Sunteți pe pagina 1din 6

CURS 6

Sinteza proteinelor

Este activitatea fundamentala a fiecarei celule din organism


2 etape principale: transcriptia si translatia
Este un proces care se desfasoara intr-un singur sens si constituie dogma biologiei
moleculare. Transcriptia se poate desfasura in sens inviers.
Fluxul informatiei genetice se realizeaza in mai multe etapa si fiecare dintre ele are
un element central:
1) Transferul informatiei genetice din ADN in citoplasma se realizaeaza pe baza
sintezei ARNului mesager
2) Formarea nisei polizom la nivelul careia are loc asamblarea specifica a
aminoacizilor. Aceste lanturi polipeptidice care sunt etapa de baza a sintezei
proteinelor sunt prelucrate in forme speciale pt edificarea unei proteine.
3) Materializarea informatiei genetice sub forma de proteine, enzime,
imunoglobuline iar in final are loc edificarea caracterelor anatomo-structurale
(fenotipul individual).
Teoria semantica a fluxului informatiei genetice: fiecare dintre moleculele care
intervin in sinteza proteinelor poate fi clasificata in (ralizeaza o clasficiare a
moleculelor informationale in functie de gradul semnificatiei genetice si
participarea la edificarea caracterului
1)
2)
3)
4)

Semantida primara reprezentata de ADNul cromozomial


Semantida secundara ARNul celular
Semantida tertiara proteine
Moleculele episemantice glucidele si lipidele care sunt clasificate separat
datorita faptului ca prdusul lor final nu exprima in totalitate informatia
obtinuta din primele trei tipuri de semantide. Ele necesita o prelucrare care
se realizeaza sub controlul altor enzime.
Codul genetic

Codul genetic este determinat de ordinea bazelor azotate in structura primara a


ADNului. Simbolurile folosite A,G,C,T/C formeaza o tripleta prin intermediul careia
fiecare aminoacid esential este codficat genetic.
Primii care au introdus notiunea de codon watson si crick (1961)
Initial s-a crezut ca unitatea de functie este reprezentata printr-un singur nucleotid.
Lucrul acesta nu era suficient ca sa realizeze codificarea celor 20 de aminoacizi.
Ulterior s-a considerat ca codul genetic este biunivoc (format din 2 baze azotate),
de asemenea insuficient.

Nirenberg si matthaei (1961) au demonstrat ca, dimensional, codonul este


triunivoc, iar fiecare aminoacid este codificat de o tripleta succesiunea a 3
nucleotide adiacente astfel nr combinatiilor posibile este 4^3 => total de 64 de
codoni care acopera si depaseste nr aminoacizilor.
Codonul initiator AUG codifica metionina.
Codonii stop UAA, UAG, UGA care sunt codonii stop /nonsens/terminatori.
Principalele caracteristici ale codului genetic:
1) Unitatea de functie a codului genetic este codonul 3 nucleotide si codifica
specific un aminoacid.
2) Codul genetic este degenerat un aminoacid poate fi codificat de catre mai
multi codoni. Cei mai multi codoni (6) sunt atribuiti leucinei si argininei iar
cei mai putini (1) metioninei- aa. Start. Codonii care codifica acelasi
aminoacid se numesc codoni sinonimi. Degenerarea este favorabila in
situatiile in care se produce o mutatie punctiforma dar care nu modifica
aminoacidul acestea sunt mutatiile silentioase sau izosemantice.
3) Codul genetic din structura ADN este recunoscut in structura ARNului pe baza
complementaritatii intre bazele azotate.
4) Codul genetic nu este ambiguu. Un codon dat recunoaste un singur tip de
aminoacid.
5) Codificarea in codul genetic este inepuizabila
6) Mesajele genetice au semne de punctuatie start/stop.
Exista si codoni start alternativi numai la procariote la eucariote un singur
codon start.
7) Intre codoni nu exista semne de separare sau virgule citirea mesajului se
realizeaza in flux continuu. Codul genetic nu accepta suprapunerea
respectiv fiecare codon are bazele sale proprii care nu participa la formarea
altui codon.
8) Codul genetic este universal
9) Codul genetic poate fi modificat prin mutatie. Principalele tipuri de mutatii
care se produc asupra unui singur codon sunt insertia repetitiva substitutia
sau deletia
10)
Aparitia unor noi aminoacizi (de sinteza ~40). Teoria lui murakami si
sisido au emis teoria codonului format din 4-5 baze azotate. Steven Benner a
construit al 65-lea codon functional (in vivo).

Transcriptia si translatia
a)Transcriptia informatiei genetice de la ADN la moleculele de ARNm.
b)Translatia/ traductia de la ARNm la lalt polipeptidic.
Transcriptia are loc in 3 etape: initierea, elongatia si terminarea.

