Ing.

Elena BRISAN CDCAS

In privinta organizarii santierelor de reabilitare, problemele prezinta anumite particularitati datorate
conditiilor concrete de desfasurare. Se intalnesc astfel situatii dificile, uneori insurmontabile, ce
necesita rezolvari originale:

in cazul santierelor ce se desfasoara in centrul orasului

(ampriza echipamentelor si instalatiilor, alimentare,
evacuare);

in cazul imobilelor ocupate. In acest caz, organizarea

lucrarilor necesita un studio suplimentar privind
fluxurile de circulatie a utilizatorilor, urmarindu-se
interferarea minima cu ele, precum si imaginarea unor
instalatii speciale originale;

in cazul imobilelor rezidentiale. In acest caz, nu trebuie neglijat aspectul psihologic al

operatiunilor de reabilitare, interventiile trebuind sa fie insotite de explicatii si comunicari
periodice facute locatarilor, realizandu-se un dialog continuu intre beneficiar, executant, pe de
o parte si utilizator, de cealalta parte.

Pe masura ce domeniul reabilitarii se dezvolta, metodele de lucru evolueaza. Din ce in ce mai mult, ca
in toate celelalte domenii, mijloacele informatice de lucru castiga teren. Eficienta unor programe
informatice specializate pentru aceste categorii de lucrari este deja recunoscuta, permitand evaluari
rapide, analize precise, planificari complexe, comparatii.
Complexitatea si specificul lucrarilor de reabilitare impune crearea unui cadru general de control si
verificare privind buna desfasurare a fiecarei dintre etapele de lucru. Acest cadru nu poate fi format si
mentinut decat prin respectarea unui demers al calitatii, fara de care reusita operatiunilor de
reabilitare nu poate fi conceputa. In Franta, de exemplu, nivelul tehnic al lucrarilor de reabilitare a
depasit cu mult nivelul lucrarilor constructiilor noi, devenind comparabil cu nivelul tehnic deosebit de
ridicat al marilor santiere de lucrari publice subterane.
Stabilirea unui diagnostic
Necesitatea unui diagnostic prealabil este unanim recunoscuta de catre specialistii in probleme de
reabilitare.
In procesul renovarii, faza diagnosticului initial este esentiala. Obiectul exista si toate potentialele sale
trebuie sa fie studiate si analizate. Programul EPIQR (Energy Performance and Indoor Environmental
Quality Retrofit), care permite stabilirea unui prim diagnostic plecand de la o vizitare sistematica si
standardizata a imobilului, constituie punctul de plecare al unei operatiuni de reabilitare. Programul se
bazeaza pe evaluarea a cincizeci de elemente care reprezinta cladirea in totalitatea ei. Numarul de
coduri care caracterizeaza stadiul de degradare al unui element a fost fixat la patru. Codul a
corespunde unui element in stare buna, b o degradare usoara, c o degradare medie, iar d
desemneaza un element la finalul duratei de viata care trebuie sa fie inlocuit.
Pentru ca o operatiune de reabilitare sa poata decurge in conditii optime, edificiul trebuie analizat
printr-un studiu amanuntit, ce va trebui sa puna in evidenta, cat mai exact cu putinta, multitudinea
problemelor. Studiile de diagnostic prealabile considerate indispensabile de catre profesionisti, nu sunt
in aceeasi masura agreate de beneficiari. Interesati in demararea cat mai rapida a lucrarilor, acestia
ignora si neglijeaza riscul aparitiei unor dificultati ce ar putea influenta finalizarea operatiunilor intr-o
mai mare masura decat diagnosticul prealabil.
Perioada de timp necesara desfasurarii studiilor prealabile n-ar trebui considerata o intarziere inutila a
lucrarilor, ci o garantie ca santierul va evolua in conditii mai sigure. In mod practic, studiul permite nu
numai identificarea dificultatilor, dar si inlaturarea unor idei preconcepute. In fapt, studiul prealabil
permite definirea gradelor de interventie.
Modul de organizare si de desfasurare a santierelor de reabilitare (indeosebi in cazul particular al
locuintelor) are un caracter total diferit de cel al constructiilor noi si datorita constrangerilor legate de
conditiile specifice impuse de interventia asupra unui tesut viu (impact, durata), sau de prezenta, din
ce in ce mai frecventa, a locatarilor la locul de desfasurare a lucrarilor. O analiza prealabila poate
asigura si in acest caz reducerea dificultatilor si stanjenirilor reciproce pe timpul lucrarilor.
Ansamblul informatiilor colectate in timpul fazei diagnosticului initial si analizate apoi este transcris
automat ca un raport de evaluare care contine urmatoarele elemente:

diagnostic al starii componentelor cladirii;

vizualizare a nivelului global de degradare;

bilant energetic al cladirii si imbunatatirile posibile;

posibilitatile de ameliorare a calitatii interioare a locuintelor;

natura lucrarilor de repunere in buna stare;

costul acestor lucrari;

simulari ale investitiilor care vor fi prevazute.

