Telecomunicatii mobile de ultima

generatie Radio Access

Networks
GSM, UMTS, LTE, WiFi, WiMAX

Scopul retelelor de telecomunicatii mobile este de a oferi o capacitate si o acoperire pe o

arie geografica cat mai mari. Pentru a face posibile aceste cerinte s-a impartit aria de acoperire in mai
multe celule de dimensiuni mici comparativ cu acoperirea retelei.
Fiecare celula va comunica cu terminalele utilizatorilor prin intermediul frecventelor. Pentru a nu
apare interferente intre celule se aloca frecvente diferite pe acestea, dar in acest caz, datorita
spectrului de frecvente finit capacitatea retelei va fi redusa. Pentru a obtine o capacitate cat mai mare
a retelei frecventele alocate anumitor celule se vor reutiliza pentru alte celule. Pretul platit pentru
adoptarea acestei masuri este cresterea interferentelor. Cu cat avem mai multe frecvente pe care le
putem aloca cu atat putem obtine o capacitate mai mare cu interferente mici intre celule.
Pentru a avea interferente relativ
scazute celulele vecine (care au
zone de acoperire apropiate) vor
folosi frecvente diferite, iar aceste
frecvente vor fi reutilizate la
celule indepartate de zonele
acoperite de acestea.

celule vecine
frecventa 1
frecventa 2
frecventa 3

Pana in prezent au aparut patru generatii de retele de telecomunicatii mobile.

1G
analogica
(NMT)

2G
digitala
(GSM)

3G
familia IMT2000
(UMTS)

4G
familia IMTavansat
(LTE)

Prima generatie cu penetrare la nivel mondial a fost GSM Global System Mobile Communication.

2G Global System Mobile Communication

MS

Stiva de protocoale
Radio
BTS

BTS

Abis

LAPDm

BSC

BSC

Abis

LAPD

A
MSC

(tip ISDN)

C
D

VLR

(specific GSM)

MSC

(SS7 basic) + BSSAP

F
H

HLR

AuC

PSTN /
ISDN
Arhitectura Functionala GSM : interfete/protocoale

(SS7 basic) + MAP

EIR

PSTN
ISDN

(SS7 basic) + TUP or ISUP

MS Mobile Subscriber : Telefonul mobil al utilizatorului. Reprezinta hardware-ul cu ajutorul caruia

utilizatorul acceseaza reteaua mobila.

BTS Base Station Transceiver : transmite/primeste apeluri de la MS. Contine unul sau mai multe
sectoare.

BSC Base Station Controller : controleaza resursele radio si semnalizarile la nivelul BTS-ului.
Este responsabil cu migrarea mobilelor de pe un sector pe altul (intra sau inter BTS) atunci cand
sunt in apel.

MSC Mobile-service Switching Center : centrala de comutaie pentru comunicatiile care

loc n cadrul retelei, cat si pentru comunicatiile ce au loc intre reteaua de origine si o alta retea
(fixa sau mobila).
HLR Home Location Register : contine profilul abonatului. HLR reprezinta baza cu datele
abonatilor declarati in acel registru. Aceste date se introduc odata cu activarea unui nou
abonament si se modifica ulterior in momentul modificarii abonamentului. Intr-o reea GSM exista

au

un singur HLR logic, chiar daca poate fi implementat ca o baza de date distribuit.

AuC Authentication Center : baza de date in care se verifica daca unui utilizator care doreste sa
initieze un apel i se permite sau nu acest lucru de catre retea.
VLR Visitor Location Register : registrul in care sunt inscrisi abonatii ce se afla temporar in
arealul unui alt MSC, altul decat cel in care a fost declarat.
EIR Equipment Identification Register : baza de date referitoare la identificarea telefoanelor
mobile (in general neimplementat, lista neagra).
SMSC SMS Center sau centrul de mesaje are ca responsabilitate asigurarea traficului de SMSuri din retea.

Apelarea de la un mobil la altul se face pe baza a doua referinte :

MSISDN Mobile Subscriber Integrated Services Digital Network si
IMSI International Mobile Subscriber Identity
MSISDN-ul este numarul de telefon al utilizatorului. El este asociat IMSI-ului, iar aceasta
corespondenta este stocata in HLR.
IMSI este un numar unic alocat fiecarui utilizator si stocat in SIM-ul utilizatorului. IMSI este folosit in
comunicatiile interne in retea.
Cand se initiaza un apel reteaua foloseste MSISDN-ul apelat pentru a identifica IMSI-ul corespunzator
lui interogand HLR-ul.
Mobilului i se faciliteaza initierea sau primirea unui apel dupa verificarea informatiilor despre acel
utilizator stocate in HLR, respectiv stocate temporar in VLR-ul corespunzator MSC-ului in a carui arie
de acoperire se afla acel utilizator. Inainte ca un mobil sa initieze un apel, se interogheaza si EIR-ul
pentru a verifica daca acel mobil are voie sa acceseze reteaua. EIR-ul contine trei liste : lista alba
(contine mobilele care au voie sa foloseasca reteaua fara restrictii), lista gri (contine mobilele care au
voie sa foloseasca reteaua, dar dar vor fi monitorizate) si lista neagra (contine mobilele care nu li se
ofera accesul la retea). In general, EIR-ul a fost implementat pentru a detecta telefoanele pierdute sau
furate.
Daca EIR-ul este accesat pentru a oferi accesul la retea mobilului, AUC-ul este folosit pentru a permite
accesul la retea SIM-ului introdus in acel mobil.

Rutarea unui apel in reteaua GSM

1.

2.

3.
4.

Pe baza MSISDN MSC-ul interogheaza

HLR-ul pentru a obtine adresa ultimului VLR
si a IMSI in care se afla abonatul;
Pe baza IMSI HLR-ul interogheaza VLR-ul
corespunzator pentru a obtine de la acesta
MSRN-ul aferent abonatului;
HLR-ului i se transmite MSRN-ul abonatului;
HLR-ul transmite catre MSC MSRN-ul
abonatului;

In cazul in care intre timp, datorita mobilitatii, abonatul intra in aria de acoperire a unui alt MSC
MSRN-ul se va modifica.
MSRN Mobile Station Roaming Number. Identifica MSC-ul sub aria caruia se afla abonatul.
Dupa ce se identifica MSC-ul va trebui sa se identifice BSC-ul si celula ce servesc MS-ul apelat.
Pentru a face posibil acest lucru reteua se va folosi de niste identificatori suplimentari :
LAC Location Area Code. Cod de maxim doi octeti ce identifica aria deservita de un BSC.
TMSI Temporary Mobile Subscriber Identity. Cod de maxim 32 biti ce se foloseste in interiorul unui
VLR. TMSI are o lungime mai mica decat IMSI, iar folosirea lui pentru gasirea MS-ului dorit in loc de
IMSI contribuie la reducerea semnalizarii prin retea.
In VLR, pe langa IMSI si MSRN, este stocat si TMSI-ul aferent fiecarui abonat.
In procedura de rutare catre MS-ul apelat dupa ce se identifica MSC-ul, pe baza LAC se
gaseste BSC-ul in cadrul MSC-ului, apoi pe baza TMSI BSC-ul apeleaza MS-ul.

Benzile de frecvente alocate in GSM sunt : 890 MHz 915 MHz in UL,
respectiv 935 MHz 960 MHz in DL. Fiecare banda este impartita in 124 de purtatoare cu o largime
de banda de 200 KHz. Aceste purtatoare sunt folosite conform tehnicii FDMA.
Apoi, conform tehnicii TDMA, fiecare purtatoare este subdivizata in domeniul timp in
TS Time Slots.
In cadrul unui TS un user foloseste purtatoarea respectiva pentru cca. 0.577 ms.
Un canal de trafic este utilizat pentru transportul semnalului vocal si a datelor.
Un frame are o durata de 4.6 ms, timp in care se transmit 8 TS. Daca un frame are o durata de 4.6
ms inseamna ca intr-o secunda se pot transmite 1 / 4.16 ms = 217 frame-uri.
Canalele de trafic sunt organizate in multiframe-uri de cate 26 de frame-uri fiecare.
Lungimea unui multiframe este de 120 ms, de
unde rezulta durata unui TS (120 ms / 26
frame-uri / 8 TS).
Din 26 de frame-uri, 24 sunt utilizate pentru trafic,
1 este utilizat pentru
"Slow Associated Control Channel" (SACCH) i 1
nu este utilizat.

