Tesaturile sunt marfuri textile finite sub forma unor foi plane sau

tubulare, realizate prin imbinarea, dupa anumite modele, a doua sisteme

de fire: fire de urzeala si fire de batatura.
Firele de urzeala sunt firele care sunt dispuse in directia lungimii
tesaturii (sunt paralele cu marginile tesaturii), iar firele de batatura sunt
cele care, dupa anumite modele, numitearmuri sau legaturi, leaga
transversal, prin diferite incrucisari, firele de urzeala.

Fabricarea tesaturilor
Fabricarea tesaturilor presupune o serie de operatii, respectiv:
operatii premergatoare efectuate asupra firelor, teserea propriuzisa si finisarea tesaturilor.

Anterior teserii, asupra firelor se executa operatii de pregatire a

urzelii, care cuprind: depanarea firelor de urzeala; urzirea si navadirea
si operatii de pregatire a bataturii,care constau in: canetarea,
dublarea si rasucirea firelor de batatura..
Principiul de tesere propriu-zisa comporta trei faze, prin reluarea
carora ia nastere tesatura:

ridicarea si coborirea unei parti din firele de urzeala, pentru

formarea rostului;

introducerea in rost a bataturii prin intermediul unei suveici;

indesarea bataturii in rost.

Incrucisarea firelor de urzeala cu cele de batatura, in diferite

modalitati, conduce la apararitia unor tesaturi cu desene variate,
dar si cu proprietati fizico-mecanice si tehnologice diferite.
Legaturile se repezinta pe hirtie milimetrica, cu respectarea
urmatoarelor reguli:

spatiile dintre doua linii verticale reprezinta firele de urzeala;

spatiile dintre doua linii orizontale reprezinta firele de

batatura;

patratelele din desen reprezinta punctele de incrucisare a

firelor de urzeala, cu cele de batatura;

cind firul de urzeala trece (leaga) peste cel de batatura,

patratica se hasureaza (fir luat);

patratica nehasurata reprezinta firul de batatura de-asupra

celui de urzeala (fir lasat);

partea din desen care se repeta in cadrul intregului, atit in

directia urzelii cit si in cea a bataturii, poarta numele
de raport de legatura. El se exprima sub forma unui raport,
la numarator fiind numarul firelor de urzeala iar la numitor,
numarul firelor de batatura, dupa care se repeta desenul.

Legaturile se clasifica in legaturi fundamentale: pinza, diagonal

si atlaz, legaturi derivate din cele fundamentale: rips, panama,
crep etc. si legaturi combinate: fagure, carouri etc.
Legatura pinza este tipul cel mai simplu de legatura, in care, un
fir de urzeala trece (leaga) peste un fir de batatura si apoi pe sub
acesta. Este tipul de legatura care confera acelasi desen pe fata si
pe dosul tesaturii, avind totodata cele mai multe puncte de legare.
La acest tip de legatura, suprafata tesaturii este neteda si
uniforma, desimea firelor este medie, iar rezistenta este mare
(numar mare de puncte de legare).
Ca urmare, tesaturile pinza vor fi cele mai des intilnite la
tesaturile din bumbac, in, cinepa, iuta, lina (legatura postav) si
matase sau tip matase (legatura tafta).
In reprezentare grafica figura nr.5 , legatura pinza se prezinta sub
forma unei table de sah, iar raportul este cel mai mic posibil: R 2/2
(doua fire de urzeala si doua fire de batatura).
Legatura diagonal (serj) figura nr. 6, confera tesaturii un aspect
caracteristic, cu linii oblice, paralele, dispuse de la o margine la
alta. In functie de sensul diagonalului, legatura poate fi: legatura
diagonal spre dreapta si legatura diagonal spre stinga, iar in functie
de unghiul diagonalului, acesta poate fi: diagonal normal (cu un
unghi de inclinare al liniilor de 45) si diagonal culcat (cind unghiul
de inclinare este mai mic de 45).
De asemenea, legaturile diagonal pot fi: diagonal de batatura (cind
numarul firelor de batatura vizibile pe fata tesaturii intrece numarul
firelor de urzeaza), diagonal de urzeala (cind pe fata tesaturii sunt
predominante firele vizibile de urzeala) si diagonal echilibrat.
Punctele de incrucisare sunt mai putine decit la legatura pinza si
deci, tesaturile vor fi netede, mai dese, mai moi si mai putin
rezistente decit tesaturile pe baza de legatura pinza, iar desenul de
pe fata tesaturii se va regasi in negativ pe dosul acesteia.
Pe linga raportul clasic, R 3/3 sau R 4/4, la tesaturile diagonal se va
exprima si raportul diagonal, in care, la numarator apare numarul
firelor de urzeala ce se evidentiaza pe fata tesaturii iar la numitor,
numarul firelor de batatura de pe fata tesaturii. De asemenea, se
va reprezenta si sensul diagonalului, printr-o sageata orientata spre
stinga sau dreapta.
Legatura atlaz (figura nr. 7) mai este intilnita si sub numele de legatura
satin si cel mai mic raport este de 5/5. La fel ca si diagonalul, atlazul
poate fi de urzeala si de batatura (atlazul de batatura este numit si
satin), dar punctele de legatura sunt dispuse dupa anumite reguli. In
functie de modul de realizare al punctului de legatura, atlazul poate fi cu