Se observa in consecinta ca diagnosticul prealabil este un instrument esential pentru desfasurarea

lucrarilor de reabilitare, furnizand beneficiarului date precise privind starea reala a imobilului si oferind
totodata biroului de studii elemente de calcul indispensabile fazelor de studiu ulterioare. Se constata o
neta diferentiere fata de domeniul mai rational printr-o evaluare mai stricta, si prin definirea precisa a
actiunilor.
Astfel, desi au un grad de complexitate mai ridicat, lucrarile de reabilitare sunt in mod paradoxal mai
usor de realizat decat cele pentru constructii noi, definirea mai precisa a actiunilor permitand stabilirea
unei planificari previzionale detaliate a activitatilor pe fiecare categorie de muncitori in parte. In cazul
lucrarilor de reabilitare, interventiile se desfasoara cursiv, in mod logic, contrar cazului constructiilor
noi, unde planificarea lucrarilor este mai mult teoretica decat practica.
Seful de proiect, dirijor al santierului
Rolul de sef de proiect este detinut in general de arhitectul proiectant al operatiunii. Avand
imputernicirea beneficiarului, el este responsabil cu proiectarea lucrarilor, alegerea intreprinderilor
executante si cu organizarea santierului. Aceasta din urma este foarte importanta deoarece
reabilitarea mobilizeaza numeroase meserii, iar prezenta locuitorilor necesita o buna coordonare a
interventiei diferitelor echipe. Trebuie sa se evite pierderile de timp si sa se reduca pe cat posibil
noxele (zgomot, praf, intreruperea apei sau electricitatii); orice lipsa de cooperare se reflecta la sfarsit
in costul operatiunii.
Pentru a depasi aceste dificultati, sefii de proiect folosesc o noua modalitate: organizarea secventiala,
care consta in regruparea lucrarilor de santier, nu pe loturi corespunzand diferitelor meserii, ci in
secvente care comporta fiecare realizarea unui subansamblu autonom al operatiunii. Se disting patru
secvente de interventie:

locuinta (instalatii electrice si sanitare, ameliorare acustica, pardoseli etc.),

partile comune (intrari, scari, ascensoare, ghene tehnice, subsoluri),

anvelopa cladirilor (acoperis, fatade, ferestre),

spatiile exterioare (drumuri si diverse retele, parcaje, spatii verzi).

De aici rezulta modalitati noi de incheiere de contracte pentru achizitii de materiale si pentru
executarea lucrarilor. Fiecare secventa este realizata de o intreprindere sau un grup de
intreprinderi care nu intervine decat o singura data intr-un anumit loc si nu il paraseste
decat cand lucrarile sunt incheiate, inclusiv curatenia.
Acest demers reduce atomizarea lucrarilor si a timpilor nefolositi dintre acestea, reducand
astfel durata santierului. Prin limitarea numarului de lucratori in interiorul apartamentelor se
diminueaza neplacerile suferite de locatari. El favorizeaza rationalizarea costurilor datorita
achizitiilor grupate, a limitarii intermediarilor, a unei mai bune gestiuni a stocarii materialelor.
Inteligenta inovatoare
Adecvata in mod deosebit santierelor de reabilitare, organizarea secventiala necesita metode
riguroase de planificare si coordonare a lucrarilor: lista de sarcini, microplanning zilnic,
identificarea punctelor critice, luarea in considerare a lucrarilor realizate deja de ocupanti,
logistica adecvata. Circulatia informatiilor intre toti intervenientii, ca si comunicarea
permanenta cu locuitorii sunt de asemenea indispensabile.
Eficacitatea intreprinderilor de executie se sprijina pe stabilitatea echipelor si pe competenta
muncitorilor. Evaluarile recente au aratat ca nu inovatiile tehnice, ci investitia de materie
cenusie (metodologia de santier, ingineria financiara, gestionarea resurselor umane, formarea
profesionala) a dus la progresele in domeniul santierelor de reabilitare.
Stapanirea costurilor
In ultimele decenii, exigenta de calitate a habitatului a crescut continuu. Atat pentru cladirile

noi cat si pentru cele vechi, cererea de confort se refera la niveluri ridicate ale suprafetei
locuibile, sigurantei, calitatii arhitecturale si a mediului. Obtinerea calitatii trebuie sa fie
insotita de stapanirea costurilor, care au o importanta majora atat pentru stat, care finanteaza
in parte reabilitarea, cat si pentru proprietari si chiriasi. Deoarece conditioneaza nivelul chiriilor
de dupa reabilitare, el are un impact direct asupra efectelor sociale ale operatiunii: mentinerea
pe loc a locuitorilor depinde in primul rand de parametrii economici ai reabilitarii.
Pentru aceasta stapanire, in afara de organizarea secventiala, beneficiarii lucrarilor au
dezvoltat observatoare de costuri si metode de estimare a chiriilor viitoare si a ratelor de
efort ale chiriasilor (pentru a evalua partea din venituri pe care o vor destina locuintei dupa
lucrari). Se utilizeaza de asemenea programe informatice de gestiune de previziune pentru a
programa cheltuielile de dupa reabilitare (cheltuieli de intretinere si de reparatii capitale).
Stabilirea propunerilor de lucrari si estimarea costului acestora iau in consideratie nu numai
solutiile de reparare a cladirii, ci si ameliorarea performantelor sale energetice si a calitatii
interioare a locuintelor. Aceasta din urma a fost evaluata cu ajutorul unui chestionar adresat
ocupantilor si a carui analiza permite identificarea eventualelor probleme de lipsa a confortului
termic, acustic, vizual sau olfactiv. Bilantul energetic al cladirii este calculat plecand de la
datele stranse in timpul vizitei sau colectate de la beneficiar. Viitoarea norma europeana de
calcul al necesitatilor de incalzire a fost integrata in program si permite analizarea interesului
energetic prezentat de imbunatatirile prevazute.
Daca, gratie acestor instrumente, reabilitarea se dovedeste a fi prea costisitoare, din cauza
starii imobilelor, a amplasarii lor sau a posibilitatilor financiare ale ocupantilor, se recurge la
demolare, si recazarea locuitorilor in locuinte noi.
Modalitatea principiului de abordare a lucrarilor de reabilitare se bazeaza pe principiul costului
global (interventie si intretinere pe o perioada contractuala de mai multi ani).
Principiul costului global este simplu si functioneaza astfel: in momentul in care proiectul este
definit, se estimeaza costul acestuia si se defineste un caiet de sarcini precis pentru apelul de
oferta. Cand antrepriza de constructii raspunde acestui apel, trebuie sa comunice nu numai
preturile diferitelor tipuri de prestari pe categorii de lucrari si posturi, ci in egala masura si
preturile de intretinere bazate pe evaluari privind durata de viata a lucrarilor efectuate si a
materialelor folosite. Alegerea finala nu se face numai pe criteriul costului minim, ci pe criteriul
celei mai bune balante intre lucrari si intretinere.
Aceasta largire a gamei criteriilor conduce in mod obligatoriu demersul in sensul calitatii, un
material de constructie impunandu-se prin performantele sale si nu prin pret. Totodata, acest
sistem obliga antrepriza sa-si respecte oferta initiala pe tot parcursul desfasurarii lucrarilor
(perioada contractuala), in caz contrar fiind obligata sa suporte consecintele unei constructii
defectuoase prin efectuarea reparatiilor necesare.
Concluzii
Datorita evolutiei domeniului, precum si datorita modului specific de desfasurare a
operatiunilor, reabilitarea se distinge, in ultima vreme, din ce in ce mai clar de restul
activitatilor din constructii, conturandu-se astfel ca o noua profesiune.
Luand in considerare evolutia domeniului, precum si modul specific de desfasurare a
operatiunilor, se considera ca reabilitarea constructiilor este pe cale sa devina o activitate
distincta, cu mod de manifestare, criterii si profesionisti specifici. Se contureaza astfel o noua
profesiune, fapt demonstrat si de structura marilor antreprize de constructii. Reabilitarea nu
constituie deci numai o parte preponderenta a activitatii actuale din domeniul constructiilor, ci
tinde sa devina o profesie distincta. Orientarea unor specialisti catre lucrarile de reabilitare
este conditionata in primul rand de natura lucrarilor, dar si, in unele cazuri, de conditiile
particulare de interventie.
Concomitent cu dezvoltarea pietei de reabilitare, s-a accentuat si ritmul de acumulare a
cunostintelor privind realizarea efectiva a santierelor specifice de reabilitare (sub aspect
tehnic, organizatoric, economic si al impactului asupra mediului inconjurator). In prezent,
interventiile de reabilitare se supun deja unui sistem de reglementare propriu (alcatuit pe baza
experientelor acumulate in timp), ce tinde sa se generalizeze si la noi.
Autor: www.constructiv.ro ; Data: 2007-07-12

