Sunteți pe pagina 1din 11

mari, 30 decembrie 2014

Razboiul radio-electronic din 1989


In dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
Comandamentul Aviatiei Militare ( C.Av.M ) si cel la
Apararii Antiaeriane a Teritoriului (C.A.A.T), au creat 2
echipe de lupta mixte care coordonau supravegherea si
apararea spatiului aerian al Romaniei din punctul sau
principal de comanda ( P.C.P.). Prima care a intrat in tura, era
compusa din gen. mr. Gheorghe Negosanu seful de stat major al
CAAT, gen. mr. Radu Vlasceanu seful Trupelor de radiolocatie din
CAAT, col. Magdalena Ion seful Artileriei AA din CAAT ( devenit
secretar al CSAT sub presedintia Emil Constantinescu ), seful
Trupelor de rachete AA din CAAT, col. Ivanescu seful Cercetarii
CAAT si col. Budiaci Mircea inspector-sef responsabil de Aviatia
de vanatoare din CAvM.
Ambele echipe se subordonau gen. lt. Rus Iosif, comandantul
C.Av.M si gen. lt. Mircea Mocanu seful CAAT. Conducerea
C.Av.M & Ap.AA.T isi putea exercita actul de conducere atit din
sediul C.Av.M & Ap.AA.T de la Baneasa, cit si din punctul de
comanda principal ( P.C.P.) amenajat la Balotesti, in imediata
apropiere a Bucurestiului. Ambele fiind echipate cu elementele de
comanda ale sistemul automatizat ALMAZ -2, de productie
sovietica.Rolul lui ALMAZ -2 era unul de interfata necesara
monitorizarii componentelor sale aflate in dotarea
unitatilor si marilor unitati de aviatie si de aparare A.A. a
Teritoriului.
Odata cu descoperirea unei tinte aeriene de catre o subunitate de
radiolocatie, ALMAZ -2facea ca informatia sa fie imediat afisata
tuturor radarelor de descoperire si dirijare ale aviatiei si
rachetelor/artileriei A.A. subordonate. Aceasta operatiune era vitala
aviatiei de vinatoare si divizioanelor de lansare inzestrate cu rachete
A.A, pentru a-si trece succesiv echipajele si rachetele existente pe
rampele de lansare, in starile de pregatire pentru lupta, ce precedau
decolarea avioanelor sau lansarea rachetelor. Asadar, chiar daca
informatia primara, oferita de unele subunitati de radiolocatie care
deserveau nemijlocit fiecare regiment de aviatie si fiecare divizion
( baterie ) de rachete A.A., nu indicau existenta vreunei tinte
aeriene, totusi sistemul automatizat de conducere o introducea, via
P.C. Principal sau sediul C.Av.M & Ap.AA.T . Interfata ALMAZ