Structura unui multiframe

T trei biti ce permit sincronizarea transmisiunilor

de la mobil
F bit ce indica daca frame-ul contine date sau
semnalizare
TRAIN foloseste la adaptarea parametrilor la
receptie in functie de caracteristicile caii de
propagare
GUARD folosesc la combaterea overlap-ingului
cu alti TS
Semnalul vocal se imparte in secvente de cate 20 ms, fiecare secventa fiind codata in blocuri de cate
260 de biti. In urma unor experimente s-a constatat ca grupuri de biti dintr-un bloc au protectii diferite la
erori. Astfel, bitii dintr-un bloc s-au impartit in trei clase :
Clasa 1A : 53 biti cu sensibilitate mare la erori;
Clasa 1B : 132 biti cu sensibilitate moderata la erori;
Clasa 2 : 78 biti cu sensibilitate mica la erori.
Bitii din clasa 1A se alatura bitilor din clasa 1B, iar acestora se mai adauga o secventa terminala de 4
biti (in total 189 biti), care sunt introdusi intr-un codor care pentru fiecare bit de la intrare, in functie de o
secventa de 4 biti anteriori, obtine la iesire cate 2 biti. Deci se obtin 378 biti carora li se adauga bitii din
clasa 2. Deci pentru 20 ms de semnal analogic sunt necesari 456 biti. Acestia sunt grupati in 8 blocuri
de cate 57 biti.
Intr-un TS se pot transmite 156 biti, deci intr-un frame se pot transmite 8 * 156 biti = 1250
biti.
Debitul transmis intr-un frame va fi 1 / 4.16 ms * 1250 biti = 270 Kb/s.

Un TS reprezinta un canal fizic. Datorita faptului ca GSM-ul foloseste canale cu debit mai mic decat
debitul maxim suportat de canalul fizic, se vor transmite mai multe canale multiplexate pe un singur
canal fizic (TS). Aceste canale ce se vor multiplexa intr-un canal fizic se numesc canale logice.
Canalele logice se impart in canale de trafic si canale de control :

FCCH Frequency Control Chanel;

SCH Canal folosit pentru sincronizarea mobilului cu celula;
FCCH si SCH fac sincronizarea la nivel de cadru intre MS si BTS;
BCCH Broadcast Control Chanel. Transmite continuu, spre mobil, informaii precum identitatea
BTS-ului, alocarea frecvenelor i secvena de comutare a frecvenelor;
PCH Paiging Chanel. Faciliteaza chemarea mobilului de catre BTS;
RACH Random Access Chanel. Canalul prin care mobilul cere accesul la un anumit serviciu;
AGCH Access Grant Chanel. Utilizat pentru a aloca un SDCCH mobilului pentru a obine un
canal dedicat, in urma unei cereri RACH;
SACCH Slow Asociated Control Chanel. Asigura monitorizarea link-ului si transmiterea SMS-urilor;
FACCH Fast Asociated Control Chanel. Asigura semnalizare suplimentara (ex. semnalizare HO,
realocari de canale).
SDCCH Stand Alone Dedicated Control Chanel. Canal folosit pentru call setup, (prin SDCCH reteaua
este notificata de tipul de serviciu cerut de MS), inregistrare in retea, location update);

Mobilitatea statiilor mobile si HandOver

La fiecare 0.5 s atat mobilul cat si BTS-ul fac masuratori in UL, respectiv in DL si monitorireaza RxLev
si RxQual. In cazul in care pe una din directii RxLev-ul sau RxQual-ul scade sub un anumit prag setat
in retea se va declansa procedura de HO.
Pe langa aceste informatii MS-ul mai monitorizeaza si RxLev-ul pentru celulele vecine si transmite
BTS-ului cele mai bune 6 celule vecine in mesajul MEASUREMENT_REPORT, BTS care la randul lui
le va trimite BSC-ului. In cazul unui HO BSC-ul va sti pe baza acestor informatii catre ce celula vecina
sa comande MS-ului sa faca trecerea.
Toate aceste informatii se schimba intre MS si BTS prin canalul SACCH.
Pe baza masuratorilor UL, respectiv DL BTS-ul ii transmite MS-ului informatii precum :

TA Timing Advance;

necesare sincronizarii MS-BTS;

necesare controlului de putere.

Semnalizarea in cazul HO intra BSC

1 pe baza masuratorilor BSC-ul ia decizia de HO

2 BSC-ul rezerva canalul in noua celula
3 noul BTS confirma rezervarea canalului
4 BSC-ul comanda MS-ului trecerea pe noul canal
5 MS-ul anunta noul BTS despre intentia de a ocupa
canalul rezervat
6 noul BTS notifica BSC-ul despre intentia MS-ului
7 noul BTS ii transmite MS-ului informatia de
sincronizare (TA-ul)
8 se stabileste conexiunea
9 MS-ul comunica BTS-ului finalizarea HO-ului
10 BSC-ul comanda vechiului BTS eliberarea resurselor

BTS0 statia de baza de pe care va pleca MS-ul

BTSn statia de baza pe care va pleca MS-ul

1
2

9
10

Semnalizarea in cazul HO inter BSC

BSC0

1 vechiul BSC anunta MSC-ul despre necesitatea HOului si trimite o lista cu celulele vecine candidate
2 MSC-ul deschide conexiunea cu noul BSC
3 noul BSC anunta MSC-ul ca a rezervat resursele si
trimite informatiile necesare MS-ului pentru HO
4 informatiile necesare HO-ului sunt transmise
MS-ului
5 MS-ul isi anunta intentia de a ocupa noile resurse
6 BSC-ul notifica MSC-ul despre intentia MS-ului
7 MS-ul anunta noul BSC ca a ocupat noile resurse
8 noul BSC notifica MSC-ul ca s-a incheiat HO-ul
9 vechiul BSC elibereaza resursele la comanda MSCului
10 eliberarea conexiunii intre MSC si vechiul BSC

1
2

BSC0 BSC-ul care controleaza BTS-ul de pe care va pleca MS-ul

BSCn BSC-ul care controleaza BTS-ul pe care va pleca MS-ul

BSCn

5
6
7

8
9

10

3G Univesal Mobile Telecomunication System

Necesitatea de a lucra cu aplicatii ce impun transmisiuni cu debite ridicate a dus la

aparitia generatiei 3G, UMTS Univesal Mobile Telecomunication System, ce a fost
dezvoltata in proiectul 3GPP 3rd Generation Partnership Project. 3GPP reprezinta un
parteneriat a 6 organizatii de dezvoltare a standardelor, din Europa (ETSI), Japonia
(ARIB, TTC), Coreea (TTA), America de Nord (ATIS) si China (CCSA).
Spre deosebire de GSM care foloseste FDMA si TDMA, UMTS
foloseste tehnologia CDMA Code Division Multiple Access.
De-a lungul timpului au fost dezvoltate mai multe versiuni pentru UMTS.
Prima a fost Release 99 (aparut in 1999) conform caruia UMTS putea folosi unul din
doua moduri, si anume :

FDD Frequency Division Duplex. Transmisia se face pe o pereche de frecvente (una in

DL si una in UL);

TDD Time Division Duplex ce permite UMTS-ului sa foloseasca aceeasi purtatoare
atat in DL cat si in UL.

Release 99 foloseste pentru transmisiuni purtatoare cu o largime de banda de 5 MHz.

A doua versiune UMTS este Release 4. Aceasta versiune foloseste TD-SCDMA Time DivisionSynchronous CDMA si presupune introducerea unei purtatoare TDD cu o largime de banda de 1.6
MHz.
In Release 5 apare HSDPA High Speed Downlink Packet Access. Imbunatatirea adusa este marirea
vitezei de transmisie in DL pentru transmisia de pachete.
In Release 6 apare HSUPA High Speed Uplink Packet Access care presupune o imbunatatire a
vitezei pentru transmisiunile in UL. Tot aici apare si serviciul MBMS Multimedia Broadcast/Multicast
Service, prin care in DL se transmite aceeasi informatie catre mai multi utilizatori.
Urmatoarea versiune este reprezentata de Release 7 care utilizeaza o purtatoare TDD cu largimea de
banda de 10 MHz. In cadrul acestei versiuni se introduc noi modulatii : 64QAM pentru DL si 16QAM
pentru UL.
Ulterior a aparut DC-HSDPA Dual Carrier HSDPA, in cadrul careia se folosesc doua purtatoare
pentru HSDPA.
Ultima versiune a aparut in 2009. Release 9 presupune doua purtatoare pentru HSDPA, doua
purtatoare pentru HSUPA.

