Sunteți pe pagina 1din 6

napoi la pagina curenta

Interviu:
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei de
Adriana Bittel

La 18 martie, domnul Barbu Brezianu, istoric si critic de art, poet, prozator si


traductor, mplineste 90 de ani. Pentru cei care s-au obisnuit s-l vad
strbtnd, pe orice vreme, cu mers sportiv, strzile Bucurestiului, pentru a
ajunge punctual la vernisaje, ntlniri scriitoricesti, spectacole si conferinte,
pentru cei care l ntlnesc, n zile cu polei si viscol, sau n toiul verii, pe
canicul, n redactii si edituri - vrsta distinsului domn e incredibil. Tot asa
cum greu de asociat cu nou decenii de existent este prezenta,
disponibilitatea pentru tot ce se ntmpl n jur, luciditatea si umorul
(englezesc), ngduinta pentru slbiciunile omenesti. Anacronice la acest
domn ncnttor din toate punctele de vedere snt doar politetea ca o a doua
natur, modestia, discretia si bunvointa. Acestea tin de o alt lume
romneasc, aceea a tineretii sale.
La apartamentul d-lui Barbu Brezianu se ajunge urcnd trei etaje pe
obositoarea scar de serviciu a unei vile din Piata Spaniei. Am sunat la usa lui
cu suflarea tiat. Tnrul nonagenar urc si coboar aceast scar de mai
multe ori pe zi si sustine c e un exercitiu bun, care l mentine n form.
Profesorul de matematic
Adriana Bittel: - Domnule Brezianu, o dat cu urrile afectuoase ale redactiei
noastre, v transmit si dorinta tuturor de a afla secretul tineretii dvs.
longevive.
Barbu Brezianu (rde): - Pi, n-am nici un secret si nici un merit n asta. E o
chestiune de genetic. Si de gimnastic mental. Mintea trebuie mereu
ocupat cu lucruri interesante. Snt, slav domnului, din belsug.
- Pentru mine, interesant ar fi acum s ne ntoarcem n anii adolescentei dvs.
pe cnd erati licean la "Spiru Haret". Cu cine ati fost coleg?
- Cu Dinu Noica, Arsavir Acterian, Cornel Valjan, Radu Mislea, Marcel
Avramescu - cel care semna Jonathan X. Uranus, era ezoterist si a avut o
biografie interesant -, cu Radu Sighireanu, un foarte dotat poet, a murit
tnr, de tuberculoz, fusese s se trateze si la Davos, n Elvetia, dar
degeaba...
- I-am ntlnit numele n cartea de convorbiri cu Clody Bertola, La vie en
rose...
- Da, n ultimii ani ai vietii lui a fost ndrgostit nebuneste de Clody, care e din
generatia noastr. O vzuse n Don Carlos si rmsese fascinat. O astepta la
teatru, i scria poeme...Nu stiu dac aceste poeme s-au pstrat. Era cu
adevrat un poet.
- Ca liceeni la Spiru, n anii mai mari, ce nume cunoscute azi mai erau?
- Pi, era Mircea Eliade, mai mare cu doi ani, Haig Acterian, Grigore Moisil, al
crui tat ne era profesor de istorie - marele numismat Constantin Moisil,
academician, ntemeietorul Cabinetului de numismatic al Academiei. Ne
tinea niste cursuri foarte frumoase...
- Dac am ajuns deja la profesori, cruia dintre ei i datorati cel mai mult?