Transcriptia vizeaza numai anumite portiuni ale ADNului, se produce ori de cate ori
este necesara.
Enzima capabila sa sintetizeze ARN se numeste ARN polimeraza. Pentru a functiona
are nevoie de:
1) AND dublu catenar
2) Cele 4 ribunucleotide 5 trifosforilate NTP (ATP,GTP,CTP,UTP)
3) Ioni de magneziu.

Comparatie intre ARN-pol si ADN-pol


Asemanari sensul sintezei este acelasi de la 5 la 3. Necesita o matrita, 4
nucleotide si Mg2+.
Diferente ARN-pol nu are nevoie de primer pt a initia sinteza. ARN-pol face
eroari mai multe decat ADN-pol (1/10.000 de baze)
Eucariote fiecare tip de ARN este transcris de catre un tip diferit de ARN-pol.
1) ARN-pol 1 ARN ribozomal 45S
2) ARN-pol 2 cea mai intensa activitate codifica sinteza ARNm si a ADNsn.
3) ARN-pol 3 codifica sinteza ARNului de transfer, ARN5s, si alte varietati de
ARNsn.
Faza de initiere a transcriptiei:
Incepe cu o secventa particulara de AND numita situs promotor, unde se ataseaza
enzima ARN-pol. Sinteza ARNului se realizeaza in directia 5 la 3 iar citirea matritei
de AND se face in directia 3 la 5.
Catena matrita este numita catena antisens (3 -5)
Catena nonmatrita este catena sens cu directia (5-3) si este catena utilizata de
obicei pt descrierea secventelor. Vom folosi exemplul ARN pol de la E.coli si care
este alcatuita din 6 subunitati polipeptidice:
2 subunitati alfa, 1 beta, 1 beta prim, 1 omega, 1 sigma.
Subunitatea sigma este foarte importanta ARN-pol deoarece asigura legarea ARNpol la promotor.
Structura promotorului la procariote: este formata din 2 casete caseta -35 =
regiunea de recunoastere situata in pozitia -35 pb (Este mai sus decat situsul initial
de transcriptie). Are o structura specifica TTGACA si aici se ataseaza initial ARN-pol.
Dupa care ARN-pol paraseste aceasta caseta si se ataseaza la caseta PRIBNOW
BOX(PB) cu structura cunoscuta TATAAT. Aceasta a 2a caseta este situata in pozitia
-10 pb. Fata de situsul initial de transcriptie.

Complexul de elongare este format din ARNpol(fara subunitatea sigma), ADN


matrita, ARN in crestere si topoizomerazele care au rolul de a reface structura de
dublu helix.
Etapa de terminare a transcriptiei: se realizeaza prin 2 mecanisme: Un mecanism ro
dependent si unul ro independent.
Mecanismul ro dependent este initiat de intalnirea ARN-pol si o zona bogata in
perechile GC care au rolul de a incetini transcriptia. Proteina Ro are suficient timp pt
a a junge la ARN pol si pt a disocia ARNul de ADN
Mecanismul ro independent se bazeaza pe existenta unor situsuri terminale bogate
in secvente GC si care genereaza o structura ARN in ac de par care distruge
legaturile spatiale intre ARN si ARNpol. Astfel se produce disocierea complexului de
elongare si sfarsitul acestei etape. Tot in aceasta etapa este adaugata o secv de
poliuracil la capatul 3 al ARNm care are rolul de a-l proteja de actiunea de actiunea
nucleazelor.

Transcriptia la eucariote: - avem 3 ARNpol diferita, in vreme ce procariotele au decat


una
Eucariotele nu sintetizeaza ARNm policistronic ( nu sintetizeaza pe acelasi ARNm)
ARNm trebuie sa fie prelucrat inainte de sinteza proteica.
Aceste ARNpol au nevoie si de anumiti factori de transcriptie care recunosc specific
secventele promotorilor si initiaza transcriptia.
Caseta hogness ( TATA box) aceasta se gaseste in pozitia -25 fata de situsul
initial de transcriptie, loc unde se ataseaza acei factori proteici. Are secventa de
consens TATAAA 5-3. Are in amonte in in aval secvente GC.
Primul factor de transcriptie care se ataseaza este factorul de transcriptie 2D
cunoscut sub denumirea proteina TATA, deoarece recunoaste aceasta secventa de
consens. Dupa atasarea proteinei TATA are loc atasarea factorului de transcriptie 2A,
2D, ARNpol si factorul 2E.
Caseta CAAT situata in amonte fata de situsul initial de transcriptie la pozitia -80 pb.
Aceasta caseta CAAT este inconjurata in amonte si in aval de casete GC. Mutatiile in
CAAT reduc nivelul transcriptiei de la promotor in aval
Mutatiile in caseta TATA in principal altereaza situsul initial de transcriptie.
In reglarea sintezei proteice au rol si secventele enhancer care au rolul de a
stimula rata transcriptiei. Ele sunt situate dupa pozitia -120 fata de situsul initial de
transcriptiei.
ARNm trebuie prelucrat. Transformarea ARN premesager la adult se numeste
maturare si este un proces care se desfasoara in 2 etape: una dintre acestea este
modificarea capetelor cu rol de crestere a stabilitatii in potriva degradarii prin