Arhitectura retelei UMTS

Indiferent ce release este implementat elementele care formeaza reteaua UMTS sunt aceleasi.
Arhitectura UMTS se imparte in doua subsisteme :
UTRAN UMTS Terestrial Radio Access Network. UTRAN-ul este compus din doua
elemente : NodeB (statia de baza care intra in legatura cu UE User Equipment) si RNC Radio
Network Controller (controleaza NodeB-urile si parametrii resurselor radio ai NodeB-urilor).

CN Core Network (centrala ce asigura managementul apelurilor intra si inter retea).

RNC

Node B

Iu

Iub

Node B

CN

Iur
Iub
Iu

UE

Uu

Node B

Iub

RNC
UTRAN

Un NodeB poate controla una sau mai multe celule (in general un NodeB are cate trei celule, fiecare
celula avand o deschidere de 1200). Cand este in apel un UE poate interactiona cu una sau mai multe
celule in acelasi timp.

Elementele retelei UMTS interactioneaza intre ele prin intermediul interfetelor.

Iub este interfata de comunicare intre un NodeB si un RNC.
Iur este interfata de comunicare intre RNC-uri,
Iu este interfata de comunicare intre RNC si CN.

Principiile CDMA
In CDMA fiecare simbol de date este transmis printr-o secventa de biti la o rata superioara celei la care
sunt transmise simbolurile de date originale. Aceasta secventa se numeste secventa de imprastiere .Ea
are rolul de a mari largimea de banda a semnalului de date la largimea de banda dorita pentru
transmisiune.
Daca se transmit mai multe semnale de date in acelasi timp folosind diferite secvente de imprastiere
care sunt slab croscorelate intre ele semnalele transmise vor putea fi reconstituite de receptor chiar
daca transmisia lor se face pe aceeasi frecventa in acelasi timp. Lungimea secventei de imprastiere se
numeste factor de imprastiere (SF Spreading Factor).
Semnalul obtinut dupa imprastiere va avea debitul si largimea de banda mai mari de SF ori fata de
debitul, respectiv largimea de banda a semnalului original.
Bitii semnalului obtinut dupa aplicarea secventei de imprastiere se numesc chips-uri. Dupa imprastiere
trebuie ca debitul semnalului obtinut sa corespunda largimii de banda impusa de release-ul
implementat. Pentru ca aceasta conditie sa fie indeplinita SF-ul va diferi in functie de debitul semnalului
de date.
SF-ul ales pentru un semnal de date de rata mica va fi mai mare sau
mai mic fata de SF-ul ales pentru un semnal de date de rata mare
pentru acelasi release dat ?
Un semnal de date cu o rata mica va impune un SF ridicat.

Pentru a nu apare interferente intre semnalele de date obtinute dupa imprastiere trebuie ca secventele
de imprastiere sa fie ortogonale.
Neajunsul secventelor ortogonale este ca acestea sunt finite si deci, limiteaza capacitatea retelei
UMTS.
Secventele isi respecta ortogonalitatea doar daca sunt sincronizate. Un alt neajuns ar fi acela ca ele
au corelatie zero intre ele, deci nu exista nici un varf al functiei de corelatie, varf care este necesar la
sincronizarea semnalelor.
In UMTS se folosesc doua familii de coduri si anume : coduri ortogonale si coduri non-ortogonale
pseudo-zgomot.
Intrucat codurile ortogonale au corelatie zero doar daca sunt sincronizate, ele nu se pot folosi decat in
cazul transmisiunii unui singur canal in DL (de la o singura celula), respectiv un singur canal in UL (de
la un singur UE), caz in care canalele de transmisiune sunt sincrone. De aceea codurile de imprastiere
ortogonale se folosesc doar la imprastierea semnalului.
Codurile ortogonale sunt organizate intr-o structura tip
arbore in cadrul caruia nivelurile superioare contin coduri
ortogonale de lungimi mici, iar nivelurile inferioare contin
coduri ortogonale de dimensiuni mai mari. Structura tip
arbore permite alegerea unui cod ortogonal de
dimensiune corespunzatoare SF-ului necesar pentru o
anumita rata de semnal ce trebuie transmis.
Structura tip arbore a codurilor ortogonale se numeste
OVSF Orthogonal Variable Spreading Factor.

In Release 99 largimea de banda este de 5 MHz. Debitul folosit pentru transmisie

este de 3.84 Mcp/s.
Ce SF trebuie ales pentru a transmite un semnal cu rata de 120 Kb/s ?
SF = 3.84 Mcp/s / 0.12 Mb/s = 32.
In Release 4 (TD-SCDMA) largimea de banda este de 1.6 MHz, iar debitul de
transmisiune de 1.28 Mcp/s.
Ce SF trebuie ales pentru a transmite un semnal de 120 Kb/s?
SF = 1.28 Mcp/s / 0.12 Mb/s = 10.66 -> 8.

A doua familie de coduri o reprezinta codurile nonortogonale PN Pseudo Noise.

Daca sunt sincronizate ele au o corelatie nenula, dar mica.
Corelatia acestor coduri are un singur varf ce va permite sincronizarea intre aceste coduri si astfel
permit folosirea lor la codarea semnalelor ce provin de la mai multe surse (diferite NodeB-uri in DL,
respectiv diferite UE-uri in UL) ce transmit in acelasi timp.
Codurile nonortogonale PN se mai numesc si Scrambling Codes.
Intr-o prima faza semnalele ce trebuie
transmise sunt imprastiate cu ajutorul
codurilor ortogonale, apoi din motive de
sincronizare semnalul imprastiat este
codat folosind scrambling codurile.

Fiecare celula are asignat cate un scrambling code primar care va facilita UE-ului sa il identifice.
Scrambling codurile primare sunt clasificate in 64 de grupuri, fiecare grup continand cate 8 coduri.
Pentru ca UE sa poata identifica grupul de coduri asignat unei celule va trebui sa baleieze fiecare din
cele 64 de coduri primare.
Pentru ca UE sa poata identifica ce cod este folosit in cadrul grupului celula va emite un CPICH
Common Pilot Channel. Acest CPICH foloseste o singura secventa, conform specificatiilor UMTS care
va fi imprastiata printr-un channelization code fix cu SF 256 si codata conform scrambling code-ului
primar asignat celulei. Tot prin CPICH se vor transmite si informatiile necesare UE-ului sa demoduleze
si alte canale de la celula.

Controlul de putere
Pentru a se indeplini conditiile de calitate impuse de standardul UMTS trebuie ca la receptie sa avem un
raport semnal-interferente (SIR Signal To Interference Ratio) suficient de bun.
Pe de o parte ne dorim ca SIR sa fie suficient de mare pentru a fi posibila decodarea semnalului
transmis, dar pe de alta parte ne dorim ca transmisia sa se faca la o putere redusa pentru a minimiza
interferentele si consumul de putere. Controlul de putere este util si pentru a compensa variatiile de
semnal la receptie ce apar datorita mediului de transmisiune.
In UL controlul de putere este in sarcina NodeBului, care periodic compara SIR-ul semnalului
receptionat de la UE-uri cu un SIR target si in
functie de rezultat va transmite UE-urilor
comenzi de control al puterii, astfel incat UE-ul isi
va micsora puterea de emisie daca SIR>SIR
target, respectiv isi va creste puterea de emisie
daca SIR<SIR target. Aceste comenzi sunt date
cu o frecventa de 1500 Hz.
SIR target se va modifica corespunzator mecanismului Outer Loop. Mai exact, NodeB-ul va masura
BLER Block Error Rate al block-urilor de date receptionate din UL si va compara BLER-ul masurat cu
BLER target.
Daca intr-o celula sunt admise prea multe UE-uri atunci ele vor contribui la cresterea interferentelor
pentru toate celelalte si vor determina ca mecanismul de control al puterii sa creasca puterea fiecarui
UE. Pentru a se evita aceasta situatie in paralel cu controlul puterii functioneaza mecanismul CAC Call
Admission Control.