Alte articole
de
Adriana Bittel
Tipreste
Cuprins Nr. 9

- Desi eram la uman, cel mai important profesor pentru mine, cel care m-a
marcat puternic a fost profesorul de matematic. Se numea Dan Barbilian.
- Cum?! Ion Barbu?
- Da. El nu era titular, a venit interimar, cnd noi eram n clasa a VII-a
modern. Doar vreo sapte-opt bieti fugisem de matematic la "modern". Si
ne-am pomenit ntr-o zi c intr n clas o persoan hirsut, cu mustti asa,
ca o foc (avea cam 30 de ani), si ncepe s ne explice si s scrie pe tabl
niste lucruri care pentru noi erau...pe chinezeste. Nu ntelegeam nimic. Pn
s vin acest interimar mustcios, avuseserm un profesor tare blajin, d-l
Focsa. Vznd pe figurile noastre nedumerirea, Dan Barbilian ne-a scos pe rnd
la tabl: am fost cu totii lamentabili, ce mai! Si cnd a vzut ct de ageamii
sntem, Dan Barbilian s-a nfuriat. A tipat la noi "snteti niste trogloditi" si a
iesit trntind usa att de tare, c s-a auzit n tot liceul. Noi am rmas foarte
speriati.
- Am citit n diverse mrturii, n agendele lui Lovinescu, de pild, c Ion Barbu
era un om dificil, c se comporta uneori bizar...
- Da, avea niste comportri asa...n zig-zag, nu stiai precis la ce s te astepti,
dar nou, dup ce l-am cunoscut mai bine, tocmai asta ne plcea. Dup ce a
plecat trntind usa, convins c sntem niste trogloditi, nu stiu de la cine a
aflat, n cancelarie, de revista noastr,Vlstarul. Stati s v-o aduc s o vedeti.
- Cine conducea revista asta literar a liceului?
- Mircea Eliade. Iar eu si colegii mei de clas eram n comitetul de redactie.
Uitati-v aici, de exemplu, n numrul 5-6 din martie-aprilie 1928 (era deja n
al IV-lea an de aparitie), cine colabora: Constantin Noica, Alexandru Elian,
Marcel Avramescu, Arsavir Acterian, B.I.Bujor, Octav Sulutiu, Al. Ciornescu,
Eugen Ionescu...
- Eugen Ionescu nu era la "Sf. Sava"?
- Ba da, si scotea, mpreun cu Mircea Grigorescu si Horia Roman, o revist si
la liceul lor, dar colabora si la Vlstarul. Am pstrat numrul sta fiindc n el
am debutat. Poeziile pe care ni le dduse Eugen, i le trimisese si lui Arghezi,
la Bilete de papagal si Arghezi, cu flerul lui extraordinar, l-a debutat oficial.
- S ne ntoarcem la Ion Barbu, dac vreti.
- Sigur c vreau. Deci, Barbilian a citit Vlstarul si a vzut c "trogloditii" snt
preocupati de literatur. La ora urmtoare, a venit n clas si ne-a spus: "Uite
cum o s facem: n-o s v mai predau matematic, v dau la fiecare o
problem s o nvtati pe dinafar, ca un papagal, pentru examen, iar la ore o
s ne ocupm de poezie. Ati citit ceva de Edgar Poe? Dar de Mallarm ati
auzit?" si a nceput s scoat din serviet volumele, c venise pregtit, si s
ne citeasc, si s ne explice. De atunci ncolo, orele cu el au fost
extraordinare. De-abia le asteptam. Citeam si comentam pe Rimbaud,
Lautramont, Valry... eram vrjiti de acest cenaclu improvizat... mi aduc
aminte c ntr-o zi Ion Barbu a venit n clas si ne-a spus s facem liniste, c
el are de scris un articol mpotriva lui Arghezi. Noi stteam n bnci si citeam
sau ne fceam lectiile la alte materii, iar el, acolo la catedr, cu musttile
zbrlite, scria. Dup o sptmn a venit cu articolul tiprit si ni l-a artat. Se
vedea c ne ndrgise. n special pe Dinu Noica, pe Radu Sighireanu si pe
mine. i artam ce scriam. El l-a sftuit pe Dinu, fiindc i s-a prut c Noica
Constantin sun urt, s semneze la debut A.C.Ion. Aceste poezii din
Vlstarul, semnate A.C.Ion, snt ale lui Dinu.
- Adolescentii aceia din clasa a VII-a de la Spiru stiau c excentricul lor
profesor e el nsusi poet?
- Sigur. Atunci, n 1927-28, era o mare efervescent a poeziei, urmream cu
sufletul la gur tot ce publicau Arghezi, Ion Barbu, Blaga (pe Bacovia nu-l