urcare de doua fire sau de trei fire, numarul de fire de urcare fiind trecut in
paranteze.

Tesaturile altaz/satin au firele fetei mai dese decit ale dosului,

suprafata este mai stralucitoare, mai neteda si mai rezistenta la
frecare, existind astfel o distinctie clara intre fata si dosul
materialului. Acest tip de legatura este intilnit la tesaturile pentru
fetele de plapuma, captuseli, stofe de mobila etc.
Din legatura pinza, ca legaturi derivate intilnim legatura rips si
panama.
Legatura rips (figura nr. 8) este legatura in care doua sau mai
multe fire de batatura leaga peste si sub un fir de urzeala, iar
urmatorul grup leaga invers cu cel dinainte, caz in care se obtine
un rips de urzeala sau rips transversal. Ripsul de batatura este
legatura in care doua sau mai multe fire de urzeala leaga peste si
sub un fir de batatura, iar urmatorul grup leaga invers cu cel
dinainte, numit si rips longitudinal.
Ripsul poate fi cu aspect regulat, neregulat, amestecat si fals, la
care legatura de baza este legatura pinza, insa efectul de rips de
obtine prin folosirea unor fire mai groase in batatura sau in urzeala,
in functie de efectul urmarit.
Legatura panama (figura nr. 9) este tot o legatura derivata din legatura
pinza si se formeaza dintr-un grup de doua sau mai multe fire de urzeala
care leaga peste si sub doua sau mai multe fire de batatura, iar urmatorul
grup de fire leaga invers fata de cel precedent. La fel ca si legatura rips,
legatura panama poate fi cu aspect regulat sau cu aspect neregulat, caz in
care trei fire de urzeaza leaga peste si sub doua fire de batatura, iar
urmatorul grup leaga invers fata de cel anterior.
Legaturile combinate sunt cele obtinute prin combinarea a doua sau a
mai multor legaturi fundamentale si derivate, obtinindu-se diferite efecte:
carouri, dungi transversale, oblice, longitudinale, figuri complexe (in cazul
legaturii jacquard) etc.
Cele mai multe dintre tesaturi sunt alcatuite dintr-o singura urzeala si o
singura batatura si poarta numele de tesaturi simple, spre diferenta de
tesaturile compuse care sunt alcatuite din doua sau mai multe urzeli si o
singura batatura, sau invers, din doua sau mai multe bataturi si o singura
urzeala (tesaturi lanciate, rips pentru mobila etc.).
Asa cum rezulta din razboiul de tesut, tesaturile sunt numite tesaturi
crude. In marea lor majoritate ele sunt supuse ulterior unor operatii
diferite de finisare, care au drept rol imbunatatirea nu numai a aspectului
estetic (tesaturile crude contin o serie de impuritati naturale: ceruri,
grasimi etc.; impuritati din procesul teserii si al manipularii), dar si a
caracteristicilor de calitate de ansamblu: durabilitate, caracteristici
igienico-sanitare etc.
Operatiile de finisare difera atit in functie de natura firelor care
alcatuiesc tesatura cit si de destinatia tesaturii respective.