Soft HandOver
UE poate stabili legaturi radio cu mai multe celule simultan. Cu alte cuvinte UE este capabil sa
receptioneze semnale emise de la diferite celule, respectiv mai multe celule pot receptiona semnalul
transmis de un UE.
In acest caz putem spune ca UE se afla in starea Soft HandOver. Daca celulele cu care un UE
intractioneaza in acelasi timp provin de la un singur NodeB atunci putem spune ca UE este in starea
Softer HandOver.
In DL, cand un UE se afla in starea soft HO el va
combina semnalele receptionate de la celulele cu
care este in legatura. In UL combinarea
semnalelor receptionate de la UE este facuta
doar pentru starea softer HO. In cazul starii soft
HO in UL RNC-ul selecteaza si combina doar
pachetele care au fost decodate cu succes de
NodeB-urile implicate.
Setul de celule cu care un UE comunica la un moment dat se numeste Active Set. Celulele din active
set sunt selectate in functie de nivelurile SIR si CPICH transmise de UE in rapoartele de masuratori.
Reteaua va stabili pragurile SIR si CPICH de la care UE-ul va transmite aceste rapoarte de
masuratori.
In UMTS cand un UE initiaza un apel va creste nivelul de zgomot pentru celelalte UE-uri din celula si
astfel, UE-urile de la margine celulei risca sa drop-eze apelurile. Cel mai probabil aceste UE-uri sunt in
soft HO si vor trece pe celulele vecine.

Tehnici de dezvoltare in UMTS

Antene cu diversitate la emisie
Pentru a mari performantele retelei si a-i imbunatati calitatea la care se face transmisia se folosesc
doua tehnici :
 Transmisia cu diversitate spatiu-timp, STTD Space Time Transmit Diversity, prin care se folosesc
scheme de codare ortogonale pentru a transmite o pereche de simboluri de date, s1 si s2, prin doua
antene. Aceasta tehnica are un neajuns care o face putin utilizabila pentru utilizatori in miscare : pentru
transmisii prin doua antene ortogonalitatea se pierde daca variaza castigul canalului pe care se face
transmisia celor doua simboluri si nu mai poate fi recuperata ulterior.
 Unda radio in bucla inchisa presupune transmiterea unui simbol de date prin doua antene de la
NodeB. NodeB-ul transmite CPICH-ul, UE-ul il masoara la receptie si in functie de rezultatul
masuratorilor NodeB-ul va decide ce offset de faza sa foloseasca pentru transmisiile ulterioare astfel
incat sa se maximizeze nivelul semnalului la receptia UE-ului.
Tehnici de imbunatatire a performantelor la receptie
Pentru a reduce interferentele se pot folosi antene cu diversitate.
Interferentele intersimbol (ISI) pot fi reduse si prin implementarea unor arhitecturi la emisie si receptie
care sa permita ca receptorul sa dea un feedback catre emitator pe baza simbolurilor receptionate si
demodulate astfel incat emitatorul sa isi adapteze transmisia viitoarelor simboluri la conditiile radio.

Receptor tip grebla

Datorita propagarii multicale un semnal este receptionat de
mai multe ori cu oarecare intarzieri. Pentru a compensa
aceste intarzieri la receptie inainte de demodulare se
folosesc niste linii de intarziere pentru a putea alinia in timp
semnalele receptionate, apoi se insumeaza imbunatatinduse astfel raportul semnal-zgomot la receptie. Aceasta
tehnica poate fi folosita si pentru receptia prin mai multe
antene (antene cu diversitate). Implementarea ei este
posibila atat la UE cat si la NodeB.

Planificarea retelei UMTS

In UMTS sunt disponibile seturi de parametri si optiuni care permit optimizarea retelei astfel incat sa isi
creasca performantele pentru scenarii particulare (de exemplu pentru niste conditii radio date sa fie
posibila efectuarea unui HO mai devreme sau mai tarziu, sau sa se elimine fenomenul de ping-pong
intre celule).
Pentru a reduce interferentele intre celule se poate folosi un ceas extern (de ex. GPS) care sa permita
o buna sincronizare a NodeB-urilor.
Scaderea interferentelor intre celule este strans legata si de pozitionarea geografica corespunzatoare
a NodeB-urilor, un tilt particularizat pentru fiecare antena a NodeB-urilor (un tilt mare reduce
interferentele cu pretul reducerii acoperirii celulei).

Principii HSPA
HSPA High Speed Packet Access

HSPA-ul a fost gandit ca o imbunatatire a UMTS-ului. Mai intai s-a imbunatatit viteza in
DL. O transmisie cu debit asimetric (mai mare in DL, mai mic in UL).
Astfel, in Release 5 avem HSDPA High Speed Downlink Packet Access,
apoi s-a constatat ca HSDPA-ul are un neajuns in privinta aplicatiilor care necesita
viteza mare si in UL : E-mail, File Sharing, Jocuri Interactive, etc.
Pentru astfel de aplicatii a aparut in Release 6 HSUPA High Speed Uplink Packet
Access.

HSPA

HSDPA
HSUPA

Tehnici de protectie in transmisia radio

Mediul de transmisiune are mai multe neajunsuri pentru transmisia radio : fading,
interferente, obstacole intre NodeB si UE ce pot duce la reflexii, etc. In conditii radio
proaste este necesar sa se mareasca puterea de transmisie, fapt ce duce la marirea
perturbatiilor pentru celelalte UE-uri din zona si implicit la scaderea acoperirii NodeB-ului.
Pentru ca telecomunicatia radio sa fie perturbata cat mai putin se folosesc cateva
mecanisme de protectie :
1.

Dynamic Multiuser Scheduling

In fiecare NodeB exista un Scheduler care monitorizeaza conditiile de propagare a
semnalelor intre NodeB si fiecare UE. Monitorizarea este facilitata prin canalul de
semnalizare CQI Channel Quality Indicator prin care UE-ul trimite toate masuratorile
CPICH-ului.
In ideea de a mari capacitatea instantanee a NodeB-ului Scheduler-ul va selecta UE-urile
pentru care la un moment dat canalul radio este mai bun fata de media calculata pe
valorile anterioare.

2.

Link Adaptation
In timpul transmisiei conditiile radio intre NodeB si UE pot deveni mai bune sau mai proaste in
timp. Este de dorit ca debitul sa se mentina cat mai mare, dar acest lucru este posibil doar
folosind o protectie la perturbatii redusa. In acest sens, pentru a transmite pe cale radio se
folosesc diferite scheme de codare, astfel :


Scheme de codare MCS Modulation Coding Scheme superioare care ofera debite
mari, dar protectie redusa la perturbatii. Se preteaza la conditii radio bune;


Scheme de codare inferioare care ofera protectie la perturbatii mai buna, in
detrimentul debitului care este mai mic. Se preteaza la conditii radio proaste.

Trecerea de la o schema de codare la alta in functie de conditiile radio se

numeste adaptarea legaturii radio.
HSDPA (Release 5) foloseste modulatie 16QAM si ofera un debit dublu fata de Release
99 care foloseste modulatie QPSK.

EXERCITIU

Conditii radio
proaste

QPSK

Conditii radio
bune

16QAM

3.

Hybrid ARQ
HSDPA si HSUPA folosesc conceptul HARQ - Hybrid Automatic Repeated reQuest. Acesta
reprezinta o combinatie intre FEC Forward Error Correction si ARQ Automatic Repeated
reQuest.
In timpul transmisiunii se prezic conditiile radio. Daca se observa ca mediul de propagare
se deterioreaza din punct de vedere radio se declanseaza mecanismul ARQ conform
caruia se retransmite automat blocul de date care a fost transmis anterior. Este foarte
probabil ca si retransmisia sa se receptioneze cu erori. De aceea blocul de date care
urmeaza sa fie retransmis va fi codat suplimentar astfel incat el sa fie mai putin vulnerabil la
perturbatii. Mecanismul de codare suplimentara se numeste IR - Incremental Redundancy.
HARQ reprezinta retransmisia blocului de date cu protectie suplimentara la erori.

4.

Short Subframe Length

In Release 99 se transmit unitati de date pe durata a 10 ms. In HSPA se transmit unitati
de date mai mici, pe durata a 2 ms. Transmiterea mai multor unitati de date pe durate mai
mici fata de transmiterea unor unitati de date mai mari pe durate mai mari ofera avantajul
scaderii latentei in a lua decizii de catre Scheduler, in a face adaptarea RadioLink-ului, a
schimba mai repede schema de codare in functie de conditiile radio. Transmiterea
subframe-urilor de lungimi scurte ne apropie mai mult de TDMA.