pretuiam noi la vremea aia). Si cnd ne-am pomenit c l avem pe Ion Barbu
profesor, si c, n loc de detestatele matematici, ne pred poezie, ne-am dat
seama ce mare privilegiu avem si am cutat s profitm ct mai mult.
- Dvs. n mod special, cred, fiindc poeziile pe care le-ati scris poart evident
marca lui. Presupun c ati fost primul "barbian", fiindc, dac nu m nsel, ati
debutat n volum nainte cu vreo doi ani de Dan Botta. n acest volum din
1929, Nod ars, influenta lui Ion Barbu era att de vizibil, nct malitiosul
Serban Cioculescu v-a numit Ion Barbu Brezianu.
- Era totusi o apreciere plin de simpatie. Dar mai bine v spun cum a aprut
acest prim volum al meu. Exact n urm cu sapte decenii, de ziua mea, cnd
mplineam 20 de ani, m-am trezit c vin la mine Ionel Jianu, Titel
Comarnescu, Dinu Noica si Arsavir, cu un pachet voluminos. Am crezut c e
un tort. "Ce-i acolo? - i-am ntrebat. "Pi, deschide-l si uit-te", mi-au spus si
vedeam pe fetele lor c trebuie s fie o grozav surpriz. Dar la asa ceva, nu
m-am asteptat: cnd am desfcut ambalajul, am vzut un teanc de crti pe
care era tiprit numele meu si titlul Nod ars. Si prietenii mei, care strnseser
bani s-mi tipreasc volumul de debut (machetat frumos de sora lui Ionel
Jianu, o arhitect, si tras n cteva sute de exemplare), s-au nghesuit rznd
n jurul meu si mi-au cerut s le scriu dedicatii. A fost cel mai frumos, mai
emotionant cadou pe care l-am primit vreodat! Pe vremea aia, n 1929,
Ionel Jianu si Petru Comarnescu fcuser o editur si scoteau si o revist
foarte bun, Actiune si reactiune, subintitulat "Caiete semestriale de sintez
national n cadrul secolului XX". Aprea la Institutul de Arte Grafice Vremea.
Stati s v-o art. E o raritate, numai cteva numere au aprut, fiindc Ionel
Jianu o finanta, cu banii d-lui Stark, tatl lui, un om de bune afaceri.
Receptie n cinstea
lui Mateiu
- Rsfoind-o, vd c e scris toat de Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Mihail
Polihroniade si C. Noica. Numai acesta din urm v fusese coleg la scoal. Cu
ceilalti cum v-ati mprietenit?
- Deja terminasem liceul, n 1928, si intrasem student la Drept (am fost si
sef de cabinet la Interne, un timp, uite aveti aici o fotografie cu mine n
ilustra companie a unor oameni politici). Arsavir, Dinu Noica si cu mine, desi
ceva mai mici ca vrst, fuseserm integrati n grupul, coagulat de Mircea
Eliade, al "tinerei generatii", din care fceau parte Mircea Vulcnescu, Petru
Comarnescu, Ionel Jianu, Mihail Sebastian, Polihroniade, Haig - fratele lui
Arsavir, Dan Botta... - toti erau sub 30 de ani. Cum ne-am mprietenit? La
sfrsitul lui 1928, Petru Comarnescu preluase conducerea paginii a doua,
pagina cultural, a ziarului popular de informatii Ultima or, ce aprea sub
directia unei admirabile doamne, pe nedrept uitat, Mihaela Catargi. n epoca
aceea - poate stiti - era un lucru superb, care, din pcate, azi nu se mai
poart: cotidianele aveau, zilnic, o pagin ntreag de cultur care oglindea
sub toate aspectele evenimentele literare si artistice din tar si din lume. Cnd
i s-a ncredintat aceast pagin a doua la Ultima or, Comarnescu a chemat
s-l ajute la redactarea ei trei proaspt bacalaureati, cu ucenicia fcut la
Vlstarul, pe Noica, pe Arsavir si pe mine, dndu-ne deplin libertate de
actiune. S v art o poz la care tin n mod special: vedeti, aici sntem Noica
si cu mine, artnd pagina ntreag pe care Ultima or o consacrase
romanului de curnd aprut al lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche.
- Deci era n primvara lui 1929. Profesorul vostru Ion Barbu, care putuse
cunoaste romanul din paginile Gndirii n ^26 si ^28, a avut vreun rol n
entuziasmul vostru pentru Mateiu?
- A avut si el, dar initiativa apartinuse lui Comarnescu. Pn atunci, cartea nu
strnise mare vlv, iar noi, publicnd o pagin mare de ziar, pe care erau
alturate comentariile elogioase ale lui Ion Barbu, Bucuta, Noica, Arsavir si al
meu - i-am dat proportii de eveniment. Mateiu Caragiale nsusi a fost uluit,
nu se astepta la un asemenea omagiu.