asigura la nivelul tactic, conectarea in retea a fiecarui regiment de


aviatie vinatoare, unitate ( subunitate ) R.A.A. sau artilerie A.A.,
unitate ( subunitate ) radar printr-o componenta esentiala numita
VOZDUH 1M. Acesta era in fapt un computer integrator a carui
memorie inmagazina mai intii toate tintele aeriene introduse si
repartizate pe unitati si mari unitati de catre Comandamentul
Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului de la displayul
comandantului acestei categorii de forte armate. Apoi fiecare
componenta VOZDUH 1M, instalata la regimentele de aviatie
vinatoare extrapola traiectoria tintelor repartizate, facind calculele
de navigatie tactica pentru stabilirea aliniamentelor de introducere
in lupta, pentru fiecare avion de vinatoare disponibil in serviciul
de lupta. Dupa decolarea avionului de vinatoare, incepea dirijarea
acestuia instrumentala, utilizind un echipament distinct ( sistemul
de calcul CASCAD APN-1) existent si el in Punctul de Comanda al
unitatii de aviatie vinatoare ) cu scopul introducerii acestuia pe
aliniamentul de interceptare al tintei aeriene repartizate. Acelasi
lucru se intimpla si cu fiecare racheta A.A. lansata, la P.C. al
divizionului de rachete AA existind un sistem de calcul al
traiectoriei similar lui CASCAD. Transmiterea comenzilor de
dirijare a avionului de vinatoare era realizata printr-o linie de date
imposibil de bruiat numita LAZUR-ARL. Prin aceasta linie de
date erau transmise neintrerupt la bordul avionului de
vinatoare viteza adevarata si numarul Mach, pe care
pilotul trebuia sa o asigure, inaltimea de zbor, afisa
distanta fata de tinta si alte elemente de navigatie tactica.
Odata introdus in lupta pe aliniamentul de interceptare,
pilotul avionului de vinatoare trebuia sa descopere tinta,
s-o identifice ca fiind inamica si sa o incadreze folosind
radarul sau aparatura optica/ infrarosu de conducere a
focului de la bord. Rachetele A.A. erau dirijate de calculator pina
in apropierea tintei, la distanta la care intra in parametrii focosul de
proximitate al acestora. Radarul, aparatura optica/ infrarosu de
conducere a focului de la bordul avionului si focosul de proximitate
al rachetei aer-aer functionau in mod autonom. Nefiind prevazute
cu componenta VOZDUH 1M ca rachetele AA si artileria AA, nu
inmagazinau tintele introduse de seful Comandamentului Aviatiei si
Apararii
Antiaeriene
a
Teritoriului
prin
intermediul
interfatei ALMAZ 2. Acest amanunt explica faptul ca

niciunul din cei peste 60 de pilotii decolati la interceptare


incepind cu noaptea de 23 decembrie 1989, nu a
descoperit tintele pe ecranele radar de bord si nici nu a
raportat vreun contact vizual cu tintele aeriene pe care ar
fi trebuit sa le combata.

2. Razboiului radio-electronic din 1989


Razboiul radio-electronic a inceput pe 22 decembrie
1989, la ora 17:28, cind aceasta prima echipa de lupta era
in tura si se intuneca, astfel incit cercetarea spatiului
aerian cu dispozitivele optice era inoperanta. Mai intii 10-15
tinte aeriene evoluind cu viteza mica, la joasa altitudine, au aparut
pe radare, in interiorul teritoriului maghiar, in apropierea granitei
cu Romania. Dupa 30-50 de minute, tinte similare au aparut si in
apropierea granitei cu Bulgaria si celei cu URSS. Manevrele acestor
tinte erau identice, constind in ridicarea in aer, apoi constituirea
mai multor formatii de lupta care apoi zburau in zone de serviciu in
aer bine, delimitate din apropierea granitei cu Romania pentru ca in
final sa dispara brusc de pe ecranele radar. Intrucit aceste manevre
i-au sugerat un atac pe mai multe directii spre interiorul Romaniei,
respectiv inceputul unei interventii aeropurtate, care preceda atacul
terestru, prima masura luata de generalul Negosanu, seful echipei
de lupta a C.Av.M & Ap.AA.T, a fost contactarea sefilor fortelor
aeriene din tarile vecine, care au infirmat orice activitate de zbor in
apropierea granitelor cu Romania. A doua masura ordonata a fost
inchiderea spatiului aerian pentru aeronave, inclusiv pentru cursele
civile. Pe 22 decembrie 1989 de la orele 19:00 nici o aeronava
militara sau civila nu mai era autorizata sa decoleze de pe teritoriul
Romaniei. Incepind cu ora 19:00 pe radarele CAAT au reaparut
tintele, numai ca de data aceasta, ele au patruns in spatiul aerian
romanesc dinspre Ungaria, pe mai multe directii, una dintre acestea
fiind orasul Timisoara.
Trebuie facuta precizarea ca la acea data, la Timisoara se afla
comandamentul unei divizii de aparare AA, care avea in
responsabilitate jumatatea de vest a spatiului aerian al Romaniei.
Cea de-a treia masura luata de gen. mr. Negosanu, din punctul de
comanda principal al C.Av.M & Ap.AA.T, a fost sa ordone diviziei
AA de la Timisoara, sa execute foc de baraj asupra tintelor aeriene,
intrate in zonele de foc ale regimentului 17 rachete AA de la Resita si
a divizioanelor artileriei AA subordonate. Rezultatul primei

salve de tragere a fost zero, tintele continuindu-si


nestingherite
traiectul
in
adincimea
teritoriului
romanesc.
Citeva luni mai tirziu, MApN de comun acord cu Parchetul
Militar, a expus ca proba materiala a razboiul radioelectronic, resturile unui balon meteorologic, prevazut cu un
reflector poliedric ( un schelet de lemn invelit in foita de staniol ),
menit sa induca radarele in eroare, prin reflectarea undelor
electromagnetice emise de statiile de radiolocatie. Pe cutia de lemn
gasita in apropiere de Timisoara, era inscriptionat in limba rusa
fabricat n URSS. Ceea ce a ascuns MApN, e faptul ca acel
balon fusese in inzestrarea sa, in perioada 1950-1968 fiind
importat din URSS, intrucit acesta era furnizorul nostru
unic de tehnica militara la vremea aceea si ca in 1989 nu-l
mai folosea nimeni. Imediat dupa iesirea din zona de foc ale
divizioanelor de artilerie AA din Banat, din grupul compact de tinte
care evoluau initial pe directia sud-est, s-a desprins sub-grupul
Transilvania care a inceput sa se deplaseze pe directia nord-est. El a
fost luat in primire de regimentul 15 rachete AA de la Hunedoara
inzestrat cu S-75 Volhov si care a primit ordin de lansare.
In apropiere de Alba Iulia, in jurul orei 21:00 grupul de tinte
ramas intact, a intrat in zona de foc a altui divizion de artilerie AA.
Nici focul executat de acesta n-a condus la doborirea vreunei tinte,
sub-grupul mai sus-amintit ajungind in apropiere de orasul Tirgu
Mures, de unde a disparut subit de pe radar inainte de ora 22:00.
De mentionat ca la Tirgu Mures era comandamentul Diviziei 6
Tancuri, cea mai puternica mare unitate a Armatei a 4-a
Transilvania.
Tragind concluzia ca formatia de elicoptere agresoare ar fi
disparut de pe radar, intrucit a aterizat si a lasat desantul aerian la
sol, la una din fostele case de vinatoare ale lui Ceausescu, gen. mr.
Negosanu a raportat situatia la gen. lt. Mocanu, seful CAAT, acesta
cerind Comandamentului Trupelor de Uscat, ca divizia 6 tancuri sa
trimita acolo o unitate de interventie. Grupul principal de tinte si-a
continuat deplasarea spre sud-est survolind masivul Retezat in jurul
orelor 21:00, de unde si-a schimbat o vreme directia zburind spre
est. De pe aliniamentul pasului Vulcan, in apropiere de localitatea
Petrosani, un sub-grup de tinte ( Oltenia ) s-a desprins de grupul
principal, urmind cursul spre sud, pe valea riului Jiul catre Craiova.

De mentionat ca la Craiova era comandamentul Armatei a 3-a care


avea ca zona de responsabilitate Banatul si Oltenia. Tot la Craiova
avea comandamentul si Divizia 2 Mecanizata, subordonata Armatei
a 3-a. Din acest motiv, la marginea Craiovei era dispus regimentul
51 rachete AA/KUB, care in jurul orei 22:00 a deschis focul
impotriva tintelor aeriene, fara a dobori nimic. De remarcat faptul
ca in cazul rachetelor KUB, motorul lor nu porneste doar cind
comandantul bateriei da comanda de lansare, mai e nevoie si ca pe
ecranul radar de dirijare sa existe semnalul electronic al unei tinte
aeriene reale.
Pe aliniamentul Turnu Rosu-Cozia, alte 2 sub-grupuri de tinte
( Muntenia si Arges ) s-au desprins din grupul principal, unul
continuind deplasarea spre sud pe valea riului Oltul, altul zburind
pe directia sud-est, urmind traiectul Curtea de Arges, Pitesti,
Bucuresti. Sub-grupul Oltenia a disparut de pe radar timp de 30 de
minute, in zona Resca, in apropierea altei cabane de vinatoare a lui
Ceausescu. Cunoscind raza de actiune a tuturor elicopterelor din
tratatul de la Varsovia, gen. Negosanu a tras concluzia ca ar fi vorba
de o escala pentru realimentarea cu carburant. Numai ca el a
reaparut ulterior si si-a continuat nestingherit traiectul spre sud. Al
doilea sub-grup de tinte a disparut de pe radar in jurul orei 02:00,
la sud de Bucuresti, dupa ce in prealabil asupra sa a deschis focul un
divizion al regimentului 4 Ra.A. de la Ploiesti si divizionul 3 rachete
AA de la Boteni apartinind brigazii 1 rachete, ambele inzestrate cu
S-75 Volhov.
In total, 50 de rachete AA de diferite tipuri si citeva zeci de mii de
proiectile de artilerie AA de diferite calibre, au fost lansate n
noaptea de 22/23 decembrie 1989 de CAAT, asupra tintelor
descoperite cu mijloacele de radiolocatie. Ultimele coordonate de
pozitie ale grupurilor de tinte au fost inregistrate si transmise
trupelor de uscat. La fata locului au fost dirijati militarii pe
transportoare blindate, apartinind trupelor de uscat, pregatiti sa
duca lupta si sa captureze echipajele si desantul aerian agresor.
Numai ca militarii nu au gasit nici o urma de aeronava. Cu totii ne
amintim imaginile transmise de TVR in seara de 22 decembrie
1989, cind generalul Stefan Gusa, seful Marelui Stat Major,
vorbea la telefon cu generalul Mircea Mocanu, seful CAAT.
Acesta ii raporta ca doborise 8 elicoptere si ca acestea nu decolasera
din afara granitelor ci de pe piste subterane, de care armata nu

stiuse pina atunci. Circa 1.300 de tinte aeriene cu


caracteristici de zbor asemntoare elicopterelor au fost
depistate si urmarite pe radar de CAAT.

3. Marina militara saboteaza lovilutia


Simultan cu grupul de tinte aparut la granita de vest, pe ecranele
radar a mai aparut un alt grup de tinte aeriene, pornit din marea
Neagra, din afara apelor teritoriale romanesti. Acest grup survola
spatiul aerian al Dobrogei, trecea peste fluviul Dunarea pe la
Giurgeni-Vadu Oii, facea viraj de 180 de grade la verticala Sloboziei,
dupa care se intorcea in marea Neagra si pentru un timp disparea,
ca si cind ar fi aterizat la bordul unei nave maritime de tip
portelicopter. Pentru ca ulterior sa reia acelasi traiect. Coordonatele
presupusului portelicopter au fost transmise Comandamentului
marinei militare, caruia Marele Stat Major i-a repartizat lovirea
obiectivului. Marinarii au verificat autorizatiile pe ruta maritima
care corespundeau coordonatelor tintei si si-au dat seama de faptul
ca la acel moment in zona se gasea un vas comercial sovietic, ale
carui dimensiuni nu-i permitea sa ia la bord nici macar un elicopter.
Asa ca au refuzat sa trimita nave de lupta inarmate cu rachete
pentru a lovi obiectivul.

4. Cine a realizat razboiul radio-electronic


In cadrul aplicatiilor desfasurate incepind cu anul 1986,
introducerea tintelor de catre comandament ( C.Av.M & Ap.AA.T ),
prin sistemul automatizat ALMAZ, constituia un procedeu utilizat
curent, in vederea verificarii capacitatii combative a trupelor, care
nu implica consumuri de munitie, carburanti si resursa de aviatie.
Proiectanctul sovietic a creat suplimentar o schema de blocaj a
lansarii accidentale de pe rampa a rachetelor A.A. Astfel, in absenta
unei tinte aeriene primare descoperite de radarul de urmarire al
bateriei sau divizionului R.A.A. si identificate in prealabil ca fiind
inamica, nu se putea deschide focul. Singura varianta de inselare a
blocajului de lansare a rachetei AA o constiuia transferul unei tinte
aeriene, considerate ca descoperita in prealabil de alta subunitate
radar si transmisa prin linia de date, cu toate coordonatele sale,
catre esalonul superior.
Spre deosebire de acesta, comandantul Aviatiei si Apararii AA
apasa pe un singur buton si ALMAZ 2 facea instantaneu
transferul datelor tintei catre divizionul dorit si in maxim 5 secunde
racheta AA era lansata practic in orb. Concret aplicatia C.Av.M &

Ap.AA.T din vara anului 1989 a avut ca tema : verificarea


capacitatii de reactie a unitatilor subordonate in conditiile unei
operatii de desant aerian executat de agresor cu elicoptere care
zboara pe cit posibil sub zona de acoperire a radarului, in zonele de
operatii Vest, Sud si Sud-Est. P.C.P. al C.Av.M & Ap.AA.T si-a dat
seama dupa primele 2-3 ore despre existenta unui puternic bruiaj
considerat ca fiind provocat de generatoare externe, care inducea
tinte false. Surprinzator, dat tocmai acesta a interzis unitatilor
subordonate folosirea singurului echipament de contracarare
existent ( VP-15, conjugat cu componenta VOZDUH 1M ).
VP-15 calcula, prin metoda triangulatiei, coordonatele tintei
aeriene generatoare de bruiaj, prin receptia emisiei acesteia de catre
2-3 receptoare in banda larga de frecventa. Rezulta urmarirea cu
maxima precizie a evolutiei generatoarelor de bruiaj si eliminarea
lor ca tinte. VP-15 exista in inzestrarea P.C. Diviziei de Aparare AA
si cu un esalon mai jos, pina la P.C. al batalionului de radiolocatie,
P.C. al divizionului de rachete AA si P.C. al regimentului de aviatie
vinatoare. Daca cineva ar fi folosit aceasta aparatura si-ar fi dat
seama ca IP celui care introducea tintele era chiar cel al conducerii
C.Av.M & Ap.AA.T. In lunile iunie-august 1989, operatorii
companiilor radiotehnice din Banat, de la Sulina, Bobocu
si Bacau, aflate in subordinea C.Av.M & Ap.AA.T. au
receptionat semnalele unor aparate fara programare de
zbor,
pe
care
le-au
calificat
drept
tinte
neidentificate. Aceste tinte apareau numai noaptea, brusc ca si
cind ar fi decolat de nicaieri, evoluind cu viteza mica la inaltimi de
500-1.000 m.

5. Consecinte criminale ale razboiului radioelectronic


Din dispozitia gen. Negosanu, pe 22 decembrie 1989 de la orele
19:00 nici o aeronava militara sau civila nu mai era autorizata sa
decoleze de pe teritoriul Romaniei. Prin urmare avioanele de
vinatoare-interceptare, cele mai apte sa atace o tinta aeriena, n-au
fost decolate in noaptea de 22/23 decembrie. In schimb, mai multe
elicoptere au primit misiuni de zbor din categoria intrebuintare in
lupta, direct de la gen. Iosif Rus, comandantul C.Av.M & Ap.AA.T,
desi anterior interzisese orice zbor.
Trebuie stiut ca planificarea unui zbor al unei aeronave
militare, considerat intrebuintare in lupta, precum cel al

elicopterelor militare din decembrie 1989, urma un


algoritm obligatoriu. Conducerea C.Av.M & Ap.AA.T. fiind
responsabila de planificarea si coordonarea tuturor zborurilor
aeronavelor militare si civile, in spatiul aerian al Romaniei. Prin
urmare, C.Av.M & Ap.AA.T raspundea si de instiintarea celorlaltor
categorii de forte armate (unitatile apartinind trupelor de uscat si
marinei militare), despre situatia aeriana existenta. Informatiile
acestea fiind necesare pentru asigurarea securitatii zborurilor
aeronavelor proprii. Mai mult decit atit, dreptul de a da ordinul de
deschidere a focului de nimicire, aparitine comandantului C.Av.M &
Ap.AA.T sau inlocuitorului legal al acestuia. Comandantul C.Av.M &
Ap.AA.T poate da un astfel de ordin, in cazul unei aeronave militare,
careia i-a repartizat tot el o misiune de intrebuintare in lupta, doar
daca e nebun sau daca urmareste sa-i omoare pe proprii sai
subordonati. Sa ne reamintim citeva astfel de situatii bizare,
petrecute in decembrie 1989 care au fost privite dintr-o perspectiva
aiuristica, de catre comisiile parlamentare si de catre procurorii
militari. Pe 23 decembrie, orele 11:30 Valentin Voicila, seful
Comitetului Revolutionar Arad l-a informat pe omologul sau de la
Deva ca generalii Nuta si Mihalea se aflau in rapidul Pannonia
22, in drum spre Bucuresti, fiind transmise si vagonul si numerele
locurilor pe care erau asezati cei doi. Cei 2 au fost arestati in gara
CFR Deva, detinuti citeva ore in UM 01719-Deva, de
unde generalul Nicolae Militaru ( ministrul Apararii ) a decis
transportarea lor la Bucuresti cu elicopterul. In acest scop a fost
destinat elicopterul IAR-330 nr. 72 de la regimentul 58 Elicoptere
de la Sibiu, avand un echipaj format din : mr. Nicolae Tudor,
pilot, cpt. Victor Motica, secund pilot si m.m. Nicolae
Galaftion, mecanic de bord. Elicopterul a decolat de la Deva in
jurul orei 19:40, in zbor comunicindu-se echipajului sa se deplaseze
pe cursul riului Mures pina la Alba Iulia si de acolo sa se indrepte
spre Sibiu, unde urma sa si aterizeze. In acelasi timp, gen. Ion
Hortopan a alertat unitatile din garnizoana Alba Iulia, militarii
primind ordin sa doboare toate aparatele de zbor ce se apropie de
oras, deoarece ar fi fost vorba de teroristi. La citeva minute dupa
ce elicopterul a survolat UM 01496-pontonieri, asupra sa au fost
trase citeva rafale scurte, de 3-5 gloante, de la sol. Atins de 12
proiectile calibru 7,62 mm, instalatia de alimentare cu combustibil

si cea a comanzii hidraulice a fost avariata, elicopterul luind foc in


aer si s-a prabusindu-se.
6. Complicitatea procurorului militar Ilie BOTOS la
CRIMA!
Ancheta condusa de procurorul militar Ilie Botos s-a
incheiat in 1994 cu neinceperea urmaririi penale, un an mai tirziu
Sectia Parchetelor Militare inchizind definitiv acest dosar,
considerand ca totul a fost un accident. In ziua de 24 decembrie
1989, la ora 07:30 echipajele elicopterelor nr. 82 si 89
apartinind Regimentului 59 Elicoptere- Tuzla, au primit
misiunea de cercetarea aeriana si vinatoarea libera, in conditii de
interdictie a utilizarii statiei radio, in zona Adamclisi-Ioan Corvin,
unde a fost semnalata de radar prezenta unui elicopter
neidentificat. La ora 08:05 au decolat n formatie si dupa o
patrulare de 30 minute, fara a se constata ceva suspect, pilotii celor
2 elicoptere au luat decizia sa ia inaltime si se intoarca la
baza. Dupa ce a trecut deasupra unui deal, echipajul
elicopterului nr. 82, a auzit o explozie si a avut senzatia c
se trage asupra lui. Incercind imediat sa ia legatura radio cu
echipajul elicopterului nr. 89, aflat n spatele dealului, acesta n-a
raspuns. In schimb, la sol a aparut un incendiu si apropiindu-se de
acel loc s-a putut identifica elicopterul cu nr. 89, care
ardea. Echipajul elicopterului nr. 89, era format din: lt.col.
Serghei Eftimie pilot 43 ani; cpt. Enache Mihai pilot
secund, 37 ani; m.m. Deleanu Gheorghe, 38 ani si m.m.
Petrea Stefan, 35 ani. Elicopterul a fost doborit de catre o
racheta. KUB lansata asupra sa, de divizion AA de la Medgidia
( ramasitele acesteia fiind depozitate la regimentul 86 de la
Fetesti ). Si acest caz a fost considerat de Parchetul Militar un
accident, el nefiind anchetat niciodata. Pe 28 decembrie 1989,
echipajul aeronavei AN-24 al companiei TAROM compus
din Chifor Ioan (38 ani), pilot comandat, Valter Jurcovan
(31 de ani), copilot, Moldoveanu Mihai (35 ani), instructor
de zbor, Marghidan Elena (35 ani), nsoitoare de bord,
Petre Banic (41 ani), insoitor de bord si Cirstea Gilu (33
ani), mecanic de bord a decolat de la Otopeni, cu
destinatia Belgrad. Cursa charter fusese ceruta de noua
conducere FSN din nevoia de a aduce din Iugoslavia singe

pentru ranitii din revolutie. In avion se mai afla si Ian


Henry Perry ( 24 de ani ) fotoreporter la ziarul britanic
Sunday Times. De la Belgrad, Perry urma s ia alt avion,
pentru Londra. Avea asupra sa casete video filmate timpul
Revolutiei n sediul CC, dar si filme realizate n Bucureti
de mai multi corespondenti occidentali. La scurt timp
dup decolare, la 55 km sud-vest de Bucuresti, avionul a
fost doborat de o racheta AA. Epava avionului a fost gasita
in pdurea Malinoasa in apropierea comunei Visina din
judetul Dimbovita. Alt elicopter IAR-330 Puma,
apartinind regimentului 61 de la Boteni, a fost doborit tot
in noaptea de 22/23 decembrie 1989, in timp ce decola de
pe aerodrom pentru a transporta munitie destinata
parasutistilor de la TVR. Se presupune ca de catre o racheta
SA-3, lansata de divizionul AA care-i asigura protectia. Echipajul a
reusit sa scape cu viata. Comandamentul Aviatiei Militare, din
ordinul gen. mr. Iosif Rus, a ordonat in 23 decembrie 1989 ca 3
elicoptere, tip IAR 330 Puma, de la UM 01901 Boteni, sa
bombardeze cu proiectile reactive cimitirul Ghencea, pe motiv ca
acesta ar adaposti trupe de teroristi.
Anterior, acelasi ordin fusese dat regimentului 57 aviatie,
inzestrat cu avioane MIG 23inarmate cu tunuri si bombe de 250
kg. Pilotii MIG-urilor au constat ca cimitirul e plin de lume si au
refuzat sa lanseze bombele in multime, intorcandu-se pe baza din
Kogalniceanu. In jurul orelor 10:30 elicopterul IAR 330 nr. 87, cu
echipajul format din maior Militar Mircea, capitan Iordache
Constantin si maistru militar Tirna Florica, la cateva minute dupa
decolare, a luat legatura radio cu Punctul de Coordonare al
Comandamentului Aviatiei Militare de unde comandantul aviatiei
militare i a transmis personal ordinul care specifica obiectivul
asupra caruia trebuia sa actioneze. Obiectivul indicat a fost
Cimitirul Militar Ghencea unde trebuia sa execute foc intrucat acolo
se gaseau transportoare teroriste ( care s-au dovedit TAB-uri ale
unei unitati militare din Focsani, introdusi la ordin in dispozitivul
de aparare al sediului Ministerului Apararii Nationale fiind la rindul
lor intoxicati ca vor fi atacati de elicoptere de teroristi si au ripostat
cu foc de mitraliere).
Categoria de armament indicata a fost PRND ( proiectile reactive
nedirijate) cal. 57 mm, din directia nord-est ( conform ordinului

primit, dinspre MApN spre cimitir ), inaltimea de intrare la atac a


fost 700 m. Dupa prima intrare asupra obiectivului cind a executat
foc cu PRND, pilotului i s-a ordonat sa intre a 2-a oara la atac, din
aceeasi directie si aceeasi inaltime. La intrarea pe obiectiv, s-a
deschis focul cu munitie de 12,7 mm si 7,62 mm asupra
elicopterului, atat din curtea MApN, cat si din zona cimitirului.
Dupa degajare, mecanicul de bord a fost lovit in cap de un glonte de
7,62 mm si a ramas cu infirmitate permamenta. In plus a mai fost
avariata instalatia de ungere, rezervoarele de combustibil, rotile de
la jamba dreapta si celula elicopterului. Rezolutia din
08.11.1994, emisa de procurorul maior magistrat
Gheorghe Oancea in dosarul 867/P/1991 al Sectiei
Parchetelor Militare a inchis dosarul pe motiv de eroare
de fapt.
Valentin VASILESCU