 + 120
Out[3]=e+e(z1)+ 21 e(z1)2 + 16 e(z1)3 +O[z1]4

Out[4]=ei +ei (zi)+ 21 ei (zi)2 + 61 ei (zi)3 +O[zi]4
2
z
+O[z]7
Out[5]=1 z2 + z24 720
10.5.18 Definitie. Prin serie Laurent n jurul lui z0 se ntelege o serie de forma
an (z z0 )n
n=
cu coeficientii an numere complexe. Ea mai poate fi scrisa si sub forma

+
a1
a2
+
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 + .
2
(z z0 )
z z0
10.5.19 Teorem
a (Coroana de convergenta). Fie seria Laurent
r = limn
q
n
|an |
n= an (zz0 )
n,
Elemente de analiz
a complex
a
247
si
R=
limn n |an |
daca limn
p
n
daca limn
p
n
daca limn
p
n
|an | =
|an | 6 {0, }
|an | = 0.
Dac
a r < R atunci:
a) In coroana circular
a (numit
a coroana de convergenta)
{ z | r < |z z0 | < R }
seria Laurent converge absolut si uniform pe compacte.
b) Seria Laurent diverge n { z | |z z0 | < r } { z | |z z0 | > R }.
c) Suma seriei Laurent S : D C,
S(z) =
an (z z0 )n =
n=
an (z z0 )n +
n=1
an (z z0 )n
n=0
este functie olomorf

a.
asit
a n [7].
Figura 10.18
10.5.20 Teorem
a (Dezvoltarea n serie Laurent). Dac
a functia
f : D = { z | r < |z z0 | < R } C
definit
a pe coroana D este olomorf
a atunci exist
a o unic
a serie Laurent
X
n=
an (z z0 )n
248
cu coroana de convergent
a incluz
and pe D si astfel nc
at
f (z) =
an (z z0 )n
oricare ar f i z D.
n=
10.5.21 Exemple.
a) Functia olomorf
a
1
z)
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui 0
1 1
1
1
1
f (z) = 2
= 2 (1 + z + z 2 + ) = 2 + + 1 + z + z 2 +
z 1z
z
z
z
f : D = { z | 0 < |z| < 1 } C,
f (z) =
z 2 (1
(10.2)
b) Functia olomorf
a
ez
(z i)2
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui i
f : D = { z | 0 < |z i| < } C,
f (z) =
ez
(zi)2
ei
(zi)2
ezi =
=
ei
(zi)2
ei
(zi)2
1+
ei
zi
f (z) =
zi
1!
ei
2!
(zi)2
2!
ei
3! (z
(10.3)
i) +
c) Functia olomorf
a
1
f (z) = z 2 e z
f : D = { z | 0 < |z| < } C,
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui 0

1
f (z) = z 2 e z = z 2 1 +
= +
1 1
4! z 2
1 1
3! z
1 1
1! z
1
2!
1 1
2! z 2
1
1!
(10.4)
z + z2 + 0 z3 + 0 z4 +
10.5.22 Definitie. Fie f : D C o functie olomorfa definita pe multimea deschisa

D. Spunem c
a punctul z0 CD este un punct singular izolat al functiei f daca
exista r > 0 astfel nc
at coroana circulara { z | 0 < |z z0 | < r } este continuta n
D. Coeficientul a1 din dezvoltarea Laurent
a2
a1
f (z) = +
+
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 +
2
(z z0 )
z z0
a lui f n acest
a coroan
a se numeste reziduul lui f n punctul singular izolat z0 si se
noteaza cu Rezz0 f , adic
a
Rezz0 f = a1 .
Elemente de analiz
a complex
a
249
10.5.23 Exemple.
a) Singurul punct singular izolat al functiei
f : D = { z | 0 < |z| < 1 } C,
f (z) =
1
z 2 (1 z)
este z = 0 si din (10.2) rezulta ca Rez0 = 1.