- Stiu c omagiul nu s-a oprit la att. Din volumul consacrat lui Ionel Jianu la
85 de ani, am aflat c grupul vostru a dat o petrecere n cinstea lui Mateiu
Caragiale.
- Aaa, da, o mare receptie, acas la Petru Comarnescu, pe strada Icoanei.
Apropo, ar trebui pus o plac pe casa aceea. Fiindc acolo, pe Icoanei, si la
Ionel Jianu acas, pe strada Grigore Alexandrescu, se fceau plcutele
reuniuni serale, la care veneau Eliade, Vulcnescu, Sebastian, Haig si Arsavir,
Noica, Polihroniade, Dan Botta, Ion Cantacuzino, Aurel Brosteanu, venea si
Ion Barbu...
- Povestiti-mi cum a fost receptia din Icoanei. Avea Petru Comarnescu o cas
att de spatioas?
- Nu, am stat n grdin, era vreme frumoas, n luna mai, pe 10 mai. mi
aduc aminte acea zi, fiindc am imortalizat-o, n calitate de fotograf. Pozele
originale nu le mai am, le-am dat la revista Ramuri n 1986 si nu le-am mai
vzut napoi, v pot arta doar reproduceri.
-Cum era Mateiu, cum s-a purtat n acea mprejurare?
- Spre marea noastr dezamgire - erau acolo Eliade, Sebastian, Acterienii,
Noica, Polihroniade si altii - Mateiu Caragiale a fost extrem de rezervat. A
venit singur, foarte punctual la five o^clock, mbrcat quatre pingles, dar
taciturn si teapn, abia puteai s scoti un cuvnt de la el. Noi eram
exuberanti, Titel Comarnescu si Ionel Jianu erau niste animatori
extraordinari, plini de spirit, n schimb oaspetele nostru de onoare sttea
solemn si nchistat, nu prea deloc s se bucure sau s se distreze. Poate era
intimidat, nu stiu. n jurnalul lui, acea srbtorire e consemnat ntr-o
singur fraz neutr. Att.
- S revenim la studentie. I-ati mai prins n facultate pe Sebastian, pe Jianu?
- Nu. Ei erau deja avocati, adic intraser ca secretari n birourile de
avocatur ale unor maestri, asa se ncepea cariera. Sebastian cred c era la
Sasa Roman. Aaa, mi aduc aminte c ei doi, Jianu si Sebastian, au pledat
mpreun ntr-un proces al lui Mircea Vulcnescu (fiindc a venit vorba, eu
cred c, mai mult dect Mircea Eliade, adevratul luceafr al generatiei ^30 si
cel mai nzestrat dintre toti a fost Mircea Vulcnescu). Uite cum a fost cu
procesul: era un poet care pe urm s-a clugrit, Sandu Tudor, si acesta
publicase n ziarul Credinta niste calomnii oribile la adresa lui Comarnescu.
Mircea Vulcnescu, bun prieten al celui calomniat, s-a dus la redactia ziarului,
l-a luat de guler pe Sandu Tudor, i-a spus "cum de-ti permiti asemenea
murdrii?" si l-a plmuit. Cum scena se petrecea cu martori, Sandu Tudor a
depus plngere la Parchet. Sebastian si Ionel Jianu au fost aprtorii lui Mircea
Vulcnescu si au cstigat procesul, iar noi ne-am bucurat, fiindc Sandu Tudor
era ca Vadim Tudor acum, extremist agresiv.
- n timpul studiilor ati continuat s publicati poezii si articole?
- Da, dar am intrat n conflict cu tata, pe care l chema tot Barbu Brezianu si
era consilier la Curtea de Casatie, un rang juridic nalt. Colegii lui l tachinau,
rdeau de el: "Bine, Barbule, ce-ai vrut s spui cu poezia aia, ce te-a apucat,
te stiam om serios", si el se necjea, asa c am nceput s semnez Barbu B.
Brezianu, ca s evit confuziile. Uitati, de exemplu aici, un numr din Ultima
or, din 2 martie 1929. Vedeti? Semntura mea cu B. la mijloc. Initiativa
paginii acesteia i apartinuse tot lui Comarnescu.
Aflase el c mai trieste, complet uitat si paralizat din 1915 n urma
atentatului unui nebun, Alexandru Davilla. Si ne-a trimis la el. Bietul Davilla
sttea pe lng Sanatoriul Antoniu, pe Soseaua Kiseleff. L-am gsit acolo,
imobilizat ntr-un fotoliu, si a fost att de emotionat c si mai adusese cineva
aminte de el...
- Era tare btrn?