MANAGEMENTUL CALITATII IN CONSTRUCTII

Rezumat
Acest capitol prezinta importanta calitatii in domeniul constructiilor, legislatia care
guverneaza acest domeniu, cauzele care genereaza noncalitate, ciclul calitatii, costurile si

sistemul calitatii in constructii. In final sunt descrise sursele de informatii, metodele si tehnicile
utilizate in planificarea, asigurarea si controlul calitatii proiectelor de constructii.
Cuprins
Scurt istoric. Calitatea in legislatia romaneasca si internationala. Concepte
Ciclul calitatii
Costurile calitatii
Sistemul calitatii in constructii
Planificarea calitatii
Asigurarea calitatii
Controlul calitatii

Scurt istoric. Calitatea in legislatia romaneasca si internationala. Concepte

Activitatea de constructii este recunoscuta ca una dintre cele mai vechi preocupari ale
omului si se materializeaza in medii construite in care se desfasoara intregul sistem de activitati
si preocupari umane (productive, sociale, culturale etc.). Deci, mediul construit influenteaza
totalitatea activitatilor materiale si spirituale, fapt ce a condus, inca din antichitate, la impunerea
garantiei calitatii productiei de constructii.
Astfel, 'Codul lui Hammurabi', 1700 i. Hr. (descoperit in 1901 la Susa), facea
constructorul raspunzator de calitatea si rezistenta operei sale prin precizarea: 'Daca se
prabuseste casa (constructia) si omoara locatarii mesterul constructor va fi ucis'.
Legiferarea si organizarea asigurarii calitatii constructiilor in tara noastra este prezenta
mai intai in 'Memoriul despre lucrarile savarsite de Departamentul Lucrarilor Publice' publicat la
Iasi in 1856 prin care era creata 'Politia asupra zidirilor private' care solicita ca:
- 'toti lucratorii de zidiri sa nu fie ingaduiti a lucra pana nu-si ca 919j98j pata atestatul
Departamentului doveditoriu gradului de cunoastere ce au';
- 'in viitor toate cladirile sa nu se mai zideasca decat cu caramida pe lat, iar acelea facute
cu caramida pe muchie sa se prefaca' etc.
Calitatea constructiilor trebuie sa fie abordata complex, stiintific, deoarece implicatiile
noncalitatii sunt mult mai mari fata de marea majoritate a celorlalte produse. Constructiile, ca
produse ale activitatii umane, prezinta urmatoarele particularitati:
- consuma un capital foarte mare;
- sunt supuse unui numar mare de factori aleatori, imprevizibili, ca urmare a duratei mari
de viata;
- trebuie sa satisfaca necesitatile a doua, trei generatii, ceea ce face dificila standardizarea
si prelungeste perioada de acumulare a experientei necesare perfectionarii produselor;
cu
toate
perfectionarile
tehnologice,
se
mentin
lucrari
caracter artizanal la care calitatea este data de calificarea si indemanarea executantului;

cu

- este dificil de apreciat un raport optim intre cresterea costului executiei pentru
imbunatatiri calitative si reducerea pe aceasta cale a costului exploatarii;
- nu se admit defecte sau rebuturi (in special legate de stabilitate, rezistenta, durabilitate
si siguranta in exploatare) etc.
Calitatea constructiilor nu este doar o problema a constructorului, ea este problema
nationala si, in ultimul timp, europeana sau chiar mondiala. In acest sens, Uniunea Europeana
(U.E.) a dat mandat Comitetului European de Standardizare sa stabileasca norme prin
care, intre statele membre, sa se recunoasca reciproc organismele si laboratoarele care sa
confirme calitatea.
Institutul Roman de Standardizare a aderat la Comitetul European de Standardizare,
precum si la Reteaua Internationala de Terminologie, fapt ce a condus la adoptarea normelor

