Tentativa

Este forma atipica a infractiunii care potrivit art.32(1) consta in punerea in

executare a intentiei de a savarsi infractiunea ,executare care a fost
intrerupta sau nu si-a produs efectul.
Tentativa este actiunea de a incerca sa comiti o infractiune,scrie profesorul
Jan Pravel.
Tentativa apartine fazei executorii si are ca moment final intreruperea
executarii sau terminarea acesteia inainte ca efectul sa se fi produs.
Conditii de existenta a tentativei:
Din definitia legala a tentativei desprindem conditiile de existenta ale
acesteia:
a)sa existe intentia de a savarsi o anumita infractiune
b)intentia sa fi fost pusa in executare
c)executarea sa fi fost intrerupta sau sa nu isi fi produs efectul
a)Existenta intentiei de a savarsi infractiunea
Spre deosebire de art 20(1) din codul penal anterior care facea vorbire de
punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea ,art 32(1) din codul
penal in vigoare vorbeste de punerea in executare a intentiei de a savarsi
infractiunea,subliniind prin aceasta ca tentativa exista doar in cazul
infractiunilor comise cu intentie.
O parte a doctrinei a apreciat ca tentativa poate fi savarsita numai cu
intentie directa,opinia majoritara atat in doctrina noastra ,cat si in cea
straina considera ca tentativa poate fi savarsita si cu intentie indirecta sau
eventuala.Jurisprudenta s-a pronuntat in mod constant ca tentativa poate fi
retinuta si in cazul faptelor savarsite cu intentie indirecta sau
eventuala.Astfel,s-a retinut tentativa de omor comisa cu intentie indirecta
atunci cand autorul si-a imprejmuit via cu un gard metalic conectat la o retea
electrica ,iar o minora in varsta de 6 ani care a atins gardul a suferit arsuri
care i-au pus viata in pericol.
Punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea.Pentru existenta
tentativei este necesar ca intentia de a savarsi infractiunea sa fie pusa in
executare,adica sa treaca efectiv la executarea actiunii care constituie

elementul material al infractiunii.Aceasta cerinta ridica problema diferentierii

dintre actele de executare si actele preparatorii in vederea savarsirii
infractiunii.
In doctrina penala au fost formulate mai multe teorii.Potrivit teoriilor
subiective o anumita fapta este act de executare ,deci tentativa daca prin ea
insasi singura sau unita cu alte imprejurari reflecta scopul in vederea caruia
a fost executata.Tentativa incepe atunci cand actul ilicit dobandeste
univocitate.Cata vreme este echivoc ramane act preparator.In baza acestor
criterii deschiderea unei casete apartinand altei persoane cu ajutorul unei
chei potrivite constituie act de executare,deoarece releva intentia de
furt.Dimpotriva ,cumpararea unui bidon de petrol in scopul declansarii unui
incendiu este act pregatitor.Teoriile subiective nu ofera un criteriu
corect,deoarece pornesc de la premiza ca actele preparatorii au intotdeauna
caracter echivoc.
Teoriile obiective afirma ca o anumita activitate poate fi considerata act de
executare sau de pregatire in functie de pozitia pe care o ocupa in procesul
dinamic de comitere a infractiunii.Daca activitatea respectiva este orientata
spre valorile care constituie obiectul material al infractiunii si daca este in
masura sa duca singura ,fara a fi necesara o alta activitate distincta la
realizarea scopului propus constituie act de executare.In caz contrar
constituie act de pregatire.In baza acestor criterii ridicarea toporului asupra
unei persoane constituie act de executare pt ca este indreptat impotriva
obiectului material al infractiunii,iar realizarea acesteia nu necesita o noua
activitate ulterioara distincta.Dimpotriva,luarea amprentei unei chei de la
usa locuintei unde urmeaza sa se comita furtul ,act de executare in baza
teoriilor subiective,constituie in temeiul criteriilor obiective un simplu act
pregatitor.Teoriile obiective ofera criterii de distinctie corecte care pot fi
utilizate cu succes pt stabilirea unei distinctii clare intre cele doua categorii
de acte.
Teoriile formale,pornind de la trasaturile constitutive ale infractiunii descrise
in textul incriminator,apreciaza ca o anumita activitate poate fi considerata
act de executare sau de pregatire dupa cum se integreaza sau nu in
activitatea incriminata desemnata prin verbum regens.Cumpararea sau
confectionarea unui speraclu este un act preparator ,pt ca nu se integreaza
in elementul material al acelei infractiuni,iar executarea furtului incepe in
momentul in care se fac acte a caror indeplinire duce la luarea unui bun
mobil din posesia sau detentia altuia,cum ar fi incarcarea unui sac cu stiuleti
de porumb de pe terenul aflat in proprietatea altei persoane.Teoriile formale

