Cnd cei din preajma ta si-l pierd, Si pentru asta ti-aduc o vina grea; De poti sa crezi n tine cnd se-ndoiesc cei multi Si totusi, de-ndoiala acestora sa-asculti, De poti s-astepti si de-asteptare sa nu fii obosit, Iar de te mint vreunii, sa nu te simti mintit; De poti visa , iar visul stapn sa nu-ti devie, De poti gndi, iar gndul o tinta sa nu-ti fie, De poti sa-nfrunti izbind si soarta dimpotriva Si sa te porti cu-aceste naluci deopotriva De vezi sfarmate lucruri cu viata ta platite Si poti sa le-nalti iarasi cu scule nvechite, De poti sa strngi gramada tot ce-ai agonisit Si sa-ti ncerci norocul cu banul azvrlit Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput Fara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pierdut, De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihana Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana, De poti puterea, nervii si inima sili Sa-ti mai slujeasca mult, nca, dupa ce-or pieri Si sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimic Dect vointa ce te-ndeamna ''tine piept!'', De poti vorbi cu gloata si sa-ti pastrezi taria, Ori de-i umbla cu regii sa nu-ti pierzi omenia, De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovitura Si toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura, De poti sa umpli bine momentul trecator Cu saizeci de secunde ct tine drumul lor, Al tau va fi pamntul cu-a' sale bogatii Si mai mult dect asta, OM, fiule vei fi!