MBMS pentru HSPA

In Release 6 a fost introdus serviciul MBMS Multimedia Broadcast/Multicast Service.
Acesta presupune transmiterea datelor de catre NodeB-uri catre un numar mare de UEuri, fara a fi necesara stabilirea unor legaturi radio individuale, cu fiecare UE.
Pentru o transmisie mai eficienta NodeB-urile transmit datele codate cu aceeasi schema
de codare, astfel incat UE-urile sa poata combina informatia receptionata de la NodeB-uri
inainte de a o decoda.

Evolutia HSPA

Exista 3 cai prin care putem aduce imbunatatiri HSPA-ului :

1.

Folosirea modulatiilor de ordin cat mai mare

Viteza de transmisie creste odata cu ordinul modulatiei folosite, dar cu cat acest ordin
este mai mare cu atat protectia la perturbatii radio scade. De aceea aceste modulatii de
ordin superior se folosesc in medii de transmisiune cat mai curate din punct de vedere
interferente (ex. Indoor).
In Release 7 se introduce 64QAM pentru downlink, iar in Release 8 se foloseste
modulatia 16 QAM in uplink.
2.
Folosirea mai multor frecvente pentru aceeasi transmisie
In Release 8 se introduce notiunea de Dual Carrier pentru HSDPA, potrivit careia se
folosesc doua canale adiacente, fiecare cu o banda de 5MHz, pentru a transmite datele
cu un debit mai mare catre acelasi UE.
Se folosesc canale adiacente pentru a-i permite Scheduler-ului sa masoare calitatea
pentru cele doua canale in acelasi timp.
Dual Carrier HSUPA este introdus in Release 9.

3.

Antene multiple
In Release 7 se folosesc antene MIMO Multiple Input/Multiple Output pentru transmisia
simultana a mai multor stream-uri de date catre fiecare UE.
Conceptul MIMO foloseste proprietatea mediului de propagare multicale pentru a
transmite simultan mai multe stream-uri de date catre acelasi UE folosind aceeasi
frecventa. NodeB-ul foloseste doua antene pentru a transmite doua loburi principale
ortogonale catre UE, fiecare transportand stream-uri de date diferite.

Mobilitatea in UMTS (HandOver)

Scopul HandOver-ului este de a
asigura continuitatea unui serviciu folosit de UE
atunci cand acesta din urma se afla in miscare.
Exista doua mari categorii de
HO-uri suportate de specificatiile UMTS : intra
UMTS HO (intrafrequency HO, interfrequency
HO), inter-RAT HO.
Intra-frequency HO
Aici avem doua tipuri de HO-uri :
 soft HO : un UE ce se afla in starea Dedicated
trece de pe o celula pe alta avand in prealabil
stabilite legaturi radio cu mai multe celule;
 hard HO : un UE ce se afla in starea
Dedicated trece de pe o celula pe alta, avand
stabilita in prealabil legatura radio doar cu celula
server.

Soft HO
Soft HO-ul intre doua celule de pe acelasi NodeB se numeste softer HO.
Diferente intre softer HO si soft HO :
in cazul softer HO se ocupa o banda mai mica pe interfata Iub;
pentru a maximiza SNR-ul in softer HO se combina la receptie semnalul ce se propaga multicale. In
cazul soft HO RNC-ul va selecta pachetele de date decodate cu succes de celulele implicate si apoi va
face combinarea lor.
Pentru a activa/inhiba soft HO in retea (se realizeaza un link radio sau mai multe) se seteaza
parametrul HO_INTRA_FREQ_SOFT_HO_SWITCH. Specificatiile UMTS permit activarea/inhibarea
combinarii semnalului la receptie. In cazul in care aceasta este dezactivata se va face implicit
combinare selectiva a pachetelor de date. Parametrul ce indica acest lucru este DivCtrlField.
Intra Freq Hard HO
Presupune ca in timpul HO-ului se inchid toate legaturile radio stabilite anterior si se realizeaza altele
dupa HO. Acest tip de HO va ocupa mai putine resurse fata de soft HO.
Intra Freq Hard HO se realizeaza intr-una din trei situatii :
Cand nu exista interfete Iur intre RNC-urile implicate;
Cand interfata Iur este congestionata;
Cand soft HO esueaza si Hard HO este permis.
Intra Freq Hard HO este permis/inhibat prin parametrul INTRA_FREQ_HARD_HO_SWITCH.

Inter RNC HO
Pentru Hard HO exista parametrul HHOTRIG care spune daca este permis sau nu Hard HO-ul pe
interfata Iur in retea.
Pentru Soft HO exista parametrul SHOTRIG. Acesta specifica daca este permis sau nu soft HO pe
interfata Iur.
Procedura Intra Freq HO
Implica trei faze :

Faza de masurare;

Faza de decizie a HO-ului;

Faza de executare a HO-ului.

Cand UE trece din IDLE in apel RNC-ul ii trimite mesajul Measurement Control prin care ii cere UEului sa masoare si sa transmita evenimentele rezultate in urma masuratorilor.
Mesajul Measurement Control contine urmatoarele informatii :

Pragul de aparitie al evenimentului;

Valoarea hysteresis-ului;

Timpul de intarziere al aparitiei evenimentului;

Lista cu celulele vecine.

Cand UE primeste mesajul Measurement Control de la RNC va incepe masuratorile Ec/No (calitatea) si
RSCP-ul (nivelul radio), conform setarii parametrului IntraFreqMeasQuantity. De fiecare data cand este
atins pragul de aparitie al unui eveniment UE va transmite un Measurement Report.
Evenimentele care se pot declansa in urma masuratorilor UE-ului pentru IntraFreq HO sunt :

1A. Apare atunci cand UE declara ca a gasit o celula cu o calitate apropiata de calitatea celei mai
bune celule din active set;

1B. Apare atunci cand UE detecteaza o celula in active set ce are calitatea mai proasta relativ la
calitatea celei mai bune celule din active set;

1C. Apare atunci cand UE detecteaza o celula care are calitatea mai buna decat calitatea celei mai
proaste celule din active set. Daca active set-ul este plin atunci RNC-ul va inlocui celula mai proasta din
active set cu cea monitorizata;

1D. Apare atunci cand se schimba best cell in active set.
Declansarea evenimentului 1A este conditionata de formula :

Unde,
Mnew este valoarea masurata a celulei din reporting range;
CIOnew=CIO+CIOoffset. Este un offset ce favorizeaza sau nu intrarea celulei monitorizate in active set, in
functie de conditiile radio;
W Weighted Factor. Parametrul prin care se favorizeaza sau nu intrarea celulei monitorizate in active
set. Cu cat este mai mic cu atat se declanseaza mai repede evenimentul 1A;

Mi este valoarea masurata pentru celula i din active set;

NA este numarul de celule din active set;
MBest este valoarea masurata pentru cea mai buna celula din active set;
R1a Reporting Range. Domeniul in care o
celula monitorizata trebuie sa intre pentru un
timp dat (Time To Triger) pentru a fi introdusa
in active set. Este un prag relativ la variatiile
valorii masurate pentru best cell.
A calitatea pentru semnalul celei mai bune
celule din active set;
B calitatea semnalului celulei monitorizate;
C pragul deasupra caruia calitatea
semnalului monitorizat trebuie sa se pastreze
pentru ca sa se declanseze evenimentul 1A.

Conditia de declansare pentru evenimentul 1B este :

Mold valoarea masurata pentru celula ce

devine prea proasta decat cea a best cell;
Restrictie : R1b > R1a

Conditia de declansare pentru evenimentul 1C este :

MinAS valoarea masurata pentru celula cea mai slaba din active set.
Evenimentul 1C se poate declansa doar in situatia in care apare o celula mai buna decat cea mai
proasta celula din active set cand este atinsa limita active set-ului.
Limita active set-ului se seteaza prin parametrul MaxCellInActiveSet.

A calitatea celei mai bune celule din active

set;
B calitatea unei alte celule din active set;
C calitatea celei mai slabe celule din active
set;
D calitatea celulei din afara active set-ului;
E pragul pentru evenimentul 1C.

Conditia de declansare pentru evenimentul 1D este :

MNotBest valoarea masurata pentru o celula
care nu este declarata ca cea mai buna;

A calitatea celulei declarata ca fiind cea mai

buna;
B calitatea celulei care nu este declarata
cea mai buna in active set;
C pragul pentru evenimentul 1D.