Organizatiei Internationale de Standardizare (I.S.O.) incluzandu-le in nomenclatorul de standarde

romanesti, astfel:
-I.S.O. 8404/1994 - Calitate. Vocabular.
-I.S.O. 9000/1994 - Standarde pentru conducerea calitatii si asigurarea calitatii. Ghid
pentru selectie si utilizare.
-I.S.O. 9001/1994 - Sistemele calitatii. Model pentru asigurarea calitatii in
proiectare/dezvoltare, productie, montaj si service.
-I.S.O. 9002/1994 - Sistemele calitatii. Model pentru asigurarea calitatii in productie si
montaj.
-I.S.O. 9003/1994 - Sistemele calitatii. Model pentru asigurarea calitatii in inspectie si
incercarea finala.
-I.S.O. 9004/1994 - Conducerea calitatii si elemente ale sistemului calitatii. Ghid.
S-au adoptat, de asemenea, normative din seriile I.S.O. 10.011/93 si E.N. 45.000/1992.
Alinierea cerintelor calitatii in constructii, din tara noastra, la cerintele internationale s-a
materializat in Legea nr.10 - 'Lege privind calitatea in constructii' adoptata la 18 ianuarie 1995 si
publicata in M.O. nr.12 din 24 ianuarie 1995. Prevederile acestei legi se aplica:
- constructiilor de orice categorie si instalatiilor aferente acestora - indiferent de forma de
proprietate sau destinatie;
- lucrarilor de modernizare; modificare, transformare, consolidare si reparatii ale
constructiilor.
Pentru a obtine o constructie de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si
mentinerea, pe intreaga durata de existenta a constructiilor, a urmatoarelor cerinte:
- rezistenta si stabilitate;
- siguranta in exploatare;
- siguranta la foc;
- igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului;
- izolatie termica, hidrofuga si economie de energie;
- protectie impotriva zgomotului.
Managementul calitatii proiectului include procesele necesare pentru asigurarea faptului
ca proiectul va satisface necesitatile pentru care a fost intreprins. Managementul calitatii proiectului
include atatprocesul (managementul proiectului) cat si produsul (obiectivul de constructii), deoarece
esecul in realizarea cerintelor de performanta in ambele domenii poate avea consecinte negative
pentru toti stakeholderii.

Calitatea este ansamblul caracteristicilor unei entitati (produs sau serviciu) referitoare la
masura in care aceasta este capabila sa satisfaca nevoile explicite si implicite ale beneficiarului [1].
Una dintre problemele esentiale ale managementului proiectelor este tocmai transformarea nevoilor
implicite ale beneficiarului in nevoi explicite cat mai devreme pe parcursul realizarii proiectului (inca
din faza de conceptie). Prin satisfacerea nevoilor beneficiarului se intelege realizarea acestora conform
asteptarilor (specificatiilor) proiectul trebuie sa produca ceea ce s-a spus ca va produce - si chiar
depasirea acestora rezultatul proiectului trebuie sa satisfaca nevoile reale ale clientului.
Fiecare proiect este influentat de cerinte specifice privind calitatea, costul si durata de
executie. Tendintele impuse acestor trei parametri sunt prezentate in graficul urmator:

Figura 66. Triunghiul cost-calitate-durata

Evident ca satisfacerea concomitenta a acestor trei cerinte (reducerea costurilor si a duratei de
executie in paralel cu cresterea calitatii) este greu de realizat deoarece este posibila doar in situatia
unor modificari tehnice sau organizatorice spectaculoase.
Managerul de proiect are rolul de a asigura (in continuarea activitatii de proiectare) realizarea
calitatii impuse in conditii de costuri si durate acceptabile.
J. Juran arata ca 80% din cauzele noncalitati sunt imputabile proiectantilor, managerilor,
furnizorilor si doar 20% sunt inregistrate in executie (datorate muncitorilor).
Neconcordante si erori in proiectul tehnic:
1.

Schimbarea unei solutii tehnice sau economice din proiect cu unele nefundamentate sau
nepotrivite;

2.

Management nepotrivit; interpretarea gresita a proiectului;

3.

Influenta negativa a participantilor la realizarea proiectului (furnizori, beneficiari etc.);

4.

Receptia, manipularea, pastrarea necorespunzatoare a materialelor;

5.

Controlul de calitate efectuat defectuos;

6.

Pregatirea profesionala necorespunzatoare;

7.

Indisciplina la locul de munca;

8.

Conditii atmosferice necorespunzatoare;

9.

Alte cauze.

Frecventa noncalitatii, pe cauze specifice proiectelor de constructii, poate fi redata intr-o

histograma Pareto:

Figura. 67. Frecventa noncalitatii evidentiata pe cauze

Managementul calitatii proiectului consta din urmatoarele trei procese, care se
interconditioneaza si se suprapun:
1.

Planificarea calitatii identificarea standardelor de calitate relevante pentru proiect si stabilirea

modalitatilor de a le satisface.

2.

Asigurarea calitatii evaluarea pe baze regulate a performantelor inregistrate in realizarea

proiectului pentru asigurarea satisfacerii standardelor de calitate considerate relevante.

3.

Controlul calitatii monitorizarea rezultatelor proiectului pentru a verifica daca acestea corespund
standardelor considerate relevante si identificarea modalitatilor de a elimina cauzele generatoare
de abateri negative.