b) Singurul punct singular izolat al functiei
f : D = { z | 0 < |z i| < } C,
f (z) =
ez
(z i)2
este z = i si din (10.3) rezult

a ca Rezi f = ei .
c) Singurul punct singular izolat al functiei
1
f (z) = z 2 e z
f : D = { z | 0 < |z| < } C,

este z = 0 si din (10.4) rezulta ca Rez0 f =
10.5.24 MATHEMATICA:
1
3!
= 61 .
, Residue[f[z], {z, a}]
Series[f[z], {z, a, n}]
In[2]:=Residue[1/(z^2(1-z)), {z, 0}]

7
In[3]:=Series[1/(z^2(1-z)), {z, 1, 2}]
7
In[4]:=Residue[1/(z^2(1-z)), {z, 1}]

7
In[5]:=Series[Exp[z]/(z-I)^2, {z, I, 1}] 7
In[6]:=Residue[Exp[z]/(z-I)^2, {z, I}]
7
In[1]:=Series[1/(z^2(1-z)), {z, 0, 4}]
Out[1]=
1
+ z1 +1+z+z 2 +z 3 +z 4 +O[z]5
z2
Out[2]=1
1
Out[3]= z1
+23(z1)+4(z1)2 +O[z]3
Out[4]=1
i
ei
ei
+ z
+ e2 + 16 ei (zi)+O[zi]2
i
(zi)2
Out[6]=ei .
Out[5]=
10.5.25 Definitie. Fie D o multime deschisa si

f : D C
o functie olomorf
a. Prin zero multiplu de ordinul n al lui f se ntelege un punct
z0 D astfel nc
at
f (z0 ) = f 0 (z0 ) = . . . = f (n1) (z0 ) = 0
si
f (n) (z0 ) 6= 0.
Spunem despre un punct singular izolat z0 al lui f ca este pol de ordinul n daca este
zero multiplu de ordinul n pentru functia f1 .
10.5.26 Teorem
a. Dac
a punctul singular izolat z0 al functiei olomorfe f : D C
este pol de ordinul n atunci exist
a r > 0 astfel nc
at coroana circular
a
{ z | 0 < |z z0 | < r }
este continut
a n D si n acest
a coroan
a f admite o dezvoltare Laurent de forma
250
f (z) =
an
a1
+ +
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 +
n
(z z0 )
(z z0 )
10.5.27 a) Dac
a z0 este pol simplu atunci n jurul lui z0 functia f admite dezvoltarea
a1
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 +
f (z) =
(z z0 )
Inmultind cu (z z0 ) obtinem relatia
(z z0 ) f (z) = a1 + a0 (z z0 ) + a1 (z z0 )2 + a2 (z z0 )3 +
care conduce la
Rezz0 f = a1 = lim (z z0 ) f (z).
zz0
b) Daca z0 este pol dublu atunci n jurul lui z0 functia f admite dezvoltarea
a2
a1
f (z) =
+
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 +
2
(z z0 )
(z z0 )
Inmultind cu (z z0 )2 si apoi derivand obtinem relatia
[(z z0 )2 f (z)]0 = a1 + 2a0 (z z0 ) + 3a1 (z z0 )2 +
care conduce la
Rezz0 f = a1 = lim [(z z0 )2 f (z)]0 .
zz0
c) Daca z0 este pol triplu atunci n jurul lui z0 functia f admite dezvoltarea
a2
a1
a3
+
+
+ a0 + a1 (z z0 ) +
f (z) =
3
2
(z z0 )
(z z0 )
(z z0 )
Inmultind cu (z z0 )3 si apoi derivand de doua ori obtinem relatia
[(z z0 )3 f (z)]00 = 2! a1 + 6a0 (z z0 ) + 12a1 (z z0 )2 +
care conduce la
Rezz0 f = a1 =
1
lim [(z z0 )3 f (z)]00 .
2! zz0
d) Daca z0 este pol de ordinul n atunci

1
Rezz0 f =
lim [(z z0 )n f (z)](n1) .
(n 1)! zz0
Elemente de analiz
a complex
a
251
10.5.28 Exemplu. Functia

1
z 2 (1 z)
are dou
a puncte singulare izolate z = 0 si z = 1. Punctul z = 0 este pol dublu si