Cazuri particulare pentru decizia si executia Soft HO

Dupa declansarea unuia din evenimentele 1A, 1B, 1D RNC-ul va introduce o noua celula in active
set doar daca calitatea masurata a celulei monitorizate va depasi un prag minim setabil prin parametrul
SHOQualMin.

Pentru evenimentul 1A UE-ul poate include in lista Measurement Report mai mult decat o celula.
RNC-ul va realiza legaturi radio pentru aceste celule doar daca active set-ul nu este plin.

Pentru evenimentul 1C UE-ul va trimite rapoarte cu celulele bune si celulele care trebuie inlocuite,
urmand ca RNC-ul sa inlocuiasca corespunzator celulele din active set.

Pentru evenimentul 1D celula care este raportata ca fiind mai buna decat cea mai buna celula din
active set se poate afla in sau in afara active set-ului. In cazul in care celula raportata se afla in active
set RNC-ul va decide daca schimba cea mai buna celula din active set sau reconfigureaza mesajul
Measurement Control.
Daca celula raportata nu se afla in active set atunci exista urmatoarele situatii :
daca active set-ul nu este plin RNC-ul va adauga celula in active set;
daca active set-ul este plin RNC-ul va inlocui celula raportata cu cea mai proasta celula
din active set;

Semnalizarile in procedura de realizare a Soft HO inter RNC

Semnalizarile in procedura de realizare a Hard HO inter RNC

Inter-frecquency, Inter RAT HO

Aceste categorii de HO-uri pot fi comandate in 5 situatii posibile :

Acoperire proasta. Daca un UE aflat in miscare paraseste aria de acoperire a frecventei pe care o
foloseste este necesar sa se faca un HO Interfreq sau InterRAT pentru a evita un CallDrop.

QoS. Daca calitatea legaturii radio se degradeaza Algoritmul de Control al Stabilitatii Link-ului va
declansa procedura de HO Interfreq sau InterRAT.

Load HO. Daca apare o congestie pe o celula RNC-ul poate selecta anumite UE-uri care sa faca
Interfreq / InterRAT HO pentru a balansa traficul in reteaua 3G.

Service HO. In functie de serviciul folosit este posibil ca un UE sa faca InterRAT HO (Exemplu :
canal de voce AMR poate fi trimis din 3G in 2G).

HCS HO. Un UE ce se misca cu viteza mare poate face Interfreq / InterRAT HO catre o celula
macro (cu acoperire mare) pentru a evita multiplele HO-uri intre celule mai mici.

Semnalizarile in procedura de realizare a Interfreq HO, inter RNC

Semnalizarile in procedura de realizare a InterRAT HO, 3G 2G CS

HO cu cauze de acoperire
Daca un UE iese din aria de acoperire a frecventei curente RNC-ul va decide realizarea unui HO
Interfreq sau InterRAT pentru a evita un CallDrop.
HO-ul cu cauze de acoperire se poate face in doua moduri : bazat pe declansarea unor evenimente, sau
bazat pe trimiterea periodica a unor rapoarte de masuratori de catre UE. Avantajul trimiterii periodice a
rapoartelor de masuratori este acela ca in cazul pierderii unui raport RNC-ul va lua o decizie la
receptionarea urmatorului raport si astfel HO-ul va putea fi facut.
Exista 4 faze de realizare a HO-ului cu cauze de acoperire :
Faza de declansare. Apare cand UE trimite evenimentul 2D, conform caruia CPICH-ul celulei server se
degradeaza. In urma acestui eveniment RNC-ul initiaza procedura de HO.
Faza de masurare. RNC-ul trimite catre UE mesajul Measurement Control prin care cere intrarea in
Compressed Mode. In aceasta stare UE-ul poate masura frecventele vecine sau frecventele din 2G
atunci cand RNC-ul o va cere.
Daca UE-ul trimite evenimentul 2F, conform caruia CPICH-ul celulei server se imbunatateste intre timp,
procedura de HO este suspendata, iar UE-ul iese din Compressed Mode.
Faza de decizie. Daca UE trimite evenimentul 2B sau 3A RNC-ul ia decizia de realizare a HO.
Evenimentul 2B presupune ca nivelul/calitatea frecventei celulei curente scade sub un prag, in timp ce in
zona exista o alta frecventa cu nivelul/calitatea peste prag.
Evenimentul 3A presupune ca nivelul/calitatea frecventei celulei curente scade sub un prag in timp ce s-a
detectat o frecventa in 2G care respecta conditiile de nivel/calitate.
Faza de executie. RNC-ul realizeaza procedura de HO.

Inaintea unui HO InterRAT RNC-ul va analiza capabilitatile celulei 2G, ale mobilului si a serviciului
pentru care se cere HO-ul. In functie de aceasta analiza RNC-ul va lua decizia de realizare a HO-ului in
2G .

Load HandOver
Exista trei categorii de Load HO :
1. Interfreq Load HO. In faza de declansare a HO-ului modulul Load Reshuffling va detecta
congestie. In faza de decizie RNC-ul comanda UE-ului sa initieze procedura de masuratori. Pe
baza acestor masuratori RNC-ul va decide catre ce celula se va face HO, urmand ca in faza de
executare sa se realizeze HO-ul conform deciziei.
Interfreq Load HO se poate realiza facand in prealabil masuratori pentru noua frecventa sau
prin asa zisul blind HO. In cazul blind HO se vor face numai masuratori al nivelului frecventei
utilizate, iar in cazul HO-ului bazat pe masuratori UE masoara nivelul si calitatea pe frecventa
noua. In cazul HO-ului bazat pe masuratori pentru a se realiza HO-ul trebuie ca celula noua sa
aibe si nivelul si calitatea peste pragurile setate pentru HO si sa nu fie congestionata.
2. InterRAT Load HO. Cand Load Reshuffling (LDR) detecteaza in 3G o incarcare mai mare decat
pragul setat ia decizia de realizare a InterRAT HO. In urma acestei decizii RNC-ul va forta UE-ul sa
intre in Compressed Mode pentru a incepe procedura de masuratori InterRAT. Dupa ce UE-ul
raporteaza evenimentul 3C RNC-ul ia decizia de HO.
Evenimentul 3C este raportat atunci cand calitatea estimata in reteaua 2G este mai buna decat
un anumit prag.
Conditia de aparitie a evenimentului este MOtherRAT + CIOOtherRAT TOtherRAT + H3c/2.
InterRAT Load HO Measurement Report se transmite numai pe baza aparitiei evenimentului.

3. InterRAT Service HO. Prin acest HO sistemul poate balansa traficul din 3G in 2G pentru anumite
servicii ce pot fi suportate de reteaua 2G.

Pentru a evita HO-uri catre celule 2G aproape de congestie in timpul Load HO celulele 3G si 2G
schimba intre ele informatii despre starea incarcarii la acel moment. In timpul HO-ului RNC-ul trimite
informatia cu starea incarcarii prin mesajul RELOCATION REQ. La randul lui, RNC-ul primeste
informatia despre starea incarcarii celulei 2G prin mesajul RELOCATION COMMAND.

Procedura de HO va continua doar in cazul in care incarcarea celulei 2G este sub un anumit prag. In
caz contrar RNC-ul va trimite mesajul RELOCATION CANCEL catre CN si va incerca un HO cu
urmatoarea celula din lista.

HSPA HandOver
Daca celula care trebuie inlocuita in urma aparitiei unuia din evenimentele 1B, 1C, 1D nu suporta
HSPA atunci acea celula din active set va fi inlocuita cu celula monitorizata ce se dovedeste a fi mai
buna.
In caz ca cea mai buna celula din active set
nu suporta HSPA atunci serviciul de date va fi
continuat pe canalul DPCH (Dedicated
Physical Channel), iar celula ce trebuie
inlocuita este stearsa din active set.

Daca se comanda un Interfreq HO (apare

evenimentul 2B) de pe o celula care nu
suporta HSPA (R99) catre o celula care
suporta HSDPA, atunci RNC-ul va decide
trecerea serviciului pe noua celula mai intai
pe DPCH urmand ca apoi sa se
reconfigureze serviciul pe HSPA.

HSPA+ HandOver
Mecanismele de HO pentru serviciile HSPA+ sunt similare cu cele pentru HSPA. HO-ul HSPA+
presupune 3 faze :

Faza de preselectie. RNC-ul va preselecta tehnologiile HSPA+ tinand cont de capabilitatile

UE-ului, ale celulei sursa si ale celulei target.
Exemple de tehnologii HSPA+ : DC-HSDPA, MIMO+64QAM, MIMO, 64QAM.