Ciclul calitatii
Calitatea este asigurata, in toate etapele de realizare a unui proiect, pornind de la concepereproiectare si incheind cu punerea in functiune si intretinerea pe toata durata de viata.
Ciclul calitatii este prezentat astfel:

Nevoile proprietarului

Exec
utie
-mon
taj

Intretinere

Exigentele clientului

Utilizare

Conceperea produsului
(serviciului)

Punere in
functiune

Proiect
are

Dezvoltarea
proiectului
Calitate

Receptie

Detalierea
proiectului. Desene
de executie

Echipare-montaj

Pregatire forta de munca.

Executie. Comanda
echipamente

Elaborare modele de
organizare

Materiale si echipamente

Figura 68. Ciclul calitatii unui proiect de constructii (Adaptare dupa Joseph Klada de la
Scoala de Inalte Studii Comerciale din Montreal)

Dupa cum se observa din schema de mai sus, nevoile proprietarului sunt cele care imprima
nivelul calitatii. Aceste nevoi sunt influentate de destinatia proiectului dar si de informatiile din
exploatarea proiectelor similare sau apropiate.
Cele mai multe caracteristici calitative sunt imprimate proiectului in etapa de conceptie si
proiectare. Acestea sunt putin costisitoare si facil de modificat sau inlocuit. In etapa de proiectare pot fi
revizuite anumite idei din etapa de concepere fara a inregistra cheltuieli suplimentare semnificative.
Asigurarea materialelor si echipamentelor la parametrii calitativi propusi in etapa de proiectare
elimina riscurile nerespectarii calitatii din cauza acestora.
Etapa de executie poate contribui la mentinerea, imbunatatirea sau diminuarea calitatii
proiectului. Daca se dispune de o documentatie de proiectare buna, respectarea tuturor prescriptiilor
conduce la o calitate buna a proiectului sau, in cazul nerespectarii acestor prescriptii, la o diminuare a
calitatii proiectului. Un proiect cu deficiente calitative poate fi perfectionat daca, in executie, se
depisteaza neconcordantele care duc la reducerea calitatii si se propun modificari ale documentatiei
de proiectare care sa ridice calitatea proiectului. Una dintre cele mai importante etape pentru
configurarea calitatii unui proiect viitor este cea de intretinere-mentinere in care se pot observa pe viu
functionarea proiectului si implicatiile noncalitatii.
Toate abaterile de la calitatea propusa pentru un proiect provoaca anumite costuri
suplimentare, mai mici sau mai mari in functie de etapa in care ele se elimina.

Costurile calitatii
Cu toate ca factorii care influenteaza calitatea se pot identifica usor, factorii care
influenteaza costul calitatii sunt mai greu de identificat.
Conform standardelor internationale, costurile calitatii sunt date de:
- costul studiului pietei in privinta cerintelor de calitate;
- costul cercetarii legat de imbunatatirea calitatii;
- costul proiectarii legat de asigurarea cerintelor de calitate;
- costul asigurarii calitatii resurselor necesare executiei;
- costul organizarii de santier in legatura cu asigurarea realizarii calitatii;
- costul exploatarii legat de asigurarea calitatii;
- costul auditurilor de calitate ale sistemului, obiectului de constructii etc.;
- costul pregatirii profesionale in domeniul calitatii;
- costul prevenirii noncalitatii;
- costul eliminarii neconformitatilor de calitate;
- costul evaluarii calitatii.
Cu cat creste calitatea unei constructii, cu atat creste si costul lucrarilor de executie, dar
scade proportional, datorita calitatii ridicate, costul exploatarii constructiei. Durata de folosire a
obiectelor de constructii este foarte mare si, deci, recuperarea costurilor suplimentare in executie

este usor de realizat. Se pune insa intrebarea: 'Cat de mult putem creste costul executiei pentru
imbunatatirea calitatii?'. Raspunsul la intrebare se poate da prin calculul costului global al
constructiei (suma costurilor de executie si de exploatare) si se prezinta ca in diagrama
urmatoare:

Figura 70. Optimizarea calitatii in functie de costul global

Sistemul calitatii in constructii

Sistemul calitatii in constructii se compune din:
-

Reglementarile tehnice in constructii care se stabilesc prin regulamente si proceduri si care

au ca obiect conceptia, calculul, alcatuirea, executia si exploatarea constructiilor.

Calitatea produselor folosite la realizarea constructiilor se certifica de catre producator. Nu

se folosesc produse fara certificarea calitatii.

Agrementele tehnice pentru noi produse si procedee care stabilesc aptitudinea de utilizare,
conditiile de fabricatie, de transport, de depozitare, de punere in opera si de intretinere a lor.

Verificarea proiectelor, a executiei lucrarilor si expertizarea proiectelor si a

constructiilor.
Proiectele se verifica obligatoriu de catre specialisti verificatori de proiecte atestati (altii decat
cei ce au elaborat proiectul).

Executia este verificata de investitori prin diriginti de specialitate iar expertizele tehnice
ale proiectelor si constructiilor se efectueaza numai de catre experti tehnici autorizati.
-

Conducerea si asigurarea calitatii in constructii constituie o obligatie ce revine tuturor

factorilor ce participa la conceperea, realizarea si exploatarea constructiilor si se
materializeaza intr-un sistem propriu fiecarui factor.

Autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si incercari in constructii se fac

conform prevederilor legale.

Activitatea metrologica in constructii urmareste asigurarea, etalonarea, verificarea si

mentinerea in stare de functionare a mijloacelor de masurare si control necesare.

Receptia constructiilor urmareste certificarea realizarii acestora conform cu documentatia

de executie si cu cartea tehnica a constructiei in care se inscriu date referitoare la realizarea si
exploatarea constructiei. Se intocmeste prin grija investitorului si se preda proprietarului care
are sarcina sa o completeze la zi.