In cadrul operatiilor se finisare sunt incluse: albirea, vopsirea,

imprimarea, apretarea, ignifugarea etc.
Anterior albirii propriu-zise, tesaturile sunt supuse operatiilor de
pirlire, descleiere, fierbere, spalare si clatire.
Pirlirea tesaturilor crude este impusa de prezenta pe suprafetele
tesaturilor a unui strat neregulat si pufos, compus din capete de fire, care
poate impiedica patrunderea uniforma a substantelor folosite la diferite
tratamente ulterioare.
Descleirea reprezinta operatia de indepartare a apretului folosit la
incleierea urzelii inainte de tesere, dar si a unei parti din impuritatile
naturale ale fibrelor: ceruri, grasimi etc.
Fierberea urmeaza operatiei de descleiere (prin care se inlatura numai
50-60% dintre impuritatile existente in tesaturi) si urmareste eliminarea
tuturor impuritatilor remanente.
Spalarea tesaturilor are drept scop indepartarea tuturor cerurilor si a
grasimilor din tesaturi.
Albirea tesaturilor urmareste decolorarea prin oxidare sau prin reducere
a pigmentilor si a restului de impuritati ce nu au putut fi eliminate prin
operatiile pregatitoare albirii. Pentru albirea tesaturilor se folosesc
substante diferite in functie de natura firelor: pentru tesaturile din
bumbac se folosesc: hipoclorit de sodiu, apa oxigenata, peroxid de sodiu,
persulfati etc., iar pentru marirea gradului de alb se practica azurarea
(albastrirea cu scrobeala sau cu un colorant albastru) sau albirea optica
(produsele albite se trateaza cu substante fluorescente care retin radiatiile
ultraviolete si le transfroma in radiatii vizibile albastre); pentru
tesaturile de in si cinepa se tine cont de sensibilitatea acestora fata de
acizi, alcalii si oxidanti, fapt pentru care albirea cu hipoclorit este realizata
cu moderatie;tesaturile din fibre chimice (viscoza, cupro, acetat) de
obicei nu sunt supuse albirii, firele componente avind un grad de alb
ridicat, insa atunci cind se impune, se folosesc aceleasi procedee ca si in
cazul tesaturilor din bumbac; tesaturile din lina sunt albite in cazul in
care trebuie indepartata nuanta galbui-cenusie a linii, aparuta dupa
spalare. Albirea se face cu apa oxigenata si eventual cu hidrosulfit de
sodiu. Specifica linii esteoperatia de carbonizare, prin care se
transforma celuloza in hidroceluloza friabila, ce poate fi indepartata prin
scuturare; tesaturile de matase, anterior albirii cu apa oxigenata, sunt
supuse degomarii (solubilizarea la cald a sericinei, in solutii diluate de
alcalii si acizi), matasea devenind astfel mai moale, supla si placuta;
tesaturile din fibre sintetice se albesc rar, si atunci cu cloriti si prin
albire optica.
Mercerizarea tesaturilor din bumbac este operatia efectuata in scopul
conferirii tesaturilor de bumbac atit a unui luciu superior, cit si a maririi
afinitatii fata de coloranti. Tesaturile realizate din fire subtiri de bumbac,
puternic torsionate sunt tratate cu o solutie rece si concentrata de NaOH,
obtinindu-se o tesatura mai durabila, mai rezistenta la tractiune, cu o