1
1 0
= lim
Rez0 f = lim [z 2 f (z)]0 = lim
= 1.
(10.5)
z0 (1 z)2
z0
z0 1 z
Punctul z = 1 este pol simplu si
1
Rez1 f = lim (z 1) f (z) = lim 2 = 1.
(10.6)
z1
z1 z
f : C{0, 1} C,
10.6
f (z) =
Calculul integralelor cu ajutorul reziduurilor
10.6.1 Dac
a
: [a, b] C{z0 }
este un drum nchis care nu trece prin z0 atunci
R a2
(zz0 )2
a1
(zz0 )
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 dz
= a1
dz
zz0
(10.7)
= 2ia1 n(, z0 )
oricare ar fi numerele a2 , a1 , a0 , a1 , a2 C. Punctul z0 este punct singular izolat

(pol de ordinul al doilea) pentru functia f : C{z0 } C,
f (z) =
a2
a1
+
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2
2
(z z0 )
(z z0 )
si Rezz0 f = a1 . Relatia (10.7) se mai poate scrie

Z
f (z) dz = 2i n(, z0 ) Rezz0 f.
10.6.2 Teorem
a (Teorema reziduurilor). Dac
a,
f : D C
a , S este multimea punctelor singulare izolate ale lui f si dac
a
: [a, b] D
252
= D S atunci
este un drum omotop cu zero n D
Z
f (z) dz = 2i
n(, z) Rezz f.
zS
asit
a n [7].
10.6.3 Exercitiu. S
a se calculeze
Z
(z 2
4 dz
+ 1)(z 3)2
unde
: [0, 1] C,
(t) = 2 e2it .
Rezolvare. Consider
am D = C{3, i, i} si functia olomorfa
4
f : D C,
f (z) = 2
.
(z + 1)(z 3)2
Multimea punctelor singulare izolate ale lui f este S = {3, i, i} si drumul este
omotop cu zero n D S = C. Conform teoremei reziduurilor avem
Z
4 dz
= 2i (n(, 3) Rez3 f + n(, i) Rezi f + n(, i) Rezi f ) .
2
2
(z + 1)(z 3)
Figura 10.19
Deoarece drumul (figura 10.19 ) se roteste de zero ori n jurul lui 3 si o singura
data n jurul lui i si i rezult
a c
a
n(, 3) = 0,
si prin urmare
n(, i) = n(, i) = 1
Elemente de analiz
a complex
a
253
4 dz
= 2i (Rezi f + Rezi f ) .
+ 1)(z 3)2
Punctele singulare i si i fiind poli simpli avem

3
4
4
4
=
Rezi f = lim(z i)f (z) = lim
=
i
2
2
zi
zi (z 3) (z + i)
2i(i 3)
25 25
4
4
3
4
Rezi f = lim (z + i)f (z) = lim
=
=
+ i
2
2
zi
zi (z 3) (z i)
2i(i + 3)
25 25
si
Z
4 dz
12
= i.
2
2
25
(z + 1)(z 3)
Z
(z 2
10.6.4 Exercitiu. S
a se calculeze
ez
dz
z3
unde
(t) = e4it .
: [0, 1] C,
Rezolvare. Consider
am functia olomorfa
f : C C
definita pe multimea deschis
a C = C {0}. Punctul singular z = 0 este pol de
ordinul al treilea. Pentru calculul reziduului lui f n 0 putem utiliza dezvoltarea
Laurent n jurul lui 0
f (z) =
ez
z3
1
z3
1
z3
1+
+
z
1!
1 1
1! z 2
+
+
z2
2!
1 1
2! z
z3
3!
+
1
3!
1
4! z
sau relatia
1
1
lim (z 3 f (z))00 = .
2! z0
2
Observ
and c
a se roteste de doua ori n jurul lui 0 n sens invers sau utilizand
formula
Z
1
dz
n(, 0) =
= 2
2i z
obtinem
Z z
e
dz = 2i n(, 0) Rez0 f = 2i.
3
z
Rez0 f =
254
10.6.5 Exercitiu. S
Z
1
dz
2 (1 z)
z
unde este drumul din figura 10.20.
Figura 10.20
Rezolvare. Functia olomorf
a
1
z)
are punctele singulare z = 0 si z = 1. Stim ca Rez0 f = 1 ( a se vedea relatia
(10.5))si Rez1 f = 1 ( a se vedea relatia (10.6)). Deoarece drumul se roteste de
doua ori n jurul lui 0 si o dat
a n jurul lui 1, din teorema reziduurilor rezulta ca
Z
1
dz = 2i (2 Rez0 f + Rez1 f ) = 2i.
2
z (1 z)
f : C{0, 1} C,
f (z) =
z 2 (1
10.6.6 Exercitiu. S
Z 2
1
I=
dt
unde a (1, )
a + cos t
0
Rezolvare. Integrala real
a cerut
a poate fi privita ca o integrala n planul complex si
calculat
a folosind teorema reziduurilor. Avem
R
R
I = 02 eit1+eit dt = 02 ie1it 2a+eit2+eit (eit )0 dt
a+
R
R
2
2
= i z1 2a+z+
1 dz = i z 2 +2az+1 dz.
z
unde : [0, 2] C, (t) = eit . Functia

