Sunteți pe pagina 1din 7

Tahipnee: Respiratie rapida.

La adultii aflati in repaos, o rata de ventilare


intre 12 si 20 de respiratii pe minut este considerata normala iar tahipneea
este o rata mai mare de 20 de respiratii pe minut. La copii, rata de
ventilare este semnificativ mai mare ca la adulti, dar scade constant pana
la varsta adulta, deci tahipneea este la ei considerata o respiratie mult mai
rapida decat la un adult.
Bradipnee: O rata de respiratie anormal de lenta. La fel ca la tahipnee,
rata de ventilare considerata normala variaza o data cu varsta. Astfel, un
copil sub 3 ani se considera ca sufera de bradipnee la mai putin de 25 de
respiratii pe minut, un adult la mai putin de 12 respiratii pe minut si o
persoana peste 50 de ani la mai putin de 13 respiratii pe minut.
Polipnee: Respiratie foarte rapida, grabita, obosita, in suflari mici, ca
dupa un efort fizic sustinut.
Wheezing: Respiratie dificila continua, care produce un sunet ragusit sau
fluierat. Pentru a se petrece, o parte a arborelui respirator trebuie sa fie
partial obstructionata sau ingustata ori viteza fluxului de aer in acelasi
arbore respirator trebuei sa fie sporita.
Durere toracica: Este o durere sau jena la nivelul toracelui, foarte
intensa, sub forma unei apasari intense, a unei striviri sau a unei strangeri,
ca o gheara sau ca o greutate mare care apasa pe torace; durerea poate
iradia in spate, spre gat sau spre membrele superioare (mai frecvent spre
mana stanga).
Febra: Cunoscuta si ca pirexie, este un semn medical caracterizat prin
cresterea temperaturii corporale peste valorile normale (care sunt intre
36,5 si 37,5 grade Celsius), din cauza unei cresteri a temperaturii de
reglementare a corpului (variatie a homeostazei umane). Aceasta crestere
declanseaza un tonus muscular crescut si frisoane.
Cefalee: Durere de cap difuza sau localizata undeva in regiunea capului
sau a gatului, continua sau intermitenta, care poate insoti anumite boli.
Durerea este cauzata de tulburarea structurilor sensibile la durere din jurul
creierului (care nu este el insusi receptiv la durere). Acestea sunt: craniul
(periostul sau), muschii, nervii, arterele si venele, tesuturile subcutanate,
ochii, urechile, sinusurile si membranele mucoase. Exista peste 200 de

tipuri de cefalee, cu cauze care pot fi de la inofensive la unele care pot


pune viata in pericol.
Dispnee: Numita si foamea de aer sau senzatia de lipsa de aer, se
defineste ca fiind o experienta subiectiva de disconfort in respiratie, care
consista in senzatii distincte calitativ care variaza in intensitate.
Apnee: Suspensia (oprirea) respiratiei externe, voluntar sau cauzata de o
boala, adica nu mai exista miscari are muschilor respiratori si volumul
plamanilor ramane initial neschimbat. In functie de permeabilitatea cailor
respiratorii poate exista sau nu un schimb de gaze intre plamani si mediul
inconjurator. Schimbul de gaze in interiorul plamanilor si respiratia celulara
nu sunt afectate.
Cianoza: Este aparenta unei coloratii albastrui sau purpurii a pielii sau a
membranelor mucoase, datorita lipsei de oxigen din tesuturile apropiate
de suprafata pielii. Cianoza apare la o concentratie de 5 g
deoxihemoglobina la 1 dL de sange, deci la o concetratie excesiva de
deoxihemoglobina in sange, cauzata de dezoxigenare.
Tiraj: Tragerea aerului n plamani ca urmare a contractiei muschilor
inspiratori. Efort inspirator in dispnee.
Cornaj: Zgomot produs de trecerea aerului prin caile respiratorii (trahee,
laringe, bronhii) ingustate din cauza unei infectie, boala sau leziune.
Ortopnee: Dispnee (lipsa de aer) care apare atunci cand subiectul sta la
orizontala (pe o suprafata plata). Este cauzata de distributia sangelui in
exces catre circulatia pulmonara in pozitia culcat.
Epistaxis: Cunoscuta si ca sangerarea nasului, este aparitia unei
hemoragii nazale, observata de obicei cand sangele se scurge prin nari.
Vertij: Senzatie de lipsa de echilibru in saptiu, ameteala (care apare mai
ales la vederea unui abis)
Suflu sistolic: Zgomot auzit la ascultarea cordului cu un stetoscop,
perceput in momentul in care inima se contracta pentru a pompa sangele
din ventricole in atrii (sistola).