Faza de recuperare. In urma HO-ului RNC-ul incearca sa pastreze tehnologia preselectata. Daca nu
reuseste HO-ul va fi efectuat cu pretul continuarii serviciului pe canalul DCH.
In cazul in care RNC-ul poate pastra tehnologia preselectata in urma HO-ului trimite un mesaj de
reconfigurare catre NodeB. Daca NodeB-ul nu are resurse suficiente (datorita incarcarii, congestiei)
atunci RNC-ul va aloca o tehnologie de rang inferior in urmatoarea ordine :
de la DC-HSDPA la SC-HSDPA;
de la MIMO+64QAM la 64QAM;
de la MIMO la HSDPA;
de la DTX_DRX la HSPA.
DC-HSDPA Dual Carrier HSDPA. Pentru a mari debitul se dubleaza largimea de banda de la 5MHz la
10MHz.
DTX_DRX Discontinuous Transmission_Reception. Pentru a face economie de energie UE-ul isi va
opri transmisia/receptia atunci cand nu comunica.

Faza de reincercare. Daca UE-ul si NodeB-ul indeplinesc conditiile de migrare la o tehnologie de ordin
superior RNC-ul va incerca inlocuirea tehnologiei curente cu cea de ordin superior.

HCS HandOver
HCS Hierarchical Cell Structure
RNC-ul suporta HCS cu maxim 8 layer-e de celule.
Exemple de tipuri de celule :
macro (cu acoperire mare, capacitate
redusa, potrivite pentru UE-uri ce se
deplaseaza rapid),
micro (cu acoperire redusa, de capacitate
mare, potrivite pentru UE-uri ce se
deplaseaza lent),
pico (acoperire redusa, pentru medii indoor,
potrivite UE-urilor cu viteza redusa).
HCS-ul estimeaza viteza de deplasare a fiecarui UE. In functie de viteza lor va transmite
HCS HO Request catre RNC pentru ca UE-urile rapide sa treaca pe celule macro si UE-urile
lente sa treaca pe celule micro.
In cazul unui HO de la o celula micro la o celula macro RNC-ul trimite mesajul
Measurement Control Interfreq/InterRAT. Dupa ce UE raporteaza evenimentul 2C sau 3C (a
gasit o frecventa 3G, respectiv o frecventa 2G mai buna) RNC-ul va lua decizia de HO.

In cazul unui HO de la celula macro la celula micro RNC-ul va incerca sa faca un blind
HO. In caz ca blind HO esueaza atunci RNC-ul va trimite mesajul Measurement Control
Interfreq/InterRAT. Dupa ce va primi raportul de la UE cu evenimentul 2C sau 3C RNC-ul va
trimite UE-ul catre celula cu cea mai buna calitate.
Algoritmul de estimare a vitezei UE-ului
Pentru estimarea vitezei UE-urilor se porneste un timer pe perioada caruia se monitorizeaza
frecventa de schimbare a celei mai bune celule din active set-ul UE-ului respectiv. Daca
frecventa de schimbare a celulei este redusa atunci se ia decizia ca UE-ul are o viteza de
deplasare mica. In caz ca apar multe evenimente 1D pana expira timer-ul se considera ca UE-ul
se deplaseaza rapid. Pentru a elimina situatia in care evenimentul 1D apare din alte
considerente decat cele de deplasare (de exemplu ping-pong intre celule) se va lua in calcul
aparitia unui singur eveniment 1D pentru o anumita celula.

4G Long Term Evolution

Target-ul stabilit pentru tehnologia LTE a fost obtinerea unei viteze in DL de 100Mb/s si in UL de
50Mb/s pentru transmisiuni radio.
Pentru a putea realiza un astfel de target a trebuit sa se foloseasca o noua arhitectura a retelei, fara a
lua in calcul compatibilitatea cu tehnologia anterioara UMTS.

LTE isi propune :

Principii ale tehnologiei LTE

LTE este flexibil din punct de vedere al spectrului de frecvente utilizat.

Caracteristicile tehnologiei LTE sunt urmatoarele :

1. Acces multiplu prin mai multe subpurtatoare
2. Utilizarea antenelor multiple
3. Interfata radio PS Packet Switched
4. Arhitectura de retea simplificata
5. eMBMS Evolved Multimedia Broadcast/Multicast Service

1.

Acces multiplu prin subpurtatoare

In UMTS se folosea CDMA care consta in utilizarea multiplexarii in coduri.
Aceasta metoda are neajunsul cresterii interferentelor datorita folosirii unor coduri non
ortogonale.
In LTE metodele de multiplexare folosite sunt diferite in DL fata de cele folosite in UL.
Daca in DL multiplexarea se face in frecvente multiple ortogonale, si anume
OFDMA Ortogonal Frequency Division Multiple Access, in UL multiplexarea se face prin
SC-FDMA Single Carrier Frequency Division Multiple Access.
In DL spectrul de banda larga se imparte in mai multe subpurtatoare de banda ingusta.

OFDMA aloca user-i atat in domeniul

timp, cat si in domeniul frecventa
frecventa

frecventa

SC-FDMA aloca user-i doar in

domeniul timp

timp

timp

Ortogonalitatea subpurtatoarelor se obtine prin faptul ca aceste subpurtatoare sunt apropiate

una de alta pe axa frecventelor. Pentru un utilizator se pot aloca unul sau mai multe grupuri de
subpurtatoare.
Spatiul dintre
subfrecvente

frecventa

Intrucat in OFDMA se folosesc mai multe subpurtatoare in paralel, rata unui simbol va fi
mica in raport cu rata de transmisie a semnalului de date combinat. Cu alte cuvinte,
durata unui simbol este relativ mare.Totodata, apare o intarziere in receptionarea
simbolurilor datorita propagarii multicale a simbolurilor transmise.
Aceasta intarziere duce la degradarea simbolurilor si la interferenta inter-simbol.
Eliminarea interferentei inter-simbol (ISI Inter-symbol Interference) se obtine prin
pastrarea ortogonalitatii subpurtatoarelor. Pentru eliminarea ISI si pastrarea
ortogonalitatii se genereaza asa zisa perioada ciclica (CP Cyclic Period) prin care se
repeta la inceputul simbolului transmis de o subpurtatoare esantioanele de la finalul
acelui simbol.

Durata unui simbol OFDM pe o subfrecventa

Ultimele esantioane de la finalul unui

simbol repetate la inceput

Totodata, cu cat banda unei subpurtatoare este mai mica, cu atat apare pericolul interferentei
inter frecventa (ICI InterCarrier Interference). Ca si compromis intre necesitatea de a avea
subpurtatoare de banda ingusta si conditia de a folosi o banda nu prea mica pentru a evita ICI,
LTE foloseste subpurtatoare de banda de 15KHz.
Pentru DL se foloseste transmisia OFDMA.
In cadrul transmitatorului OFDMA se face conversia serie-paralel a semnalului
de date, urmand ca dupa conversie semnalul obtinut sa fie mapat pe subpurtatoare ortogonale
folosind functia inversa fast Fourier (IFFT Inverse Fast Fourier Transform).

Structura transmitatorului OFDMA

Pentru transmisia in UL trebuie rezolvata problema raportului dintre puterea de varf si

puterea medie a semnalului transmis (PAPR Peak to Average Power Ratio) care este
mare.
Pentru a elimina acest inconvenient semnalul de date va fi mai intai codat dupa functia
Fourier Discreta (DFT Discrete Fourier Transform). In urma codarii rezulta combinatii
liniare de simboluri de date, fiecare astfel de combinatie de simboluri fiind transmisa pe
cate o subpurtatoare.
Astfel vom transmite forme de unda pe o singura purtatoare ce vor avea un PAPR mult
mai mic decat la OFDMA.

Structura transmitatorului SC-FDMA

Structura cadrului LTE

Durata unui simbol =1/f + CP

2.

Utilizarea antenelor multiple

Folosirea mai multor antene aduce imbunatatiri din punct de vedere al acoperirii si au o
oarecare elasticitate la intarzierea propagarii multicale.
Pentru transmisia cu diversitate in DL eNodeB-ul va folosi pana la patru antene.
Pentru transmisia in UL din motive de consum de putere UE va avea un singur
amplificator si deci, la un moment dat va transmite cu o singura antena. Totusi, in functie
de pozitie UE va schimba emisia de pe o antena pe alta.
In ceea ce priveste diversitatea la receptie, pentru a imbunatati performantele (protectie
la propagarea multicale, imbunatatirea acoperirii) UE va avea cel putin doua antene de
receptie.
Pentru ca UE sa receptioneze semnalul cu
SIR cat mai mare, dar si pentru a reduce
interferentele la receptie se urmareste ca in
DL antena sa directioneze unda radio catre
UE-ul dorit.