f : C{z1 , z2 } C,
f (z) =
z2
2
+ 2az + 1
Elemente de analiz
a complex
a
255
unde
z1 = a +
a2 1,
z2 = a
a2 1
sunt rad
acinile polinomului z 2 + 2az + 1, are doua puncte singulare izolate (poli
simpli) z1 si z2 .
Figura 10.21
Deoarece z1 , z2 sunt numere reale, 1 < z1 < 0 si z2 < 1 rezulta ca n(, z1 ) = 1
si n(, z2 ) = 0 ( a se vedea figura 10.21). Conform teoremei reziduurilor
I = i
2
z 2 +2az+1 dz
= 2Rezz1 f = 2 limzz1 (z z1 )f (z)
2
=
= 2 limzz1 (z z1 ) (zz1 )(zz
2)
Figura 10.22
4
z1 z2
2 .
a2 1
256
10.6.7 Propozitie. Fie < si o functie continu

a
f : D C
definit
a pe un domeniu D ce contine imaginile drumurilor ( a se vedea figura 10.22)
r (t) = reit
r : [, ] C,
oricare ar fi r > 0. Dac
a
lim z f (z) = 0
atunci
Z
lim
r r
f (z) dz = 0.
Demonstratie. Din relatia limz z f (z) = 0 rezulta ca oricare ar fi > 0 exista

r > 0 astfel nc
at
|z| > r
|z f (z)| < .
In particular, pentru r > r avem

Z
Z
Z

it
it

dt = ( ).
|f (reit ) ri eit | dt <
f (z) dz =
f (re ) ri e dt

10.6.8 Oricare ar fi z1 , z2 C au loc relatiile

|z1 | = |z1 z2 + z2 | |z1 z2 | + |z2 |,
|z2 | = |z2 z1 + z1 | |z1 z2 | + |z1 |
care conduc la
|z1 z2 | |z1 | |z2 | |z1 z2 |
adica la
| |z1 | |z2 | | |z1 z2 |.
10.6.9 Exercitiu. S
Z
x2
I=
dx
(x2 + 1)(x2 + 4)
0
Rezolvare. Integrala I este o integrala reala improprie. Intervalul de integrare este
nemarginit dar functia considerat
a este marginita, numitorul neanulandu-se pe axa
reala. Deoarece
x2
(x2 +1)(x2 +4)
lim
1
x
x2
=1
Elemente de analiz
a complex
a
257
integralele
1
x2
dx
dx,
si
(x2 + 1)(x2 + 4)
x2
1
1
au aceeasi natur
a. S
tim ns
a c
Z
1
dx
x
1
este convergent
a pentru > 1. Rezulta astfel ca integrala considerata
Z
Z 1
Z
x2
x2
x2
I=
dx
=
dx
+
dx
2
2
(x2 + 1)(x2 + 4)
(x2 + 1)(x2 + 4)
0
0 (x + 1)(x + 4)
1
este convergent
a.
Figura 10.23
Pentru a calcula valoarea integralei vom considera functia olomorfa
z2
f : C{2i, i, i, 2i} C,
f (z) = 2
(z + 1)(z 2 + 4)
si drumul de integrare din figura 10.23 compus din
r : [0, ] C,
r (t) = r eit
si
: [r, r] C,
(t) = t.
Conform teoremei reziduurilor, oricare ar fi r > 2 avem relatia