Comportarea in exploatare si interventiile in timp se inscriu in cartea tehnica.

Interventiile (reconstruire, consolidare, transformare, extindere, reparatii) se fac numai pe
baza unui proiect avizat de proiectantul initial al cladirii sau de un expert tehnic avizat.

Postutilizarea constructiilor se refera la activitatile de dezafectare, demontare si demolare a

constructiilor, de reconditionare si de refolosire a elementelor si produselor recuperabile,
precum si de reciclare a deseurilor cu asigurarea protectiei mediului potrivit legii.

Controlul de stat al calitatii in constructii se exercita de catre 'Inspectia de stat in

constructii, lucrari publice, urbanism si amenajarea teritoriului' care urmareste aplicarea
unitara a prevederilor legale privind calitatea constructiilor la nivelul intregii tari.

Dintre componentele sistemului calitatii in constructii doar conducerea si asigurarea

calitatii in constructii cade integral in sarcina constructorului.

Planificarea calitatii
Planificarea calitatii consta in identificarea standardelor de calitate relevante pentru proiect si
stabilirea modalitatilor de a le satisface. Ea trebuie realizata in paralel si corelata cu celelalte
componente ale planificarii proiectului. De exemplu, realizarea calitatii dorite poate solicita modificari
la nivelul costurilor sau al programului de executie, sau poate necesita o analiza de risc detaliata a
unei anumite probleme care a fost identificata.
Pentru planificarea calitatii se utilizeaza urmatoarele surse de informatii:

Politica in domeniul calitatii. Aceasta consta in ansamblul intentiilor unei organizatii referitoare la
calitate, asa cum sunt ele exprimate de catre managementul de varf al acesteia. In cazul in care
organizatia care realizeaza proiectul nu are o politica in domeniul calitatii sau la realizarea
proiectului urmeaza sa fie implicate mai multe organizatii (ceea ce reprezinta regula in domeniul
constructiilor), echipa manageriala a proiectului (care include reprezentanti ai stakeholderilor
proiectului) trebuie sa conceapa o politica a calitatii pentru proiectul respectiv.

Scopul proiectului si descrierea produsului. Acestea includ documentatia tehnico-economica

(contracte, proiectul, detalii de executie, specificatiile tehnice, caietul de sarcini etc.). Sunt foarte
importante deoarece cuprind rezultatele majore care se asteapta, obiectivele stakeholderilor
privind proiectul, detalii tehnice.

Standarde si legislatie aplicabile. Se includ prevederile legislatiei nationale si internationale (pentru

proiectele de acest tip) referitoare la proiect.
Principalele metode si tehnici utilizate in planificarea calitatii sunt:

Analize cost/beneficiu. Principalul beneficiu al respectarii specificatiilor privind calitatea consta in

diminuarea volumului si valorii lucrarilor care trebuie refacute, ceea ce inseamna o crestere a
productivitatii, a satisfactiei stakeholderilor si diminuarea costurilor. Principalul cost al respectarii
specificatiilor privind calitatea este cel ocazionat de activitatile de management al calitatii
proiectului. Desigur, pentru ca o anumita masura privind calitatea sa fie considerata acceptabila
trebuie ca beneficiile pe care le genereaza sa depaseasca costurile.

Analize comparative. Se compara practicile curente sau planificate cu cele din alte proiecte
similare pentru a se genera idei de perfectionare si pentru a avea un standard fata de care sa se
evalueze performantele.

Diagrame de flux. Se pot utiliza diagrame cauza-efect (numite si diagrama Ishikawa, diagrama
oaselor de peste), care ilustreaza modul in care diferite cauze si subcauze se relationeaza pentru a
produce un anumit efect, si diagrame de proces sau de sistem, care arata modul in care se
relationeaza diferitele elemente ale unui sistem. Diagramele de flux pot ajuta echipa de proiect sa

anticipeze unde si cand pot aparea probleme referitoare la calitate si pe aceasta baza sa identifice
modalitati de a le preveni sau rezolva.

Experimente si simulari. Acestea se pot utiliza pentru a identifica impactul pe care il au anumite
variabile asupra proceselor si produsului proiectului.
Planificarea proiectului se concretizeaza in urmatoarele rezultate:

Planul de management al calitatii. Acesta descrie modul in care echipa de proiect va operationaliza
politica sa in domeniul calitatii, obiectivele, structurile, responsabilitatile, procedurile, procesele si
resursele necesare pentru implementarea managementului calitatii (controlul calitatii, asigurarea
calitatii, imbunatatirea calitatii). Acest plan se poate concretiza in urmatoarele documente:
manualul calitatii, procedurile de asigurare a calitatii si planul de control al calitatii, verificari si
incercari.

Definitii operationale. Acestea descriu, in termeni foarte specifici, elementelede proces sau
produs ale proiectului si modul in care acestea sunt masurate in procesul de control al calitatii.
De exemplu, nu este suficient sa spunem ca respectarea termenelor planificate este o masura a
managementului calitatii; trebuie indicat de asemenea daca fiecare activitate trebuie sa inceapa
conform planului, sau sa se finalizeze conform acestuia.

Liste de control. Acestea sunt utilizate pentru a verifica daca un set obligatoriu de pasi a fost
respectat si realizat.

Asigurarea calitatii
Asigurarea calitatii consta in evaluarea pe baze regulate a performantelor inregistrate in
realizarea proiectului pentru asigurarea satisfacerii standardelor de calitate considerate relevante.
Aceste activitati sunt realizate, de regula, de catre un Compartiment de Asigurare a Calitatii.
Conform Regulamentului privind conducerea si asigurarea calitatii in constructii [2] partile
implicate in realizarea proiectelor de constructii au obligatia sa:

elaboreze si sa aplice sistemul de conducere si asigurare a calitatii in unitatea proprie;

infiinteze compartimentele de asigurare a calitatii;

elaboreze procedurile aferente sistemului;

pregateasca si sa califice personalul.