alungire la rupere mai redusa, cu un aspect mai compact si un tuseu

matasos.
Vopsirea are loc loc prin trecerea colorantilor, aflati in stare de solutie
apoasa, mai intii pe suprafata fibrelor si apoi in interiorul lor, intensitatea
culorii fiind cu atit mai mare cu cit perioada de contact creste iar baia de
vopsire isi reduce concentratia in colorant. Natura firelor tesaturii
influenteaza tipul de colorant utilizat, precum si procedeul de colorare.
Colorantii utilizati sunt aproape in totalitate sintetici. Cu cit temperatura
solutiei de vopsire creste, depasind 100C, cu atit difuziunea colorantului
si puterea de patrundere sunt mai mari iar durata vopsirii este mai redusa,
culoarea este mai uniforma si mai rezistenta. Anterior vopsirii propriu-zise
au loc o serie de operatii preliminare si anume: pregatirea tesaturilor,
pregatirea flotei si a adaosurilor. Vopsirea, la fel ca si imprimarea se poate
realiza prin:

folosirea de coloranti cu afinitate pentru fibrele textile;

folosirea unor intermediari care conduc la formarea

colorantilor pe fibre;

aplicarea unor pigmentti

liantilor.

pe

tesaturi,

prin

intermediul

Ca metode de vopsire se pot aplica: vopsirea intr-o singura flota; in doua

flote si prin procedeul termosol.
Imprimarea reprezinta procesul de aplicare a unor paste colorate in
diferite contururi, cu ajutorul unor clisee. Procedeele de imprimare pot fi:
imprimare directa desenul, realizat in una sau mai multe culori; se
transfera pe un fond alb sau deschis la culoare, cu ajutorul unui cilindru
imprimator; serigrafie; imprimare cu rezerve pe anumite zone ale
tesaturii se aplica substante care impiedica vopsirea locala, restul zonelor
neacoperite fiind expuse fixarii colorantului; imprimare prin corodare in
conturul desenelor se aplica paste ce corodeaza culoarea tesaturilor. Dupa
imprimare, tesatura este uscata si aburita pentru fluidizarea pastei si a
fixarii colorantului pe fibre.
Apretarea se aplica in functie de anumite caracteristici ce se doresc a fi
imprimate tesaturilor. Astfel, apretul poate fi: de plinatate (pentru a
conferi o masa si un luciu marit tesaturilor), de nesifonabilitate; pentru
hidrofugare (tesaturile devin impermeabile la apa, insa ramin permeabile
la aer si gaze); pentru impermeabilizare (tesaturile devin impermeabile la
apa, vapori si aer); pentru rezistenta la putrezire, pentru ignifugare etc.
Tratamente antistatizante sunt aplicate unor tesaturi din fibre sintetice
care au tendinta de a se incarca cu sarcini electrostatice si de a atrage si
retine impuritatile.
Piuarea este tratamentul de finisare a tesaturilor din lina prin care se
imbunatateste capacitatea termoizolatoare si moliciunea. Ea se bazeaza
pe proprietatea de impislire a linii datorata structurii solzoase a fibrelor,
sub actiunea caldurii si a umezelii (piuarea se realizeaza la cca. 30C, in
solutii alcaline), in urma unor operatii de frecare si presare.

Operatiile de stabilizare dimensionala: samforizarea, decatarea,

fierberea etc. se efectueaza pentru a se elimina riscul modificarii
dimensiunilor tesaturilor. Samforizarea este operatia de scurtare fortata a
tesaturilor din bumbac, in scopul eliminarii tendintei acestora de a se
contracta la spalare si calcare. Decatarea este operatia de inlaturare a
tendintei de scurtare a tesaturilor din lina, matase si viscoza prin
anihilarea tensiunilor din fibre iar fierberea se aplica tesaturilor din lina
pieptanata, care sunt fixate dimensional cu ajutorul apei fierbinti si al
aburului, reducindu-se posibilitatea de impislire si de formare a cutelor in
timpul purtatii.
Impregnarea contra microorganismelor se realizeaza in baile de
clatire ulterioara vopsirii si imprimarii, prin adaugarea unor substante
chimice cu efect, in principal, antimolii dar care trebuie sa nu fie toxice
pentru om.
Ultimele operatii de finisare sunt cele fizico-mecanice si se refera la
urmatoarele tratamente:
Scamosarea este operatia de scoatere a capetelor de fibre din fire si de
obtinere a unei suprafete pufoase, moi, pe una sau pe ambele fete ale
unei tesaturi, si cu o capacitate termoizolatoare crescuta.
Aburirea confera tesaturilor moliciune, plasticitate, orientarea pufului si
un luciu placut.
Alte operatii mai pot fi: umezirea, calcarea, plisarea, gofrarea etc.