Hipertensiune arteriala: Tensiunea arteriala, masurata in milimetri


coloana de mercur (mm col. Hg) este impartita in 2 componente: sistolica,
adica presiunea inimii generata pentru a pompa sangele de la inima catre
alte organe si cea diastolica, adica presiunea vaselor sangvine in
momentul cand inima se umple cu sangele venit din restul corpului.
Hipertensiunea arteriala apare atunci cand tensiunea sistolica si/sau
diastolica depaseste valorile normale la repaos (sistolica < 129 mm col. Hg
si cea diastolica < 84 mm col Hg.)
Astfel, avem:
- hipertensiune usoara cand sistolica este intre 140 si 159 mm col. Hg
si/sau tensiunea diastolica este intre 90 si 99 mm col Hg;
- hipertensiune moderata cand sistolica este intre 160 si 179 mm col. Hg
si/sau tensiunea diastolica este intre 100 si 109 mm col Hg;
- hipertensiune severa cand sistolica este > 180 mm col. Hg si/sau
tensiunea diastolica este > 110 mm col Hg;
Hipotensiune arteriala: Apare atunci cand tensiunea arteriala este
situata mult sub valorile normale, adica tensiunea sistolica este sub 90
mm col. Hg si/sau cea diastolica este sub 60 mm col. Hg.
Extrasistola: Este o contractie cardiaca (a inimii) anormala, suplimentara,
care survine in mod prematur in ciclul cardiac, inainte de sistola, afectand
ritmul cardiac.
Palpitatie: Bataie neregulata, puternica, rapida, anormala a inimii,
provocata de o boala, emotie, efort.
Edem: Retentie de lichid seros in tesuturile organismului, in special in
tesuturile conjuctive (care servesc la sustinerea altor tesuturi ale corpului,
asigurand nutritia si participand la apararea imunitara a lor si a
organismului).
Tahicardie: Accelerare anormala a ritmului cardiac (crestere a numarului
de batai ale inimii), datorita unei afectiuni cardiace, efort fizici, emotii etc.
Bradicardie: Scadere a ritmului cardiac al inimii (sub 60 pulsatii/minut).
Eructatie: Eliminare pe cale bucala a gazelor din stomac sau a unor mici
cantitati de suc gastric prin esofag si cavitatea bucala.

Pirozis: Senzatie de arsura care urca din stomac spre esofag, care poate
avea gust acru si care este provocata de hiperaciditatea gastrica, de
gastroesofagita de reflux sau alte boli.
Disfagie: Dificultatea transferarii alimentelor din gura in esofag sau de
trecere a alimentelor in jos pe esofag. Produsa de obicei de tulburari
neuromusculare sau structurale care implica orofaringele si esofagul
proximal.
Greata: Senzatie neplacuta, insotita de nevoia acuta de a voma, datorita
actiunii unor stimuli care actioneaza la un nivel al creierului care
coordoneaza actul de a vomita.
Varsatura: Eliminarea prin esofag si apoi prin gura a continutului
stomacului (si chiar a intestinului subtire in cazuri mai grave).
Anorexia: Lipsa a poftei de mancare, manifestata chiar prin repulsie fata
de alimente.
Diaree: Eliminarea de mai mult de 3 ori pe zi de materii fecale apoase,
moi.
Tenesme: Spasm dureros al sfincterului anal sau al colului vezicii urinare,
insotit de necesitatea continua de urinare sau defecare, care apare la
anumite boli ale aparatului excretor.
Constipatia: Afectiune a tubului digestiv manifestata prin dificultatea sau
imposibilitatea de a elimina materii fecale pentru o perioada indelungata.
Gingivoragii: Sangerare la nivelul gingiilor
Hematemeza: Hemoragie pe traiectul tubului digestiv, care duce la
eliminarea sangelui pe gura (voma cu sange), apare des la diferite boli ale
aparatului digestiv.
Melena: Eliminarea de materii fecale de culoare foarte inchisa, care contin
sange partial digerat (de culoare neagra) provenit din partile superioare
ale tubului digestiv
Ascita: Acumulare de lichid seros in cavitatea peritoneala (in membrana
care captuseste peretele cavitatii abdomenului).

Anurie: Incetarea secretarii urinei de catre rinichi, incetarea urinarii.