Z r
f (z)dz +
r
care conduce la
f (x)dx = 2i (Rezi f + Rez2i f )
258
lim
r r
f (z)dz +
f (x)dx = 2i (Rezi f + Rez2i f ).
(10.8)
Deoarece
|z f (z)| =
|z 3 |
|z 3 |
|z|3
=
=
|z 2 + 1| |z 2 + 4|
|z 2 (1)| |z 2 (4)|
| |z|2 1| | |z|2 4|
avem
lim z f (z) = 0
si n virtutea propozitiei 7
Z
lim
r r
f (z)dz = 0.
Din relatia (10.8), tin

and seama si de faptul ca f (x) = f (x), rezulta
Z
f (x)dx = i (Rezi f + Rez2i f ).

0
Dar
i
z2
=
zi
zi (z + i)(z 2 + 4)
6
z2
i
Rez2i = lim (z 2i) f (z) = lim 2
=
z2i
z2i (z + 1)(z + 2i)
3
Rezi = lim(z i) f (z) = lim
si deci
Z
f (x)dx = i
0
i
i
6 3
.
6
a se arate c
a

sin t
2
oricare ar fi t 0,
.
t
2
Rezolvare. Functia

sin t
: 0,
R,
(t) =
2
t
este descresc
atoare deoarece
t cos t sin t
0 (t) =
0.
t2
10.6.11 Propozitie (Lema lui Jordan). Dac
a functia continu
a
f : { z = x + yi | y 0 } C
este astfel nc
at
lim f (z) = 0
(10.9)
Elemente de analiz
a complex
a
259
si
r : [0, ] C,
r (t) = r eit
( a se vedea figura 10.24) atunci

Z
lim
r r
f (z) eiz dz = 0
Figura 10.24
Demonstratie. Fie > 0. Din relatia (10.9) rezulta ca exista r > 0 astfel ncat
2
r > r
=
|f (r eit )| <
si
R

R

r f (z) eiz dz = 0 f (r eit ) eir(cos t+i sin t) ireit dt
2 R r 2 t
dt
r 0 e
|f (r eit )| er sin t r dt
=
2
r 2r
Figura 10.25
2 R r sin t
dt
r 0 e
2
er t 2 = (1 er ) .
0
260
a se arate c
a
Z
sin x
dx =
(integrala Poisson)
x
2
0
Rezolvare. Fie 0 < r < R si drumurile ( a se vedea figura 10.25)
R (t) = R eit
R : [0, ] C,
r : [0, ] C,
r (t) = r ei(t) .
Din teorema reziduurilor (sau teorema Cauchy) rezulta relatia

Z
Z r ix
Z
Z R ix
eiz
e
e
eiz
dz +
dx +
dz +
dx = 0
x
R z
R x
r
r z
care se mai poate scrie
Z
Z
Z R ix
e eix
eiz
eiz
dz +
dz +
dx = 0
x
r
R z
r z
sau
Z
Z
Z R
Z
sin x
1
eiz 1
eiz
dz +
dz +
dz + 2i
dx = 0
z
x
r
r z
r
R z
Utilizand relatia
Z
1
dz = i
z
r
iz
si notand cu g o primitiv
a a functiei f (z) = e z1 obtinem
Z R
Z
sin x
eiz
dz i + (g(r) g(r)) + 2i
dx = 0.
x
r
R z
Deoarece conform lemei lui Jordan
Z
eiz
lim
=0
R R z
pentru R si r 0 obtinem relatia
Z
sin x
2i
dx = i.
x
0
10.6.13 Definitie. Fie : R C. Functia
F[] : R C,
F[]() =
eix (x)dx
(n cazul n care exist