In ultimul timp au aparut o serie de alte tratamente aplicate

tesaturilor: tratamente chimice, pentru a se conferi tesaturilor
rezistente la patare cu diferite substante: uleiuri, vinuri etc.,
precum si tratamente mecanice in vederea cresterii rezistentei
mecanice a tesaturilor, cum ar fi presarea durabila sau
permanenta.
Dupa fabricarea tesaturilor, acestea sunt supuse unei verificari
calitative finale, ocazie cu care se pot descoperi o serie de defecte,
printre care amintim urmatoarele:

defecte datorate firelor: fire neuniforme, cu nopeuri, cu bucle,

cu circei, murdare sau patate, groase sau duble, de rezistenta mica
etc.;

defecte datorate teserii: lipsa unui fir de urzeala sau de

batatura, zone indesate sau rarite, dungi orizontale sau verticale,
desenul de legatura deplasat etc.;

defecte datorate operatiilor de finisare: pete de la albire,

pirlire excesiva sau incompleta, vopsire incompleta, dungi de la
vopsire, deplasarea desenului imprimat, pete de colorant de la
imprimare, deformarea desenului, margine rupta, latime neuniforma,
scamosare gresita sau suprascamosare etc.

Verificarea calitatii tesaturilor

Determinarea calitatii reale a tesaturilor presupune verificarea
principalelor
caracteristici
de
calitate
ale
acestora
si
anume: caracteristici fizico-mecanice: grosimea, desimea in urzeala si
in batatura, latimea, masa specifica, sarcina de rupere si alungirea la
rupere, rezistenta la frecare, rezistenta la sfisiere, scurtarea firelor in
tesatura,
rezistenta
la
plesnire, flexibilitatea,
nesifonabilitatea
etc.; caracteristici tehnologice: aspectul exterior, draparea, contractia,
rezistenta la deplasare a firelor in tesatura si caracteristici igienicosanitare: absorbtia si cedarea umiditatii, capacitatea de imbibare a
tesaturilor, permeabilitatea la aer si gaze etc.
Grosimea tesaturilor caracterizeaza capacitatea de drapare si de
formare a cutelor unei tesaturi, influenteaza proprietatile de termoizolare
si prezinta interes in procesul de confectionare a obiectelor de
imbracaminte. Grosimea tesaturilor variaza intre doua si trei diametre ale
firelor utilizate si depinde nu numai de natura fibroasa a firelor si de
torsiunea acestora, dar si de tipul de legatura a tesaturii si de desimea in
urzeala si in batatura.

Grosimea variaza de la 0,1mm la 4 mm, tesaturile subtiri avind

capacitatea de a forma cute libere, bine conturate, pe cind cele
groase, formeaza doar contururi generale. Grosimea tesaturilor se
determina cu micrometrul.
Desimea tesaturilor este data de numarul de fire pe directia urzelii si a
bataturii existente intr-o portiune de 10 cm. Ea depinde de tipul firelor, al
legaturii tesaturii si de tratamentele de finisare si influenteaza in mod
direct masa tesaturii, rezistenta si alungirea la rupere, moliciunea,
rezistenta la frecare, contractia la umezire, permeabilitatea la apa si gaze
etc.(cu cit o tesatura este mai deasa, ea este mai rezistenta si mai
durabila, spre diferenta de o tesatura mai putin deasa, care va fi moale,
usoara si mai putin rezistenta).
Desimea tesaturilor se determina prin metoda extragerii firelor dintr-o
portiune de material de 1 cm si numararea lor atit pe directia urzelii cit si a
bataturii, urmind ca rezultatul sa fie apoi inmultit cu 10(se foloseste la
tesaturile foarte dese sau din straturi suprapuse), sau prin numararea
firelor din raport, cu ochiul liber sau cu ajutorul unei lupe, urmind ca
acesta sa fie inmultit cu numarul de rapoarte ce se incadreaza in suprafata
de 100 cm2.