ofera criterii clare si usor de aplicat ,dar li s-a reprosat ca se poate ajunge la
o restrangere nejustificata a actelor de executare.Este dat exemplul
persoanei surprinsa asupra sa ,in camera in care se afla o casa de bani
,avand un lant de chei.Potrivit teoriei formale este considerat un simplu act
preparator.
Teoriile mixte considera ca pentru diferentierea dintre actele de executare si
actele preparatorii este necesara o imbinare a criteriilor propuse si
examinate dat fiind ca fiecare dintre aceste criterii prezinta atat elemente
pozitive,cat si deficiente.Astfel se recomanda sa se foloseasca in primul rand
criteriul indicat de teoriile formale ,iar daca se dovedeste insuficient sa se
recurga si la alte criterii.
c)Intreruperea executarii sau neproducerea rezultatului
Limita superioara a actelor de executare ce caracterizeaza tentativa se afla
acolo unde se consuma infractiunea.
O infractiune se considera consumata atunci cand fapta prezinta toate
trasaturile obiective si subiective ale acelei infractiuni.De esenta tentativei
este neproducerea rezultatului.Cu alte cuvinte cea de a 3 a conditie ceruta
de lege pentru existenta tentativei este aceea ca executarea infractiunii sa
fie intrerupta ,impiedicata sa se desfasoare pana la capat sau ca
executarea,desi infaptuita in intregime,rezultatul urmarit sa nu se produca
din cauze independente de dorinta sau vointa faptuitorului.
Modalitatile tentativei
Varietatile in care se prezinta tentativa in raport cu gradul de realizare a
actiunii infractionale incepute ,ca si in functie de cauzele care au facut ca
actiunea infractionala ,desi dusa pana la capat sa nu produca rezultatul tipic
al infractiunii poarta denumirea de modalitati ale tentativei.
In raport cu gradul de realizare a actiunii care constituie elementul material
al infractiunii distingem intre:
-tentativa perfecta(terminata sau fara efect)-> se caracterizeaza prin
executarea in intregime a actiunii ce constituie elementul material al
infractiunii fara ca rezultatul sa se fi produs;exista tentativa perfecta in cazul
in care inculpatul a executat integral actiunea menita sa duca la uciderea
unei persoane ,lovind-o cu un instrument apt de a-i suprima viata cu
intensitate intr-o regiune viata a corpului,insa rezultatul nu s-a produs ca
urmare a ingrijirilor medicale primite;aceasta modalitate a tentativei poate

exista numai in cazul infractiunilor materiale sau de rezultat ,nu si in cazul

infractiunilor formale sau de pericol,unde nu este necesar un anumit rezultat
-tentativa imperfecta(neterminata sau intrerupta)-> se caracterizeaza prin
interventia unei cauze de intrerupere a actiunii care constituie elementul
material al infractiunii si care este astfel prevazuta si impiedicata sa se
desfasoare pana la capat;intreruperea executarii poate fi consecinta unor
factori independenti de vointa autorului,fie chiar a vointei autorului survenita
insa dupa inceperea executarii
In practica s-a decis ca exista tentativa imperfecta daca inculpatul a fost
surprins cand isi umplea sacul cu tarate din magazia unei mori sau daca a
fost surprins rupand stiuletii de pe terenul unei alte persoane,ori daca a
patruns intr-un magazin alimentar prin spargerea peretelui.
Cauzele care determina intreruperea actelor de executare trebuie sa fie
supravenite ,adica sa intervina dupa ce a inceput executarea.Natura acestor
cauze poate fi extrem de diferita : fenomene naturale(vantul care modifica
traiectoria glontului),prezenta unor lucruri(un portofel care impiedica
inaintarea cutitului,o usa incuiata care se opune inaintarii inculpatului)
,fiinte(interventia unui caine care ii alunga pe hoti).
Cauzele pot fi interne(starea de rau a autorului) sau externe(interventia unui
tert),fizice(ruperea cheii) sau psihologice(zgomote reale sau imaginare).
Tentativa idonee (periculoasa) apta sa produca consecinte se caracterizeaza
prin savarsirea de acte care creeaza o stare de pericol pentru valoarea
sociala aparata de lege si care la momentul comiterii prezenta un inalt grad
de probabilitate in ceea ce priveste atingerea rezultatului urmarit de autor.
Aprecierea caracterului idoneic al tentativei se face de pe pozitia unui om
mediu care analizeaza fapta dispunand si de datele suplimentare pe care le
detinea autorul.Astfel fapta de a nu crea un soc emotional unei persoane nu
constituie un act sa provoace moartea ,dar in conditiile in care autorul este
informat ca victima sufera de o maladie cardiaca grava actul devine idoneic.
Tentativa neidonee(nepericuloasa)
Se caracterizeaza prin aceea ca nu poate crea o stare de pericol pentru
valoarea aparata de lege din cauza modului cum a fost conceputa
executarea.