- La cei 20 de ani ai mei, sigur c mi s-a prut btrn, avea vreo 67-68 de
ani. acum cred c nu era chiar btrn. Fusese ns uitat de toat lumea. Si
noi i-am consacrat pagina a doua ntreag, l-am adus din nou n circuit, iar
urmarea a fost c n acelasi an i s-a dat Premiul National.
Idealuri si ideologii
- Dup ce ati terminat facultatea ati profesat ca avocat? - Nu. Ca magistrat.
Am fcut cariera asta ca s-i fac plcere tatii, la rndul lui fiu de magistrat. O
traditie de familie. Si am lucrat n magistratur pn la prima epurare fcut
de comunisti, cnd era Lucretiu Ptrscanu ministrul Justitiei. Atunci m-au
dat afar si m-au trimis la o fabric de srm, pe un post mrunt de contabil.
Tipul de matematic pe care-l nvtasem eu de la Ion Barbu nu m ajuta
deloc s m descurc printre cifre, dar n-am stat mult la fabrica de srm
fiindc am fost arestat si vrt la... srm ghimpat.
- Ati fost si la Canal, la Midia. Vreti s-mi povestiti?
- Nu. Despre asta nu vreau s-mi amintesc acum. Mai bine s trecem din nou
canalul napoi, n tinerete. Stiti ce era gruparea Forum? Ea a fost coagulat n
1931, de Ionel Jianu, dup ce Comarnescu se ntorsese din America. Ei doi
nchiriaser - pe datorie - sala de la Fundatia Carol si initiaser un ciclu de
conferinte, sub genericul Explicatia timpului nostru. Prelegerile erau foarte
interesante, se puneau fat n fat, pro si contra, pozitii diferite si lumea a
prins de veste si a nceput s vin buluc, sala era nencptoare. Cum se
pltea intrare, cei doi si-au achitat datoria, ba chiar le mai si rmnea ceva.
Conferentiau Eliade, Vulcnescu, Noica, Sebastian, Cioculescu, Polihroniade,
Ion Cantacuzino, Belu Zilber, Ion Clugru, binenteles Comarnescu si nc
altii, pe subiecte diverse, de la Lenin, Proust si Tagore la Charlot. Era o
deschidere extraordinar spre civilizatia occidental si nu numai.Un
militantism intelectual de informare a ignorantilor, care, atunci, doreau s se
instruiasc ascultndu-i pe cei mai avizati. Dup ce se termina conferinta,
grupul nostru se refugia la cafeneaua "Corso" si acolo discutiile continuau
pn trziu, adesea foarte aprinse.
- Cum s-a desprins din Forum gruparea Criterion? Era deja o polarizare
ideologic?
- La nceput, prin ^32, prin toamn, cnd s-a format Criterionul, nc nu
ncepuser "ideologiile s nlocuiasc idealurile", cum spunea Jianu, care a
fost foarte afectat de aceast "trdare". Abia prin ^35 s-a produs
radicalizarea, dar prietenia noastr s-a mentinut, n ciuda optiunilor diferite.
- Cu toat aceast desprtire ideologic, prietenia a continuat?! Adic Eugen
Ionescu, Comarnescu, Sebastian, Belu Zilber, dvs. aveati aceleasi relatii ca
nainte cu Noica, Eliade, Polihroniade, Haig Acterian s.c.l.?
- Ei bine, da. Prietenia rmsese intact. Fiindc erau oameni de calitate
intelectual si sufleteasc nalt. Se contraziceau la snge, se schimbau
nflcrate argumente pro si contra, dar tineau unii la altii, nu se puteau ur.
De pild, Eugen Ionescu - atunci cnd l-a vzut pe Arsavir, cel mai bun
prieten al lui, pe Noica, pe Eliade devenind partizanii unei dictaturi legionare l-a durut enorm. Eu, ca magistrat, eram neutru, n-aveam voie s m implic
politic, dar si pe mine m ndurera s vd oameni la care tineam mult gresind
grav. V puteti nchipui ce strngere de inim am avut cnd l-am vzut pe Ion
Barbu n cmasa verde, el, cu o minte att de...
- De ce credeti c oameni att de destepti au ales tocmai extrema dreapt?
- Cum s v spun? A fost ca o molim. La nceput ideologia asta putea fi
atrgtoare, prea o aspiratie moral curat, dar apoi, cnd a luat o turnur
criminal, trebuiau s se dezmeticeasc. A fost o dram optiunea lor, orbirea
lor, dar, v repet, relatiile afective dintre membrii generatiei erau mai
puternice dect ceea ce i desprtea. Prietenia lui Jianu cu Eliade, a lui Arsavir
cu Eugen Ionescu, a lui Noica si Comarnescu, a durat toat viata lor.