Oligurie: Diminuarea secretiei urinare manifestata pe parcursul a
minimum 24 de ore (eleiminarea unor cantitati anormal de mici de urina).
Hidronefroza: Retentia de urina in segmentul colector format din
reuniunea conductelor renale care culeg urina (calice), care se prelungeste
cu ureterul (segment numit bazinet), urmata de dilatarea acestuia
(bazinetului), al calicelor si in cazuri avansate de atrofia parenchimului
renal.
Hematurie: Prezenta sangelui sau a hematiilor in urina, intalnita la
anumite afectiuni renale, vezicale, uretrale etc.
Nicturie: Incontinenta nocturna de urina, cand volumul urinei nocturne
ajunge sa reprezinte mai mult de jumatate din volumul total eliminat in 24
de ore (in mod normal este 1/4 din volumul total de urina eliminat).
Poliurie: Cresterea numarului de mictiuni zilnice, eliminare abundenta de
urina.
Polachiurie: Cresterea anormala a numarului de mictiuni zilnice (peste 45 ziua si 0-1 noaptea).
Amenoree: Lipsa menstruatiei, fie neaparitia acesteia dupa varsta de 16
ani, in conditiile in care nu a exista inca un ciclu menstrual (amenoree
primara), fie lipsa menstruatiei atunci cand ciclurile menstruale au aparut
deja (secundara).
Menarha: Prima menstruatie aparuta in primul ciclu menstrual la o
persoana de sex feminin, semnul dezvoltarii copilului spre starea de adult
(dpdv fizic).
Telarha: Dezvoltarea limitata a sanilor, primul pas in progresia pana la
sanul matur, aparuta la fete. Poate fi si prematura, aparand la fete foarte
mici de varsta.
Pubarha: Aparitia pilozitatii pubiene la adolescenti.

Disurie: Numita si urinare dureroasa, este greutatea de a urina, mictiunea


insotita de senzatii mai mult sau mai putin puternice de durere pe tractul
urinar.
Oligurie: Diminiuarea extrema a volumului de urina secretata in 24 de ore
(diureza), pana la limita suprimarii totale a mictionarii.
Echimoze: Depunere superficiala de sange sub piele, formand o pata
vizibila rosie-vinetie, evoluand pana la galben. Cunoscuta si ca vanataie.
Petesie: pata de culoare rosie-vinetie, de dimensiuni reduse, care apare
pe piele ca urmare a unei rupturi capilare, de obicei in boli infectioase sau
contagioase.
Embolie: Obturatia brutala a unui vas de sange, cel mai des a unei artere,
prin migrarea unui corp strain (numit embol) prin intermediul circulatiei
sangvina.
Rectoragie: Sangerare a unei persoane prin anus.
Disartrie: Dificultate a vorbirii a unei persoane, dificultate care nu e
generata de o disfunctie a organelor de vorbire (limba, buze etc.) sau de
comanda nervoasa a acestor organe. Este paralitica: datorata unei leziuni
directe a muschilor, a bulbului rahidian sau a unor leziuni bilaterale ale
cailor ce merg de la cortex la bulb, sau neparalitica: datorata unor leziuni
ale encefalului in urma unor boli neurologice
Torpoare: Stare intermediara a omului intre somn si veghe, in care
diverse functii si reactii ale organismului sunt diminuate.
Obnubilare: Tulburare a starii de constiinta, in care pragul perceptiei este
crescut si functiile psihice ale individului sunt incetinite, ceea ce duce la
probleme de orientare in spatiu si ingreunarea perceptiilor.
Stupoare: Stare patologica care se manifesta prin deprimare, amutire si
insensibilitate completa a pacientului.
Sincopa: Cunoscuta si ca lesin, este pierderea temporara a cunostintei si
imposibilitatea de a mentine corpul intr-o pozite dreapta, ca urmare a
pierderii tonusului muscular, apare de obicei cand fluxul sangvin catre
creier este intrerupt.

Coma: Pierdere totala prelungita a cunostintei, a sensibilitatii si a


motricitatii, asemanatoare cu un somn adanc, provocata de obicei de o
ruptura a vaselor de sange din creier, de diabet, uremie, alte boli sau
artificial.
Cifoza: Este o curbare exagerata, cu mai mult de 50 de grade anteroposterioara a coloanei vertebrale in regiunea toracala. Poarta si numele de
cocoasa.
Scolioza: Este devierea coloanei vertebrale intr-o parte (plan frontal),
anormal fata de pozitia dreapta, normala. Poate fi si rasucita in jurul axului
sau. Apare de regula in zonele toracale sau lombare.
Picior plat: Este alta denumire pentru platfus, o boala in care arcada
longitudinala a unuia sau ambelor picioare nu s-a dezvoltat corect si este
mai coborata sau aplatizata.
Cheiloschizis: Este denumita si buza de iepure. Este un defect
congenital care apare cand tesutul maxilarului si cel al nasului nu se unesc
total intrauterin, lasand buza (in general cea superioara) despicata.
Cheilopalatoschizis: Numita si gura de lup. Este un defect congenital
ce presupune o despicatura la nivelul buzei superioare, a nasului (la
nivelul palatului dur) si a cavitatii bucale pana la nivelul valului palatin
(asa-numitul omusor apendicele muscular din partea posterioara a
cavitatii bucale care contribuie la inchiderea foselor nazale in deglutitie).
Cerul gurii comunica in acest fel cu nasul, ducand la probleme in
functionalitatea organismului.
Diaforeza: transpiratie abundenta, care poate fi de natura fiziologica sau
patologica.
Prurit: mancarime intensa a pielii, care apare ca urmare a tulburarii
functionarii nervilor de la nivelul pielii.