endonucleaze. Facilitarea transportului in citoplasma si recunoasterea si fixarea la


subunitatea mica ribozomala. Celalalt este procesul de prelucrare a capetelor si
matisare
Procesul de prelucrare a capetelor: are loc prelucrarea capatului 5 care consta in
adaugarea la codonul initiator AUG a unui nucleotid 7-metilguanilat care se numeste
cap. Rolul acestei bonete este de atasare a ribozomilor exclusiv la acest codon
start. In momentul in care transcriptia se termina la capatul 3 se ataseaza o serie
de 50 pana la 250 de nucleotide cu adenina numita coada poli-A.
Rolul acestei cozi este de a transporta ARNm in afara nucleului si de a-l stabiliza
impotriva degradarii din citoplasma. Etapa urmatoare este reprezentata de
eliminarea din structura ARNului premesager la eliminarea regiunilor noncodante
urmata de unirea reg. codificatoare prin intermediul unor ribonucleoproteine numite
spliceozomi pentru a forma ARNul matur.
Procesul de splicing/matisare consta in eliminarea intronilor si legarea exonilor intr-o
secventa 5 3 complet informationala. Procesului de matisare I se descriu 3
secvente initiatoare: secventa 5 GU(donor) de la nivelul intronului care urmeaza sa
fie excizat. Secventa 3 AG(acceptor) si situsul de legatura A prin transesterificare
intre situsul donor si situsul de conexiune se formeaza o bucla care este sectionata
apoi la nivelul situsului 3 AG cu formarea unei bucle la sol care va fi indepartata.
Prin intermediul unui complex ARN- proteine are loc atasarea celor 2 exoni . Incat
la final vom avea o structura de ARN complet informationala.
Matisarea alternativa este reprezentata de uitilizarea diferentiata a exonilor in
diferite celule. Acest aspect duce la formarea unor polipeptide diferite care provin
din acelasi ARNm. Un exemplu ale acestei matisari alternative este gena calcitoninei
care poate sa produca in celulele C tirodiniene un precursor al calcitoninei iar in
creier precursorul unui neuromediator.

Translatia/traductia informatiei genetice


Elementele principale implicate in realizarea translatiei sunt:
ARNr, ARNt, aminoacizi, enzime, donatorii de energie si evident ARNm.
Reglarea sintezei proteice:
Exemplul clasic: modelul operonului au demonstrat ca sinteza proteinelor nu este
constanta in timp si ea variaza in functie de necesitatile celulei.
Mecanismele de reglare a sintezei proteice pot fi sistematizate in controlul genetic
al sintezei enzimei si controlul activitatii sintezei enzimatice.
Controlul genetic se refera la sinteza unor proteine reglatoare care se pot atasa la
ADN si pot bloca sau stimula activitatea ARN-pol. Aceste proteine reglatoare pot fi
represori de tipul corepresorilor (operonul triptofan) sau de tipul inductorilor
( operonul lactoza) si activatori.

Operonul triptofan este tot un sistem genetic format din 5 gene structurale
necesare sintezei triptofanului si celelalte elemente: regiunea reglatoare,
promotoare, operatoare. Depinde cate enzime sau cate gene strucrale sunt
transcrise in cazul acesta avem 5 gene structurale. Rolul genelor reglatoare este de
a sintetiza o proteina represoare care este inactiva, ea nu se poate cupla cu
regiunea opratoare. Astfel incat lasa libera regiunea promotoare care va fi
recunoscuta de ARN pol se va atasa la aceasta regiune si transcriptia se va realiza
deci sinteza de triptofan.
In prezenta ttriptofanului care functioneaza ca un corepresor, el modifica forma
represorului in asa fel incat acesta se poate atasa la reg operatoare blocheaza reg
promotoare si cele 5 gene . iata cum se produce reglare in cadrul operonului
represiv (triptofan).
O alta sitoatie este aceea a operonului lactoza gena reglatoare produce o proteina
represoare activa cae se cupleaza cu reg activa si cele 3 gene care codifica
enzimele ce metabolizeaza lactoza, evident nu vor fi transcrie iar ienzimele nu vor fi
produse.
Cand lactoza este prezenta in mediu ea functioneaza ca un inductor in asa fel incat
ea exprima regiunea promotare astfel incat ARNpol se poate atasa, transcrie cele 3
gene, sintetizeaa cele 3 enzime care vor metaboliza nivelul lactozei.
Reglarea sintezei proteice la eucariote
Ce trebe sa retineti reglare opresiei genice se produce la 3 niveluri: - controlul
pre-transcriptional, transcriptional si post-transcriptional.
Pretranscriptional exprimarea In spatiu a genelor, conformatia ADNului trecerea de
la forma B la forma Z- procese maligne. UAG. s-a renuntat la scris.

S-ar putea să vă placă și