Legea privind calitatea in constructii[3] prevede urmatoarele drepturi si obligatii pentru

participantii la realizarea obiectelor de constructii:
a. investitorul: stabileste nivelul calitativ pentru proiectare si executie; obtine avizele si
acordurile necesare; verifica executia prin diriginti de specialitate sau consultanti;
solutioneaza neconformitatile, defectele in exploatare, deficientele de proiectare; propune
expertizarea constructiei pentru realizarea interventiilor.
b. proiectantul: precizeaza categoria de importanta a constructiei; asigura prin proiecte si
detalii de executie calitatea constructiei; prezinta proiectele specialistilor verificatori atestati, stabiliti
de investitor, si solutioneaza neconcordantele constatate; elaboreaza caietele de sarcini, instructiunile
tehnice pentru executie, exploatare, intretinere, reparatii si urmarire a comportarii constructiei in timp;
stabileste fazele de executie si participa la verificarea calitatii acestora; elimina deficientele de calitate
inca din faza de proiectare.
c. executantul: sesizeaza investitorul asupra neconcordantelor sau deficientelor proiectului;
incepe constructia numai pentru proiecte verificate si constructii autorizate; asigura realizarea nivelului
calitativ prevazut al constructiei; convoaca factorii responsabili la verificarea diferitelor stadii fizice
executate; solutioneaza neconformitatile pe baza solutiilor proiectantului; sesiseaza Inspectoratul de
Stat in constructii in legatura cu producerea accidentelor tehnice pe durata executiei; readuce
terenurile folosite pentru organizarea de santier la starea initiala.
d. verificatorul de proiecte si expertii tehnici: au aceeasi raspundere ca si proiectantul pentru
proiectele acceptate si raspund pentru solutiile date.

e. proprietarul: efectueaza la timp lucrarile de intretinere si reparatii; completeaza si

actualizeaza cartea tehnica a constructiei; executa modificari la constructii numai pe baza de proiecte
verificate si autorizate.
f. administratorul si utilizatorul: folosesc constructia conform instructiunilor din cartea tehnica;
executa lucrari de intretinere si reparatii (daca se prevede acest lucru prin contractul cu proprietarul),
urmaresc comportarea in exploatare; sesizeaza Inspectia de stat in constructii in legatura cu
accidentele tehnice inregistrate.
Informatiile de intrare in sistemul de asigurare a calitatii se preiau din:

Planul de management al calitatii.

Rezultatele masuratorilor de control al calitatii.

Definitiile operationale.
Metodele si tehnicile folosite in asigurarea calitatii sunt urmatoarele:

Metodele si tehnicile de planificare a calitatii.

Auditurile calitatii. Au ca obiectiv identificarea invatamintelor legate de imbunatatirea

performantei in cadrul proiectului curent sau in proiecte viitoare. Auditurile pot fi programate la
date prestabilite sau aleatoare. Ele pot fi realizate de catre specialisti interni sau consultanti
externi.

Rezultatul activitatilor de asigurare a calitatii este imbunatatirea calitatii. Aceasta include

adoptarea de masuri si actiuni pentru cresterea eficacitatii si eficientei proiectului astfel incat sa se
genereze beneficii sporite pentru stakeholderi.

Controlul calitatii
Controlul calitatii presupune monitorizarea rezultatelor proiectului pentru a verifica daca
acestea corespund standardelor considerate relevante si identificarea modalitatilor de a elimina
cauzele generatoare de abateri negative.
Informatiile de intrare pentru controlul calitatii sunt:

Rezultatele realizarii proiectului. Acestea includ atat rezultatele care tin de proces, cat si pe cele
care tin de produs. Alaturi de aceste rezultate efective sunt necesare rezultatele planificate.

Planul de management al calitatii.

Definitiile operationale.

Listele de control.
Principalele metode si tehnici utilizate in controlul calitatii includ:

Inspectia. Include activitati de masurare, examinare, testare pentru a stabili daca rezultatele
corespund specificatiilor planificate. Inspectii se pot efectua: in faza premergatoare executiei
lucrarilor de constructii (examinarea si verificarea documentatiei tehnico-economice, verificarea
calitatii materialelor de constructii si a prefabricatelor, verificarea calitatii utilajelor, verificarea
capabilitatii subantreprenorilor), in faza executarii lucrarilor de constructii (verificarea calitatii
lucrarilor de structura si de finisaj), in faza receptiei, a exploatarii sau postutilizarii obiectelor de
constructii.

Diagramele de control. Acestea sunt reprezentari grafice ale rezultatelor inregistrate, cu dinamica
lor in timp. Sunt utilizate pentru a decide cand abaterile rezultatelor depasesc limitele considerate
acceptabile si se impune luarea unor masuri de corectie. Ele pot fi utilizate, spre exemplu, in
monitorizarea costurilor si programului de executie a proiectului sau a erorilor in documentatia
proiectului.

Diagramele Pareto. Sunt histograme care pun in evidenta frecventa de aparitie, in ordine
descrescatoare, a anumitor rezultate in functie de cauzele care le-au generat. Echipa de proiect ar
trebui sa actioneze cu prioritate asupra cauzelor care au generat cel mai mare numar de defecte
(legea lui Pareto: un numar relativ redus de cauze genereaza cea mai mare parte a problemelor).

Diagrame de flux. Sunt utilizate pentru a analiza modul in care au aparut problemele referitoare la
calitate.

