Obiectul contabilitatii si sfera sa de actiune (domeniul de aplicare)

1 Obiectul contabilitatii
Dictionarul explicativ al limbii romane atribuie conceptului de obiect intelesul de
element sau materie asupra careia este indreptata gandirea, activitatea intelectuala a omului,
continut asupra caruia este indreptata cunoasterea.
Obiectul propriu unei stiinte inseamna o categorie de fapte, un anumit grup de
fenomene, de care se ocupa numai stiinta respectiva si pe care le interpreteaza dintr-un anumit
unghi de vedere, stabilind raporturi invariabile intre fenomene si cauzele care le-au produs, intrun cadru de categorii specifice.
Valorile economice, mai precis, existenta si miscarea acestora s-au constituit in materie
de studiu pentru contabilitate odata cu procesul de conturare a ei ca un domeniu specializat.
Specific studiului realizat de contabilitate asupra valorilor economice este faptul ca
acesta se face avand in vedere ca valorile economice sunt autonomizate pe persoane fizice sau
juridice, adica sunt separate patrimonial. Produs al unei activitati practice si teoretice
indelungate, contabilitatea s-a afirmat ca sistem de cunoastere si gestiune a resurselor
economice ale societatii separate pe unitati patrimoniale. [1]

Patrimoniul concept juridic reprezinta drepturile si obligatiile cu valoare

economica ale unei persoane fizice sau juridice (titular de patrimoniu, entitate patrimoniala).
Daca la aceasta definitie adaugam si bunurile economice ca obiecte de drepturi si
obligatiiobtinem ceea ce constituie patrimoniul economico-juridic (patrimoniul contabil). In
aceasta din urma ipostaza, patrimoniu reprezinta, pentru reprezentantii teoriei juridicoeconomica-patrimonialista, obiect al contabilitatii, mai precis continutul acestuia.

Ecuatia contabila a patrimoniului definit ca mai sus este urmatoarea:

BUNURI ECONOMICE

DREPTURI SI OBLIGATII
=

ca obiecte de drepturi si obligatii

cu

valoare economica

(a) Bunurile economice constituie substanta materiala a patrimoniului. Ele se identifica

cu mijloacele de actiune ale unei entitati, fiind concretizate, dupa caz, ca elemente sub forma de
terenuri, constructii, masini, utilaje, instalatii de lucru, mijloace de transport, stocuri de materii
prime si materiale consumabile, produse, disponibilitati banesti si alte elemente de avere.
Din punct de vedere existential, bunurile economice se delimiteaza sub forma:
1. corporala (bunuri materiale);
2. necorporala (creante, valori in curs de incasare, brevete, concesiuni, marci etc.).
Un alt criteriu clasifica bunurile economice in:
1. bunuri materiale;
2. servicii;
3. informatii.
(b) Drepturile si obligatiile cu valoare economica exprima raporturile de proprietate in
cadrul carora se procura si se gestioneaza bunurile de catre titularul de patrimoniu. Astfel, in
cazul in care bunurile sunt asigurate (procurate) de catre titularul de patrimoniu in calitatea sa de
proprietar, avem de-a face cu drepturi, iar in situatia in care bunurile sunt asigurate de terti in
raport cu titularul de patrimoniu avem de-a face cu obligatii.
In cazul drepturilor, titularul de patrimoniu nu trebuie sa acorde nici un echivalent
valoric pentru bunurile aflate in folosinta si posesiunea sa. In schimb, in cazul obligatiilor,
pentru bunurile componente ale patrimoniului titularul trebuie sa dea un echivalent valoric sau
sa indeplineasca o anumita prestatie.

Pentru reprezentantii teoriei economico-juridice, drept obiect al contabilitatii

sunt valorile economice, respectiv miscarea acestora, patrimoniul reprezentand, de aceasta
data, modalitatea in care apar organizate valorile economice, deci, sfera de actiune a
contabilitatii sau, altfel spus,perimetrul contabil.
Din punct de vedere economic, patrimoniul delimiteaza resursele ca origine a valorilor
economice ale unei entitati, pe de o parte, si utilizarileacelorasi valori economice, pe de alta
parte.
Schematic, aceasta conceptie se prezinta astfel:

Ecuatia contabila, in acest caz, are forma de mai jos:

RESURSE

UTILIZARI (MIJLOACE)
=
(destinatia valorilor economice)

(originea valorilor economice)