Este tentativa neidonee incercarea de a ucide o persoana prin impuscare cu

o arma descarcata,daca autorul stie ca arma este descarcata.Dar devine
idonee daca autorul nu avea cunostinta de acest fapt.Tot astfel executarea
unui foc de arma in directia patului in care dormea de obicei victima este o
tentativa neidonee daca autorul cunostea ca victima a parasit camera si
idonee daca nu avea stiinta de aceasta.
Tentativa proprie este acea modalitate a tentativei care sub raportul
mijloacelor utilizate si a prezentei obiectului material al infractiunii este
proprie sau apta sa duca la efectuarea in intregime a actiunii care constituie
elementul material al infractiunii si la producerea rezultatului urmarit.
Tentativa improprie se diferentiaza de tentativa proprie prin caracterul
propriu sau inapt al mijloacelor folosite sau prin lipsa obiectului material al
infractiunii de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.
Codul penal anterior reglementa tentativa relativ improprie precizand ca
exista tentativa si in cazul in care consumarea infractiunii nu a fost posibila
datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite ori datorita
imprejurarii ca in timpul cand s-au savarsit actele de executare obiectul
lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.Noul cod penal a renuntat
la reglementarea tentativei relativ improprie ,iar in doctrina s-a apreciat ca
atata timp cat pentru realizarea tentativei motivele neproducerii rezultatului
la tentativa relativ improprie nu erau altceva decat o tentativa fara efect
,reglementarea acesteia in mod distinct nu se mai justifica.
Tentativa absolut improprie potrivit art 32(2) exista atunci cand
imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a
fost conceputa executarea.
Infractiunea putativa
In doctrina se atrage atentia ca nu trebuie confundata tentativa neidonee cu
infractiunea putativa.In dreptul nostru penal nu exista un punct de vedere
unitar cu privire la intelesul notiunii de fapta putativa in sensul ca intr-o
opinie se vorbeste de fapta putativa cand lipseste obiectul material ,iar intr-o
alta opinie exista fapta putativa atunci cand caracterul infractional al faptei
exista numai in reprezentarea autorului.
Cu toate acestea,se admite ca spre deosebire de tentativa,fapta putativa nu
numai ca nu este absurd conceputa ,dar se realizeaza si produce efectul
urmarit ,insa din cauze necunoscute faptuitorului nu are caracter
infractional.O astfel de fapta comite cel care isi insuseste un bun fara sa stie

ca in realitatea acel bun fusese abandonat astfel incat fapta nu are caracter
infractional sau cel care incercand sa distruga un bun al altuia distruge un
bun propriu sau cel care incearca sa aiba relatii sexuale consimtite cu o
persoana minora despre care crede ca nu a implinit 15 ani ,dar care in
realitate a depasit aceasta varsta.
Infractiuni la care nu este posibila tentativa
Analiza notiunii de tentativa conduce la concluzia ca nu este posibila in cazul
oricarei infractiuni ,ci numai la cele savarsite cu intentie care necesita faze
sau etape in desfasurarea lor.
Imposibilitatea tentativei este legata fie de specificul elementului material,
fie de specificul elementului subiectiv.
Infractiunile la care nu este posibila tentativa ca urmare a elementului
material specific sunt infractiunile omisive proprii ,infractiunile cu executie
prompta sau cele cu consumare anticipata(cum este luarea de
mita),infractiunile de obicei (care implica o repetare a elementului material)
si infractiunile continue.
Problema daca infractiunile continue si continuate pot avea tenativa este
controversata.O parte a autorilor romani considera ca tentativa nu este
posibila in cazul infractiunilor continue si continuate.Unii autori considera ca
tentativa este totusi posibila la unele infractiuni comise in forma
continuata:tentativa de omor comisa asupra aceleiasi persoane ori
incercarea repetata de a comite un furt in dauna aceleiasi persoane.Alti
autori considera ca infractiunea continua este susceptibila de tentativa
atunci cand actul de executare este fractionabil si nu s-a realizat inca
minimul necesar pentru consumarea infractiunii.Spre ex in situatia in care
autorul este surprins in timp ce realiza un bransament ilegal,in sarcina sa se
va retine furt de energie care este o infractiune continua.Tot astfel,lipsirea de
libertate in mod ilegal este o infractiune continua ,dar tentativa este posibila
si este pedepsita(art 205).Majoritatea autorilor care se preocupa de
determinarea faptelor care nu pot avea tentativa nu includ in categoria
acestora infractiunile continue.