Analiza tendintei. Se utilizeaza pentru monitorizarea performantelor tehnice si a performantelor

referitoare la incadrarea in buget si program (cate activitati intr-o anumita perioada au fost
realizate cu abateri semnificative).
Rezultatele aplicarii controlului calitatii sunt:

Imbunatatirea calitatii.

Decizii de acceptare. In urma controlului anumite lucrari vor fi acceptate, altele vor fi respinse si
vor necesita refacerea lor.

Refacerea unor lucrari. Anumite lucrari, respinse la efectuarea controlului calitatii, trebuie refacute.
Aceasta antreneaza depasiri de costuri si termene de executie, deci trebuie evitate sau
minimizate.

Completarea listelor de control. Listele de control se completeaza pe masura utilizarii lor si este
util sa fie arhivate impreuna cu celelalte documente ale proiectului.

Ajustarea proceselor. Ca urmare a controlului este necesar, in anumite situatii, sa se adopte actiuni
corective si preventive.

O noua teorie asupra calitatii lucrarilor de constructii este Managementul Calitatii Totale.

In tabelul urmator se face o paralela intre managementul traditional al calitati si

managementul calitatii totale.
Comparatie intre Managementul traditional al calitatii si Managementul calitatii
totale
Tabelul 21
Managementul traditional Managementul calitatii
al calitatii
totale
Calitate

- produsele sunt conforme

cu specificatia;

- produsele sunt conforme

cu nevoile consumatorilor;

- se pune accent pe
controlul final

- se pune accent pe
controlul calitatii procesului
de productie

Clienti

- intelegerea partiala a
nevoilor clientilor

- proces sistematic de
cautare, intelegere si
satisfacere a necesitatilor
clientilor

Defecte

- se admite un anumit
procent de defecte, pierderi,
retusuri

- nu se admit erori (zero

defecte in fabricatie, zero
probleme in exploatare)

Inovatii

- revolutii tehnologice
(automatizare)

- perfectionare graduala si
continua a fiecarei activitati

Rezolvarea
problemelo
r

- nesistematizat, la nivel
administrativ sau al
specialistilor

- in mod participativ,
disciplinat; decizii pe baza
unor informatii precise

Sistemul de management al calitatii totale vizeaza toate aspectele activitatii firmei si desemneaza
calitatea ca element strategic.
Strategia managementului calitatii totale se concretizeaza in efortul integrat al tuturor nivelurilor
companiei pentru a creste satisfactia clientului, prin realizarea practica a imbunatatirilor continue.

Managementul calitatii totale se impune in constructii deoarece:

- constructiile sunt cunoscute pentru calitatea scazuta;
- exista o lipsa de preocupare pentru respectarea termenelor de predare;
- nu se respecta costurile anticipate de client;
- se inregistreaza performante reduse la nivelul firmei.
Spre deosebire de industrie, in constructii calitatea este impusa de:
- client;
- arhitect;
- proiectant;
- experti verificatori de proiect;
- antreprenori generali;
- subantreprenori;
- furnizori de materiale si utilaje.
In conditiile sistemului managementului calitatii totale fiecare este clientul celuilalt.
Particular pentru constructii este faptul ca proprietarul este singurul 'neexpert' si totusi el
este cel care trebuie sa ia deciziile cele mai importante. Proprietarul nu are experienta deoarece el
conduce un proiect o singura data sau, in cel mai bun caz, la intervale mari de timp. Aceasta este
cauza principala care genereaza conflicte intre participanti (legate de materiale, masini, solutii
constructive, relatii dintre oameni, bani etc.).
Particularitatile managementului calitatii totale in constructii sunt date de
nerepetabilitatea proiectelor abordate, ceea ce face ca resursele fizice si umane angajate in
proiect sa fie disponibilizate la incheierea acestuia.
Calitatea, in domeniul constructiilor, este, in primul rand, o problema de responsabilitate
sociala. Asigurarea securitatii si confortului pentru beneficiarii constructiilor reprezinta o
obligatie morala si contractuala pentru firmele de constructii.

Termeni cheie

calitate

noncalitate

managementul calitatii

ciclul calitatii

creare-concepere

proiectare

intretinere mentinere

costurile calitatii

sistemul calitatii in constructii

Comitetul European de Standardizare

Institutul Roman de Standardizare

Organizatia Internationala de Standardizare

reglementari tehnice in constructii

agremente tehnice

controlul de stat al calitatii in constructii

planificarea calitatii

asigurarea calitatii

controlul calitatii

politica in domeniul calitatii

analiza cost - beneficiu

analiza comparativa

diagrame de flux

experimente si simulari

definitii operationale

liste de control

auditul calitatii

inspectie

diagrama de control

diagrama Pareto

analiza tendintei

managementul calitatii totale

Intrebari
1.

De ce calitatea in constructii are o importanta speciala?

2.

Cum este definita calitatea?

3.

Ce organisme internationale reglementeaza calitatea in constructii?

4.

Care sunt componentele ciclului calitatii si ce importanta are cunoasterea acestora?

5.

Din ce este compus costul calitatii in constructii?

6.

Din ce se compune sistemul calitatii in constructii?

7.

Ce metode si tehnici se folosesc in planificarea calitatii?

8.

Care sunt sursele de informatii utilizate in asigurarea calitatii?

9.

Care sunt rezultatele controlului calitatii?

10. Care sunt obligatiile principale, pe linia asigurarii calitatii, ce revin constructorului (dar
beneficiarului, proiectantului, investitorului)?
11. De ce se impune implementarea managementului calitatii totale in constructii?

[1] Radu Victor, coordonator, Managementul productiei de constructii, Editura Sylvi, 1997.
[2] HG nr. 261/8 iunie 1994.
[3] Legea nr. 10/1995, Lege privind calitatea in constructii.