(a) Resursele au in principal o determinare financiara, ele reprezentand sursele sau izvoarele
de finantare (provenienta valorilor) susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare
data. Analizate prin prisma unei entitati patrimoniale, resursele pot fi:
a) proprii - asigurate de proprietar;
b) atrase (straine) - furnizate de terte persoane;
c) resurse rezultat - sub forma profitului realizat la inchiderea exercitiului financiar.
(b) Utilizarile definesc modul de intrebuintare a valorilor in cadrul activitatilor desfasurate
de entitatea patrimoniala. Ele sunt grupate in:
a) utilizari permanente (stabile) - bunuri de folosinta indelungata, mai mare de un an;
b) utilizari temporare (curente);
c) utilizari rezultat - sub forma de pierdere generata de o activitate nerentabila.
Categoria de resurse economice este tot mai frecvent utilizata in prezentarea si explicarea mecanismului
contabil, dar orice resursa atrasa in circuitul economic in masura in care este investita si folosita devine capital sau
daca reprezinta obiect de drepturi si obligatii se intelege ca este obiect al patrimoniului.

Prezenta celor doua conceptii, juridica si economica, respectiv patrimoniu si valori

economice in fundamentarea obiectului contabilitatii ridica problema optiunii pentru una sau
cealalta, fara a exclude si varianta concilierii lor. Raspunsul categoric in acest sens este cel
al concilierii pentru ca informatia produsa si furnizata de contabilitate nu poate fi relevanta
(pertinenta) si credibila (libera de erori si deformari) decat in conditiile in care reflecta substanta
economica a elementelor si tranzactiilor si nu doar forma lor juridica.
Asa cum apreciaza profesorii Oprea Calin si Mihai Ristea demersul care raspunde la
aceasta cerinta este cel al discutarii si prezentarii simultan a patrimoniului prin prisma
juridicului si a economicului. [2]
Ecuatia aplicabila acestui caz este:
BUNURI ECONOMICE

DREPTURI SI OBLIGATII

(ca obiecte de drepturi si obligatii)

(cu valoare economica)

sau

sau

UTILIZARILE

RESURSELE

valorilor economice

(ca origine a valorilor economice)

Alternative in definirea obiectului contabilitatii: Optiunea pentru

patrimoniu definita atat in sens juridic cat si economic nu exclude si o alta
realitate, aceea ca in teoria si practica contabila, prin conjunctie si disjunctie, cu
structura de patrimoniu, se utilizeaza si alte categorii cum sunt cele de avere si
de capital. Totusi, ele nu sunt retinute, date fiind limitele conceptuale pe care le
prezinta. Asa incat optiunea pentru patrimoniu definit simultan in sens juridic si
economic in fundamentarea obiectului contabilitatii ramane singura valabila,
aceasta cu atat mai mult cu cat prin geneza sa contabilitatea a aparut din
nevoia de a raspunde in planul cunoasterii si al gestiunii la problema
gospodaririi, conservarii si dezvoltarii patrimoniului. Trebuie mentionat ca nu
orice patrimoniu se delimiteaza si formeaza obiect de studiu al contabilitatii. El
devine obiect al reprezentarii contabile numai in masura in care valorile
economice separate patrimonial sunt investite, adica folosite in activitatea
economica pentru obtinerea de bunuri si servicii supuse tranzactiilor de
vanzare-cumparare sau in activitatile administrative si cele social-culturale, prin
care se satisfac nevoi concrete si rationale ale societatii.
*
*

In contabilitate, cele doua concepte - juridic si economic - sunt conciliate prin notiunile de activ si pasiv,
ecuatia fiind:
ACTIV = PASIV

ACTIVUL

in sens juridic, reprezinta bunurile economice ca obiecte de drepturi si

obligatii;
in sens economic, reprezinta utilizarile de resurse controlate la timpul
prezent de catre o entitate care provin din evenimente petrecute la timpul
trecut si de la care se asteapta sa genereze beneficii (avantaje economice) la
timpul viitor pentru intreprindere.

PASIVUL

in sens juridic, reprezinta drepturile si obligatiile cu valoare economica;

in sens economic, reprezinta pasivul cuprinde datoriile si capitalul
propriu.
Datoriile ca elemente componente ale pasivului reprezinta obligatii
la timpul prezent care provin din evenimente petrecute la timpul trecut si
care prin decontarea lor se asteapta sa rezulte o iesire de resurse ce
incorporeaza beneficii (avantaje economice).
Capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al actionarilor in
activele unei intreprinderi, dupa deducerea datoriilor sale.

Identificarea si definirea obiectului de studiu al contabilitatii constituie eterna intrebare a universitarilor

contabili. Nici astazi in lumea academica nu exista o acceptare unanima a unui obiect de studiu al
contabilitatii. [3]

In ce ne priveste, alaturandu-ne profesorului Rusalim Petris, definim obiectul

contabilitatii ca fiind ansamblul miscarilor de valori, exprimabile in bani, dintr-un perimetru
de mica sau mare intindere (regie autonoma societate comerciala, institutie publica, societate
bancara etc.) precum si raporturile economico-juridice in care unitatea patrimoniala este parte
si care genereaza decontari banesti; calculele contabilitatii reflecta deodata miscarea si
transformarea mijloacelor, precum si resursele in ordinea lor de formare si dupa destinatia lor
in procesul de reproductie.