Exista doua moduri prin care semnalul transmis in DL sa fie receptionat cu un SIR cat mai bun
de catre UE :

Modul bucla inchisa, prin care UE monitorizeaza canalul de broadcast receptionat in DL si
specifica eNodeB-ului ce schema de codare este recomandata.

Modul bucla deschisa care presupune ca eNodeB-ul sa foloseasca o antena speciala (cu
mai multe elementi spatiati apropiat unul de altul), iar semnalele UL, DL sa fie corelate intre
ele astfel incat eNodeB-ul sa poata detecta unghiul sub care receptioneaza semnalul
transmis de UE si sa formeze o unda radio ce va fi transmisa in DL sub acelasi unghi.
Multiplexarea spatiala este folosita in DL pentru a mari rata de transmisie a semnalului.
In tehnologia LTE eNodeB-ul va transmite semnalul de date cu pana la patru antene. La
fiecare antena corespunde cate un layer spatial pe care aceasta va emite. Multiplexarea
spatiala se apropie ca si principiu de modul bucla inchisa. Mai exact, UE va monitoriza
canalul de broadcast transmis de eNodeB si ii va specifica acestuia pe cate layer-e
spatiale sa faca transmisia.
Debitul cu care semnalul de date va fi transmis in DL este direct proportional cu numarul
de nivele spatiale folosite in DL.

3.

Interfata radio PS Packet Switched

In LTE se folosesc aceleasi tehnici de protectie la transmisia radio : dynamic scheduling,

link adaptation si HARQ.

Selecteaza UEurile care se

bucura de
conditii radio
bune

Adapteaza
MCS-urile la
conditiile radio

Corecteaza
erorile ce apar in
transmisie in
urma unei
adaptari a linkului
necorespunzato
are

Spre deosebire de UMTS, LTE foloseste dynamic scheduling in domeniul frecventa. Mai
exact, UE-urile vor folosi diferite grupuri de subpurtatoare in functie de conditiile radio.
Pentru serviciul VoIP dynamic scheduling presupune ca un UE sa emita semnalul de
date folosind mai multe seturi de subpurtatoare si scheme de codare diferite la intervale
regulate.

Factorii in functie de care scheduler-ul ia

decizii :

4. Arhitectura de retea simplificata

Spre deosebire de arhitectura UMTS,

arhitectura LTE contine un singur tip de
nod numit eNodeB.
eNodeB-ul preia functiile suportate de NodeB si
RNC prezente in UMTS, inclusiv managementul
resurselor radio si functiile Scheduler-ului din
UMTS.
eNodeB-urile interactioneaza intre ele prin
interfata X2 ce faciliteaza atat transferul
informatiei utile, cat si semnalizarea necesara.
Schimbul de informatie dintre eNodeB-uri si Core
Network este facilitata de interfata S1 ce face
legatura intre eNodeB si
PDN-Gw Packet Data Network Gateway.
Core Network-ul LTE se numeste
EPC Envolved Packet Core.
Aceasta arhitectura redusa faciliteaza reducerea
considerabila a latentei atat in ceea ce priveste
transmisia pachetelor de date, cat si faza de setup
a conexiunii.

PDN
Gw

EPC

PDN
Gw

S1
S1

S1

S1

eNode B
X2
S1

eNode B

X2

eNode B

X2

E-UTRAN

5.

eMBMS Evolved Multimedia Broadcast/Multicast Service

In cadrul serviciului eMBMS Envolved Multimedia Broadcast/Multicast Service semnalul

informational este transmis de eNodeB-uri catre UE folosind tehnica
MBSFN Multimedia Broadcast Single Frequency Network.
MBSFN presupune ca celule multiple transmit simultan semnalul MBMS catre UE-uri.
Acestea vor receptiona semnalele MBMS transmise de celule cu o oarecare intarziere.
Transmisia nu va fi afectata de interferentele intersimbol (ISI) deoarece semnalele MBMS
care ajung la UE sunt sincronizate, iar decalajul dintre acestea este mai mic decat
perioada ciclica a simbolurilor OFDM. Prin urmare transmisia MBSFN echivaleaza cu o
transmisie de la o singura celula macro catre UE.

Planificarea retelei LTE

Managementul interferentelor
In DL eNodeB-urile transmit eNodeB-urilor vecine pe canalul de semnalizare
transportat pe interfata X2 limita superioara a nivelurilor de emisie pentru fiecare
grup de subpurtatoare. Astfel, eNodeB-urile vecine vor putea face predictii privitor
la nivelul de interferenta pentru grupurile de subpurtatoare respective sau chiar sa evite
programarea unor transmisii pe aceste grupuri de subpurtatoare catre UE-uri aflate la
marginea celulei.
In UL eNodeB-urile folosesc informatia de la doi indicatori :
 OI Overload Indicator. Acesta indica daca unul din eNodeB-uri a detectat un nivel de
interferenta ridicat pe un anumit grup de subpurtatoare.
 HII High Interference Indicator. Prin intermediul acestui indicator un eNodeB
informeaza eNodeB-urile vecine ca intentioneaza sa programeze pe anumite grupuri de
subpurtatoare transmisii in UL de la UE-uri ce se afla la marginea celulei. Astfel,
eNodeB-urile vecine se asteapta la un nivel ridicat de interferente pe acele grupuri de
subpurtatoare si isi pot programa in consecinta transmisiile de la UE-urile din acoperirea
lor.
Pentru un control mai eficient al interferentelor in UL eNodeB-ul poate comanda un
anumit UE din aria sa de acoperire sa isi regleze nivelul de putere al semnalului
transmis.

Reteaua LTE suporta 504 identitati distincte pentru celule, impartite in cate trei grupuri de
cate 168 de celule. Fiecarui astfel de grup ii corespunde cate o secventa primara de
sincronizare, PSS Primary Synchronization Sequence, folosita de UE-uri pentru a se
sincroniza si a identifica grupul de celule. Identitatile celulelor din cadrul unui grup sunt
transmise prin secvente de sincronizare secundare, SSS Secondary Synchronization
Sequences.

Concepte de eficientizare a retelei LTE

Fata de prima versiune LTE, Release 8, in Release 9 s-au adus mici imbunatatiri cu
privire la identificarea pozitiei UE si la imbunatatirea formei de unda radio, dar o crestere
substantiala a performantelor retelei LTE este asteptata odata cu aparitia conceptului
LTE-A LTE-advanced in Release 10.
In Release 10 apare conceptul de agregare a latimii de banda, conform caruia intr-o
singura celula sunt folosite mai multe purtatoare si largimi de banda diferite.

frecventa

Acest concept permite cresterea vitezei de transmisie direct proportional cu numarul de

purtatoare agregate. Un link radio LTE-A poate folosi o banda de pana la 100MHz in fiecare
directie.

Agregarea latimii de banda consta in flexibilitatea LTE-ului la o diversitate de latimi

de banda.
Se pot folosi purtatoare cu latime de banda de 5 MHz, dar si purtatoare cu latime
de banda mai mare (10 MHz, 15 MHz, 20 MHz) sau mai mica (1.4 MHz, 3 MHz),
in functie de rata de transfer necesara serviciului folosit.


O alta imbunatire adusa in LTE-A este referitoare la schemele de transmisiune folosind antene
multiple.
Daca LTE suporta pana la 4 layer-e in DL si un singur layer de transmisie in UL, LTE-A va accepta
pana la 8 layer-e in DL si pana la 4 layer-e in UL. In acest caz, daca conditiile radio permit, putem
obtine o rata de pana la 1Gb/s in DL, respectiv pana la 500Mb/s.

In LTE-A apare un nou element in retea, si anume un nod repetor (RN Relay Node). Acesta are
rolul de a repeta informatia transmisa de la eNodeB catre UE folosind acelasi spectru de frecvente si
aceeasi interfata radio atat pe segmentul eNodeB-RN, cat si pe segmentul RN-UE. Imbunatatirea pe
care o aduce RN-ul o reprezinta eliminarea unor gauri de acoperire, sau extensia acoperirii celulei
eNodeB-ului.