a) se numeste transformata Fourier a lui .
a se arate c
a
ax2
F[e
oricare ar fi a (0, ).
]() =
2
e 4a
a
(10.10)
Elemente de analiz
a complex
a
261
Rezolvare. Avem
2
F[eax ]() =
eax eix dx =
ex
2 +ix
dx = e 4a
ea(xi 2a ) dx.
Plecand de la integrala
Z r
at2
dt +
Z ri
2a
az 2
dz
Z ri
2a
ri 2a
eaz dz +
Z r
ri 2a
eaz dz = 0
a functiei
f (z) = eaz
f : C C,
de-a lungul drumului dreptunghiular din figura 10.26 aratam ca

r
Z
Z
Z
2
1
a(ti 2a
at2
x2
)
e
e
dt =
e dx =
dt =
.
a
a
Avem
Z r
lim
r r
eat dt =
eat dt.
Alegand pentru drumul liniar ce uneste r cu r i 2a

parametrizarea
1 : [0, 1] C,
1 (t) = r it
2a
obtinem relatia
Z ri
2a
eaz dz =
Z 1
ea(rit 2a ) (i)
2
dt = i ear
2a
2a
din care rezult

a
lim
Z ri
2a
r r
eaz dz = 0.
Figura 10.26
Z 1
0
eirt+
t2 2
4a
dt
262
Similar se arat
a c
a
Z r
lim
r ri
2a
eaz dz = 0.
cu r i 2a
parametrizarea
Alegand pentru drumul liniar ce uneste r i 2a
2 : [r, r] C,
2 (t) = t i
2a
obtinem relatia
Z ri
2a
ri 2a
eaz dz =
Z r
ea(ti 2a ) dt
din care rezult

a
lim
Z ri
2a
r ri
2a
eaz dz =
ea(ti 2a ) dt.
Bibliografie
[1] I. Armeanu, Analiz
a Functional
a, Editura Universitatii din Bucuresti, 1998.
[2] H. Cartan, Calcul differentiel, Formes differentielles, Herman, Paris, 1967.
[3] N. Cotfas, Elemente de Algebra Liniara, Editura Universitatii din Bucuresti,
2009.
[4] N. Cotfas si L. A. Cotfas, Complemente de Matematic
a, Editura Universitatii
din Bucuresti, 2009.
[5] J. Dieudonne, Foundations of Modern Analysis I, Academic Press, New York,
1960.
[6] A. Halanay, V. Olariu si S. Turbatu, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si
Pedagogic
a, Bucuresti, 1983.
[7] P. Hamburg, P. Mocanu si N. Negoescu, Analiz
a Matematic
a (Functii complexe), Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[8] S. Lang, Analysis I, Addison Wesley, Massachusetts, 1969.
[9] I. . Popescu, I. Armeanu, D. Blideanu, N. Cotfas si I Sandru, Probleme de
Analiz
a Complex
a, Editura Tehnica, Bucuresti, 1995.
[10] M. Rosculet, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1979.
[11] W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, Mc. Graw-Hill, New York,
1964.
263
264
[12] L. Schwartz, Analyse Mathematique I, II, Hermann, Paris, 1967.

[13] O. St
an
asil
a , Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1981.
[14] D. S
tef
anescu, Analiz
a Real
a, Editura Universitatii din Bucuresti, 1990.
[15] C. Timofte, Differential Calculus, Editura Universitatii din Bucuresti, 2009.
[16] *** Analiz
a Matematic
a (Universitatea din Bucuresti), Editura Didactica si
Pedagogic
a, Bucuresti, 1980.

Elemente de Analiza Matematica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elemente de Analiza Matematica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Cotfas

Liviu Adrian Cotfas

3 Elemente de topologie. Continuitate

Functii reale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Functii vectoriale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Functii reale de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

Functii vectoriale de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Derivate partiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

Diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116

Extremele functiilor de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . 120

4.10 Teorema functiilor implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

Integrale n sensul valorii principale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156

Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

Functia a lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161

Integrala curbilinie de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163

Integrala curbilinie de al doilea tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

Formula lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184

Integrale curbilinii n plan independente de drum . . . . . . . . . . . 186

Integrale duble improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189

Multimea care nu contine niciun element, numita multimea vid