2 Sfera de actiune a contabilitatii entitatea patrimoniala

(contabila)
Definirea obiectului contabilitatii presupune ca pe langa identificarea continutului sau, sa
se stabileasca si campul sau de actiune sau sfera de cuprindere. Perimetrul contabil este
cunoscut sub denumirea de entitate patrimoniala sau entitate contabila.
In mod concret se delimiteaza ca entitati patrimoniale, deci se cuprind in sfera de
actiune a obiectului contabilitatii:
regii autonome,

 societati comerciale,
institutiile publice,
unitatile cooperatiste,
asociatiile si celelalte persoane fizice si juridice care desfasoara activitati
comerciale.
Toate aceste entitati gestioneaza valori economice in scopul realizarii unor activitati
productive, de circulatie a marfurilor si titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni, cambii etc.) , de
prestatii servicii si alte operatii utile din punct de vedere social.
Entitatile patrimoniale se pot clasifica conform schemei de mai jos:
ENTITATI PAT
RIMONIALE

a)
organizat
ii (avand
personali
tate
juridica)
si unele
subunitat
i ale
acestora

organizatii cu
cop lucrativ

s
societati
comerciale

institute
nationale de
cercetare dezvoltare
intrep
rinder
i
(agent
i
econo
mici)

societati
cooperatiste

societati
nationale /
companii
nationale /
regii
autonome

asociatii
familiale cu
scop lucrativ

institu
tii de
credit
si alte
institu
tii

- institutii de
credit (banci;
institutii
financiar
nebancare)

- societatile
de asigurarereasigurare
autorizate,
reglementate
si
supravegheat
e de Comisia
de
Supravegher
e
a
Asigurarilor

financ
iare

entitatile
autorizate,
reglementate
si
supravegheat
e de Comisia
de
Supravegher
e
a
Sistemului
de
Pensii
Private

entitatile
autorizate,
reglementate
si
supravegheat
e de Comisia
Nationala a
Valorilor
Mobiliare

- organizatii fara
scop lucrativ
(organizatii nonprofit)

- institutii
publice (unitati bugetare)

- persoane
juridice fara

asoci
atii

funda
tii

sindic
ate
scop
patrimonial

unitat
i de
cult

- alte
organ
izatii
obste
sti

b)
anumite
persoane
fizice

- persoane fizice care desfasoara activitati

producatoare de venituri

Avand in vedere alte criterii, entitatile contabile se mai pot clasifica astfel:
In raport de forma de proprietate asupra capitalului, entitatile pot fi:
a) proprietate de stat;
b) proprietate privata
-

intreprinderile proprietate sociala (societati comerciale) - se constituie prin

aportul sau investitia de capital a 2 sau mai multor persoane;

intreprinderile personale - o singura persoana participa cu intregul capital,

conduce direct si raspunde cu intreaga avere pentru obligatiile asumate.

Dupa obiectul activitatii lor, societatile comerciale pot fi:

- de productie de bunuri;
- de circulatie a marfurilor;

- de constructii-montaj;
- exploatari miniere de tot felul;
- de comert;
- de prestari de servicii in domeniul financiar-bancar:
- de prestari de servicii in transporturi si asigurari;
- de prestari de servicii diverse.
In raport de forma de constituire si functionare, societatile comerciale pot fi:
- societati in nume colectiv ( S.N.C);
- societati in comandita simpla (S.C.S);
- societati in comandita pe actiuni (S.C.A);
- societati pe actiuni (S.A);
- societati cu raspundere limitata (S.R.L).
Toate aceste entitati gestioneaza valori economice in scopul realizarii unor activitati
productive, de circulatie a marfurilor si titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni, cambii etc.), de
prestatii servicii si alte operatii utile din punct de vedere social.
Concluzionand, patrimoniul ca forma in care sunt organizate valorile economice supuse
reprezentarii contabile sub cele doua aspecte destinatia si provenienta (originea) lor, constituie
pentru contabilitate, sfera de actiune a acesteia, adica perimetrul contabil, contabilitatea fiind
grefata pe un patrimoniu.

[1] Oprea Calin, Mihai Ristea Bazele contabilitatii, Editura GENICOD, 2002, pag. 5
[2] Oprea Calin, Mihai Ristea - Bazele contabilitatii Editura National 2000
[3] Ion Ionascu Dinamica doctrinelor contabilitatii contemporane , Editura Economica, 2003, pag, 51