- Privind n urm veacul sta aproape ntreg pe care l-ati trit, cum v vedeti
drumul prin el?
- Eu cred c snt un om norocos: am fcut parte dintr-o generatie
extraordinar, care a lsat ceva n cultura romn si a dat culturii universale
mai multe nume romnesti dect toate celelalte veacuri la un loc. Am trit
alturi de prietenii mei multe momente privilegiate si ntre noi a existat o
frumoas solidaritate, niciodat concurent meschin. Din aceast "generatie
de la 1930", eu m consider cel mai slab, cel mai putin nzestrat. Si tocmai
mie mi-a dat Dumnezeu zile s le supravietuiesc tuturor. M simt asa... ca un
netrebnic.
- Domnule Brezianu, pentru cine v cunoaste bibliografia - mai ales
contributiile de istoria artei, cele de specialist n opera lui Brncusi, traducerea
monumental a Kalevalei si a attor altor crti, articolele risipite n sute de
publicatii - modestia aceasta pare exagerat. Cred c trebuie totusi s
adugati neaprat bibliografiei dvs. si o carte de memorii. N-ati fi tentat s
evocati, eventual n cadrul unor convorbiri nregistrate, personalitti ale
culturii romne pe care le-ati cunoscut bine?
- Ba da, mi-ar plcea s m las descusut, mai ales de dvs., doamn.

Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara