Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C G Jung Amintiri Si Reflexii
C G Jung Amintiri Si Reflexii
ISBN 973-28-0699-0
Foto copertii:
COLECTIA
memoriijjurnale
DIE
SCHoNE
FAMILI
T
0 FAN
c. G. lUNG
AMINTIRI, VISE, REFLECTII
Consemnate $i editate de
ANIELA JAFFE
Traducere ~i nota de
DANIELA ~TEFANESCU
II
HUMANITAS
B UCURE~TI
DIE
SCHoNE
FAMILIE
T
0 FAN
Coperta
IOANA
DRAGOMIRESCU
MEI\;fORJES,
DREAMS,
MARDARE
REFLECTIONS
BY C. G . .rUNG
Books,
\,:O/alter-
HUM~t\NITAS;
ISBN973-28-0699-0
Nota traduditorului
lui Jung (c. G. J.) ~i ale Anielei Jaffe (A. J.) - care apat1in ~i ele
editiei germane -, cu citeva din editia engleza (n. ed. engl.) ~i cu
ale mele (n. t.).
Acolo unde am intllnit pentru prima oara un termen care urmeaza a fi explicat de Aniela Jaffe in Glosar, am notat in subsol:
V. termenulin Glosar.
Pe parcursulintregii traduceri am cautat sa respect urmatorul
principiu in legatura cu citarea lucrarilor: clnd apare un titlu pentru
prima data, I-am mentionat atit in original, dt ~i in traducere; in
continuare, I-am redat doar in limba romana. In Glosar am reluat
insa, la prima aparitie, titlurile ~i in germana.
Pentru traducerea diferitelor citate presarate de Jung de-a lungul Amintirilor, am apelat pe cit posibilla traduceri publicate (de
exemplu, la Faust, Odiseea, Candid etc.); in rest, talmacirile imi
apartin.
I~ final, ~ dori sa multumesc pe aceasta cale celor care m-au
ajutat, ori de cite ori i-am rugat, la elucidarea anumitor probleme:
doamnei Helene Hoemi-Jung, fiica lui C. G. Jung, ~i domnului
dr Robert Hinshaw, de la Editura Daimon din Einsiedeln, Elvetia,
pentru datele bio-bibliografice despre Aniela Jaffe; sorilor Roth din
Elveria, ~ianume prof. Anne-Beatrice Schmid-Roth ~idr Fritz Roth,
pentru informatiile geografice ~iculturale fumizate; doamnei Mariana Balura-Skultety, pentru indrumarile la traducerea unora dintre
citatele 1nlatina ~i1ngreaca veche; diac. loan 1.Icajr pentru promptitudinea cu care a raspuns solicitarilor mele legate de anumite
versete biblice, precum ~i mamei mele, Marie-Claire ~telanescu,
pentru faptul ca a urmarit pas cu pas traducerea, confruntlnd-o cu
originalul ~i facind observatii pertinente.
DANIELA $TEFANESCU
Introducere
10
11
1"
Multi sint cei care m-au ajutat in sarcina mea pe cit de frumoasa pe atit de grea, fie insotind cu interes 1entul proces de evolutie, fie stimulindu-mi munca prin incurajari ~i critici constructive.
Tuturor Ie adresez multumirile mele. Ii voi mentiona aici numai
pe Helene ~i Kurt Wolff (Locarno), care au sprijinit transformarea
ideii cartii in realitate, pe Marianne ~i Walther Niehus-Jung
(KUsnacht - ct. ZUrich), care mi-au fost aliituri, atit cu vorba cit
~i cu fapta, in anii genezei luciarii, precum ~i pe Richard F. C. Hull
(Palma de Mallorca), cel care m-a sfiituit cu 0 riibdare ce n-a sliibit
nici 0 clipa.
Decembrie
1961
ANIELA JAFFE
Prolog
1
CopiHiria
i se adreseaza
21
I
Am vawt atunci pentru prima oma A1pii! Apoi am auzit ca
a doua zi copiii din Dachsen 'lor face 0 excursie cu ~coa1a spre
Zurich, pe Uetliberg. Am vrut sa merg ~i eu neaparat eu ei. Atunei
mi s-a exp1icat, spre durerea mea, ca niste copii mid ca mine
n-aveau voie sa mearga - asta era situatia 5i n-aveai ce-i face.
Din clipa aceca, Zurich si Uetliberg au fost pentru mine tara dorita
Si de neatins, "tara fagaduintei", aflata in vecinatatea munti10r
aeoperiti eu zapada 5i stralucitori.
Dintr-o perioada ceva mai tlrzie: Mama mea a pIecat cu mine
in Thurgau, pentru a vizita ni~te prieteni. Acestia aveau un castel
pe ma1ul1acu1ui Constanta. ]\i-au putut sa ma mai dezlipeasca de
tarmu11acului. Soare1e sdnteia pe apt!.. Va1urile facute de vaporas ajungeau pina 1a mal si modelasera nisipul de pe fundu11acuIui in forma de dungulite, asemenea unor nervuri. Apa se intindea
in departare, 1a nesfirsit, iar aceast~i imensitate era pentru mine 0
pJacere inimaginabila, a splendoare fara pereche. Atunci s-a fixat
solid in mintea mea ideea ca va trebui sa traiesc 1a 0 margine de
lac. Fara apa, asa gindeam, omu1 pur Si simp1u nu poate exista.
Inca (; amintire: oameni strain:' animatie, agitatie. Slujnica
veni in fuga:
- Pescarii au gasit un cadavru ... a venit in jos pe cascada
Rinu1ui ... ~ivor s3.-1aduca in spaUitorie.
- Da ... da, zise tatal meu.
Am vrut sa vad cadavrul irnediat. IVlama m-a retinut linga ea
si mi-a interzis eu severitate sa ma due in gradina. Dupa plecarea
barbatilor, m-am furi.;;at prin griidini?,spre spalatorie. Insa usa era
ineuiata. Atunei am facut ineonjuruJ easel. In spate se afla 0 rigo1a
care dadea in jos spre panta. De-acolo pieura apa eu singe. Asta
m-a interesat extraordinar ... Nu implinisem inca patru ani pe atunci.
Se mai contureaza ~i 0 alta imagine: Sint agitat, am febra, nu
pot dormi. Tata ma poarta pe brate, merge prin camera ineolo Si
lncoaee, in timp ce-mi dnta vechile lui cinteee de pe vremea studentiei. Imi amintesc mai eu seama de unul, care mi-a plaeut in
mod deosebit Si m-a linistit intotdeauna. Era aSa-zisul dntec despre
suveran: Alles schweige, jeder neige ... 1 Cam asa suna inceputul.
~i azi imi mai aduc aminte de vocea tatei, dntind pe deasupra
mea in linistea noptii.
Am suferit, dupa cum mi-a povestit mama mai tirziu, de 0
eczema genera1a. P1uteau in jurul meu aluzii obscure in legatura
1
22
1.).
23
1 "Intinde-ti arnbele aripi, /0, Isuse, bucuria mea / $i ia puiul tau. / Dad
Satana vrea sa-linfulece, / Atunci fa ingerii sa clnte: I Acest copil sa rlimina
nevatamat" (n. t.).
24
'1
M-am gindit di barbatul care cobora strada era, in mod evident, deghizat. Acesta era motivul pentru care purta haine femeie~ti. Probabil ca avea intentii rele. Speriat de moarte, am alergat
acasa in fuga mare, am luat-o in sus pe scari pina in pod, unde
m-am strecurat sub 0 grinda, intr-un ungher intunecat. Nu stiu cit
am ramas acolo. Trebuie sa fi trecut insa destul de mult timp, caci
atunci cind am coborit cu grija pina la etajul intii Si am scos
extrem de precaut capul pe fereastra, nu se mai vedea in lung ~i
in lat nici urma de silueta neagra. Frica aceea infernal a mi-a stat
inca zile intregi implintata in miidulare, determinindu-ma sa nu
ma mi~c din casa. lar mai apoi, cind am inceput sa ies din nou
pe strada la jaaca, liziera padurii a continuat sa fie pentru mine
obiectul unei atentii pline de ingrijarare. Mai tirziu m-am lamurit,
bineinteles, ca silueta cea neagra nu fusese de fapt decit un preot
catolic inofensiv.
Cam in aceea~i perioada - nici macar n-a~ ~ti sa spun cu 0
exactitate absoluta daca nu fusese inaintea evenimentului pe care
tocmai I-am mentionat - am avut primul vis de care-mi pot aduce
aminte ~i care urma sa ma preocupe, ca sa zic a~a, intreaga viata.
Pe atunci aveam trei sau patru ani.
Casa parohiala sta singura in apropierea castelului Laufen ~i
in spatele gospodariei parac1iserului se intinde 0 poiana mare. Ma
aflam, in vis, pe poiana asta. Deodata am descoperit 0 gaudi intunecata, dreptunghiulara, zidita in pamiDt. N-o vazusem niciodata pina atunci. M-am apropiat, plin de curiozitate, ~i am privit
inauntru. Am zarit 0 scara de piatra care ducea in adincime. Am
coborit cu ezitare ~i teama. Jos se afla 0 u~a cu balta, acoperita
de 0 draperie verde. Draperia era mare ~i grea, parca ar fi fost
confeqionata din material impletit sau brocart, ~i m-a frapat aspectul ei somptuas. Fiind curios ce s-ar putea ascunde indaratul
ei, am dat-o deoparte ~i am zarit a incapere dreptunghiulara, lunga
de vreo zece metri, scaldat;:l in lumina crepusculului. Tavanul
boltit era din piatra, iar podeaua - acaperita ~i ea cu dale din
piatra. in mijloc se i'ntindea un covar ro~u, de la intrare pina la 0
estrada joasii. Pe aceasta platform a se gasea un tron de aur, minunat
~i bogat. Nu sint sigur, dar s-ar putea ca pe el sa fi fost 0 perna
ro~ie. Tronul era splendid, ca in basme, un adevarat tron regesc !
Pe el se afla ceva, un obiect uria~ care aproape ca atingea tavanuL
Am crezut mai intii ca-i un trunchi inalt de capac. Diametrul avea
in jur de cincizeci-~aizeci
de centimetri, iar inaltimea vreo
patru-cinci metri. Obiectul era insa ciudat a1catuit: compus din
26
Cf. C. G. Jung, Ges. Werke F, 1973, p. 279 ~. urm. (n. ed. germ.).
27
venea vorba putin prea emfatic despre Domnul Isus Cristos. "Domnul Isus" n-a fast pentru mine niciodata complet real, camp let
acceptabil, complet demn de a fi iubit, intrucit ma gindeam tot
mereu la perechea sa subterana ca la 0 revelatie groaznica, pe care
eu nu 0 cautasem.
"Deghizarea" iezuitului ~i-a aruncat umbra asupra lnvataturii
cre~tine ce mi-a fost Imparta~ita. Ea imi aparea adesea ca 0 mascarada solemna, un fel de funeralii. Este adevarat ca oamenii
puteau sa arboreze acolo 0 mina serioasa sau trista, insa in clipa
urmatoare pareau sa rida in taina, nefiind in fond deloc afectati.
"Domnul Isus" era pentru mine oarecum asemenea unui zeu al
moI1ii - ce-i drept, sari tar, deoarece speria ~i ganea stafiile noptii,
dar el insusi infrico~iitor, fiind rastignit pe cruce ~i un cadavru
singerind. Dragostea ~i bunatatea lui, care imi erau laudate tara
incetare, mi se pareau, intr-ascuns, indoielnice, mai ales deoarece
despre "Domnul Isus cel bun" vorbeau in special oameni in
redingote negre ~i pantofi lustruiti ~i luciosi, care evoeau intotdeauna in mine inmormintarile. Erau colegii tatalui meu si opt
unchi, toti preoti. Mi-au inspirat ani de-a rindul teama - ca sa nu
mai vorbim despre preotii catoliei eare veneau oeazional si ma
dueeau din nou eu gindulia "iezuitul" ce ma speriase; iar iezuitii
ii provocasera chiar si tatei teama si suparare. In anii urmatori,
pina la confirmare, mi-am dat toata silinra sa stabilesc fata de
Cristos relatia pozitiva care mi se pretindea. Dar in van; n-am
reusit niciodata s3.-mi depa~ese tainica nelneredere.
Frica de "omul negru" 0 are in definitiv orice eopil, s1 nu ea
e eea care a fost esentialul aeelei experiente, ci formularea gnoseologica ce-~i facea lac In mod ehinuitor in creieml meu de copil:
"Acesta este un iezuit. " Tot astfel, si in visul meu, esentialul este
stran1a prezentare simboliea ~i uimitoarea interpretare ea "mlncator de cameni". Nu fantoma capilareasca a "mincatorului de
aameni" este esentialul, ci faptul ca el sta pe un tron subpamlntean de aUf. Pentru con~tiinta mea de atunci, cea de copil, pe un
tron de aur ~edea intii ~i-ntii rcgele, iar apai, pe un tron eu mult
mai frumos 9i mal lnalt ~i mai auriu, sus departe, in cerul albastru,
stateau bunul Dumnezeu ~i Domnul Isus, cu cunun! de aur ~i
ve~m1nte albe. Or, tocInai de la acest Damn Isus venea, coborind
dinspre padurea din munte, "iezuitul", in robi1 neagra de dama.
De multe orl mi s-a intimplat sa ma uit intr-acalo sus, pentru a
vedea daca nu ne ameninta iara~i vreo primejdie.
28
AWl daHi, tata m-a dus afara ~i mi-a aratat 0 cometa mare, la
orizontul dinspre rasarit.
Odata a avut loc 0 inundatie puternica. Riul Wiese, care trece
prin sat, fortase ~i rupsese digurile. Un pod se prabu~ise in amonte.
Se inecasera paisprezece oameni ~i fusesera du~i de apele involburate ~i galbene in Rin. Dupa retragerea apei, s-a spus ca in nisip
s-ar afla cadavre. Din clipa aceea n-am mai avut lini~te! Am descoperit cadavrul unui barbat intre doua virste, in redingota neagra
- parea sa fi fost surprins chiar pe dnd se intorcea de la biserica!
Zacea acolo, pe jumatate acoperit de nisip, cu un brat peste ochi.
Spre groaza mamei mele, ma fascina ~i sa asist la tiiierea porcului. Toate aceste lucruri imi suscitau nespus interesuL
In anii petrecuti la Klein-Htiningen i~i au obir~ia ~i primele
mele amintiri legate de artele plastice. In casa parinteasca, 0 parohie din secolul al XVIII-lea, exista 0 incapere solemna ~i intunecoasa. Acolo se gasea mobila cea buna, iar pe pereti atlmau
tablouri vechi. Tmi amintesc mai cu seama de 0 pictura italieneasca, reprezentindu-i pe David ~i Goliath. Era 0 copie in oglinda din atelierul lui Guido Reni, originalul fiind la Luvru. Nu ~tiu
cum a ajuns la noi in familie. Se mai afla acalo un tablou care e
acum in easa fiului meu: un peisaj din Basel, de la inceputul seeolului al XIX-lea. Adesea ma streeuram pe neobservate in
camera lntunecoasa ~i izolata ~i ~edeam ore intregi in fata tablourilor, pentru a contempla aeeasta frumusete - singura pe care 0
cuno~team.
Pe vremea aceea - eram inca foarte mie, de vreo ~ase ani o matu~a m-a luat intr-o zi eu ea la Basel, un de mi-a aratat animalele impaiate de la muzeu. Am zabovit mult timp aeolo, pentru
ea voiam sa privese totul eu mare atentie. La ora patm au sunat
clopotele, ea semn ca muzeul se inehide. rviatu~a mea ma tot zorea
sa plecam, dar eu nu ma puteam dezlipi de vitrine. Cum intTe timp
sala fusese inehisa, a trebuit s-o luam pe alt drum ca sa ajungem
la scara, ~i anume prin galeria eu antichitati. Deodata m-am trezit
in fata aces tor statui superbe! Cople~it profund, am desehis ni~te
oehi mari, mari de tot, caei nu vazusem nieiodata ceva de 0 frumusete asemanatoare. Nu ma puteam satura privind. Matu~a mea
ma tragea de mina spre ie~ire - eu ramineam mereu eu un pas
in urma ei -----~i striga: "Baiat rau ee e~ti, inch ide ochii, biliat diu
ee qti, inehide oehii!"
30
anume din Orbis pictLlS1, 0 carte veche pentru cop ii, In care se
gasea 0 descriere a religiilor exotice, mai ales a celei indiene. Erau
ilustrati Brahma, Vishnu ~i Shiv a, ceea ce reprezenta pentru mine
o sursa inepuizabila de interes. Mama mi-a paves tit mai tlrziu
cum tot reveneam la aceste imagini. Le simteam atunci, In mod
obscur, Inrudite cu "revelatia mea originara", de care nu pomenisem niciodata nimanui, fiind pentru mine un secret de nedivulgat. Mama imi confirma aceasta hotarire intr-un mod indirect,
deoarece nu-mi scapa tonul de u~or dispre~ cu care vorbea despre
"pagIni". ~tiam ca mi-ar fi respins ingrozita "revelaiia". Nu voiam sa ma expun unei astfel de raniri.
Acest comportament necopilaresc era legat, pe de 0 parte, de
o mare sensibilitate ~i vulnerabilitate, pe de aM parte - ~i mai
ales - de singudhatea mare resimtitii in copilarie. (Sora mea era
cu noua ani mai mica decit mine.) !'vla jucam singur ~i in stilul
meu. Din pacate, nu-mi mai amintesc ce anume ma jucam, ci doar
faptul ca nu voiam sa fiu deranjat. Eram absorbit adine, ell cucernicie chiar, in jocurile mele ~i nu suportam sa fiu privit sau judecal. Imi aduc aminte insa ca, de la ~apte la opt ani, mil pasiona
jocul cu cuburi, construind tummi, ca sa Ie distrug apoi, cu voluptate, prin "cutremure". Intre opt ~i unsprezece ani, desenam la nesfir~it scene de lupta, asedieri, bombardamente, precum ~i biltalii
navale. Apoi am umplut un caiet intreg eu pete de cemealii ~i ma
incinta interpretarea fantastidi pe care le-o dadeam. Unul din motivele pentru care indrageam ~coala era ca acala gasisem ill cele
din urma camarazii de joaca a caror lips8. 0 resimtisem auta timp.
Dar am mai gasit lnca ceva care a provocatin mine 0 reactie
ciudata. Inainte de a relata aceasta, trebuie sa mentionez dl atmosfera nocturna incepea sa devina apasatoare. Se petreceau tot felul
de lucruri, care-mi produceau teama $i erau de neinteles. Parintii
mei donneau sepamt. Eu dormeam in camera tatei. De la u~a care
dadea spre odaia mamei veneau influente ne]ini~titoare. Noaptea,
mama era infrico~atoare ~i misterioas3 .. Intr-o noapte, am vazut
pa~ind din u~a ei 0 silueta oarecum luminoasa, nec1ara, al carei
cap se deta~a de git, plutind inaintea lui in aer, ca 0 luna mica.
Imediat se forma un cap nou, care se deta~a iara~i. Acest proces
se repeta de ~ase, ~apte ori. A veam vise de groaza despre lucruri
care ba erau mari, ba mici. A~a, de exemplu, despre 0 bila mica,
1
32
33
34
Treizeci de ani mai tlrziu am fast din nOLlpe acea panta; eram
casatorit, ayeam copii, 0 casa, un loc pe lume ~i un cap doldora
de idei ~i planuri ~i, deodata, am redeyenit copilul care, plin de
o importanta tainidi, aprinde un foc si sade pe piatra despre care
nu se stie dadi ea este eu sau eu sint ea. Viata mea 1a ZUrich mi-a
venit brusc In minte si mi s-a parut straina, asemenea unui mesaj
dintr-o aWi lumesi Yreme. Era deopotriya ademenitoare si inspaimintatoare. Lumea copilariei mele, in care tocmai ma cufundasem, era vesnica, iar eu fusesem rupt de ea si ma prabusisem
intr-un timp ce se derula rara oprire, indepartindu-se din ce in ce
mai multo Trebuia sa parasesc CLlforta acest loc, pentru a nu-mi
pierde yiitorul.
Aceasta clipa imi este de neuitat, caci mi-a luminat ca fulgerul
caracterul de etemitate al copiliiriei mele. Curind dupa aceea, in
cel de-al zecelea an al vietiimele, mi s-a dezvaluit ce se intelege
prin aceasta "eternitate';. Scindarea mea interioara si nesiguranta
mea in lumea cea larga m-au condus la 0 ms.sura care pe atunci
iml era de nC1Dteles: intrebuintam pe yremea aceea un penal' galben, Eicuit, en a incuietoare mica, asa cum au elevii de la ~eoa1a primar5 .. Tineam aeolo si un line:d. La unul din eapetele lui am
cioplit UIl amulet de vreo sase centimetri, eu "redingota, joben si
pantofi lustruiti >;, L-am colorat Jfl negru eu ajutorul cemelii, I-am
taiat de pe lineal eu ferastraul 9i I-am pus 1n penar, unde i-am
pregatit un patut. I-am geut chia1' 51 un paltona9 dintr-o bueata
de llna. Am pus Enga el 0 piatra din Rin, netada, lucioasa, lunguiata si negricioasa, pe care 0 pictasem 111acuareHi il1 culari
diferite, astfe1111cit S3. fie iillpartita intr-o parte superioara si una
inferioara. 0 pastraSelT\ rnuIt timp 1n buzunarul pantalonilor. Era
piatra lui. TomI eonstituia pcntru mine un mare secret, din care
nu pricepeam IDSa nimic. Am dus, in taina, penarul cu omuletul
meu sus, in podni care era un ioe interzis (il1te1'zis, intrucit scindurile podelei era1.1mincate de can, putrezite si de aceea periculoase) 9i I-am aseuns pe 0 bima de sus\inere a 9arpantei acopeIisului.
Am simtit 0 mare multumire facInd a9a; caci nici un om nu-I va
vedea. Stiam ca acolo nu-l va putea gasi uimeni, di nimeni nu-mi
va putea descoperi 91 distruge seeretul. Ma simteam sigur si
sentimentul ehinuitor al dezbinarii eu mine Jnsumi disparu astfel.
In roate situatiile dificile. cind facusem vreo prostie sau cind
scnsibilitatea mea fusese ranita, sau cind cram aps.sat de irascibilitatea tatei ori de stare a bolnavicioasa a mamei, ma gindeam
la omu]ctul meu pus la culcare ~i 1nvclit eu grija si Ia piatra Iui
35
37
L
,'"'"
Anii de scoaHi
,
I
Cel de-al unsprezecelea an 0.1 vietii mele a fost foarte important
pentm mine, caci atunci am intrat 10. liceu in Basel. Am fost rupt
astfel de camaro.zii mei de joo.ca de 10. tara, ajungind intr-o.devar
in "lumea mare", in care oameni putemici, mult mai putemici
dedt tata! meu, !ocuiauln case mari, superbe, ciHatoreo.u in calqti
costisitoare, trase de cai magnifici ~i se exprimau intr-o germana
sau franceza distinse. Fiii lor, bine imbracati, avind maniere elegante ~i multi bani de buzunar, erau colegii mei de clasa. Am aflat
de 10. ei, Cll stupoare ~i 0 teribilii lnvidie secreta, ca fusesera in
timpul vacantelor in Alpi, acei "munti acoperiti cu zapada ~i stralucitori" de lingii ZUrich, ba chiar 10. mare, ceea ce reu~i sa puna
virf 10. toate. Mil uitam 10. ei cu uimlre, co. 10. ni~te fiinte dintr-o
aWl lume. pogorite din acea splendoare de neatins a muntilor inzapeziti ~i incandescenti sau venite din acea indepartare de nemasurat a marii, pe care nu mi-o puteam nici macar imagina. Am
realizat atunci C2. eram saraci, ca tata era un sarman preot de tara,
iar eu un ~i mal s2rman fiu de preot, un baieta~ care u~nbla cu
ti3.lpile pantofilor rupte ~i trebuia sa stea ~ase ore 10. ~eoala ell
ciorapii uzi. Am inceput sa.-mi privesc parintii ell alti ochi ~i sa
Ie inteleg grijile ~i supararile. M-a cuprins mila mai ales pentru
tata; pentm mama - lucm ciudat - ceva mai putin. Mi se parea
ca, dintre ei doi, eo. era mai putemidi. Cu toate aces tea, ma
simteam de partea ei cind tat a nu-~i putea stapini nervozitatea
plina de toane. Asta nu era tocmai favorabil formarii caracterului
meu. Spre a ma elibera de aceste conflicte, am preluat roIuI 0.1'bitrului superior care, nolens volens, trebuia sa-~i judece parintii.
Lucrul acesta a produs in mine un fel de lnflat1e1, ce-mi umfla ~i
1
39
insemnau foarte mult pentru mine. In drum spre casa unde eram
invitat, ma simteam important ~i demn, ca mtotdeauna dnd purtam,
intr-o zi de saptamina, hainele mele de duminica. Imaginea se
schimba insa considerabil, de indata ce casa straina ajungea in
raza mea vizuala. Eram umbrit atunci de impresia de maretie ~i
putere degajata de ace~ti oameni.Ma temeam de ei ~i, in micimea
mea, tare a~ fi dorit sa dispar la paisprezece stinjeni adincime sub
pamint, in clipa in care se declan~a soneria. Tiriitul care se auzea
inauntru rasuna in urechile mele ca 0 fatalitate. Ma simteam intimidat ~i speriat ca un dine pripa~it. Era ~i mai rau atunci dnd
mama ma pregatise inainte "cum se cuvine". "Pantofii mei sint
murdari, miinile la fel. N-am batista, gitul meu e negru", imi tot
suna in urechi. Atunci, din indaratnicie, nu transmiteam complimentele parintilor sau eram, fara motiv, incapatinat ~i timid. Daca
situatia se inrautatea prea mult, ma gindeam la comoara mea ascunsa in pod, ceea ce ma ajuta sa-mi recapat demnitatea de om:
in toata confuzia mea, imi aminteam ci:i eu mai eram ~i acel
celalalt care poseda secretul inviolabil - piatra ~i omuletu1 cu
redingota ~i joben.
Nu-mi pot aduce aminte ca in tineretea mea sa ma fi gindit
vreodata la posibilitatea unei legaturi intre "Domnul Isus", respectiv iezuitul cu roba neagra, oamenii in redingota ~i joben de la
marginea unui monnint, gaura, asemanatoare unui mormint, din
poiana ~i templul falic subteran pe de 0 parte, ~i omuletul din
penar, pe de alta. Visul despre zeitatea itifalici:i a fost primul meu
secret, omuletul a fost al doilea. Astazi mi se pare insa ca a~ fi
avut presimtirea vaga a unei inrudiri a "pietrei-suflet" cu piatra
care era ~i "eu".
Pina in ziua de azi, dnd, la optzeci ~i trei de ani, imi scriu
amintirile, nu mi-a devenit inca foarte cIar ce raport exista mtre
amintirile mele cele J1lai timpurii: ele sint ca mladitele izolate ale
unui singur rizom subteran. Sint ca etapele unui proces evolutiv
incon~tient. In timp ceomi-a fost tot mai imposibil sa gasesc 0
relatie pozitiva cu "Domnul Isus", imi amintesc ci:i, aproximativ
de la virsta de unsprezece ani, idee a de Dumnezeu a inceput sa
ma intereseze. Am inceput sa ma rog lui Dumnezeu, ceea ce imi
conferea 0 oarecare multumire, pentm ci:i mi se parea a fi ceva
lipsit de contradictii. Dumnezeu nu devenea mai complicat prin
neincrederea mea. In plus, EI nu era un om cu rob a neagra ~i nu
era nici "Domnul Isus", pe care tablourile!l reprezentau acoperit
cu haine pestrite ~i cu care oamenii se purtau ailt de familiar. El
41
(Dumnezeu)
era mai curind 0 fiinta ljnica~ des pre care, din cYte
auzisem, nu-ti puteai face 0 imagine eoreeta. Era, ce~i drept, ceva
earn in genuJ unui batr'l'n puternic;
mea intelectuaEi se i'mpotrivea unor asemenea inconsecvente copiEirqti, care-mi bJocau calea de "ccces catre iDtelegerea mateincorigibil ca
nlaticii. A_D.} plna acurTl, la batrinete, silntamlntul
dadi atunci as fi putut admite fara>conflicte interioare, asa cum
o racusera colegii mei de scoala, ca. a putea i egal cu b, respectiv
soare = luna, cline = pisidi etc., matematica m-ar Ii amagit pentru
totdeauna; abia 10. optzeci si trei de ani am reusit sa realizez
oarecum in ce masura o.rfi racut-o. De-a lungulintregii mele vieti
a ramas insa 0 enigma pentru mine cum de nu mi-a fast dat sa
izbutesc vreodata sa. slabilesc 0 relatie ell matematica, 0 datii ce
nu mii indoiam de raptnl ca se puteo. socoti intr-un mod valabi!.
Cel mai de neinteles mi se p3.rea insa dubiul meu moral in eeea
ce pri\'e~te matematica.
Puteam sa-mi fae ecuatiile inteligibile numai inlocuind de fiecare data literele
valori nurnerice ~iconfi11111ndu-mi, printr-o
verificare concrcta. a calculu]ui. sensu] operatici.
continuare, am
putut sa fac intrucitva fatii ]0. oreJe de matematica, pentm cii imi copiam fol'mu]ele algebrice, ",1carol' continut nu-l pricepeam, si imi
intipareo.m in minte ce combinatie de litere statuse intr-un loc anumit de pe tabl>.eu verificarea socotelilor nu ma mal descurcam,
fiindcii se intimpla din clnd in clnd co. profesorul sa spuna: "Aiai
introducern
expresia "' si sa serie citcva 1itere pe tabla. Nu stiam
de unde le scotea, de ce si pentru ce - eventual spre a face posibil
un sfir~it 0.1procedurii satisfacator pentru e1. NEi intimida aut de
tare faprul ca uli erL:m capabi1 S,?~ fDteleg, lrlClt nici ea mai aveam
curajul sa pun In'Lrebari.
44
Insumi ~1ell pe 111ine c3.dea toata vina. I\Jimeni altul nu era Vlnovat. Eu singur erarn dezertorul 'hiesternat! De atunc~ IDcolo l1-am
mai putut suporta sa-i \'ad pe parintii n1ei faclndu-s,i griji din
pricina mea sau 58,-i aud vorbindu-mi pe un ton compatimitor.
]\;evroza a fast un alt secret de-cd men, dar unul rusinos de data
asta~ 0 infrlngere. Ea ill-a condus In~3.
la urrrl~i la 0 rigurozitate accentuat1 ~i la 0 sirguinta de.osebit2L De atunci se trage
con~tiinciozitatea mea, care TIU e de forma, pentru a-mi da a aparen~a de valoare~ ci e co. 0 constiinciozitatc fa~a de mine IDsumi.
Ma scularn in mod regulat 13. ora cinci dim_ineata~ co. sa lucn.:z~
iar uneori munceam inca de la tre; diminea'(a, pina la ~apte, dupa
care plecam la scoaEt
Ceea ce ma dusese pc 0 cale gresita era pasiunea mea pentru
solitudine, ]l1ciutarea de a fi singur. Natura mi se parea plina de
minuni in care voiam sa ma afund. Fiecare piatri.L fiecare planta,
toate pare au i'nsuletite ~i indescriptibileo l~tunci In-am adll1cit In
natura, m-am strecurat, m-am vir]l, ca sa zi.c :-1.S2\, in esenta ei,
departe de arice fume orneneasca.
In perioada aceea a ill_ai a\/ut loc un c"'/eniIl1ent lrrlp!Jri~arlt O-a
intlluplat in drumul DJeU lung spre ~coala; de la
unde locui~1n1} la Basel, unde inv8_tarrl. ,!it. ex.:stat atunci 0 clipa in
care an1 fast brusc invadat de sentirnentuI cople9itof ca toclnai arn
ie~it dintr-o negura c1easa, aVlnd cODstiinta ea aCUill, Slot ell. In
spatele rneu ern ca un perete de
IndD.dituJ carUta eu IHc:a DU.
erarrL l)ar In acel moment, in-am aratat mie
ITii s-a revelat
mie insumi propriul sine. :;Ii inainte C':lS:'il.rn dar wtul mi se 1n-
rucrunle
TI11 se
rnIne
acuI:,1
ce
exi;t
vcn2U
eJe,
aCU111insa. eu erarn ~e~ care v:li~m. <\.,ceasta trrtir(~ rn1 s-a paru~
extrem de Importanta $1de TIona. l.n mIne era ,,::mtontate"
nl0a
ciudat, 'in vren1ea acceD-, ca ~iin luniJic ne.vrozei rnele de pe umla
accidentuluL pierdusem lotaJ arnhltire-El. con10rii din
altfel
ill-ar fi frapat probabil inca, de pe-atunci analogia dintre sentimentul rncu de autoritate ~i acel sentirnent de vclk!ar"e, pe care r..1i-l
insufla COIIloara. Dar nu se intirnDlLl a,~;a,c;lci Dli se volatilizase
orice arnlntire legats. de penaL
earn. pe 3.tunci am fost inv}tat de catre ofarnilie prietena, care
avea 0 cclsa la \!ier\valdstattersee1 ~ sa-rni Detrec vacanta acolo,
!
(n.
46
47
48
(11.
49
ed. germ.).
51
Dumnezeu ~ade pe tronul de aur, sus, peste lume, iar de sub tron
cade un excrement uria~ pe acoperi~ul nou, colorat ~i stralucitor
al bisericii, 11strive~te, apoi rupe In bucati peretii bisericii.
Deci asta era. M-au cuprins 0 u~urare imensa Si un sentiment
de eliberare ce nu poate fi descris. In locul oSlndei a~teptate pogOrlse asupra mea lndurarea si, 0 data cu aceasta, 0 beatitudine
inexprimabila, a~a cum nu cunoscusem Inca niciodata. Am pIlns
de fericire si recunostinta ca mi se dezv[Huisera lntelepciunea si
bunatatea Domnului, dupa ce fusesem coplesit de asprimea Sa
nelnduplecata. Asta mi-a dat senzatia de a fi trait 0 iluminare.
Multe din lucrurile pe care nu Ie putusem lntelege lnainte mi s-au
c1arificat atunci. Facusem experienta a ceea ce tatal meu nu pricepuse - vointa Domnului, careia el i se opunea din motivele cele
mai bune ~i cu credinta cea mai profunda. De aceea nu traise
niciodata miracolullndurarii, al harului, care vindeca tot ~i face
totul comprehensibil. I~iluase drept regula de conduita comandamentele Bibliei; credea 1n Dumnezeu, a~a cum prescrie Biblia si
cum llinvatasera stramo~ii sai. Dar el nu-L cunostea pe Dumnezeul cel viu si imediat, care sta, atotputemic Si liber, pe deasupra
Bibliei si a Bisericii, llindeamna pe om spre propria-i libertate
si 11poate sili sa renunte la opiniile Si convingerile sale, pentru a
lndeplini lara rezerve cerintele Lui. In testarea curajului omenesc,
Dumnezeu nu se lasa influentat de traditii, oridt de sacre ar fi ele.
Va avea El grija, In omnipotenta Lui, ca din aceste probe de curaj
sa nu iasa nimic cu adevarat rau. Cine lmplineste voia Domnului
poate fi sigur ca merge pe drumul cel bun.
Dumnezeu Ii crease si pe Adam ~i Eva In asa fel, lndt sa fie
nevoiti a glndi ceea ce nu voiau sa glndeasca. A facut asta pentru
a sti daca slnt ascultatori. Ellmi poate cere astfel Si mie ceva ce,
pomind de la traditia religioasa, as dori sa resping. Or, supunerea
a fost cea care mi-a adus lndurarea, si de la acea experienta
lncoace am stiut ce este harul divinoAflasem ca slnt la dispozitia
lui Dumnezeu si ca nu conteaza nimic altceva decIt a-I lndep1ini
vointa. Altfel slnt W.satprada nonsensului. Atunci a lnceput adevarata mea responsabiiitate. Glndul pe care trebuia sa-l glndesc
era pentru mine ceva cumplit si, 0 data cu el, mi s-a trezit presimtirea eli si Dumnezeu ar putea fi ceva cumplit. Hicusem experienta
unui secret cumplit, care a lnsemnat pentru mine 0 chestiune cumplita ~i sumbra. Ea a aruncat 0 umbra asupra vietii mele ~i m-a
lacut sa devin foarte meditativ.
53
54
1 Piatra pe care avea sa fie ridicata biserica lui Isus: Fericit qti tu, Simone,
fiullui lana, ca nu tmp 'Ii singe liau dezvaluit lie aceasta [~i anume ca El este
"ChristosuI, FiuI Iui Dumnezeu celui viu"], ci Tata! meu eel din cerwi. I Si
eu i,i zic lie ca tu e'lti Petru 'Iipe aceasta piatra voi zidi biserica mea !iiporlile
iadului nu vor bind-a. I Si iti voi da tie cheile imparariei cerurilor 'Ii orice vei
lega pe pamint va jl legat 'Ii in cemri, 'Ii orice vei deslega pe pamint va fi
deslegat 'Ii in ceruri (Matei 16, 17-19) - (n. t.).
54
II
Atunci au aparut ~i indoielile profunde legate de tot ce zicea
tata. Cind II auzeam predidnd despre harul divin, ma gindeam
mereu la experienta mea proprie. Ceea ce istorisea el suna searbad
~i sec, a~a ca atunci dnd cineva spune 0 poveste pe care nici
mikar elinsu~i n-o prea poate crede sau pe care 0 ~tie doar din
auzite. Voiam sa-l ajut, dar nu ~tiam cum. De altfel, un soi de
timiditate ma retinea sa-i comunic ceea ce traisem sau sa ma
amestec in mdeletnicirile lui personale. Pentm asta ma simteam
pe de 0 parte prea mic, pe de alta ma temeam sa scot la suprafata
acel sentiment de autoritate, pe care mi-l insufla "cea de-a doua
personalitate" a mea.
Mai tirziu, la optsprezece ani, am purtat multe discutii cu taHll
meu, nutrind de fiecare data speranta tainica de a-I face sa simta
ceva din harul IaCatorde minuni ~ide a-I ajuta astfelin eonflictele
sale de eon~tiintiLEram convins ca totul s-ar rezolva cu bine dad
ar implini vointa divina. Insa diseutiile noastre aveau intotdeauna
un sfir~it nesatisrncator. II iritau ~i intristau.
"Ah, prostii, obi~nuia sa spuna, tu vrei mereu sa glnde~ti. Nu
trebuie sa ginde~ti, ei sa crezi. "
Eu ma gindeam: "Nu, trebuie sa afli prin experienta directa
~i sa ~tii"; dar cu voce tare ziceam: "Da-mi acea credinta", la care
el pleca totdeauna resemnat, ridicind din umen.
Am inceput sa leg prietenii, de cele mai multe ori eu baieti
timizi, de origine modesta. Rezultatele mele ~colare s-au imbunatatit. In anii urmatori am reu~it ehiar sa fiu in fruntea clasei. Am
remarcat Insa ell.in urma mea erau c1tiva colegi care ma invidiau
~i voiau cu orice prilej sa ma Intreaca. Asta-mi striea pli1cerea.
Eu nu puteam sa sufar competitiile ~i atunci dnd cineva fiicea din
joc 0 coneurenta, intorceam spatele jocului. De-atunci incolo am
ramas pe loeul al doilea, ceea ee imi era eu mult mai agreabil.
Munca pentru ~eoaUiera ~i ~a destul de deranjanta, de anosta,
indt nu voiam sa mi-o mai impovarez ~i prin ambitii ~iintreceri.
Au fost dtiva profesori, putini la numar, care mi-au acordat 0
deosebita incredere ~i la care ma glndesc cu recuno~tinta. Mai cu
seama profesorului de latina ii pastrez 0 amintire pHicuta. Era
profesor universitar ~iun om foarte inteligent. Eu ~tiam latina inca
de la ~ase ani, fiindca ma invatase tata. A~a ca acest profesor ma
trimitea adesea in timpul exercitiilor la biblioteca universitatii,
56
pentru a-i aduee dirti; pe drumul de Intoareere pe care 11prelungeam la maximum, Ie rasfoiam cu Indntare.
Cei mai multi profesod ma considerau un prost ~i un ~mecher.
Daea la ~coala ceva era In neregula, pe mine ma suspectau primul.
Oriunde se isea 0 Indiierare,.se presupunea ca eu fusesem instigatorul. in realitate, am fast implicat doar 0 data Intr-o bataie, iar
eu aeea ocazie am descoperit ca aveam 0 multime de eolegi care
Imi erau ostilL Mi-au Intins 0 eursa - erau ~apte- ~im-au atacat
pe nea~teptate. Atunei, la cincisprezece ani, eram deja putemic
~i mare ~i Inclinat spre accese de furie. Am vilzut deodata ro~u
In fata oehilor, I-am apucat pe unul din ei de ambele brate, I-am
rotit In jurul meu ~i i-am izbit cu picioarele lui pe airi dtiva, tnntindu-i pe jos. Povestea a ajuns la urechile profesorilor, dar lmi
amintesc doar vag de 0 pedeapsa care mi s-a parut nedreapta. De
atunci am avut Insi1lini~te. Nimeni nu s-a mai Incumetat sa ma
atace.
Faptul ca aveam du~mani ~i ca eram adesea bilnuit In mod
nedrept ma surprindea, dar nu mi se parea cu totul de nelnteles.
Tot ce mi se repro~a ma supara, Insa In sinea mea nu puteam
contesta Invinuirile care mi se aduceau. $tiam atlt de putin despre
mine, iar putinul acela era a~a de contradictoriu, Indt nu puteam
respinge, eu mlna pe con~tiinta, nici 0 acuzatie. Aveam de fapt
Intotdeauna con~tiinta lncarcatil, fiind con~tient ant de vina mea
reala dt ~i de cea potentiaHi. Motiv pentru care eram deosebit de
sensibil la repro~uri: ele nimereau toate drept la tinta, atinglnd,
mai mult sau mai putin, un punct vulnerabil. Chiar dad In realitate nu facusem un lucru, s-ar fi putut foarte bine sa-l fi facut.
Uncori Imi ticluiam notite cu alibiuri pentru cazul ca ~ fi fost
acuzat. M1:isimteam de-a dreptul u~urat, atunci dnd mceam Intr-adevar eeva rau; macar ~tiam de ce sa am mustrari de con~tiinta.
Fire~te, Imi compensam nesiguranta Iauntrica afi~ind 0 siguranta exterioara, sau - mai bine zis - defectul se compensa
singur, rara aportul voiutei mele. Mil consideram eu Insumi drept
cineva care este vinovat, dar ar dori, in acel~i timp, sa fie nevinovat. Undeva, In adlncul fiintei mele, ~tiam dintotdeauna ca eu
cram "doi". Unul era fiul parintilor Iui; acela mergea la ~coaIa
~i era mai putin inteligent, atent, silitor, cumsecade ~i curat dedt
multi altii; celalalt, In schimb, era adult, chiar biitrin, sceptic, neincrezator, departe de lumea omeneasca. Era Insa apropiat de
natura, de pamlnt, de soare, de luna, de vreme, de creaturile pline
de viatil ~imai ales de noapte, de vise ~ide tot ceea ce "Dumnezeu"
57
nr.2.
Jocul altemant al personalitatilor nr. 1 ~i nr. 2, care s-a intins
pe parcursul intregii mele vieti, n-are nimie in comun cu 0 "scindare" in sensul medical obi~nuit. Din contra, ei se desfasoara in
fiecare individ. Mai ales religiile sint cele care s-au adresat dintotdeauna personalitatii nr. 2 a omului, "omului interior". In viata
mea, nr. 2 a jucat rolul principal ~i am incercat mereu sa dau friu
liber 10.ceea ce voia sa vina spre mine din in,terior. Nr. 2 este 0
figura tipica; de cele mai multe ori insa, intelegerea noastra
con~tienta nu este suficienta pentru a vedea ca sintem ~i asta.
Biserica a devenit pentru mine treptat un chin, caci acolo se
predica tare - aproape ca a~ zice: intr-un mod lipsit de pudoare
- despre Dumnezeu, des pre ce intentioneaza E1, despre ce face
El. Oamenii erau exortati sa aiba acele sentimente, sa creada in
aGel mister, despre care eu ~tiam ca era certitudinea ceo. mai intima, ceo. mai arzatoare, ce nu putea fi tradata prin nici un cuvint.
58
N-am putut conchide de aici decit ca, dupa cit se parea, nimeni
nu ~tia despre acest secret, nici macar preotul; caci altfel n-ar fi
i'ndraznit niciodata sa divulge secretul Domnului In public ~i sa
profaneze sentimentele inefabile printr-o sentimentalitate insipida.
In plus, eram sigur ca era 0 cale gre~ita spre a ajunge la Dumnezeu, de Vfeme ce eu ~tiam din experienta ca de acest har
dumnezeiesc are parte doar eel care impline~te rara rezerve voia
Domnului. Este adevarat ca asta se ~i predica, dar, intotdeauna,
presupunindu-se ca vointa divina este cunoscuta prin revelatie. In
schimb, mie imi aparea ca lucml eel mai necunoscut cu putinta.
A veam impresia d. vointa lui Dumnezeu ar fi trebuit de fapt
cercetata zilnic. Dqi n-o faceam, eram sigur ca a~ face-o imediat
cum s-ar ivi un motiv presant in acest sens. Nr. 1 ma monopoliza
prea des ~i prea mull. A veam deseori senzatia ca prescriptiile religiaase existau pentm a fi puse chiar in Ioeul vointei lui Dumnezeu - care putea fi atlt de nea~teptata ~i de Inspaimintatoare -,
~i anume, pentm ea ernul sa nu fie constrins sa inteleaga aeeasta
vaima divina. Sceptieismul meu a luat amploare, iar predieile tatei
~i ale altor preoti mi-au devenit tot mai penibile. Toti oamenii din
anturajul meu pareau sa eonsidere jargonul ~i obscuritatea densa
pe care 0 raspindea ca fiind de la sine Intelese ~i sa Inghita, fara
a-~i pune mintea la contributie, toate eontradietiile, ea de exemplu ea Dumnezeu e atot~tiutor ~i ca binelnteles a prevazut istoria
omenirii. EI a creat oamenii in a~a fel, incit ei au fost nevoiti sa
padituiasea ~i, eu tORte aeestea, interziee paeatul ~i ehiar 11 pedepse:?te eu osinda ve~nica in focul iadului.
Mult timp, diavolul n-a jucat niei un rol in glndurile mele. Era
pentm mine asemenea ciinelui de curte rau al unui om puternic.
Nimeni altul nu purta raspunderea universului decit Dumnezeu,
~i El putea fi ~i cumplit, dupa cum 0 ~tiam prea bine. Mi se parea
tot mai indoielnic ~i stingheritor atunci dnd "bunul Dumnezeu",
dragostea Domnului pentm oameni ~i cea a oamenilor pentru
Dumnezeu erau preamarite ~i recomandate in predicile Incarcate
de sentiment ale tatei. Mi se trezea dubiul: "Gare ~tie ce vorbe~te? Ar putea Eisa el ca eu, fiul lui, sa fiu injunghiat ca jertfa
umana, a~a ca Isaac, sau il1-ar putea preda unui tribunal nedrept,
care ffi-ar rastigni, a~a ca pe Isus? Nu, n-ar fi capabil. Deci, in
cazul de rata, n-ar putea implini vointa Domnului care, dupa cum
o arata insa~i Biblia, poate fi pur ~i simplu teribili:i." M-am li:imurit
ca atunci dnd eram indemnati, printre altele, sa-L ascultam mai
mult pe Dumnezeu dedt pe om, aceste exortatii erau doar super59
e "Natural mind este spirit, care izvora~le din natura ;;1n-are nimie de-a
race cu can;ile. El rasare din natura omului, cum ti~ne9te un izvor din pamint,
9i exprima in\elepciunea specifica a naturii. El spune lucrurile tara menajamente ~i mlrsav." (Extras dintr-o prelegere de seminar nepublicata, 1940.)
Traducere din engleza de Aniela Jaffe (n. ed. germ.).
3 Tennen Impmmutat
de Jung de la antropologul Levy-Bruhl ca sa
denumeasca 0 re!atie in care cei doi parteneri se identifica atlt de intens unul
cu ceHilalt, incH nu-;;i mai dau seama de existen\a lor separata; este un reI
de contopire apriorica intre obiect 9i subiect, subiectul nemaiputlndu-se distinge clar de obiect; de regula, ea se produce intre persoane, mai rar intre 0
persoana $i un lucru (n. t.).
63
65
I Matei
66
a
a
III
Am inceput sa cam in biblioteca relativ modesta a tatei - care
mi se parea insa atunci considerabila - cani care mi-ar fi putut
spune ce se ~tia despre Dumnezeu. Mai intii n-am gas it decit
conceptiile traditionale, iar nu ceea ce cautam, ~i anume un autor
care sa reflecteze independent, de la sine, pina ce am dat peste
Christliche Dogmatik (Dogmatica cre$tinii) a lui Biedermann!, din
anu! 1869. Parea sa fie un om care gindise singur ~i i~i organizase ~i formase ni~te conceptii proprii. Am aflat ca religia este
"un act spiritual al relatiei personale pe care omul ~i-o stabile~te
cu Dumnezeu". Afirmatia aceasta m-a contrariat, fiindca eu intelegeam prin religie ceva ce face Dumnezeu cu mine; ea este un
act care vine din partea Lui, iar eu sint complet la discretia acestui
act, pentm ca cel tare este El. "Religia" mea pur ~i simplu nu
cuno~tea nki un fel de relatie umana cu Duhmezeu, did cum
puteai intra in relatii eu ceva ee cuno~teai atit de putin, a~a cum
era Dumnezeu? Deci trebuia sa ~tiu mai mult despre Dumnezeu,
pentru a stabili 0 relatie eu El.
In capitolul "Ese~ta lui Dumnezeu" am gasit ca Dumnezeu
se atesta singur ca "personalitate", "reprezentabili'i prin analogie
1 Alois
69
72
sau intarit in scris, ci Faust, acest tip nitel earn flu~turatic ~i lipsit
de caracter, ~i-a continuat In~elatoria pina pe lumea cealalta. E
adevarat ca acolo a ie~it la ivealii infantilitatea sa, dupa parerea
mea insa, IIU merita sa fie initiat in marile mistere. I-a~ mai fi
acordat cu draga inima pu~in purgatoriu! Problema reala 0 vedeam zikind in Mefisto, a carui figura m-a impresionat adinc ~i
in legatura eu care intuiam nec1ar 0 rela~ie cu misterul Mumelor.
In orice caz, Mefisto ~i marea initiere finala au ramas pentru mine
un eveniment minunat ~i tainic la hotarele lumii con~tiintei mele.
Gasisem in cele din urma confirmarea di mai existau sau mai
existasera totu~i oameni care vedeau raul ~i puterea sa ce cuprindea intreaga lume ~i, mai mult dedt atIt, percepeau rolul enigmatic pe care-l joadi el in eliberarea oamenilor din bezna ~i
suferinta. Intr-at1't, Goethe a devenit pentru mine un profet. Oar
nu-i puteam ierta ca il lichida pe Mefisto printr-un simplu artificiu, cu un tour de passe-passel, int1'-o clipitiL Pentru mine asta
era prea teologic, prea u~uratic ~i superficial, prea iresponsabil.
Mi-a pamt foarte rau ca ~i Goethe cazuse victima tendintei - atit
de amagitoare - de bagatelizare a raului.
Oescoperisem in timpul lecturii ca Faust fusese un fel de
filazof ~i, eu toate ca se indepartase de filozofie, era evident ca
invatase de 1a ea sa fie desehis in fata adevaru1ui. N-auzisem pina
atunci mai nimic de filozofie ~i mi se paru ca intrevad 0 noua
speranta. M-am gindit ca. poate existau filozofi care reflectasera
la probleme1e ce ma framintau ~i deci m-ar fi putut lumina.
Intrucit in biblioteca tatalui meu nu se gaseau filozofi - erau
suspecti, pentru ca gindeau -, a trebuit sa ma multumesc cu editia
a doua, din 1832, a Dicrionarului general al ~tiinfelor fllozofice a1
lui Krug. M-am adincit imediat in artico1ul des pre Dumnezeu. El
incepea, spre nemuJtumirea mea, cu 0 etimologie a cuvintu1ui
"Gott" (Dumnezeu), care provenea "incontestabil" de la "gut"
(bun) ~i care desemna ens summum sau pelfectissimum2 Mai
departe scria ca nu se puteau dovedi nici existenta lui Oumnezeu
si nici caracteru1 i'nnascut a1 ideii de Dumnezeu. Aceasta putea fi
din capu110cului in om, daca nu actu3, atunci macar potentia4 In
once caz, "capacitatea no astra spirituala" trebuie deja sa fi "atins
1
2
3
4
(11.
t.).
Profesorul nostru diseuta luerarile lntotdeauna in ordinea calitatH lor. Prima a fost a baiatului din fruntea clasei. Asta era In
ardine. Au unnat compunerile celorlalri, ~i am a;;teptat zadamic
sa-mi aud numele; el se indipatlna sa nu vina ... "Doar nu e posibil, m-am glndit, ca luerarea mea sa fie atlt de slaba, Inch sa vina
ehiar dupa cele mai slabe. Ce s-a lntlmplat? Sau, ]a unna unnei,
slnt hors concours, deci sar iara~i In oehi ~i sint izolat in modul
eel mai dezagreabi17"
Dupa ce au fost diseutate toate lucrarile, profesorul a fikut 0
pauza pentru a~i trage suflarea ~i apoi a spus:
- Mai am aici 0 campozitie, pe aceea a Iui Jung. Este de
departe eea mai buna ~i i-a5 fi aeardat loculintii. Din pacate insa,
e 0 in~eHkiune. De unde ai copiat-a? Marturise~te adevarul!
M-am ridieat pc eft de indignat pc atil de furias ~i am strigat:
- Nam copiat-a, ei, dimpotriva, mi-am dat taata silinta sa
seriu 0 compunere bun a :
Dar el a tipat la mine:
- Minti! Nu e~ti In stare sa scrii 0 asemenea lucrare. Nimeni
nu te crede. A~a ca ... de unde ai copiat-o?
Degeaba mi-am sustinut nevinovatia. Profesorul a ramas imperturbabil ~i a raspuns :.
- Ceva pot sa-ti spun: Daca a~ ~ti de unde ai eapiat-o, ai
zbura din ~coaHi.
$i mi-a Intors spatele. Colegii mei mi-au aruncat priviri pline
de indoialii ~i am constatat ell groaza ca glndeau: "Aha, deci a~a
stau lucrurile!" Protestele mele au ram as fara eeou.
Din c1ipa aceea m-am simtit stigmatizat, ~i toate diile care
m-ar fi putut seoate din "singularitate" imi erau taiate. Dezamagit
~i neeajit la eulme, am jurat sa ma razbull pe profesor ~i daea ~
f1 avut 0 oeazie s-ar fi putut Intimpla atunei ceva ea pe vremea
dreptului celui mai tare. Cum Dumnezeu a~ fi putut dovedi di nu
eopia.,em luerarea?
Am intors zile intregi in mintea mea aceasta istorie pe toate
fetele ~i am ajuns de fiecare data din nou la concluzia ca eram
neputincios ~i la discretia unui destin orb ~i stupid, care ma ealifica drept mincinos ~i ~arlatan. Mi s-au clarificat aeum multe
lucruri pe care Inainte nu Ie intelegeam, de exemplu cum de un
profesor Ii spusese tatei, care se interesase de comportamentul
meu la ~coala: "Ah, e mediocru, dar l~i da silinta." Eram COilsiderat destul de prost ~i de superficial, ceca ce in fond nu ma
77
78
decit acea imagine a lumii care crescuse 0 data cu mine 10. rara,
printre riuri ~i paduri, printre animale ~i oameni, intr-un satuc
scaldat in lumina soarelui - un satuc peste care treceau vinturile
~i norii ~i care era invaIuit in noapte adinca, intunecata, umpluta
cu lucruri indefinibile. Nu era doar a localitate pe harta, ci lumea
Iui Dumnezeu, astfel orinduita de El ~i plina de un tainic tile.
Gamenii nu pareau a ~ti nimic, ~i chiar ~i animalele pierdusera
oarecum simtul de a 0 percepe, ceea ce se putea vedea din privirile triste, pierdute ale vacilor ~i din cele resemnate ale cailor,
din devotamentul ciinilor. care se cramponau de am, ~i chiar din
aparitia sigma de sine a pisieilor, care-~i alesesera casa ~i hambarul co. locuinta ~i teren de vinatoare. Asemenea animalelor, ~i
oamenii mi se pareau a fi incon~tienti; ei priveau in jos pamintul
sau in sus copacii, pentru a vedea ce se putea utiliza ~i in ce scop;
asemenea animalelor, ei se adunau in grup, se imperecheau ~i se
luptau ~i nu vedeau cii locuiau in cosmos, in lumea Iui Dumnezeu,
in etemitate, unde totul se na~te ::;i totul a ::;imurit.
Iubeam toate animalele cu singe cald fiinddi sint inrudite
indeaproape eu noi ~i participa 10. ignoranta noastriL Le iubearn
fiindcii au un suflet co. ~i noi ~i, din cite credeam eu, Ie putem
intelege instinetiv. Ele tr1:liesc co. ~i noi, a~a credeam eu, bueuria
~i tristetea, dragostea ~i ura, foarnea ~i setea, frica Si increderea
- toate continuturile esentiale ale existenrei, cu exceptio. vorbirii,
a con~tiintei ascutite, a ~tiimei. De~i 0 admiram pe eea din urma
in maniera conventionaHi. eonsideram ca eo.continea posibilitatea
unei distaIltan ~i rataciri de lumea lui Dumnezeu ~i a unei degenerari de care animalul nu era capabil. Animalele erau cei dragi ~i
fideli, eei neschimbatori ::;i demni de incredere, in timp ce in
oameni ma incredeam tot mai putin.
Insectele nu erau animale "adevarate", ~i vertebratele cu singe
rece alcatuiau doar 0 etapa intermediara, neapreciata in mod deosebit. pe drumul spre insecte. Fiintele din aceasta categoric
erau obiecte de eercetare ~i colectie, simple curiozitati, fiind
stranii ~i extraomenqti;
ele constituiau manifestari ale unei vieri
impersonale Si erau inrudite mai curind cu plantele decit cu
oamenii.
Regnul vegetal marco. inceputul exprimarii terestre a lumii lui
Dumnezeu, co. un fel de comunicare directa. Era co. ~i cum am fi
privit peste umarul Creatorului - care se credea neobservat - in
vreme ce confection a juciiriile ~i piesele de decor. In schimb,
omul ~i animalele "adevarate" erau pafti ale lui Dumnezeu de79
81
Aprobam fara rezerve tabloul sumbru allumii a~a cum 11 zugravea Schopenhauer, nu insa ~i modul sau de a rezolva problema.
Eram sigur ca prin "vointa" el se referea de fapt la Dumnezeu,
la Creator ~i ca pe Acesta
desemna drept "orb". ~tiind din experienta ca pe Dumnezeu nu-L ranea niei 0 blasfemie, ci, dimpotrivii, ehiar 0 putea provoca, pentru ca El nu dorea Dumai latLlfa
luminoasa ~i pozitiva a omului, ci ~i iDtunecimile sale ~i opozitiile
sale fata de divinitate, eoneeptia Iui Schopenhauer nu m1-a pricinuit nici 0 suparare. 0 consideram a fi 0 judecati". justifieata prin
fapte. Cu atit mal mult ma dezamagea 'insa ideea Iui ca intelectul
trebuie sa opuna vointei oarbe numai imaginea sa, pentru a 0 detennina pe aeeasta sa se inverseze. Cum putea oare vointa sa vadii
aeeasta imagine, 0 data ce era oarba? ~i de ee, chiar de-ar fi putut
s-o vada, sa fIe incitata sa se inverseze, de vreme ce imaginea i-ar
arata exact ceea ce vointa dorea de fapt'? Si ce e intelectul? El
este 0 funqie a sufletului omenese, nu 0 agEnda, ci 0 oglinjoara
infinitezimala, pe care un eopil 0 pune fata in fata cu soarele, a~teptind ca acesta sa fie orbit de ea. Mi se parea complet inade~vat
$,iraminea 0 enigma pentru mine cum de Schopenhauer putuse
ajunge la 0 asemenea idee.
Am fost astfel determinat s8.-l studiez $i mai temeinic, iar relatia Iui eu Kant m-a impresionat tot mai puternie. Am ineeput
deei sa citese operele accstui filozof, mai ales Kl'itik del' reinen
Vernunjt (O'itica rar:iuniipure), ell mare bataie de cap. Stradaniile
mi-au fost recompensate, caei am crezut dl c,m descoperit gre~eala
de baza din sistemullui Schopenhauer: comisese pacatul fatal de
a fi fikut 0 asertiune metafizica, aceca de a ipostazia $,1califiea
un simplu nOli/nenan, un "lueru in sine" (Ding an sid,). Aceasta
reie$,ea din teoria kantiana a cunoas,terii, care a reprezentat pentru
mine 0 iluminare mai mare, pe cit se poate, dedt imaginea schopenhaueriana "pesimista" des pre lume.
II
r.
~i Sehopenhauer sau din paleontologie, pe care niei nu le "t<'.eeam" la ~coala. Aceste constatari surprinzatoare mi-au aratat ca
de fapt toate problemele arzatoare nu tineau de viat,a cotidianii,
cj, asemenea primului meu secret, de lumea lui Dumnezeu. despre
care era mai cuminte sa se tadi.
M-am ferit de atunci incolo sa mentionez aceste subiecte "ezotence" in prezent,a colegilor mei, iar printre adult,i nu ~tiam pe nid
unul eu care 219 fi putut discuta, fara a trebui sa ma tem ca voi fi
considerat un laudaros ~i un impostor. Ce mi se parea eel mai
penibil aiei era i'mpiediearea 9i paralizarea incercarilor mek de a
depasi ill mine separarea dintre cele daua lumi. Tot mereu se
iveau intimplari care ma scoteau din existenta mea obisnuita, eotidiana 9i ma impingeau in "lumea lui Dumnezeu" eea infinita.
Expresia "lumea lui Dumnezeu", care suna sentimental pentru
anumite meehi, l1-avea pentru mine cltu9i de putin acest caracter.
"Lumii lui Dumnezeu" ii apartinea tot ce era "supraomenesc"-lumina orbitoare, tenebrele abisale, apatia reee a infinitului iD
timp ~i spat,iu ~i groteseullugubru allumii irationa1e a hozardului.
"Dumnezeu" era pentru mine tot, numai l'n11tator ~i reconfortant, nu.
IV
Fe masura ce cre$team cram intrebat tot mai freevent de
parintii mei ~i de a1ti oameni ee voiam sa devin in fond. N-aveam
idei clare in aceasta pnvinta. Interesele mele ma solicit au in directii diferite. Pe de 0 parte, ms. atrageau puternic ~tiintele naturii
eu adevarullor bazat pe fapte, pe de alt2, parte, eram fascinat de
tot ee avea un raport eu istoria comparata a religiilor. Cele calc-m]
stimeau euriozitatea in mod deosebit erau, in primul euz, zoologla, paleoiltologia ~i geologia, in ceEUa1t - arheologia greco-romana, egipteanii 9i preistoridL E drept ca atund mi.-era necunoscut
cit de mult corespundea naturii mele duble Reeasta seleqie a unar
discipline dintre cele mai diverse: 10. $tlintele naturii ma sa.tisf3.cea
realitatea concreta eu stadiile ei istorice oreliminare, la ~tiinta
religiilor - problematica spirituaEi, in car~ intra 9i filozofia. In
eazul eelei dintii, imi lipsea factorul semnificatiei, 1a eea din
mma, empirismul. Stiintele naturii corespundeau in mare masura
eerintelor spirituale ale personalitatii nr. 1; diseipIinele umaniste,
ale spiritului, respeetiv cele istorice, reprezentau in schimb ED
l!1vatamint intuitiv bineHkiitor pentru n1. 2.
84
Mult timp nu m-am putnt orienta in aceasta situatie contradictorie. Am observat ca unchiul meu, barbatul eel mai In virsta
din familia mamei me1e, care era preot 121 Saint Alban din Basel
si purta printre rude poreda "Isemannli "1, ma impingea usurel
spre teologie. Nu-i scapase cu ce atentie neobisnuita urmaream
conversatia 10.masa, atunei cind discuta 0 problema de specio.lito.te
eu vreunul dintre fiii sili, care erau ell to\ii teoIog!. I',Jueram deloe
sigur ca, in definitiv, nu existau teologi care sa fie in !egaturii mai
directa cu inaltimile ametitoare ale universitatii, stiind deci mai
multe dedt tata. Aceste discutii la masa nu mi-an creat insa
impresia ca ii preocupau experiente reale sau eniar unele co. ale
mele, ci se analizau exclusiv dogme bib lice, care ma fikeau sa
ma simt foarte jenat din eauza numeroaselor povesti en miraeole
putin eredibile.
Cit am mers 10. liceu am avut voie sa maninc in fiecare joi 10.
prinz 10. acest unchi al meu. Nu i-am fost insa recunoscator numai
pentm asta, ci :;;ipentm avantajul unie ca 10.masa lui imi era
pennis sa asist uneari la a canversatie matur~i, inteligenta si intelectuaHL A fost un mare eveniment pentm mine sa constat ca
exista a~a ceva, caci in anturajul meu nu auzisem niciodata pe
nimeni intretinlndu-se asupra unor subiecte savante. Incercam
uneari sa discut eu tata, dar ma intlmpinau de fieeare data 0 nerabdare de neinteles si 0 atitudine defensiva plina de teama. Abia
citiva ani mai tirziu am priceput ca sarmanul men tata nu indraznea sa gindeasca, intrucit era chinuit de indoieli launtrice. Incerca
sa fuga de el insu~i ~i de aceea insista in credinta oarM pe care
trebuia s-o cl~tige printr-o lupta aprig3. cu sine, constringind-o
printr-un efort disperat sa vina ~i neputind s-o receptioneze ca pe
un har.
Unchiul meu si velii mei puteau discuta Cll calm dogmele
religioase, de 1aParintii Bisericii pina la tealogia cea mai recenta.
Pareau bine impllntati in siguranta unci ordini de 1a sine intelese
a lumi!, Numai ca aiel numele de Nietzsche nu se pronunta absolut deloe, iar eel allui Jacob Burckhardt era rostit doar eu 0 apreclere relicenta. Burckhardt era numit " liberal ", "putin prea liber
cugetator" ~i astfel se sugera ca el se afla fntr-o pozitie cam
strimba fata de ordinea etema a lucrurilor. Eram cOl1stient de
faptul ca unchiul meu m: banuia cit de mult ma indepihtasem eu
de teologie :?iimi parea foarie rau dl trebuia sa-1 deZfui1agesc. Insa
1
Omule~ul de fief
(n. t.).
85
pe-atunci n-a~ fi eutezat niei in TUptul eapului s2-1 expUiJ framlntarile mele, fiinaca ~tiarl1 prea bine ce catastroffi irnensa ar fi rezultat de aici pentru rnine. N-as fi 2lvut CUlll S2~InS. apar. Din contrJ.~
personalitatea nr. 1 cl~tiga In mod hotarit teren, pe mas un!. ce se
Iargeau ~i cuno~tintele mele ..ce-i drept inca saradicioase, din 00meniul ~tiin\e!or naturii, care erau total impregnate eu materiaIismul ~tiintific al epocii. Ea era tin uta numai eu gren in ~ah de
eatre marturia istoriei 5i de catre Critica ratiwzii pure, pe care nimeni in juru-mi nu p3xea s-o imeleaga. De~i teologii mei J] mentionau pe Kant pe un ton elogios, principiile Iui erau aplicate doar
la punctul de vedere advers, nu ~i la eel propriu. Nici la astQ nu
rip~stam in n.ici~un fe~.
v
v
/'
In consecmta, am meeput sa ma simt tot mal jenat Clnel urma
sa ma a5ez 1a masa eu unehiul si familia sa. Joile au devenit niste
zile negre din eauza eODstiintei mele de obieei incarcate. IvIa
simteam tot mai putin in Iargul meu in aeest climat de siguranta
~i destindere soeiala ~i spirituaIa, de~i tinjeam dupa picaturile
stimularii inteleetuale, care acolo mai cadeau ocazional. Mi se
parea ea sint neeinstit ~i tidlos. T,p;buia sa-mi marturisesc mie
insumi: "Da, esti un impostor, minti ~i 1n~eli oamenii care
'lor
binele. Nu-i vina lor 011traiesc 1ntr-o lume a securitatii sociale 5i
spirituale, ca nu ~tiu nimie des pre saracie, ca religia lor este
totodata ~i profesia lor remunerata ~i ca, in mod evident, nu-~i fae
probleme eum de chiar Dumnezeu poate sa smulga un am din
ordinea propriei sale lumi spirituale ~i sa-l condamne 13. blasfemie.
Eu n-am posibilitatea sa Ie explic. Trebuie deoi si~iiau asupra mea
aceasta povara ~i sa invat sa 0 supon." Este adevarat insa ca
nu-mi prea reu~ise pina atnnci.
Ascutirea conflictului moral din mine a avut drept conseein(a
ca nr. 2 mi-a devenit tot mai dubios ~i neplacut -- 0 realitate pe
eare nu mi-am mai putut-o ascunde mull timp. Am iDeercat sa
anihilez personalitatea nr. 2, dar nu am izbutit. Chiar daea a puteam uita la ~coala "i in prezenta eoiegilor mei, precum ~i in
timpul studiului "tiintelar naturii dnd ea se eclipsa, de indata ee
eram singur acasa sau ill natura, Schapenhauer ,,1 Kant 1mi reapareau eu violenta 111 minte 1;i, a data ell ei, marea "lume a lul
Dumnezeu". Cuna"tintele mele in domeniul ~tiintelor naturii l~i
gaseau ~i aiei un loe 1;iumpleau vastul tablou eu culari ~i forme.
Nr. 1 lnsa $i preocuparile sale in legatura eil alegerea unei prafesii
se seufundau, ea un episod neinsemnat din anii nouazeei ai seealului al XIX-lea, disparind sub orizont. Cind ma reintoreeam
86
din caHhoria mea in veacuri, eram cople~it ca de 0 stare de mahmureaEi. "Eu", adid nr. 1, traia acum ~i aid ~i trebuia sa-~i faca,
mai devreme sau mai tifziu, 0 idee despre ee profesie avea sa
imbrati~eze.
Tata a stat de citeva on serios de vorba cu mine: puteam alege
Grice studiu, dar; daca era sa-i urmez sfatuI, atunci mai bine nu
teologia. "Poti sa devii oriee, Duma! teolog nu!" Exista inca de
pe-atunci co. un fel de intelegere tacita intre noi ca anumite Iucruri
se puteau spune ~i face fara comentarii. Nu-mi ceruse de pilda
niciodata sa-i explic de ce trageam chiulul cit puteam de mult de
10.biserica ~i nu mai participam niciodata 10.imparta~anie. eu cit
ma indepartam mal tare de Biserica, cu atit ma simteam mal
uqurat. Nu duceam dedt Jipsa orgii 9i a coralului, nici gind insa
pe cea a "comunitatii parohiale". Aceasta expresie nu msemna
absolut nimic pentru mine, nu-m! puteam imagina nimic prin eo.;
cacl oamenii care, din obi~nuinta, merge au eu regularitate 10.biserica mi se pareau a avea intre ei mai putina "comuniune" sau "comunitate" ~i a forma ~i mai putin 0 "comunitate" decit "laicii".
E drept ca ace~tia din urma erau mai putin virtuo~i, erau insa ni~te
oameni mult mai draguti, cu sentimente naturale, erau mai prieteno~i ~i mai veseli, mai calzi ~i mai cordiali.
L-am putut lini~ti pe tata ca nu voiam cu nici un chip sa devin
teolog. OsciIam, nehotarlt, intre ~tiintele naturii ~i cele umaniste.
Ambele ma atrageau navalnic. A ineeput sa-mi fie insa clar ca
nr. 2 nu avea un pied-iI-terre!. In el eram eliberat de orice Acum
'Ii Aici; in el ma simteam ca un ochi in cosmo suI eel cu mii de
oehi, insa incapabil de a misea din loc pe pallint chiar Si 0 pietridca. Nr. 1 se revolta impotriva lui: el voia sa aqioneze ~i sa fie
eficace, dar se gasea intr-o dilema momentan insolubiliL Era evident C3. trebuia S3. am rabdare, sa astept pentru a vedea ce se va
intimpla. Cind ma lDtreba pe-atunci cineva ce voiam sa devin,
obisnuiam sa spun: filolog, prin care, in taina, imi imaginam
arheologie asiriana si egipteana. In realitate, studlam insa stiintele
naturii si fllozofia in orele mele de ragaz Si mal cu seama in
timpu! vacantelor pe care Ie petreceam Cll mama Si eu sora mea
acasa. Vremurile cind fugeam 1a mama ~i ma lamentam: "Ma
plictisesc, nu ~tiu ce sa fac!" trecusera de mult. V acanta era de
fiecare data perioada anului cind ma puteam intretine ell mine
1
87
insumi. In plus, tata era atunci. plecat, eel putin 'lara, pentru ca
i~i petrecea concediul aproape ell regularitate in Sachseln 1,
Doar 0 data s-a intimplat sa fac ~i eu 0 ciilatone in timpul vacantei. Aveam paisprezece ani, dud medieul nostTU mi-a prescris
o cura la Entlebuch2, din cauza sanatiitii mele ~ubrede $i a apetitului meu instabil. Am fost pentru prima data atunci singur
printre adulti straini, instalat in easa preotului catolic. A reprezentat pentru mine 0 aventura infrico$atoare $i fascinanta deopotriva. Pe preot abia dad. I-am vawt, lar menajera Jui era 0
persoana cam posaca $i baloasa, dar In rest nicidecum nelini$titoare. Nu s-au petrecut lucruri amenintatoare. Eram sub supravegherea unui medic de tara biitrl'll, care conducea un soi de
hotel-sanatoriu pentru convalescenti de tot felul. Era 0 societate
pestrita din toate punctele de vedere: oameni de la tara, mid
funqionari ~i negustori $i cWva oameni cultivati din Basel, printre
care un dr. phil., un chimist. .~i tatal meu era dr. phil., dar era
filolog ~i lingvist. Chimistul era insa pentru mine 0 noutate extrem de interesanta, un om de ~tiinta, cineva care poate ca intelegea chiar secretele pietrelor! Era un barbai tinar, care ma invata
sa joc crochet, dar nu-~i divulga nimie din ~tiinta Iui (probabil
imensa); eram preaAtimid, prea stingaci ~i mult plea nC9tiutor ca
sa-I pun mtrebiiri. II admiram Ins3. ca pe primul cunoscr.tor a1
misterelor naturii (sau eel putin al unei parti a lor) pc care-1 vcdeam ell ochii mei, In carne ~i oase. ~edea 1a aceea$i rnasa ca $1
mine, minca acelea~i feluri de mine are ca $i mine $i schimba chiar
din cmd in cind citeva vorbe cu mine. Mil.simteam ridicat 111 sfera
,
,
mai inalta a adultilor.
.
Inaltarea
mea in rang ~ fast eonfhmati.i. si
prin pennisiunea care mi s-a dat de a participa 1a excursiile pacientilor. Cu ocazia unei astfel de iC$iri am vizitat 0 distilerie .'?i am
fost invitati 1a 0 degustare; a fost 0 implinire rextuaE'. a versurilor
c1asice:
Nun aher naht sich das MaWr.
Denn dies Getrallke ist Likor ...3
fiindca diferitele paharele ffi-au
melt m-am simtit transpus Intr-o stare de
~i Infl3.cB.rat Intr-B.tit,
naua ~i nea~teptata
88
t~idsa intrebi."
93
~colii ~i ma ~i trezeam in cetate, un de erau in curs diferite operatiuni de transformare, se tineau ~edinte de consiliu, se judecau
raufiicatori, se aplanau litigii ~i se tragea cu tunul. Corabia se pregatea de plecare, se ridicau plnzele, vasul era drmit cu prudenta
afara din port, datorita unei brize u~oare, pentm ca apoi, faclndu-~i aparitia de dupa stinci, sa navigheze impotriva unui vint
puternic dinspre nord-vest. ~i iata, a~a ajungeam deodata acasa,
de parca nu s-ar fi scurs dedt putine minute. Ie~eam atunci din
reveria mea, ca dintr-o trasura care m-ar fi adus acasa fadi nici 0
greutate. Aceasta indeletnicire extrem de placuta a durat citeva
luni, pina ce m-am saturat de ea. Apoi, fantezia aceasta a mea mi
se pam stupida ~i ridicola. In loc de a visa, am inceput sa construiesc, din pietricele ~i argila folosite pe post de mortar, cetati
~i locuri ingenios fortificate, pentru care mi-a servit drept model
fortareata Hiiningen, care pe vremea aceea era conservata inca In
toate detaliile. Am studiat in acela~i timp toate planuri!e de fortificatii ale lui Vauban1 de care am putut face rost ~i In scurt timp
am fost la curent cu to ate denumirile tehnice. Dupa Vauban ill-am
adincit ~i in studiul metodelor moderne de fortificatie de oriee tip
~i am incercat, eu mijloacele mele limitate, sa Ie imit arta. Aceasta
preocupare mi-a umplut orele de ragaz timp de peste doi ani,
perioada In care mi s-a accentuat inclinatia spre studiul naturii ~i
spre lucrurile concrete, indetrimentul
personalitatii mele m. 2.
Atita vreme cit ~tiam a~a de putin despre lucrurile reale, consideram ca nici n-avea rost sa meditez asupra lor. A fantaza poate
oricine, dar a ~ti cu adevarat este 0 aWi treabii. Mi s-a pennis sa
ma abonez la 0 revista de ~tiinte ale naturii, pe care am citit-o cu
un interes pI in de pasiune. Cautam ~i adunam fosilele pe care Ie
gaseam in muntii no~tri Jura ~i toate mineralele accesibile, precum
~i insecte, apoi oase de mamut ~i oseminte de om, primeie din
ni~te gropi de pietri~ din dmpia Rinului, celelalte dintr-o groapa
comuna de llnga Hiiningen, datlnd din anu! 1811. Plantele ma
interesau ~i ele, insa nu din punct de vedere ~tiintific. Dintr-un
mativ care nu-mi era foarte clar, ma simteam atras de ele, avind
~i sentimentul cii n-ar fi trebuit sa fie rupte ~i uscate. Erau fiinte
care traiau ~i nu capatau un sens dedt lasate sa ereasca ~i sa
Infloreasca - un tile ascuns, enigmatic, un gind de-a! Domnului.
Trebuiau privite cu respect, contemplate cu mirare filozofica. De~i
=,"1
u-
i-\nii de
capat
planu1ui
meu.
Mult
timp
nu
$1
am tot
96
97
I Viata
98
(11.
99
t.).
100
In su-
De'\ :;:;I:lsepernfU e.l fantornatic.
~i lumina era acolc'
dc'area
trebuia S2~are un agor pietros.
l\lI~'arnlr1trebat arunci: ~,De uncle vine un astfel de 'vis ?~.
'1n acel rnornent lni se paTuse de la sine lnteles ca asernenea vise
era.1J trimise direct
Durnnezeu
- sOlnnia a [)eo flzfssaJ i~j~CUrf1
0
gnoseologica7
p;Jte~.:~
rEl~_su.rain. putere en obscuritate.a lun1ii ....L\J..sta nu iitm:;e'm:rnai
~nainle 51.lrni era inca ~i atJJncL dupa CUIT1pot constata retro~
doar un lucru
chicn~daca~ din
neHi:D.1Llrit~
1'1cOTI:?dentizarn
ID mod
de vedere
indiscutabil.
ClffiI::;e
de
DUTunezeu
(n. t.).
101
Leren
ct',
Inc:recen.' In (Tedin';a
eu -lntru~=lt\/a de-a f;~cecu 2xdrllC'le
EI aveaa~a simteam
pomiL muntii~ clmpiile ~i
'}Ig:'[tc,,U";;,en care contT2stau in mod stro.niu suprafata ei
crt.sdnb si rnaDifestarile ei
conventionale. Acest fundal
Inele c.titudini intr-atlt, inclt de 1a el n-a pornit nici un fel de
, din contra, constatarea mi-a conferit
de fiecare data un sentiment de securitate ~i convingerea ca. aici
,~;;ist21 un tenen solid pe care se putea 5to..Nu mi-a trecut niciodata
era aceasta fandare. Nr. 2 al mamei
Injnte ell de
Tnele rni-era sprijinul cel1nai putemic in conflictul care se na~tea
~i pHisro.uirile ciudate, compensatorii, pe care
irtre
crlstientul TlleU er~~s~irn,i21at sa Ie
'/2/i -:it d.e r-:-.:uha anticioat dezvoltarea mea
;cU
H1
"','e",;,..,.."o11'p'!"
'-'
I -"-:.,,;c!.-'.V-"~L"""
'""
11h~']'''''''F~i
,..._'-,_.:.
,' ........ v
'; __'
'~'u,m
'V
1
a'
r,,"po"0,fJ'Y
l-'-''''''C''-'-''
.. moda'!l'ta~tl'
~
,
Ce:
a~a
(:!,nume.2C=~2. parts
i-
C'l
.. ~' .. ~p ,., C'COi('-o-p
l' bi"
t"l
t ?
Ifl':",", :-c SfL:'_'l~'~_i'~:U~_l.':",;;~~n::. onen a e, ,al ~.L~ so.
tnE?,Se 0 verSElne ?,raja a Lmtarn Lmtanlor. Epoca sa erOlca se
~1
,c+~'
dl,aUI
~_,e
.,
103
~
'-'
-,
'<.ldC':}
lilcheiase 0 data, cu
uitarii talentul Sall filologic. Ca pieot de
Lauten. In 2prcpierea cascadei Rinului, cazu l'ntr,~un el-i.tr~ziasnl senT-rElent3-;' 5e
cufunda in amintiri ale \de~ii de student. continL1z~
furne.ze
lunga pip a studenteasca ~i era de:Z2lm :'ct[H de casnici2 32" Face.;:;.
mult bine - prea mull. Ca urmare, era pre;:. c.des:03. pros',
9i suferea de 0 irascibilitEte
cronica. Arnb-ii mer
lsi dad.e~=';.u
mare siIinta sa duca 0 viatil pioasa, ell [fzuitaWl c:a
mult prea frecvent la scene. Este de iuteles c3. aceste lllil'~ll,E"-" II
zdruncinara mai tirziu si credinto ..
1ritarea si nemu)tumirea sa se amplific21sera
Iui ma umplu de grijil. Mama evita tot ce l-ar fi putut aglta Sl nu
se preta la nici 0 disputa. De~i trebuia sa recunosc
atitudinii ei, deseori uu eram in stape
in frlu
temperament. E drept ca rarnineam
cJ:lpllo:cii1crlui
nervoase, dar cind imi pares. a fi Intr~o
c;.ccesibilz. in
de a afla ce\'}.JTlai rn1~dte
cere am sa leg ell el 0 discutie, 'in
111 legatura ell procesele care se petreceau in interiard
1ui ~i ell
clilr c~ era
ceea ce l'n1elegea eI despre sine Insu~i. Caci ~-nj~er~~
chinuit de ceva ~i presupuncarD eEl acel ceva avea de~a face cu
conceptia sa religioasa asupra lumii, Dintr-o serle de 2dt~zii
seserrl Ia convingerea ell era vorba de maoie-Ii relifzlosse, it'll
parea ca luerurile puteau sta a~a nmnai dad j'j
necesara. Din incerdirile mele de a incfopi
eu \'1 21m anat
i'ntr-adevar ca trebuia sa existe ceva aserlJ,arL~tOf, 1':Tt.nJclttoaLe
intrebarile mele erau unnate fie de raSpllriStlf
de viaia ~i atlt de familiare mie, fie de {) ridicare resernnata ,L;
umeri, care-mi incita spiritul de contra(:11(:tll::;, Nu
cum de uu profita de Olice oeazie pentru a se C0I1fru.nt8. Oil Sli:mitla
sa. Desi vedeam ca Intrebiirile mele critice 11i!11tl1:sta,1} , mm spen",;m
'inca sa ajungem
Ia (} conversarie
CODstrUCt1va.
Iv1i se
a;_,'rTl2,-
I Autor
allucrurilor
105
106
107
calatoriei din aventura lui Ulise pe insula lui Circe ~idin "Nekyia",
coborirea in Hades. 0 stralucire se a~temuse peste lacul sdnteietor ~i peste malurile inviiluite in piela argintie.
De dupa vasul eel eu botul negru
Cuvfntatoarea vajnica zeira
Cu par de aur, Circe, ne trimise
Un vfnt prielnic umj7ator de pfnze,
Sor bun de drum. 1
III
aflat 0 grfunada de noutati In domeniul teologiei protestante. Teologia lui Ritschl era pe-atunci la ordinea zilei. Concepti a ei
istorica ~i mai cu seama parabola trenului ma iritau. I ~i studentii
la teologie, cu care discutam I'n cadrul asociatiei Zofingia, I'mi
lasau impresia ca se multumeau toti cu ideea efectului istoric care
pomise de la viata lui Cristos. Ideea nu mi se parea numai stupida,
ci chiar total lipsita de viata. Nu puteam fi nici adeptul teoriei
care-L pIasa pe Cristos I'n prim-plan, transforml'ndu-L In singura
figura hotaritoare I'n drama dintre Dumnezeu ~i om. Era I'n contradiqie absoluta cu propria conceptie a lui Cristos ca Sfintul Duh,
care-L procrease, II va I'nlocui printre oameni dupa moartea Lui.
Sfintul Duh I'nsemna pentru mine 0 ilustrare adecvata a lui
Dumnezeu, Cel de neconceput. Actiunile Sale nu erau numai de
o natura sublima, ci ~i de 0 maniera stranie ~i chiar dubioasa,
asemenea faptelor Iui Iehova, pe care-l identificam, I'n sensull'n
care-mi fusese Infati~at In timpul instruirii mele I'n vederea confirmarii, I'n mod naiv cu imaginea cre~tina a Domnului. (Pe atunci
nu eram con~tient nici de faptul ca adevaratul diavol se nascuse
abia 0 data cu cre~tinismul.) "Domnul Isus" era pentru mine I'n
mod nelndoielnic un om ~i tocmai de aceea I'ndoieinic, respectiv
un simplu purtator de cuvl'nt al Sfintului Duh. Aceasta conceptie
extrem de neortodoxa, care diferea cu 90, ba chiar cu pl'na Ia 180
de grade de cea teologica, se lovea, bineinteles, de cea mai adl'nca
nel'ntelegere. Dezamagirea resimtita de mine din aceasta cauza ma
duse treptat la un fel de dezinteres resemnat, ~i convingerea mea
ca aici nu putea decide dedt experienta se I'ntan tot mai multo
Puteam sa spun I'mpreuna cu Candide, pe care-l citeam atunci:
Tout cela est bien dit - mais itfaut cultiver notre jardin2, prin care
intelegeam ~tiinta naturii.
In decursuI primilor mei ani de studentie am facut descoperirea
ca ~tiintele naturii dadeau I'ntr-adevar posibilitatea dobl'ndirii a
infinit de multe cuno~tinte, dar fumizau numai 0 cunoa~tere foarte
saracacioasa, iar aceasta in principal de 0 natura specializata. ~ti1 Albrecht Ritschl (1822-1889)
folose~te parabola unui tren care este
manevrat pe 1inia de triaj; locomotiva lmpinge din spate, ~i aceasta impulsionare se transmite lntregului tren: tot astfel s-ar perpetua prin veacuri imboldul dat de Cristos (A 1.).
2 Citat din Candide au L'Optimisme (1759), povestirea filozofica a lui
Voltaire: "Foarte bine ai vorbit, dar plna una-alta trebuie sa ne lucram
gractina" (Candid sau aptimismul, E.P.L.U., Bucure~ti, 1969, p. 157, trad. de
AI. Philippide) - (n. t.).
112
113
rI
i
i
i
I
I
II
! Filozof
Unbe\\'ufllen
incon;;tiel11u/ui) -
115
(n. t.).
des
r
i
116
117
if.-~-~---------
f,~-
Cu\itul mpt in patm a fost pastrat eu grija de catre Jung (A. 1.).
120
manifesta a ciocaniturilor care se auzeau ~i mi-am indreptat atentia catre continutul comunicarilor. Am prezentat in teza mea de
doctoratI rezultatele acestorobservatii. Dupa ce am efectuat experimentele aproximativ doi ani la rind, s-a instalat 0 anumita
lincezeala ~i am prins mediulincercind sa produca fenomene prin
in~elatorie. Asta m-a determinat sa intrerup ~edintele - spre marele meu regret, dei invatasem din exemplullor cum ia na~tere
un nr. 2, cum patrunde intr-o con~tiinta de copil ~i cum 0 integreaza in cele din urma in el insu~i. Fata era a fiinta maturizata
inainte de vreme. La douazeci ~i ~ase de ani a murit de tuberculoza. Am rev3.zut-o 0 data dnd avea douazeci ~i patru de ani
~i am fost profund impresionat de independenta ~i maturitatea
personalitatii ei. Dupa ce a murit, am aflat de la familia sa ca in
ultimele luni de viata caracterul ei se dezintegrase fanma ell
farima, pina ce revenise la starea unui copil de doi ani, ~i din
aceasta conditie se adincise apoi in ultimu-i somn.
Asta a fost deci in mare experienta importanta care a zdruncinat
filozofia mea timpurie ~i mi-a dat posibilitatea de a ajunge la un
punct de vedere psihologic. Aflasem ceva obiectiv despre sufletul
omenesc. Experienta era insa de 0 asemenea natura, incitiara~i
nu puteam scoate un cuvint in legatura cu ea. Nu cuno~team pe
nimeni caruia sa-i fi putut Imparta~i intreaga stare de lucruri. A
trebuit sa las din nOli deoparte, nerezolvat, ceva ce merita sa i se
acorde mai multa reflectie. Abia citiva ani mai tlrziu a luat na~tere
de aici teza mea de doctoral.
La 'clinica medical2i, Friedrich von MUller 11 inlocuise pe
batrinul Immemi.ann. Am int11nit la yon MUller un spirit pe placul
meu. Am V3.zut cum 0 inteligenta ascutita in~fad 0 problema ~i
fonnuleaza acele intrebari care reprezentau in sine deja 0 jumatate de solutie. $i el, la rindul lui, parea sa vada ceva in mine,
caci mal tirziu, spre incheierea studlilor mele, mi-a propus sa-l
insotesc ca medic la MUnchen unde fusese cnemat. Oferta lui era
dt pe ce sa ma convinga sa ma dedic medicinei interne. Probabil
di s-ar ~i ajuns la asta, dad nu s-ar fi intl'mplat intre timp ceva
care mi-a inliiturat orice indoialil rereritoare la cariera mea
medicala viitoare.
Ii
1 Zur Psych%gie
und Patlwiogie sogenannter occulter Phiinomene
(Despre psihoiugla "I paralogia asa-ziselur lenomene ocultej, 1902, in Ges.
Werke I, 1966 (n. ed. germ.).
121
r- -~ -I
I
,
(11.
122
uni cursurile celor doua ~uvoaie ale interesului meu ~i, ajungind
la contluenta, i~i puteau croi albic comuna. Aici era dmpul empiric comun al faptelor biologice ~i spirituale pe care il cautasem
pretutindeni, fara a-I gasi nicaieri. Aici era in sfir~it locul unde
coliziunea dintre natura ~i spirit devenea realitate.
Reaqia mea violenta s-a produs atunci dnd am citit la
Krafft-Ebing des pre "caracteristica subiectiva" a manualului de
psihiatrie. Deci - am cugetat - manualul este partial ~i confesiunea subiectiva a autorului, care sc atla cu toate cuno~tintele sale
prealabile, cu intregul fiintei sale, al felului sau de a fi, indaratul
obiectivitatii experientelor lui ~i raspunde la" boala persoanei" cu
totalitatea propriei personalitati. Asemenea lucruri nu auzisem
niciodata de la profesorii mei din c1inica. De~i cartea in discutie
nu se deosebea de fapt de alte caI1i de acela~i gen, aceste dteva
sugestii facura sa cada 0 lumina transfiguranta asupra problemei
psihiatriei ~i ea ma atrase irevocabil sub vraja sa.
Decizia mea era luata. Cind i-am comunicat-o profesorului
meu de medicina interna, am putut citi pe fata lui 0 expresie de
dezamagire ~i mirare. Vechea mea rana, senzatia de instrainare
~i izolare, deveni din nou dureroasa. Dar acum am inteles mai
bine pentru ceo Nimanui nu-i trecuse prin minte - nici macar mie
insumi - ca m-ar putea interesa aceasta lume aparte, obscura.
Prietenii mei erau surprin~i, chiar ~ocati ~i considerau ca nu-s
zdravan sa abandonez de dragul acestui nonsens psihiatric ~ansa
unei cariere frumoase in medicina interna, care reprezenta un
domeniu pe fntelesul tuturor ~i-mi statea sub nas fntr-un chip a~a
de atragator ~i de demn de invidiat.
Am realizat ca ajunsesem din nou, in mod vizibil, pe un drum
lateral, pe care nimeni nu voia sau nu putea sa ma urmeze. Insa
~tiam - ~i nimeni ~i nimic nu-mi puteau c1inti aceasta convingere
- ca decizia mea era ferma, ca ea era destinul, ca ~i cum cursurile
a doua ape s-ar fi unit ~i m-ar fi purtat irevocabil, intr-un mare
toreDt, catre teluri fndepartate. Era simt3.mintul increzator ~i
euforic al "unificarii unei naturi dedublate" care m-a transportat
ca pe un val magic prin examenul pe care I-am trecut situindu-ma
pe primulloc, In mod caracteristic, dupa cum se intimpla in mai
toate minunile care au reu~it prea bine, soarta mi-a jucat 0 festa
tocmai la materia la care eram cu adevarat bun, adica la anatomia
patologica. Am comis eroarea ridicola de a nu vedea intr-un preparat, care mi s-a pamt sa contina pe linga tot felul de debris1-uri
1
Rama~ite
(Il. t.).
123
-----
124
(11.
t.).
125
I~
,I
spatele catedralei se mai afla Inca vechea cas a a adunarii canonicilor, iar batrlnul pod de peste Rin era pe jumatate din lemn.
Mamei Ii veni foarte greu ca paraseam Baselul. Dar eu ~tiam
.d. n-o puteam cruta de aceasta durere ~i ea a suportat-o cu curaj.
Locuia lmpreuna cu sora mea, care avea cu noua ani mai putin
dedt mine, era 0 natura delicata ~i bolnavicioasa :;;ise deosebea
de mine In toate privintele. Pard. ar fi fast nascuta sa dud. viata
unei "fete batrlne" ~i, lntr-adevar, nu s-a maritat niciodata. A dezvoltat lnsa 0 personalitate remarcabila :;;ieu i-am admirat atitudinea. Era 0 "lady" lnnascuta ~i a~a a ~i murit. A trebuit sa se
supuna unei operatii considerate inofensiva, d.reia insa nu i-a
supravietuit. M-a impresionat profund cind s-a descoperit d.-:;;i
orlnduise In prealabil toate treburile plna la eel mai mic detaliu.
In fond, mi-a fost lntotdeauna 0 straina, dar i-am purtat un respect
adlnc. Eu eram mult mai emotiv, pe dnd ea era ve:;;nic calma, de~i
foarte sensibiHi In adlncul fiintei ei. Mi-a~ fi putut-o imagina
petrec1ndu-~i zilele lntr-o fundatie pentru fete biltrine nobile, a:;;a
cum lntr-un astfeJ de a~ezamint pentru domni~oare tr~iise ~i unica
sora, cu chiva ani mai tlnara, a bunicului meu lung.l
Cu munca la Burgholzli lncepu viata mea lntr-o realitate nedivizata, toata numai intentie, con~tienta (Bewufltheit),
datorie ~i
raspundere. Era intrarea In minastirea lumii ~i supunerea fata de
legamlntul de a crede numai probabi1ul, mediocrul, banalu1 ~i
ceea ce este sarac In semnificatii, de a renunta la tot ce e strain
~i lnsemnat ~i de a reduce Ja obi~nuit tot ce-i neobi~nuit. Existau
doar suprafete care nu acopereau nimic, doar inceputuri tara continuari, contingente fara eoerenta, cuno~tinte care se restringeau
In cercuri tot mai mici, insuficiente care pretindeau d. slnt probleme, orizonturi de 0 lngustime apasatoare ~i pustiul nesfir~it al
rutinei. Timp de 0 jumatate de an m-am lnehis liltre ziduri1e acestei mlnastiri, pentru a ma obi~nui ell viata ~i spiritu1 unui spital
1 lmediat dupa moartea surorii sale, Jung a seris urmatoarele nnduri: "Plna
In anul 1904, sora mea Gertrud a trait cu mama ei In Basel. Apoi s-a mutat
Impreuna eu ea la Zlirieh, unde a locuit mai fntfi pfna In 1909 la Zollikon,
iar apoi, pina la moarte, la Ktisnacht. Dupa moartea mamei ei, care s-a produs
in 1923, a trait singura. Viara ei exterioara era linistita, retrasa si se desIasura
fn eereul mgust al relariilor de rudenie si de prietenie. Era politieoasa, prietenoasa, buna si Ie refuza eelar din jur sa arunce 0 privire curioasa In viara ei
launtricii. Tot asa si muri, fara sa se pllnga, nefaclnd nici 0 mentiune referitor
la propriul destin, pastrfnd 0 atitudine desavirsita. Ineheiase 0 viata fmplinita
in interior, neatinsa de judecata si camunieare" (11. ed. germ.).
126
4
Activitate psihiatrica
Anii petreeuti de mine la Burgholzli, clinic a universitara psihiatrica din Ziirich, au fost anii mei de ucenieie. In prim-planul
interesului ~i al eereetarii mele statea intrebarea arzatoare: ee se
petrece In bolnavii mintali? Era eeva ee inca ilU infelegeam pe
atunei, iar printre eolegii mei nu se gasea niei UTIulpe care sa-l
fi preocupat aceasta problema. Invatamintul psihiatric c~.uta sa faca
abstraqie, ca sa spunem a~a, de personalitatea bo1nava, multumindu-se eu diagnostice, cu deserieri de simptome ~i efectuari de
statistiei. Pomind de la a~a-zisu1 punet de vedere clinic predominant atunei, medieii nu se oeupau de bolnavul mintal ca om, ea
individualitate, ei ei trebuiau sa-1 trateze pe pacientul nr. X, care
avea 0 lista 1unga de diagnostiee ~i simptome. Era "etichetat". marcat eu un diagnostic, ~i cu aceastR caz;ul era in cea mai mare parte
rezo]vat. Psihologia bolnavului minta1 nu juea absolut nici un rol.
In aceasta situatie, Freud a devenit peDtru mine esential, si
anume mai ales prin cercetarile lui fundamentale in dorneniul
psihologiei isteriei ~i a visului. Conceptiile sale mi-au aratat ce
eale sa urmez spre aIte cercetari si spre intelegerea cazurilor individua1e. Freud a introdus in psihiatrie problema psihologica,
desi el insu~i nu era psihiatru, ci nevrolog.
Imi adue iDea bine aminte de un caz care m-a impresionat
profund la vremea lui. Era vorba despre 0 femeie tinara care
fusese intemata eu eticheta "n1elancolie" ~i se gasea in seqia mea.
S-au fiicut investigatiile cu aceeasi grija ca de obicei: anamneza,
teste, examinari fizice ~.a.m.d. Diagnostieu1: schizofrenie sau, cum
se spunea pe atunci, "dementia praecox". Pronosticul: negativ
Mai intii n-am indraznit sa ma indoiesc de diagnostic. Eram
inca om tinar, ineepator in meserie, si n-a~ fi cutezat sa pun un
diagnostic diferit. :;Iitotu~i, cazui mi se parea ciudaL A yearn sen12S
130
In 1905 am obtinut titlul de docent, am predat cursul de psihiatrie 10. Universitatea din Zurich ~i tot in aeela~i an am devenit
medie-~ef 10. clinica psihiatricii universitara. Am oeupat acest post
timp de patm ani. Dupa o.ceea (in 1909), am fost nevoit sa renunt
10. el, intmcit aveam de lucru pina peste cap. In decursul anilor,
clientela mea partieulara devenise atit de numeroasa, incit nu mai
tineam pas cu munca mea. Mi-am continuat insa activitatea profesoralii pinain anulI913. Predam psihopatologia ~i, bineinteles,
fundamentele psihanalizei freudiene, precum ~i psihologia primitivilor. Acestea erau materiile principale. In primele semestre ma
Ocupam 10. cursuri mai ales de hipnoza, co. ~i de Janet ~i Flournoy].
Mai tirziu, problema psihanalizei freudiene ajunse in prim-plan .
.$i 10. cUI"smile asupra hipnozei ma interesam de povestea personala a pacientilor pe care ii prezentam studentilor. Mai am inca
bine in minte unul dintre cazuri:
A venit odata 10. mine 0 femeie mai in virsta, de vreo cincizeci
~i opt de ani, care parea sa aiba 0 atitudine religioasa in fata vietii.
Mergea in cirje, condusa de slujnica ei. Suferea de ~aptesprezece
ani de 0 paralizie dureroasa a piciorului sting. Am a~ezat-o intr-un
scaun comod ~i am rugat-o sa-mi relateze povestea ei. A ineeput
sa povesteasca ~i sa se lamenteze, ~i astfel a ie~it 10. ivealii intreaga
istorie a bolii ei, Cll toate elementele ~i imprejurarile caracteristice. In cele din UnTla am intrerupt-o ~i i-am spus: "Ei bine, nu
mai avem timp sa ne intindem 10. yorba. Acum trebuie sa va hipnotizez." Nici n-am TOstit bine aceste cuvinte, ca a inchis ochii
~i a ~i eazut 1ntr-o trans a profunda ... rara nici un fel de hipnozii!
M-am mirat, dar am lasat-o in pace. Vorbea fara oprire ~i povestea visele cele mai stranii, care reprezentau 0 experienta destul
de adinca a inconstientului. Am inteles asta insa rnult mai tirziu.
Atunei am presupus ca ar fi fast un fel de delir. Dar situatia a fost
carn neplikuta. Erau prezenti douazeci de studenti, carora doream
sa Ie fac demonstratia unei hipnoze!
Cind am vrut dupa 0 jumatate de ora s-o trezesc, n-am reu~it.
M-am alarmat si mi-a venit ideea ca s-ar putea sa am pma 10. urma
de-a face cu un caz de psihoza latenta. Au trecut aproximativ zece
minute pina ce am izbutit s-o trezesc. In acest timp a trebuit sa
1 Pierre Janet (1859-1947),
unul dintre promotorii psihologiei experimentalefn Fran\a, tlul filozofului Paul Janet; Theodore Flournoy (1854-1920),
psihoiog e]vetian, a cerceta! mai ales fenomenele parapsihologice; in legatura
cu acesta din urma, cf. si Apendicele (11. t.).
131
Pe plan local i-am datorat, intr-adevar, renumele meu de magician ~i, cum povestea se raspindi curind, ~i primii mei pacienti
particulari. Practica mea psihoterapeutica incepu cu faptul ca 0
mama ma pusese in locul fiului ei bolnav mintal! Fire~te, i-am
explicat corelatiile ~i ea receptiona ~i accepta totul cu 0 mare putere de intelegere. Nu mai avu niciodata vreo recidiva.
Asta a fost prima mea experienta terapeutidl reala, a~ putea
spune: prima mea analiza. Imi amintesc distinct de discutia mea
ell acea femeie. Era inteligenta ~i extraordinar de recunoscatoare
0 luasem in serios ~i manifestasem un viu interes pentru destinul ei ~i 0.1 fiului ei. Asta 0 ajutase.
La inceput am aplic;at hipnoza ~i in cabinetul meu particular,
dar am renuntat foarte curind la ea, deoarece astfel tatonezi prin .
intuneric. Nu ~tii niciodata dt timp dureaza un progres sau 0 vindecare, iar eu m-am opus intotdeauna sa actionez In incertitudine.
Imi placea la fel de putin sa fiu eu eel care decide ce ar trebui sa
fadi pacientul. Eram mult mai interesat sa afJu chiar de la pacient
in ce directie se va dezvolta In mod natural. In acest scop aveam
nevoie de analiza atenti'[ a viselor ~i a altar manifestari ale incon~tientului.
In anii 1904-1905, am amenajat un laborator de psihopatologie experimentaEi 10.clinica psihiatrica. Aveam acolo un numar
de elevi eu care cercetam reactiile psihice (adica asociatiile).
Franz Riklin senior era colaboratorul meu. Ludwig Binswanger
si-a scris atund teza de doctorat asupra experimentului asociativ
in re1atie cu efectul psihogalvanic, iar en mi-am compus lucrarea
Zur psychologischen Tatbestandsdiagnostik1 (Despre diagnosticul
psihologic al stiirii de fapt). Erau Si citiva americani, printre care
Carl Peterson ~i Charles Ricksher. Lucrarile lor au aparut in reviste americane de specialitate. Studiilor mele asupra asociatiilor2
Ie datorez di am fost invitat mai tlrziu, in anul 1909, 10.Clark
University, unde urma sa conferentiez despre munca Si lucrarile
me1e. Concomitent ~i independent de mine a fast invitat Freud.
Ni s-a acordat amindurora titlul de Doctor of Laws honoris causa.
indeplini obligatiile impuse de pozitia detinuta in afaeerea ei. Trebuia sa fie eliberat din functie. Aeest sfat a ~i fost pus in aplieare
~i e firese ca fiul s-a infuriat pe mine.
Ceea ee intreprinsesem aici nu se impaca u~or in mod normal
eu eon~tiinta medicului. ~tiam insa ca eram constrins sa iau vina
asupra mea, spre binele pacientului, asumindu-mi riseul.
Cum evolua aeesta in continuare? Fiind acum separat de mama,
i~i putu dezvolta personalitatea: Fileu 0 eariera stralueita - in eiuda
sau toemai datorita tratamentului drastic la care-l supusesem.
Sotia lui imi fu reeunoseatoare; caei barbatul ei nu numai ca-~i
invinsese alcoolismul, ei-~i urma aeum ealea propri~ eu eel mai
mare sueces.
Ani de zile am avut eon~tiin\a incarcata fata de el, din cauza
ca intocmisem certificatul pe aseuns. Stiam insa exact ca numai
un act de farta iI putea salva. Ii dispar~ astfel ~i nevraza.
Mai este un caz pe care nu I-am uitat. 0 daamna veni la orele
mele de cansultatie. Refuza sa-~i spuna numele: acesta nu era
relevant, zicea ea, deoarece nu avea de gind sa ma consulte dedt
a singura data. Apartinea evident paturilor inalte ale societatii.
Pretindea ca ar fi fost doctorita. Ce avea sa-mi cornu nice era 0
marturisire: eu douazeei de ani in urma, eomisese 0 erima din
gelozie. I~i otravise cea mai buna prietena, deoarece dorea sa se
marite eu sotul aceleia. Dupa parerea ei, 0 crima nu eonta pentru
ea, dad nu era deseoperita. Daca voia sa-I ia in casatorie pe sotul
prietenei ei, atunei putea s-o elimine pur ~i simplu din drum.
Aeesta era punctul ei de vedere. Nu lua in considerare niei un fel
de serupule morale.
~i apoi? Ce-i drept, se casatori eu acel biirbat, dar el muri foarte
curind, relativ tinar. In anii urmatari se petrecura lueruri stranii:
fiica rezultata din casatoria lor incerca sa se indeparteze de mama
ei, de indata ce crescu m~are. Se marita de tinara ~i se retrase la
o distanta tot mai mare de ea, pina ce disparu din anturajul mamei
ei care pierdu oriee contact cu ea.
Femeia era 0 dlareata pasionata ~i avea mai multi cai de dIarie care-i captau interesul. Intr-o zi constata cum caii ineepura sa
devina nervo~i sub ea. Chiar ~i calul ei preferat se speria de ea,
se cabra ~i 0 azvlrlea la sol. In cele din urma trebui sa renunte la
calarie. Se apropie atunci mai mult de dinii ei. Avea un dine lup
deosebit de fmmos, de care era foarte legata. ~i iata ca "intimplarea" facu ca tocmai a.cest dine sa paralizeze. Paharul se umplu
135
l" ]h -
(n, t,),
137
138
pina atunci drept fara sens nu erau deloc 3tit de "aiurite" precum
pareau. Am aflat nu 0 data ca 10.astfel de pacien~i se gase~te ascunsa in planul din fund 0 "persoana", care trebuie desemnata
drept nonnala $i care, co.sa zic a~a, stii si observa. Din clnd in clnd
eo. poate - de obicei prin intermediul vocilor sau 0.1viselor - sa
formuleze remarci ~i obieqii perfect rezonabile si este chiar posibil, de exemplu in C;J.Z de imbolnavire fizidi, sa ajunga iar in
prim-plan, faclndu-l pe pacient sa para aproape normal.
Aveam odata de tratat 0 schizofrenica in virsta, 10.care persoana "normaHi" din fundal mi-a devenit foarte clara. Era un caz
ce nu putea fi vindecat, ci doar ingrijit. Co. arice medic, aveam si
eu pacien~i care trebuiau Insotiti pina 10.moarte, fara speranta de
vindecare. Femeia auzea voci care erau dispersate pe intregul trup,
iar 0 voce In mijlocul toracelui era "vocea Domnului". "Pe eo.
trebuie sa ne bazam," i-am spus, surprins de propriu-mi curaj. De
regula, aceasta voce fiicea observatii foarte rezonabile ~i cu ajutoml ei ma descurcam bine eu pacienta. La un moment dat, vocea
spuse: "Sa te asculte din Biblie!" Aduse cu eo. 0 Biblie veche,
citita ~i rascitita, iar eu trebuia sa-i indic de fiecare data un capitol
pe care 5a-1 citeasca. Data urmatoare trebuia s-o ascult din el. Am
procedat a~a timp de vreo sapte ani, 0 data la paisprezece zile.
La inceput, roluI meu mi se paru cam ciudat, dar dupa cltva timp
m-am lamurit ce semnifica de fapt acest exercitiu: atentia pacientei era tinuta treaza prin procedeul respectiv, asa incit nu se
prabusea si mai adinc in visul dezintegrant 0.1incon~tientului. Rezultatul a fost ca dupa vreo ~ase ani vocile care inainte erau raspindite peste tot se retrasera exclusiv ~i exact pe jumatatea stinga
a corpului, in timp ce ceo. dreapta era complet eliberata. Intensitatea fenomenului pe partea stinga nu s-a dublat, ci a dimas 10.
fel co. pina atunci, S-ar putea spune ca pacienta era cel putin
"vindecata pe jumatate". A fost un succes nesperat, caci nu-mi
imaginasem niciodata ca lectura noastra din Biblie ar putea avea
un efect terapeutic.
Prin preocuparile mele legate de pacienti am int~les ca ideile
de persecu~ie si halucinatiile au un simbure de sens. In spatele lor
se aflii 0 personalitate, povestea unei vieti, 0 speranta ~i 0 dorinta.
E numai vina no astra dacs. nu Ie intelegem sensul. lvI-am lamurit
pentru prima data ca in psihoza zace ascunsa 0 psihologie generalii a personalit3.tii, ca ~i aici se regasesc vechile conflicte ale
omenirii. ,?i in mintea pacientilor care creeaza impresia ca ar fi
139
~imai
dlsarea
~iIa ea
grotesc.
durabil.
Privind din
ceea ce se ,,/eGe la bolnavii mintali e numai
distrugerea tragica~ rareori "lnsa viata acelei laturi a sufIetului care
140
141
simpla formatie medicala, caci orizontul sufletului omenesc cuprinde infinit mai multe dedt cellimitat al cabinetului de consultatie al doctorului.
Sufletul este cu mult mai complicat ~i mai inaccesibil dedt
trupul. EI e, ca sa zic a~a, acea jumatate a lumii care exista numai
In masura In care omul devine con~tient de ea. De aceea, sufletul
nu este doar 0 problema personala, ci una universala, iar psihiatrul
are de-a face cu 0 lume Intreaga.
Astazi, acest lucru se poate vedea mai c1ar ca oridnd In trecut:
pericolul care ne ameninta pe toti nu vine de la natura, ci de la
om, de la sufletul individului ~i al celor multi. Alterarea psihica
a omului este pericolul! Totul depinde de funqionarea corecta sau
incorecta a psihicului nostru. Daca In zma de azi anumiti oameni
I~i pierd capu!, atunci explodeaza 0 bomba cu hidrogen!
Psihoterapeutul nu trebuie Insa sa-llnte1eaga numai pe pacient; la fel de important este sa se Inteleaga pe sine. Conditia sine
qua non a pregatirii sale este de aceea propria analiza, a~a-zisa
analiza didactica. Se poate spune ca terapia pacientului Incepe la
medic; doar daca acesta ~tie cum sa se descurce cu sine ~i cu
propriile sale probleme, 11 poate Invata ~i pe bolnav cum s-o faca.
Dar numai atunci. In analiza didactica, medicul trebuie sa Invete
sa-si cunoasca sufletul ~i sa ~i-l ia In serios. Daca nu este capabil,
nici pacientul n-o sa Invete sa faca a~a. I~i pierde Insa astfel 0
bucata din suflet, dupa cum ~i medicul ~i-a pierdut bucata de
suflet pe care n-a i'nvatat s-o cunoasca. De aceea nu este suficient
ca doctorul sa-si Insu~easca i'n analiza didactica un sistem de
concepte. In calitate de analizatl, el trebuie sa realizeze ca analiza
II prive~te pe el personal, ca ea este 0 bucata de viata reala ~i nu
o metoda care poate fi Invatata pe dinafara (In sensul literal !).
Medicul sau terapeutul care nu pricepe acest lucru In analiza sa
didactica va trebui sa plateasca mai tlrziu scump.
Exista, ce-i drept, ~i a~a-numita "mica psihoterapie", dar In
analiza propriu-zisa este solicitat omul In Intregime, cu toata
personalitatea lui, atlt pacientul, elt ~i medicul. Sint multe cazuri
care nu pot fi vindecate fara ca medicul sa se implice pe sine.
Ci'nd e yorba despre lucrurile importante este hotarltor daca
doctorul se considera pe sine ca 0 parte a dramei sau daca ramlne
V. termenulln
Glosar
(11.
t.).
145
II
147
I Co~maruri,
148
sa fie ge!oase 91sa-i distnlg~i prieteniileo Ele vor ca el sa Ie aparLina ell totul, tocmai pentm cii de insele nu-i apartin. Simburele
oricarei gelozii este 0 !ipsa de dragoste.
Atitudinea femeii reprezenta pentru paeient 0 impovarare neobisnuita, careia nu putea sa-i faea fata. La un an dupa disawrie
ajunse iads! intr-o stare depresiva, din cauza presiunii sub care
trala. Convenisem ell
prevazind aceasta posibilitate - sa intre
in
eu mine imediat cum ar fi remarcat 0 scMere a bunei
sale dispozitii. Neglija msa sa procedeze astfel, nu fara ca nevasta
iui sa fi al/ut aici un aport, bagatelizindu-i depresiunea. Nu-mi
dadu nie! un semn.
el-
149
(fl. t.).
Ea:
-- Do., se spune di ar fi fost un fe1 de snnt 'ii ca ar fi avut daml
previziunii. .oar toate astea sint prostii! Doo.r nu exista a'ia eeva!
1 Adepti ai hasidismului, mi~care populara religioasa evreiasca, ini(iata
de Israel Baal-Sem in secolul al XVIII-lea (II. t.).
2 Tadic = om drept, onest si foarte evlavios. Denumire
ce se dadea si
rabinilor hasidici (n. t.).
150
mai multe ori Ie inceteaza ~i nevroza. De aceea, idee a de dezvoltare a avut pentru mine de la bun inceput cea mai mare insemnatate.
Majoritatea pacientilor mei nu consta din oameni credincio~i,
ci din aceia care i~i pierdusera credinta. La mine veneau "oile
ratacite". Omul credincios are ~i azi prilejul sa triiiasca in biserica
simbolurile. Sa ne gindim la evenimentul slujbei, al botezului, la
imitatio Christi ~i la multe altele. Dar a trai ~i simti astfel simbolul
presupune participarea vie a credinciosului, iar ea ii lipse~te foarte
des omului din ziua de azi. In asemenea cazuri sintem redu~i la
a observa daca incon~tientul nu produce spontan simboluri care
inlocuiesc ceea ce lipse~te. Atunci insa tot mai ramine deschisa
intrebarea daca un om, care are astfer de vise sau viziuni, este
capabil sa Ie inteleaga sensul ~i sa-~i asume consecintele.
Am descris un asemenea caz in Uber die Archetypen des kollektiven Unbewuflten1 (Despre arhetipurile incon$tientului colectiv).
Un teolog avea un vis care se repeta destul de des: Viseaza ca
sta pe 0 coasta de deal, de unde are 0 vedere frumoasa asupra unei
vai adinci ~i cu paduri dese. ~tie ca pina atunci ceva I-a tot retinut
sa mearga acolo. De asta data insa, vrea sa-~i duca planulla indeplinire. Cind se apropie de lac, atmosfera devine ciudata ~i,
deodaHi, 0 boare u~oara de vint adie peste suprafata apei, care se
increte~te ~i se intuneca. Se treze~te cu un tipat de spaima.
Visul pare mai intii de neinteles; dar, ca teolog, el ~i-ar fi putut
aminti de fapt de "ele~teul" ale carui ape erau mi~cate de un vint
brusc ~i in care erau scufundati bolnavii - ele~teul Bethesda. Un
Inger pogoara ~i atinge apa, care capata astfel puteri tamaduitoare.
Adierea u~oara de vint este pneuma, care bate unde vrea. ~i asta
ii provoaca 0 teama de moarte celui care viseaza. Se sugereaza 0
prezenta invizibila, un numen, care traie~te prin sine insu~i ~i in
fata caruia omul este cuprins de fiori. Pacientul D-a acceptat dedt
cu greu asocierea cu ele~teul Bethesda. 0 refuza deoarece astfel
de lucruri apar numai in Biblie ~i, eventual, in predica de
duminica dimineata. N-au nimic de-a face eu psihologia. Oricum,
des pre Sfintul Duh se vorbqte doar in ocazii festive, dar El nu
este in nici un caz un fen amen a carui experienta 0 poti face.
Eu ~tiu ca omul care a visat ar fi trebuit sa-~i domine frica ~i,
ca sa zic a~a, sa-~i depa~easca panica. Insa eu nu insist niciodata
1 Uber die Archetypen des kollekliven Unbewufllen, 1935, In Ges. Wake
lX/l, 1976 (11. ed. germ..).
152
154
21
termenulln
Glosar\(n.
t.).
V. In
Glosar termenul
Auminosum
(11.
155
'"
t.).
(
.... notmnI a~a-ZIS care
I
...
D ep Iasa, acopere
cu nI~te
r rItatea vIetH.
sarea catre onceptualli ia experientei
stanta ~i 0 canfera unui
simplu nume, 're de acum A
0 este pus In locul realitatii.
Nimeni nu se simte in atorat fata de un concept, ~i tocmai acesta
este avantajul cautat, care promite protectie contra experientei.
Spiritul nu triiie~te insa in natiuni, ci in fapte ~i realitati. Nimic
nu se obtine doar prin cuvinte, totu~i acest procedeu este repetat
la infinit.
Dintre pacientii cei mai dificili ~i nerecunoscatori fac de aceea
parte, dupa experienta mea, pe lInga mincina~ii abi~nuiti, pretin~ii
intelectuali; caci la ei, mina dreapta nu ~tie ce face cea stinga. Ei
cultiva a psihologie a compartiments. Cu un intelect care nu este
cantrolat prin nici un sentiment se poate solutiona orice - ~i
totu~i, iata ca se instaleaza nevroza.
5
Sigmund Freud1
DIE
157
S CH0NE
FAMILlL
T
0 FAN
Uisasem la vremea respectiva cartea deoparte, pentru ca n-o Intelegeam Inca. La douazeci ~i cinci de ani Imi lip sea experienta
necesara spre a verifica teoriile lui Freud. Am capatat-o abia mai
tirziu. In 1903 am recitit lnterpretarea vise/or ~i am descoperit
legatura cu propriile mele idei. Ceea ce ma interesa inainte de
toate la aceasta scriere era utilizarea in domeniul visului a conceptului de "mecanism de refulare" (Verdriingungsmeclzanismus),
provenind din psihologia nevrozelor. Era important pentru mine,
intrucit intilnisem frecvent refuliirile In experimentele mele cu
asociatiile de cuvinte: la anumite cuvinte-stimul, pacientii fie nu
gaseau nici un riispuns asociativ, fie mi-l dadeau dupa un timp
de reaqie considerabil prelungit. Dupa cum am constatat ulterior,
o astfel de tulburare survenea de fiecare data dnd cuvintul-stimul
atinsese 0 durere sufleteasca sau un conflict psihic. De cele mai
multe ori Insa, pacientii nu erau con~tienti de acest lucru; ei
raspundeau adesea rntr-un chip ciudat de altificial la intrebarile
mele legate de cauza dereglarii. Lectura lnterpretiirii vise/or a lui
Freud mi-a aratat ca aici actiona mecanismul de refulare ~i ca
realitatile observate de mine erau In concordanta cu teoria sa.
N-am putut decit sa-i confirm expunerile.
Alta era situatia legata de continutul refuliirii. Aici nu-i puteam
da dreptate lui Freud. EI considera trauma sexuala drept cauza a
refuliirii, ceea ce mie nu-mi ajungea. Munca mea practica ma
facuse sa cunosc multe cazuri. de nevroze, In care sexualitateajuca
doar un rol secundar, altii fiind factorii care state au In prim-plan,
ca de exemplu problema adaptarii sociale, a reprimarii determinate de anumite imprejurari tragice de viata, a exigentelor legate
de prestigiu etc. Mai tirziu i-am infati~at lui Freud astfel de cazuri; dar el nu accepta drept cauze valabile alti factori In afara
de sexualitate. Asta nu ma satisfacea deloc.
La Inceput nu mi-a venit u~or sa-i acord lui Freud locul corect
in viata mea sau sa adopt atitudinea justa fata de el. Clnd am Iacut
cuno~tinta cu opera lui, inaintea mea se contura 0 cariera academica, iar eu ma aflam In preajma incheierii unei lucriiri care urma
sa ma propulseze in cadrul universitatii. Insa Freud era in lumea
academica a acelor vremuri categoric 0 persona non grata ~i relatia
cu el era de aceea daunatoare oricarui renume ~tiintific. "Oamenii
importanti" il mentionau cel mult in secret, iar la congrese se
discuta despre el numai pe coridoare, niciodata in plen. A~a di
nu mi-a fost citu~i de putin pIacut sa trebuiasca sa constat concordanta dintre experientele me Ie asociative ~i teoriile freudiene.
158
Ma aflam la un moment dat in laboratorul meu, indeletnicindu-ma cu aceste probleme, dnd diavolul mi-a ~optit la ureche
d a~ fi indreptalit sa public rezultatele experimentelor mele ~i
concluziile mele, fara a-I mentiona pe Freud. In definitiv, imi elaborasem lucrarile cu mult inainte de a intelege ceva din ideile luL
Oar, deodata, am auzit glasul personalitalii mele nr. 2: "Este 0
in~elatorie sa actionezi ca ~i cum nu l-ai cunoa~te pe Freud. Nu-ti
poti cladi viata pe 0 minciuna." ~i cu aceasta, am considerat cazul
incheiat. De atunci incolo, am luat deschis partea lui Freud ~i am
luptat pentru el.
Am scos prima data sabia in apararea lui cu ocazia unui congres desfa~urat la Munchen, dnd s-au tinut referate despre nevrozele obsesionale, iar numele lui a fost trecut sub tacere in mod
intentionat. In 1906, curind dupa acest incident, am scris un articol pentru revista Miinchner Medizinische Wochenschriji despre
teoria freudiana asupra nevrozei, care contribuise intr-un mod aut
de substantialIa
intelegerea nevrozelor obsesionale.1 In urma
acestui articol, doi profesori germani mi-au trimis scrisori de
avertisment: daca ramineam de partea lui Freud ~i continuam sa-l
apar, viitorul meu academic era periclitat. Am raspuns: "Dad
ceea ce spune Freud este adevarul, atunci sint de partea lui. Nu
dau doi bani pe cariera, daca ea presupune sa trunchiezi cercetarea ~i sa treei sub taeere adevarul." ~i am continuat sa-l apar
pe Freud ~i sa pledez pentru ideil~ sale. Numai ca tot nu puteam
admite, bazindu-ma pe propria experienta, ca toate nevrozele ar
fi fost eauzate de refulare sexuala sau traume sexuale. Pentru anumite cazuri, acest lucru era valabil, insa pentru altele nu. Oricum,
Freud deschisese 0 noua cale de cercetare, ~i revolta de atunci
impotriva lui mi se parea absurda.2
Nu intimpinasem multa intelegere fat~
ile exprimate de
mine in Despre psihologia dement . precoce ~i colegll
ei rideau
de mine. Oar prin aceasta lucr e am ajuns sa-l cunosc p' sonal
pe Freud. M-a invitat la el, ~i,1nfebruarie 1907 a avut loc la iena
1
59
\
prima.noastra
i~t~lnit
l~ prinz,
~ra a~a.
unu, Freud
~i timpa
de
trelsprezece intilnire.
ore am N~-a~
vorblt fara
opnre,
ca sa~aZIC
fost primul mea
om cu
important
I-amse cunoscut.
Din
experienta
de adevar
pina atimci,
nici un pe
altcare
om nu
putea masura
cu el. In atitudinea sa ill) exista nimic banal, Dlat. consideram
Ii
extraordinar
in toate pri-
vin~ele.
totu~i,
priI}lele mele impresii legate de el au ramas
neclare, $i
partial
nein,:clese.
M-a impresi
tee mi-a spus des pre teoria sexuala. Cu to ate
aceste
mtele lui nu-mi puteau indeparta ezitarile ~i risipi
mdoieii1e pe care i Ie-am ~i expus in mai muite rinduri, dar de
fiecare data Ie-a atribuit lipsei mele de experien~. Freud avea
dreptate: pe-atunci nu aveam inca suficienta experien~a ... spre
a-mi motiva obieqiile. Am realizat ca teoria lui sexuala era extrem
de importanta pentru el, in sens personal ~i filozofic deopotriva.
Asta m-a impresionat, dar nu ma puteam lamuri in ce masura
aprecierea pozitiva era l~gata 1a el de prezum~ii subiective ~i in
ce masura de cxperiente concludente.
Mai ales atitudinea 1ui Freud fa~a de spirit mi se parea foarte
discutabila. Ori de dte ori ie~ea 1a iveala la un om sau intr-o opera
de arta expresia unei spiritualitati, e1 0 suspecta ~i lasa sa se
l.11\eleaga ca ar fi yorba de "sexualitate refulata". Ce nu se putea
interpreta direct ca sexua1itate era etichetat de el drept "psihosexualitate". Am obiectat ca ipoteza lui, gindita logic pina la capat,
ar duce la 0 judecata cu efect distrugator asupra culturii. Cultura
ar aparea ca 0 simpla farsa, ca un rezultat morbid al sexualitatii
refulate. "Da, confirma el, a~a este. E un blestcm al sOI1ii, impotriva caruia sintem lipsiti de orice putere." Nu eram deloc dispus
sa-i dau dreptate sau sa las lucmrile a~a, multumindu-ma cu acest
raspuns. Dar nu ma sim~eam deocamdata in stare sa fac fata unei
astfel de discutii cu el.
Inca ceva ~i se pam important la prima noastra int11nire; se
refera insa la lucruri pe care Ie-am putut aprofunda ~i in~elege cu
desavir~ire abia dupa sfir~itul prieteniei noastre. Era evident ca
teoria sexualii 11preocupa mult pe Freud, chiar intr-un mod Cll
totul neobi~nuit; ea era foarte aproape de sufletul sau. Clnd
vorbea despre ea, tonul sau d6venea pripit, chiar nelini~tit ~i nu
se mai observa nimic din felul sau critic ~i sceptic de a fi. 0 expresie ciudata de agita\ie, a carei cauza nu mi-o puteam explica,
.Ii insufle~ea atunci fizionomia. Asta ma impresiona profund:
sexualitatea insemna pentm el un l1uminosum. Impresia mea fu
160
de putere.
(n. t.),
61
.1
::;2; te Hisau sa intuie~ti C8~ea atingea In el fibre mai adli1cL facinjn~le sa 'vibre:,ze. La Ufl118. urrnei~ el voia sa-i lilvete pe ceilal~i
- a~a, eel pu~in, i'mi dadea mie senzdtia - ca, privita din interior,
sexualitatea cuprinde Si spirituaJitate s21uare un sens intrinsec,
Tenninologia Iui concrerista era Insa prea ingusta spre a exprima
el imi orea impresia ca 211'lue1'a de fapt
3-Ceasta idee. AS3
irnpotriva propriului sih.; tel ~i Impotriva sa insusi; si nu exista 0
lrnaraciune nlai
decit aceea a unul om care l~i este ~ie~i
:el mai crincen dusman. Pentru a relua cuvintele sale, Freud se
simtea amenintat de un "torent negru de noroi", el, care Incercase
S3.patrundiI 111aintea tuturor In adlncurile negre? sa le de~arte con;inutul si sa Ie epuizeze.
Freud nu si-a pus niciodata intrebarea de ce simteo. nevoia sa
orbeasdi. tot mereu despre sex, de ce era atit de cople:!it de
2ceasta idee. 1\1-0. fast niciodo.ta con~tient de faptul ca in "mono:onia interpretarii" Sc' e;::pl.Tcna0 fuga de sine sau de cealo.lta latura
;. luiJ care ar fi puttH fi nUITlita} eventual, "ITlistica". OrJ fara a
:-ecunoaste aceasta latura a personalitatii Iui, nu puteo. ajunge
:1iciodata ill conSOtlanta CU:sine insu~i. Era orb In fala paradoxului
si a ambiguit~Hii conti:J.uturilor incon~tientului ~i nu ~tia ca tot
:eea ce survine din incoH5tient are un sus si un jos, un interior 51
In exterior. Cind 5e vorbeste despre exterior - si asta fikea
Freud - atunci nu se ia In considerare decit una dintre jumatati
,1, co. 0 consecintii logica, din incoDstient se naste 0 reo.qie.
Nu se putea face nimie contra acestei unilateralitati a Iui Freud.
?oate d. 0 experient2, interioara personaEi i-ax fi deschis ochii;
liar pese~clne ca
S3.U Sf fi redus-o si pe ea la 0 simpHi
..sexuaEtate' sau
. Freud ramine 'victirna unul
.)ingur aspect; ~i tocrnai de aceea eu v~td ln el 0 figura tragica;
pentru ca a fost un mare oro. 9L ceea ce este ~i Inai mult, un Oll1
mistuit de foeul sacru.
,
h eeana' a pI ll'
"E ra eVI'd ent ca~ pro bl ema nu
metzsc
nClpm ill puteD!.
era "Freud versu Adler", ci "Freud versus Nietzsche". Mi se parea
a insemna mu mai mult dedt 0 cearta domestica in domeniul
psihopatolo 'ei. S-a infiripat atunci in mintea meaideea ca Eros
~i pulsi ea puterii erau ca doi frati invrajbiti, fii ai unui singur
tata i unei forte psihice motivatoare, care - asemenea sarcinii
lectrice pozitive ~i negative - se manifesta in experienra in forme
opuse: una, ca un patiens, adica Eros, iar cealalta ca un agens,
adid pulsiunea puterii - ~i invers. Erosul solicita pulsiunea
puterii la fel de mult cum 11solicita ~i aceasta pe el. Ce-ar fi una
dintre pulsiuni fiira cealalta? Pe de 0 parte, omul este supus pulsiunii, pe de alta, el incearca sa 0 domine. Freud arata cum obiectul
este supus pulsiunii, iar Adler, cum omul folose9te pulsiunea,
pentm a violenta obiectul. Nietzsche, neajutorat in miini1e destinului sau 9i obligat sa i se supuna, a trebuit sa-9i creeze un "Supraom". Am conchis d Freud trebuie sa se afle atit de adinc sub
impresia puterii Erosului, indt vrea sa-1 ridice, ca pe un numen
religios, chiar la rangul de dogma - aere perenniusl Nu este nici
un secret ca Zarathustra e vestitorul unei evanghelii, 9i Freud
concureaza chiar cu Biserica ill intentia lui de a canoniza principii
~i doctrine. N-a facut-o, ce-i drept, foarte zgomotos, in schimb
m-a suspectat pe mine ca a~ vrea sa trec drept profet. E1 emite 9i
in acela~i timp face sa dispara pretentia tragica. A~a se procedeaza
de ceie mai multe ori cu numinozitarile, ceea ce este corect, cad
ele slnt adevarate intr-o privinra, neadevarate in cealalta. Trairea
numinoasa inalra ~i injose~te concomitent. Dad Freud ar fi luat
ceva mai mult in considerare adevarul psiho1ogic -ca sexualitatea
este numinoasa - ea este un Dumnezeu ~i un demon -, atunci
nu s-ar fi impotmolit in ingustimea unui concept biologic. Iar
Nietzsche, cu exuberanra sa, poate ca n-ar fi cazut dincolo de marginile lumii, dad s-ar fi rinut mai aproape de bazele existenrei
umane.
Ori de dte ori sufletul intra in vibrarii puternice datorita unei
trairi numinoase, apare pericolul ca fim1 de care sintem agatati
sa se rupa. Atunci, un om cade lntr-un "da" absolut, iar altul
lntr-un "nu" la fel de abso1ut. Nirdvandva ("eliberat de cei doi")
spune Orientul. Am rerinut asta. Pendula spirituaIa oscileaza illtre
sens 9i nonsens ~i nu intre corect 9i incorect. Perico1u1 numinosum-ului consta in aceea ca ademene9te spre extreme ~i ca
I Mai trainic dedt arama (Hora~iu, Ode fIl, 30, v. 1) -
164
(n, t,).
165
Cf. Apendicele, "Din scrisorile lui Freud ditre Jung", p. 367 ~. mm.
ed. germ.).
2 Cf. Apendicele, "Din scrisorile trimise de Jung din S.U.A. sOfiei sale",
p. 361 ~. unn. (n. ed. germ.).
166
care mi-a aruncat-o nu 0 voi uita niciodata. Din adincul sEi.biciunii, al neajutorarii sale se uitase la mine a~a, de pardi a~ fi fast
tatallui. Orice altceva 0 mai fi contribuit la acest lqin - atmosfera era foarte tensionata - ambele cazuri au ca element comun
fantasma uciderii tatalui.
Inainte, Freud imi dad use in repetate rinduri a lntelege ca ma
considera a fi succesorul sau. Aceste aluzii ma stinghereau, caci
~tiam di nu voi fi niciodata in stare sa-i reprezint opiniile coreet,
ca sa zic a~a, adica in sensul pe care II dorea el. Nici nu reu~isem
inca sa-mi elaborez obieqiile ~i argumente]e in a~a fel, indt el
sa Ie poata aprecia, ~i respectu] meu fata de el era prea mare ca
sa vreau sa-l provoc la 0 confruntare definitiviL Ideea di a~ fi
putut fi impovarat, peste capul meu, eu conducerea unui "partid"
mi-era neplacuta din multiple motive. Nu mi se potrivea, nu-m!
convenea un asemenea rol. Nu-mi puteam sacrifica independenta
spirituaHi, iar aceasta cre~tere a prestigiulu! imi dispJacea, caci nu
insemna pentru mine nimic mai mult decit 0 abatere de la. telurile
mele reale. Pe mine ma interesa cercetarea adevarului ~i nu problema prestigiului personal.
Calatoria noastra spre Statele Unite, in care am pomit din
Bremen, in 1909, dura ~apte saptamini. Eram zilnic Impreuna ;;1
ne analizam visele. Eu am avut atunci ni~te vise importante, Cll
care insa Freud nu a ~tiut ce sa fadi. Nu i-am repro~at nirnic, caci
~i celui mai bun analist i se poate intimpla sa nu dezlege enigma
unui vis. A fast un qec omenesc care nu m-ar fi determinat niciodata sa intrerup analizele noastre onirice. Din contra, !ineam
foarte mult ca ele sa continue, iar reJada noastra era ceva deosebit
de pre~ios pentru mine. II consideram pe Freud ca fEnd personali",
tatea mai in virsta, mai matura ~i mai experimemata, iar pe mine
ca pe un fiu. Se petrecu insa atunci ceva care dadu 0 lovitura serioasa relatiei dintre noi.
Freud avu un vis, a1 dimi subiect nu ma simt autorizat sa-l
dezvalui. Lam interpretat elt de bine af['l fast capabi!, dar am adaugat ca a~ putea spune mult mai multe daca voia sa-mi comunice
dteva detalii suplimentare din viata sa particulara. La aceste cuvinte, Freud se uidi la mine lntr-uil chip straniu - privirea lui era
plina de suspiciune - ~i spuse: "Doar nu-mi pot risca autarhatea!" In c1ipa aceea, ~i-o pierdu. Aceasta propozitJe mi se l'mpllntii
in memorie. In ea, zacea deja 'in fa~a sfir~jtul relatiei noastre.
Freud pIasa autoritatea personaJa mai presLE dedt adev~iruL
168
:;xno'~t:in1.e
in domeniul istoriei psihologieL Daca reflectam 10. vise
cCinl;iI1lUl:m"il!c
il1corl~t.ieD.tului,asta nu se intimpla niciodata fara
Oct recurg 121 ccnTip11ri3.fl.1
istorice; in vremea studentiei folosisem
:ie flecare data In asemenea ocazii vechiullexicon de filozofie 0.1
:ui
Cuno~team in special autorii secolului a1 XVIII-lea,
~lrecum ~ipe cei ai lTIceputului secolului al XI}{-lea. Aceasta lume
ildituia atmosfera camerei mele de zi de la etajul liltli. In schimb,
3.yeam impresia ca "istoria spiritualao, a lui Freud ar fi lilceput ell
Buchner, fvIoleschott, Dubois-Reymond ~i Darwin.
La starea cOI1~tiintei mele, pe care tocmai am relatat-o, visul
aCUID aIte stratu:ri ale con~tiinrei: pa:rterullil stil medieval,
,-,v nu mai fu.sese locuit de mu.lt, apoi pivnita rOlnana ~i In cele
jin unna grata preistoridL Ele reprezinta timpuri trecute ~i stadii
ale cCHi~?tiinlei.
Multe Intreb2xi ma fra:mlntasera. arzator In zilele premergatoare
: Pe ce
p,'elnIse
:ategorii a
L~InaneIi apartine ea? Ce raport exista iotre
Dersonalismul ei aproape exclusiv ~i conditiile istarice generale?
Visul meu dildea raspunsuL El se intorcea evident pina 10. bazele
istoriei culturii" a istorie a uncr stari succesive de con~tiinta. El
reprezerrta un fel de diagrarna structurala a sufletului uman, 0
prernisa de I1&tura esentialmente inzpersonalZt. Aceastii idee se
patrivi de minune, it clicked, cum spune englezul; ~i visul deveni
pentm mine un fir conducatar, un model, care mi se confirma in
uTIIlatoare l"ntr-o ITIasura pe~atunci de nebanuiL El imi
oferi primele intuiri ale existentei unui a priori colectiv al psihicului personal, pe care I-am conceput mai intii co. pe vestigii ale unar
rnoduri f:1Tlcticnale dnterioare, ?".bia mai tlrziu~ c}'nd am doblndit
o exr)er']ent~i
~i 0 cUD.oas,tere lTIai salida pe care sa m3~
am recul10scul rcodurile fUI1cfionale ca fonne de instinct,
pot
sa
173
(11.
t.).
dorin~a de moarte sugerata de Freud? Nu puteam gasi nici 0 particica in mine care sa fi nutrit in mod normal 0 asemenea dorin~a,
caci voiam, ca sa zic ~a, a tout prix, sa colaborez ~i sa iau parte
cu un egoism lipsit de teama la boga~ia experien~ei sale ~i ~ineam
mult la prietenia noastra. Deci n-aveam nici un' temei spre a-i dori
moartea. Visul putea fi insa 0 corijare, 0 compensare a aprecierii ~i
admira~iei mele con~tiente, care - intr-un mod nedorit de minemergea evident prea departe. Visul recomanda 0 atitudine pu~in
mai critica. Asta ma uimi la culme, ma dezorienta, cu toate ca propozi~ia finala a visului imi parea sa con~ina 0 aluzie la nemurire.
Visul nu se incheiase 0 data cu episodul funqionarului vamal,
ci dupa un hiat urma 0 a doua parte, remarcabiHi. Ma gas earn
intr-un ora~ italienesc ~i era pe la ora prinzLilui, intre douasprezece
~i unu. Un soare fierbinte ardea pe uli~e. Or~ul era ridicat pe
coline ~i-mi amintea de un anumit loc in Basel, Kohlenberg.
Stradutele ce coboara de acolo spre valea Birsigului, care strabate
or~ul, sint in parte ulicioare in trepte. 0 astfel de scara ducea in
jos pina la BarfliBerplatz. Era Basel, ~i totu~i era un ora~ italienesc, ceva in genullui Bergamo. Era vara, soarele stralucitor se
afla la zenit ~i 0 lumina intensa scalda totul. Multi oameni veneau
catre mine, iar eu ~tiam ca acum se inchideau magazinele ~i lumea
se indrepta spre casa, pentru masa de prinz. In mijlocul acestui
~uvoi de oameni, mergea un cavaler in armura. Urea scara, venind
in direqia mea. Purta un coif de o~el cu crestaturi in dreptul
ochilor ~i un pieptar de zale, iar deasupra, 0 tunica alba; in fa~a
~i pe spatele ei era intre~esuta cite 0 cruce mare, ro~ie.
Va puteti imagina ce am simtit cind, deodata, mtr-un or~ modem, la prinz, la 0 ora de virf, am vazut venind spre mine un
cruciat! M-a frapat mai ales ca nici unul din numero~ii oameni
care treceau pe acolo nu parea sa-i remarce prezenta. Nimeni nu
se intorcea sau nu se uita dupa el; aveam senza~ia ca ar fi fost
total invizibil pentru ceilalti. Ma intrebam ce putea semnifica
aparitia aceasta, ~i iata, parca cineva mi-ar fi raspuns - dar de
fapt nimeni nu-mi spuse nimic: ,.,Da, e 0 apari~ie obi~nuita. Cavalerul trece pe aici intotdeauna intre douasprezece ~i unu ~i face
a~a de foarte mult timp (am avut impresia ca de seco1e) ~i fiecare
~tie asta."
Visul m-a tulburat adine, dar pe vremea aceea nu I-am inteles
deloc. Eram abatut, perplex, dezorientat.
Cavalerul ~i funqionarul vamal erau figuri opuse una alteia.
Funqionarul vamal era fantomatic, asemenea cuiva care "inca nu
174
176
Am discutat eu
mea ~i i-am comunicat temerile mele.
A Incercat sa ma lini~teasdi, fiind de parere ca Freud va admite
eu generozitatc fcluJ meu de a vedea lucrurile, ehiar daea nu l-ar
putea accepta pentm e1 insusi. Eu 1nsa eram convins ea nu va fi
i'n stare de asa eeva, Timp de doua luni il-am fast eapabil sa ma
atin~ d~ candei, ~iind ch!nuit de co~flict~I,: .sa, tr~c sub tae,ere eeeva
ce gmaesc sau sa nsc plerderea pnetemel 1m? In eele dm urma,
mam decis sa seliu - :;;im-a costat, intr-adevar, prietenia Iui
Freud.
Dupa ruptura Cll Freud S-3U indepartat de mine toti prietenii
si cunoscutii mei. Cartea mea a fast declarata drept proasta, eu,
considerat un mistic 5i eu asta, problemei i se puse punct. Doar
Riklin si Maeder au ramas de partea mea. Eu imi prevazusem insa
izolarea 9i nu-mi fikusem Uuzii In legatura eu reaetia pretin~ilor
mei prieteni, Era 0 chestiune 10. care rneditasem temeinic. ~tiam
ca in joc era towl ~i ea trebuia sa persist In eonvingerile mele ~i
sa stau cheza~ie pentru ele, Am realizat ca acel capitol intitulat
,.Sacrificiu!" reFezc!1ta s21crificiul meu. Ajuns 10. aeeasta eoncluzie, m-am putut pune din nou pe seris, de:,;i ~tiam dinainte ca
nimeni nu-nli va Intelcge conceptia.
Privind retrospectiv, pot afinna ea sint singurul eare a dus mai
departe, in spiritullor, ccle doua probleme care I-au interesat pe
Freud eel mal mult: aceea a ,.iesturilor arhaice" ~j aeeea a sexuali(8. eLl nu vild valoarea sexualitatii este 0 eroare larg
raspindlta. Din contra, sexualitatea joad un rol important In psiholagia IDea., 0'1anume Cd. expresie esen~iaIa - ehiar dad. nu unica
- a lntregului ps1hic. Preocuparea mea principala a fast insa sa-i
91.explico dincolo de semnificatia sa personala si de
ceo. a unci
l21tur21spirituala ~i sensul nurninos,
deci sa ex prim ace11ucru de care Freud era fascinat, fad a-I putea
intelege- insa, Scrier~.!e 1Jie Psychologie del' ()bertragung (lDSihosi
Coniui?ctionis cantin ideile mele
pe aceast:?, ten,ii Ca expresie a unui spirit htonian, sexualitatea
este de cea mai ma,e importantlL Caei acel spirit este "ccalalta
fata a Jui Dumnezeu", hitum sumbri3. a imaginii divine. Problemele spiritului htonian m-8.U preocupat de cind am intrat In contact en lumea ideatica a alchirI1iei. De f2i."fJt, ele au fast trezite la
viala in timpul ace!ei disCUtii timpD.rii avute eu Freud, c1nd am
simtit cit era de zguduit de sexualitate, fara a-mi puteo. explica
iDsa aceasta. tulburare nfofundlL
11'i''i
.' j
6
Confruntarea eu ineon~tientul
"Dar in ce mit traiqte omu! astazi 7" "In mitul crqtin, s-ar
putea spune." "Tu traiesti In el?" a rasunat mai departe intrebarea
In mine. "Ca sa fiu sincer, nu I N u este mitu] in care traiesc eu."
"Atunci nu rnai avem nici un mit?" "Nu, e evident dl nu mai
avem nici un mit." "Dar care-i oare mitul tau? JVIitui in care
traie~ti tu ?~'
Deodata dialogul deveni neplacut. Si am incetat sa mal gindesc. Ajunsesem la un impas.
In 1912, In jurul Craciunului, am avut un vis. iVIa giisellil1intr-o
loggia italieneasca superba, cu coloane, podea de marmura ~i 0
balustrada de marmura. ~edeam aeolo pe un scaun in stir renascentist, aurit, iar in rata mea se af1a 0 masa de 0 fmmusete rara.
Era fikuta dintr-o piatrii verde; pardi ar fi fast smarald. ~edeam
~i priveam in departare, pentru C;3, loggia se gasea sus de tot, In
turnul unui castel. Erau ~i copiii mei in jurul mesei.
Dintr-o data, 0 pasare alba coberi in zbor, un mie pescaru~ sau
un porumbel. Se lasa cu gratie pe masa, iar eu Ie-am facut copiilor
un semn sa stea lini~titi, ca sa ilU sperie frumoasa pas are alba.
Indatii, porumbelul se transformfi lntr-o fetiti'[ de vreo opt ani, ell
un par blond-auriu. Pleca in fuga impreuna eu copiii ~i se jucara
in minunatele galerii eu coloane ale casteluluL
Am ramas pe lac, cufundat in gindmi, ref]ectlDd 1a ceea ce
tocmai se IDtlmplase ~i triljsem. Atunci, fetita se intoarse ~i i91
puse eu tandrete braWl pe dupa uDl.arul meu. Bruse dispanl din
nou, iar porumbelul reaparu ~irosti Incet~ell glas omenesc:
mai In prime Ie ore ale noptii ma
transfor1na in om, in tin1p
ce porumbelul biirbatu~ este ocupat eu cei doisprezece mortL" eu
aceasta, i~i lua zboruliDspre ceml a11bastJ-0.,
iar eu rn-am trezit din
somn.
Singurul lucru pe care I-am putnt spune despre vis c~fast ca
el indica 0 activare neobi~nuita 8. incoD~tientuluL Dar nu c-uno&team nici 0 tehnic~ipentru a ajunge pIna la radacinile proceselor
1"
.
C
""
b 1 " ,y
, .
auntnee .. e ro~te ~ve~ a race un ~orum el, ba:D~.tus C~1~QOlS?rezece morp? in legatura cu masa de smanud Iml vem m mlnte
povestea Cll "tabula smaragdina" din legenda alchiTDica a lui Her~
mes Trismegistos. Se pare ca ar fi Elsat In Urnl3. sa 0 masa In care
era gravata in grecqte esenta iD.te1epciunii alchimice. M-am
gindit si la eei doisprezece apostoli, la cele douasprezece Iuni ale
an~lui, .la~sem.nele zodiacale. Da~ t1-~amgasit ~~ici 0 dc::legare :
er.ngmeL In cele (lIn
a trebult sa renunt. PJ.u ffil-(i rL'Ul~',as :::~lta
-:0(\
iO,j
181
(11.
ed. germ.).
183
La
185
Pentru a cuprinde fantasmele care ma agitau "subteran", trebuia, ca sa ITI3.exprinl a~a, sa mB.las sa cad in ele. Nu resimteam
l1umai rezistente impotriva acestui lucru, ei ~i 0 reala teama. Mi-era
fridi sa nu-mi piei'd autocontroluL devenind 0 prada a incon~tientuIui, iar ceea ce lnsemna acest lucru mi-era cil se poate de clar
mie, in calitate de psihiatru. Trebuia totu~i siI cutez sa pun stapinire pe aceste imaginL Dadi n-o facearn, riscam sa puna ele staFinire pe mine. Un motiv important In cadrul acestor reflectii I-a
constituit faptul cii de 10.paeientii mei nu puteam a~tepta nieiodata
ceva ee eu Insumi nu indrazneam sa fae. Pretextul di pacientul
avea ali:ituri de el un ajutor nu reu~ea s~.-mi impuna, sa aibiI erect
asupra mea. -Stiam ca aSiI-zisul ajutor, adica eu, inca nu cuno~tea
materia :;;i domeniuI din proprie experienta, ci ca eu posedam
referitor la (Ie In eel ITlai bun caz ni~te prejudec3_ti teoretice de 0
\'aloare i'ndoielnidL In mai multe faze critice m-3. ajutat enorm
gindul ciL 1a urma
in aceasta imreplindere aventuroasa, in
care ma implicam 'Ii ma lnci'lceam, eu TIU ma hazardam numai
pentru mine personal, ci ~i pentru pacientii mei.
Era in anul ! 913, i'naintea Craciunului, clnd m-am hotaril sa
fac pasul decisiv (12 decembrie). ~edeam 1a masa de lucru ~i
reflectam incii 0 data asupra temerilor me1e, apoi m-am Hisat sa
cad. Am avut efectiv senz3.tia di pamintul ceda sub mine, in sensul
propriu 0.1cuvintului, ~i cii ma prabu~eam lntr-un hau tenebros.
\iu ma putearn elibera de UD sentiment de panid. Dar bruse, ~i
nu 1a fcarte mare adincime, m-am trezit c2,mfi opresc in picioare,
Intr-o masa moale, vlscoasa - spre irnensa mea u~urare, de~i ma
gasearn j)-ltr-o bezn~ aproape totala. Dupa~un tinlp, ochii mei s~au
obi~nuit eu intunericul, care acum semana eu un crepuscul far3.
luminozitate. In fata rnea se afla intrarea Intr-o pe~tera obscura,
iar acolo state a un pitic.
dadea senzat!.a de a fi facut din piele
tabikita, de pardi aT fi fost mumificat. M-am strecurat cu greu pe
linga el, treeind prin intrarea i'ngusta ~i mi-am croit drum pina 10.
celalalt capa.t 211 pe~teTii, mergind prin apa reee ca gheata, care-mi
ajungea pi'Da 10.genunchi. AcoIo, pe 0 stind, se afla un cristal
ro~u, striilucitoL Am luat piatra, am ridicato ~i am descoperit cii
dedesubt era un Spatiu goL La inceput D-am putut distinge nimie,
dar in cele din unna am zarit in adiDcime 0 apa curgatoare. Un
cadavru plutea pe suprafata apei, UD tinar ell paml blond, ranit la
cap. Era urmat de un scarabeu Degm uria~ ~i apoi aparu, venind
din adi'Dcul apei, un soare ro~u, nou-nascut. Orbit de lumina, am
187
II
I
!
I
I
I
]
I,
Ma gaseam impreuna cu un tinax necunoscut, eLl pie1e de cu'Ioare 'illchisa, un salbatic, pe un munte singuratie, stincos. Era
inainte de revarsatul zoriIor, partea de rasarit a cerulni se luminase
deja, iar stelele erau pe cale de a se stinge. Deodata, pe deasupra
muntilor rasuna comullui Siegfried, iar eu ~tiam dl. trehuia sa-l
ucidem. Eram inarmati eu pu~ti si il pindeam pe 0 carare lngusta
dintre stincl,
Siegfried se ivi brusc sus, pe creasta muntelui. in prima raza
a soarelui ce tocmai rasarea. Cobor11I1 mare viteza panta abrupta
~i stineoasa, intr-o trasura filcuta din oseminte. Cind coti dupa un
colt i1 impusearam, iar el se prabusi, atins mortal.
Plin de seirba dar si de remuscarea de a fi distms eeva atlt de
mare si de frumos, am Gat sii fug, lTlinat de teama sa nu se descopere crima. Atunci incepu sa cada a ploaie puternica 9i am ~tiut
ea ea va sterge to ate urmele faptel. SCEipasem de primejdia de a
fi dcscoperit, via\a putea merge rno.i departe, dar ceea ce ramase
fu un sentiInent intolerabil de culpa.
Cind ill-am trezit din somn, m-am tot gindit 1a visul avut, dar
mi-a fost imposibil sa-llnte1eg. Am incercat, a~adar, sa adOffi1 din
nouj Insa 0 voce lnli spunea: 11'-frebuie sz, inlelegi visul, ~i anume
acum, pc lac!" Zbuciumul interior se amplificil pina 1a momentul
cumplit dqd glasul zise: "Dad nu deslu~qti visul, trebuie sa te
~!'mpu~ti!'~In noptiera mea se afla;jrl revolver :incarcat ~i mi se
facu frica. Am Inceput sa cuget din nOli ~i, dintr-o data, sensul
visului mi se dez\;'alui: nEt bine~ dur asta~i problerna care se desfa~oara acum in lUTI1e!'s Siegfried reprezinta ce-ea ce voiau gerr[la,~
nii sa rcalizezc~ adica
irnpuna 'in rnod craie propria vointa.
188
taur. Purta 0 legatura cu patru chei ~i tinea una dintre ele In a~a
fel, de parca ar fi fost gata sa descuie 0 broasca. Avea aripi care
erau ca acelea ale pescaru~ilor, cu culorile lor caracteristice.
Cum nu Intelegeam aceasta imagine onirica, am pictat-o, pentru
a mi-o reprezenta mai bine. Intr-una din zilele In care ma Indeletniceam cu aceasta activitate, am gasit la malul lacului gradinii
mele un pescaru~ mort! Am fost ca lovit de trasnet! Numai extrem
de rar se pot vedea pescaru~i In Imprejurimile Ztirichului. De
aceea am fost atit de impresionat de aceasta Intimplare care, cel
putin In aparenta, era doar un produs al hazardului. Le~ul era Inca
destul de proaspat, n-ayea mai mult de doua, cel mult trei zile ~i
nu se vedeau pe el leziuni externe.
Philemon ~i alte personaje ale imaginatiei mi-au deschis ochii
asupra faptului de 0 importanta decisiva ca exista lucruri In suflet
pe care nu eu Ie fac, ci care se fac ele singure ~i au viata lor
proprie. Philemon reprezenta 0 forta care nu eram eu. In imaginatia mea, purtam cu el discutii, iar el rostea lucruri pe care eu
nu Ie gindisem In mod con~tient. Imi diideam !impede seama ca
el era cel ce vorbea ~i nu eu. EIImi explidi faptul ca ma purtam
cu gindurile de parca le-a~ fi produs eu Insumi, In vreme ce ele,
dupa parerea lui, ar avea viata proprie, aidoma animalelor din
padure ori oamenilor dintr-o Incapere, sau ca pasarile din viizduh:
"Nici daca vezi oameni Intr-o camera, nu ti-ar veni sa afirmi ca
i-ai facut tu sau ca e~ti responsabil pentru ei", ma Invata el. In
acest mod ma facu treptat sa Inteleg obiectivitatea psihica, "realitatea sufletului".
Datorita dialogurilor cu Philemon mi se clarifica diferenta
dintre mine ~i obiectul gindurilor me1e. ~i el se confruntase-cu
mine, ca sa zic ~a, Intr-o maniera obiectiva ~i am inreles ca exista
ceva In mine care poate rosti lucruri pe care eu nu Ie ~tiu ~i nu Ie
gindesc sau intenrionez ~i care, eventual, sint chiar orientate
Impotriva mea.
Din punct de vedere psihologic, Philemon reprezenta ointelegere superioara. Era pentru mine 0 figura p!ina de mister. Uneori
aproape ca mi se parea a fi real fizic. Ma plimbam cu el prin
gradina Incoace ~i Incolo ~i el era pentru mine ceea ce indienii
numesc guru.
De fiecare data cind se contura 0 noua personificare, 0 resimteam aproape ca pe 0 infringere personala. Caci ea msernna: "Nici
asta n-ai ~tiut-o pma acum!" ~i ma cuprindea teama ca ~irul unor
astfel de personaje ar putea fi nesfir~it ~i m-a~ putea [ataci in
191
193
In german a, die Seele, "sufletul", este reminin, la rel ca in latina (n. t.).
194
fantasfnelc
inconstientului
ca fiind arta,
rnanifesta.rile
inCOIl$tientului
91 ia atitudine
In fata
lOr.
Dar anima an~ si U:l aspect pozitiv Ea este cea care mij10ceste
:cnstientului
imaginile incon~tientului, ~i asta e ceea ce ma
lnteresa rnai nlulL
de d~cenii ill-an1 adresat anin1ei de
:-iecare data cind sirnteaEl C2:. afectivitatea mea era perturbata ~i
. d
" ..
'
f""
~ram c-u?r~ns e nellnIst~. LL\I~JnCl,ce-:Tase pre 19ura in Inc.on?~lent.
!fl astfel de momente, mtrebam amma: "Acum ce mal al! Ce
';ezi? ;~Svrea sa ~tiu!'; Dupa clteva rezisterite, ea producea In
mod regulat imaginea pe care 0 vedea. De Indata ce desluseam
imaginea, agitatia sau senzatia de apasare dispareau. Intreaga
energie a emotiilo"r rnele se transfonna in,interes 9i curiozitate fata
=Iecontinutul ei. LA,poi vorbearn en anirna despre 1magini; caci treouia sa l~~Inteleg elt se putea de bine, la fel ca ~i pe un "vis.
i\sttizi nu mai sirri! l~e\/oia sa port discutii en aniIna, liltrucit
nu mai ani astfel de errlotii. D~i.rclaca le-a~ avea, a~ proceda In
:1celasi rnod. i\stazL ide-He lrni de\.'in nemijlocit con~tiente, deoarece
195
h:
:~~~~~~;~~~r;~~;~~~~~7~e:~;~Vi~~~:~~2~~
];~l~'~;~~~~~;;~~t~t
autoreprezentarea
proceselor psihice de cenlrare pe sine, prodUCtTea un.ui nOl.i
pune! central al personalitatii.
.,il..1 fi reprezentata
sirn.Dolic l::-i~tl cen:'; patrat
sau aranjamente obtinute din nUIT!.arul patru ~irnultipl1i sai, Jur~g D.E descoper2.
mandala nUTIlai in sinul culturilor orientale, ci ~i lil cr'~9tinisrrYJi EVtllui l\ilediu
timpuriuo
In viziunea
mintala ~i dezorientare
sa, mandala
apare
in cadrul visului,
semicon~tient,
sau in imagini eidetice, Ea reprezint2. In aceSI sens un rl10del
al ordinii, rnarcat eu 0 cruce sau un cere c!ivi:zat in patn.l~ supr8.pus peste
haosul psihic~ astfel incit elementele haDtice sint rIlerl'~in.utel:r:pI"eU'na iI:
cadrul cercului protector. Sub aspectul de )"8.ntra, Jung cOEsidedi mandala C2.
instnlment ce poa.te favoriza introducerea l..Juei ordin). in existt':?J,ts, H (Dicfional'
enciclopedic de psihiatrie, op, ('iL) ~v.$i in Glasar terrl1enul Nlondalc (n. t.
3 Cf. oApendicele, "Completare
la Cartee rosie'" pp. 380-381 (n. cd. genn.
196
in care
197
198
199
200
terenul
cees. coe
altfe!, ar fi dimas In stcdiul unei
suflesubiecti'/e ne~/iabile. A~tunci m-anl pus In
tuluL L-am iubit
i-am
dar a fast boga~ia mea cea Dlai mare.
eLl ffi-am dedicat lui - ca D.1-am ~)vlndut" lui - a fast unica posibilitate de a-rni duce existenta eel 0 totalitate relativa si de a 0
Astazi
Cd nu ill-am
FreudH,
201
p. 165
(lI. t.).
c~i n-as rnai putea participc~ activ In cadrul lumii intelectului. Iar
des pre ceea ee ma preocupa Intr-adeviIr Diei n-a~ fi putut vorbi.
rvlaterialul seas la lUlnina
din incoll~.tient 11'13-li1sase Iiteralmente
fara grai. Pe atunci nu puteam
s~i-i dau 0
cariera universitara care-mi statea atunei deschisa, fie urmez imboldurile personalitatii mele interioare, ale "rariunii superioare",
~i due mai departe aceasta sarcini1 stTanie~ experimentul confrun-tarii mele eu incon~tientul. Am abandonat aeei dt se poate de
con~tient cariera rnea acaden1ica, deoarece nu pl~~tearnaparea in
public inainte de a ajunge cu experimentul meu 10. un final." Simteam ca mi se intimpla ceva maret ~i am mizat, am cladit pe eeea
ce suh specie aeternitatis mi se parea a fi mai important. :;ltiam
ca-mi va umple viata ~i eram pregatit pentru ariee cutezanta,
pentru ariee rise, in virtutea acestui teL
Ce eonta, ma rag, daca am fast sau nu profesor? Bineinteles
di ma SUpaia, eram ehiar furios pe destin ~i imi pareo. In multe
privinte diu ca nu ma puteam limita la ceea ce era pe Intelesul
tuturOf. Dar emotiile
La urrna urrnei,
(A.
n.
202
de nelITlpacat intre
I Formare,
Faust
2
l!, actul
204
I V. termenulin
205
~~:~~Si:;:~~~l,
; !::~lli&i~~~~r~l.n~~~~~n~~
~;~O~~l
eraitlv~~~~;1~
ploaie5 cea1a, furn ~i In lurnina slaba a
.'\tralucea in
bataia soareIui. Cre$tea acolo un porn izol;:;:;_t~
0 rna,s;nOl'cL acoperita
de flori ro~ietice. Era de pares. P01TIUl a~ fi stat 1'nlurrdna soarelui
91.ar fi fest, 'in acela~i timp, "lumina e}
roei co-
mentau vremea mizerabiLi ~i era clar ca [;u \/edeau pornul. "] Ofbeau despre un alt elvetian care locuia in L,i.''/erpool si se Inirau
ca se stabilise tocmai aici. Eu eram e-'-'IUziasrna: de
pOil1uluj intl,orit ~i a insulei scaJdate In soare si ITl--arn
eu ~e ce'"; apoi ITI-am trezit.
In legatura cu un deo~2liu din vis trebuie sa adaug acum 0
observatie: diferitele cartiere ale ora~ului erau, la {j'nduI lor, 0[ganizate radial 111jurul unni punet central. l-\cesta alc3.tuia 0 piata
deschisa~ luminata de un felinar rnare, rep]~e:lt:D
astfel
locuia In
o imitatie Ina! mica a insulei. ~tiarn ca ce13Jalt
apropierea unui asernenea centn.J seC;}nd.2x.
1 Despre Richard '\Vilhelm, c:L j--\pendicele~ p. 375 s. urril. Vi. ed germ.),
2 V. terr:.'1enul in Glasar (il. t.).
206
&ceea nu
dat insa peste acest taren! de lava, 5i patima care ardea in focul
sau mi-a remodeJat 5i orinduit viata. Aceasta a fost materia
-"si,.L ODera mea este 0 stradanie mai mull
PrimordiaEi care s-a inrous~
sau mai putin reu';3iLilde a include aceasta materie arzinda in
concepti a despre Iurne a timpului meu. Primele imaginatE 5i vise
au fost ca bazaltullichid-fierbinte,
din ele s-a cristalizat piatra pe
care
puttl~s-o -prelucrez.
arYl ,
Act de fs,oa;-e
i.;.
207
7I
r-'- nasterea
r-~;p=.~nrp
'-" C>
.LI
'><'
onerel
.i.
() data ell debutul eelei d,:>a doua jumatati a vietii mele incepuse
"~cnJrunt2,Teaeu incol1stientul. Munca mea in acest domeniu se
mult timp :;;1abia dupa douazeci de ani am fost in masura
sa InteIeg Intrucltva conllDuturile in1uginal,iilor meie.
Mal intii a Lfebuit si:t-mi aduc dovada prefigurarii 1storice a
tri1irilor
acLca sa raspund 1a intrebarea: "Unde se ga,esc premlsele "nele in istorie?" Daca. nu as fi reusit sa pro due 0
?semenea
nu as fi putm fumiza niciodata 0 confirmare a
ideilor fLeek. Experiel"l~a decisiva in acest sens a reprezentat-o inIllnirea ell alchlmia, cael 3.01aacolo am gas it bazele istorice care-mi
lipsisera plna atunci.
an2Jitica] f3.ce fundamental parte din :;;tiintele nadar este supusa premiselor personale ale observatorului mult
;-,laimult declt oTice 211t<1
De aceea ea este tributara in mare
'T,sura
istcrico-documentare,
pentru a elimina din
udlec;at.B. illaC8.r e-ro1"11e cele ITlai grosolane.
1.91 8 ~.i t S>26 n studiasern
in n1.od serios pe gnostici,
deoarece S1ei Si;3cOl1frUrHasera cu lUTI1ea primordiala a incoll9tientului. Se ()cupasers. de continuturile ~i imaginile sale, care erau
vizibil contaminate ek, 1umea pulsiunilor. Este insa dificil de spus
in ce mod 'llTteleflea~~. ei ircla1Tlile. c2:.cine lipsesc In mare parte
I
209
ii
210
211
212
enciclopedic de psihiatrie,
2
op. Git.) -
(n. t.).
213
Mi-a trebuit Inuit timp pe.ntru a gasi firul in labirintullneandrelor gi'ndirii a.1chiri1ice~ caci n:.; exista nici 0 Ariadne care sa mi-l
ff pus In mina. A_.TOobseTvat ca in Rusarizuli se repeL~~,freevent
UJlllln
vas, lapis"
prinla
JJloteria,
de exemplu"oh'c
et
timpuluL
Si aIn
a incon~tientului,
tatea comparatiei
la
mea
Ii cUideau substantli.
Prin preocuparile
C8~ fara
~iIn
orice
214
zwischen
(Relatiile
germ.).
3 Carl Spitteler (1845-1924),
216
i s-[t decem.ll
it:
1 Articolele se ami in Ges. Werke X, 1974, ~i Ges. Werke XVI, editia a II-a,
1976 (n. ed. germ.).
2 Articoleie
acestui volum sint reunite in Ges. Werke Vlll, 1967 (n. ed.
germ.).
217
In Reiariile dintre
ell
.,)i
incoJu;tient
constatasern
nun-lai ca rna
~~~~e~e~
~~'~Jl::~~:n~~re~:~~
i;'s~:~~
i~t(~:7
~~l~;~~r~~
~~u
~:~~~~r~
mele mil fikuse sa intuiesc Cd ineonstientul se transforma sau ci'.
suscita transfonnari. l~bia clnd am facut cunostinta eLl al~hirnia~
m-am Eimurit d. ineonstientul este un pr0ces Si ci'i rebtia eului
eu eontinuturi!e ineonstientului dec!anseaz3 a veritabilil transformare sau dezvoltare a psihi'Cului. "In cazurile indi"v'iduale~procesul
se poate eiti din vise Si fantasme. In lumea eolectiv3., el isi g~,seste
expresia mai ales in diferitele sisteme religioase Si 111 trans formarea simbolurilor loT. hiD studiul proceselor individuale Si
coleetive de transfonnare Si prin iDtelegerea simbolisticii alchimiee, am ajuns la notiunea centraIa a. psihologiei mele, procesltl
illdividuatiei (lndiv iduatiol1sproze fl).
Un aspect esential alluerarilor mele este Cd ele abordeaza inca
de timpuriu probleme privind concepti a des pre lume Si trateaza
confruntarea psihologiei ell problema religioasa. Insa abia in
Psychologie wid Religion (Psihologie ;;i reIigie), 1940, Si apoi 'in
Paracelsica, 1942, m-am exprimat pe brg 'in legatura ell aceste
probleme. Mai cu seama al doilea capitol din carte, "Paracelsus
ca fenomen spiritual;;, este semnificativ In aceasta privinta. Scrierile lui Paracelsus cantin 0 gramada de idei originale5 incluzlnd
fonnu]an clare ale problemelor puse de al\:bim;sti, ce-i drept Intr-o
fOD112i tlfzie $i baroca. Studierea lui Par3.celsus a fast cea care ill-a
determinat in cele din unna s~iprezint esen;3. aichirr1ieL ~i anume
'in relatia ei eu re]igia ~i eu psihologia -- sau s-ar putea spune ~i:
aJchimia in aspectul ei de filozofie
E ceea ee am fa.cut
In Psychologie und Alchernie (Psihologie ,c;i alchimie), in 1944. Am
ajuns astfel In sfirsit pe terenul care alcatuise fundamentul propriilor mele experiente Intre anii 1913 -1917; c~iciprocesul prin care
trecusem atunci corespundea procesului de metamorfoza alchimica despre care este vorba 111Psihologie ;;i (ilchitnie.
Bineint-eles ca In mintea mea se isca tot Inereu intrebarea ce
raport exista intre simbolistica incon~tientului ~i religia cre~tina
sau aite religii. Nu Dumai ca Ias 0 poarta deschisa mesajului crestin,
ci consider ca el j'~j are loeu1 In centrul omnlui occidental. E
adevarat ca are nevoie de 0 perspectiv3_ DOUa, pentru a corespunde
modificarilor seculare ale spiritului timpuIui; a]tfel se afla pe
undeva pe l1nga timp, iar totalitatea omului pe undeva pe. linga
el. Este ceea ce m-am straduit sa infati~ez in scrierile mele. Am
218
dat 0 telTiJ'ei:.are
Trinitiitii l, Co. Si textului
liturghiei; pC ace=~la l~'aIn cOfnparat in plus cu textullui Z,osimos
din
un alchirnist $1gnostic din secolul al III-lea.2
carea rnea de confruntare a psihologiei analitice cu conceptiile
cre~tine ill-a condu~ In cele din Ul1Tla la problen1a Iui Cristos ca
figura psihologidL Ind'! In Psilwlogie;;i alchimie (1944), putusem
demonstra cii.reprezentarecr centraHi a alchimiei, piatra (lapis), este
Q Figura pJ.ralela ell cea a lui Cristos.
In anul 1939 am
un seminar des pre E.yercitia Spiritualia
ale lui Ignatiu de
. Concomitent~ ma Indeletniceam '~i ell
studiile. pentru Psihologie si alchinlie. Intr-o noapte ill-am trezit ~i
L-an1 z3xit la picioa[e~e patu]ui, sc8.ldat In lumina~ pe Cristos
ra.stignit pe cruce. Nu
chiar in maxinle naturalS., era Insa~
foarte clar ~i arn 'V3,Zut ca trupul Sau era alc2Juit din aur verzuL
Era un SlY~ctUC!D]
dor care rna sperie . .l';'stfel de viziuni
nu sin! de. obicei ceva neobisnuit pentru nl.ine, caei vad deseori
imagini plastice hipnagogice+,
Pe atunci ref1ect'lsem mult ]a Anima Christi, 0 meditatie din
Exercitio. Viziunea pare.a sa-rni sugereze ca I'n timpul reflectiilor
mele ofl11sesern ceva, si anUIl1e analogia lui Cristos cu aUrUl1i non
vulgi
care flU e eel comun) Si en viriditas (verdele) al
alchimi~Li1or.~ Cind am fnteles ca imaginea indica spre aceste
simbolm1 aJchirnlce
c/: era vorba de fapt despre 0 viziune
alchimicii. a lui
reconfortat
A,,-urul \-'erde este c~;}Jitate,a vi.e pe care alchiTf1i$tii n-o vedeau
In 1942, In Cf'S. Werke Xl, editia a II-a, 1973 (ii. ed. germ.).
2 Des ~.vandll{ngssynzbo!
1.ui Isus",
fn liturghie),
confirrnat
ordinul iezui\ilor.
J, Imagini care ap8.r 'm faza premergatoare
data cu instal area lUl (n. t.),
5 Alchirni:5tii eej ffiai scri0~i realizau
ca telul muncii lor nu era transmutatia metalelor cornune in aUf, ci produce-rea unui aururn non vulgi~ deci
a UDU: aUf care nu e eel cornun sau aUrIun philosophicwn~ deci aur filozofic.
eu aIte cuvinte, pe ei ii interesau va]orile spirituale si problema transforrnarii
psihice (A. 1.).
219
221
222
caz in zarva muzicii de fanfara: laboratorul cu pe~ti ~i pavilioanele suspendate pentru spirite. Ambele erau sala~e 'impresionante, In care domnea un calm misterios. A veam senzatia ca aici
saJa~luia noaptea, in timp ce holul reprezenta lumea zilei ~i caracterul sau lumesc plin de superficialitate.
Cele mai importante imagini ale visului erau "Incaperea de
primire a spiritelor" ~i laboratorul cu pe~ti. Prima exprima intr-un
mod cam grotesc problema lui coniuncrio sau a transferului; iar
iaboratorul indica preocuparea mea cu problema lui Cristos, care
este EI Insu~i pe~tele (ichthys). Ambele continuturi ma tinura sub
tensiune mai mult de un deceniu.
Este ciudat ca indeletnicirea cu pe~tele e atribuita in vis tatalui
meu. EI este oarecum cel care poarta de grija sufletelor cre~tine,
caci acestea slnt dupa stravechile conceptii pe~ti, care sint prin~i
In pIasa lui Petru. La fel de ciudat este faptul di mama mea apare
ca pazitoare a sufletelor raposate. Astfel, In vis, ambii mei parinti
sint inc3.rcati cu problema ingrijirii sufletelor, cura animarum, care
de fapt este sarcina mea. Ceva ramasese neimplinit ~i de aceea
imi aparea ca aflindu-se Inca la parinti; a~adar, era inca latent In
incon~tient ~i, prin aceasta, rezervat viitorului. Caci inca nu ma
confruntasem cu problema principala a alchimiei "filozofice",
coniunctio, ~i nu raspunsesem deci la acea intrebare pe care mi-o
punea sufletul omului cre~tin; inca nu era incheiata nici munca
depusa in vederea studierii legendei Graalului, din care sotia mea
I~i facus'e misiunea vietii.1 Imi amintesc de cite ori mi-au venit
in minte Queste du St. Graal (Ciiutarea Sf Graal) ~i regele pescar,
pe dnd lucram la Aion la simbolul pe~telui (ichthys). Daca nu m-ar
fi impiedicat consideraria fatii de munca sotiei mele, ar fi trebuit
sa includ legenda Graalului in cercetarile mele asupra alchimiei.
Cind imi amintesc de tatal meu imi revine in memorie un om
suferind, care se chinuia de pe urma ranii lui Amfortas, un "rege
pescar", a carui rana nu voia sa se vindece - suferinta cre~tina,
pentru care alchimi~tii cautau leacul (panaceul). Asemenea unui
Parsifal naiv, eu am fost martorul acestei boli in anii tineretii mele
I Dupa moartea sotiei mele In 1955, dr Marie-Louise von Franz a continuat acest studiu ~i I-a dus la bun sfir~it In 1958. Cf. Emma lung ~i
Marie-Louise .on Franz, Die Graalslegende in psyehologischer Sieht (Legenda
Graalului In perspectivii psihologicii), Studii din lnstitutul C. G. lung, vol. XII,
ZUrich, 1960 Cc. G, J,),
223
~i, ca ~i el, n-am putut rosti 0 yorba. Am avut daar ni~te vagi
bi:inuieli.
Tata nu s-a ocupat In realitate niciodata de simbolistica teriomorfa] a lui Cristos, in schimb, trecuse literalmente plna la moarte
prin suferinta aratata ~i anuntata de Cristos, fara a fi fost con~tient
de consecimele acestei imitatio Christi. I~i considera chinul ca
fiind 0 problema personala, in legatura cu care te duci la medic
ea sa ceri un sfat, ~i nu ca fiind suferinta omului crqtin in genere.
Cuvintele din Ga!ateni 2, 20: !ii nu eu mai traiesc, ci Christos
trdiqte zntru mine, nu i-au fost clare In adevarata lor greutate ~i
semnificatie, caci In materie religioasa avea oroare de orice gindire. Voia sa se multumeasca eu credinta, ~ar eredinta nu i-a fost
credincioasii. De multe ori sacrificium intellectus se rasplate~te ~a.
Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora Ie esre dar ... !ii sunt
fameni care s'au facut fameni pe sine, penrru zmpardria cerurilor.
Cine poare sa znreleaga. znreleaga (Matei 19, 11-12). 0 acceptare
oarbi:i nu duce niciclnd la solutie, ci in cel mai bun caz la 0 stagnare - ~i problema trece astfel In sarcina generatiei urmatoare.
Detinerea unor atribute teriomorfe indica faptul ca zeii nu ajung
numai in regiuni supraomene~ti, ci ~i In zonele "subomene~ti" ale
vietii. Animalele reprezinta lntr-o oarecare masura umbra zeilor,
pe care natura 0 alatura imaginii lor luminoase. Pisciculi Chrisrianorum arata ca aceia care-L urmeaza pe Cristos slnt ei In~i~i
pe~ti. Sint suflete de 0 natura incon~tienta, care au nevoie de cura
animarum. Laboratorul eu pe~ti este deei un sinonim a1 giijii ecleziastice pentru suflete. Dupa cum cel ce rane~te se rane~te singur,
tot a~a ~i cel ce vindeca se vindeca singur. In mod semnificativ,
In vis activitatea decisiva e praeticata de la mort la mort, ~i anume
in lumea de dincolo de con~tiinta, adica in incon~tient.
Intr-adevar, pe atunci inca nu-mi devenise nieideeum con~tient
un aspect esential al sareinii mele ~i de aceea nici n-a~ fi fost
capabil sa interpretez visul in mod satisfacator. Ii puteam doar
intui sensul; mai aveam Insa de depa~it cele mai mari rezistente
Hiuntrice pina sa pot a~teme pe hirtie Rdspuns lui fov.
Radacina intema a acestei scrieri se afla Jnca in Aion. Acolo
ma confruntasem cu psihologia crqtinismului,
iar lov este intr-o
vazut 0 casa in stilul seeolului 0.1XVIII-lea. Pareo. foarte spatioasa, ell citeva constructii anexe mari. Initial, fusese un han intr-o
localitate balneara; am aflat ~i ca de-a 1ungul timpului se oprisera
acolo multe personaje inalte, oameni renumiti ~i printi. Se mai
zicea ~i ca unii dintre ei ar fi murit, iar sarcofagele lor s-ar gasi
in cripta care apartinea casei. Tatal meu supraveghea totul in
calitate de custode.
Dar tata nu era numai custode, dupa cum am observat curind,
ci, in contrast total cu ceea ce fusese in timpul vietii, era un mare
savant fara funqie publica. L-am intilnit in camera so. de lucru
~i acolo se aflau, in mod ciudat, ~i dr Y. - carn de-o virsta cu
mine - ~i fiul sau, amindoi psihiatri. Apoi, nu ~tiu cum - pusesem eu 0 intrebare sau tata voise sa explice ceva din proprie
initiativa? -, in arice caz, tatal meu lua 0 Biblie mare dintr-un
raft, un volum in-folio gros, asemanator Bibliei Merian care se
gase~te in biblioteca mea. Biblia pe care 0 tinea tata era legata in
piele lueioasa de pe~te. 0 deschise 10.Veehiul Testament - banuiam ca era Pentateuhul - ~i incepu sa interpreteze un anumit
facu atlt de rapid ~i de savant, incit 11-o.mfast in stare
pasaj.
sa-l urmaresc. Am remareat doar di ceeo. ee spunea dovedea 0
imensitate de cuno~tinte de tot feluL a caror importanta 0 intuiam
intrucitva, dar n-o puteam niei aprecia exact, nici cuprinde cu
mintea. Am vazut ca dr Y. nu intelegea absolut nimic ~i ca fiul
sau ineepuse sa rida. Amindoi gindeau ca tatiil meu s-ar afla
intr-un fel de stare de agitatie seniEl ~i ca s-ar fi lasat prada unui
torent de vorbe fara noima. Mie mi-era insa perfect clar ca nu era
yorba despre 0 agitatie bolnavicioasa ~i in Grice caz nu despre 0
peroratie fara sens, ci despre un argument aUt de inteligent ~i de
savant, incit prostia noastra efectiv nu era capabila sa-l urmareasca ~i des pre ceva foarte important care-l fascina. De aceea vorbea
cu 0 asemenea intensitate, invadat de idei pline de profunzime.
Ma necajeam la gindul cit era de pacat ca trebuia sa vorbeasca in
fata a trei natarai co. noi.
eei doi psihiatri reprezinta un punct de vedere medical !imitat,
care imi este bineinteles ~i mie propriu, in calitate (~ r~edic. Ei
intruchipeaza umbra mea, ca sa zic a~a, in prima ~i a doua editie,
co. tata ~i fiu.
Apoi, scena s-a transformat: Tata ~i ell mine eram in fata casei,
iar vizavi se gasea un fel de hambar unde fusesera pare-se ingramadite provizii de lemne. Se auzea multa galagie, ca ~i cum
bucati mari de lemn ar fi fast aruncate in jos ~i in to ate direqiile.
226
Aveam impresia ca acolo ar lucra cel putin doi muncitori, dar tat~H
meu ma lamuri ca bintuiau fantome. Erau deci un fel de Poltergeister, de spirite zgamotaase.
Apai am intrat in casa ~i am remarcat ce ziduri groase avea.
Am urcat pe 0 scad ingusta pina la etajul intii. Acolo ni se oferi
o priveli~te ciudata: 0 saia care era reproducerea fidela a lui
diwan-i-kaas (salade consiliu) 0.1 sultanului Akbar din Fatehpur-Sikri. Era 0 incapere inalta ~i rotunda cu 0 galerie de-a lungul
perete]ui, de unde patm poduri duceau spre centm] in forma de
bazin. Bazinul se sprijinea pe 0 calaana uria~a ~i alcatuia jetu]
rotund al sultanului. De aeola Ii se adresa consilierilor ~i filozofilor sai, care ~edeau 1n galerie, de-a lungul peretilor. Totul era
a mandala gigantica. Ea corespundea exact acelui diwan-i-kaas,
pe care-l vazusem in India.
In vis am observat deodata ca, din centm, 0 scara abrupta ducea
spre partea de sus a perete]ui - asta nu mai corespundea realitatii.
Sus se aHa 0 u~a midi ~i tata spuse: "Acum te voi conduce in fata
prezentei celei mai inalte!" Parca mi-ar fi spus : "highest presence".
Apoi a ingenuncheat ~i a atins solul cu fmntea, iar eu I-am imitat,
ingenunchind, de asemenea, cu mare emotie. Dar dintr-un motiv
oarecare n-am putut duce fruntea chiar pina jos la sol. Ramase
poate 0 distanta de un milimetru intre frunte ~i pamint. Dar
facusem ~i eu gestul impreuna cu tatal meu ~i brusc am ~tiut,
poate datorita tatei, ca in spatele u~ii, sus, intr-o incapere izolata,
locuia Uric, generalul regelui David. David il tractase pe Urie in
mod ru~inos de dragul sotiei acestuia, Bat~eba; Ie poruncisc soldatilor sai sa-l paraseasca, lasindu-l fata in fata cu du~manul.
Trebuie sa adaug citeva remarci explicative in legatura Cll
acest vis. Scena initials. arata ce repercusiuni avea sarcina mie
pe-atunci inca incon~tienta, pe care, ca sa zic ~a, 0 Hisasem in
seama tata]ui meu, adidi a incon~tientului corespunzator. EI este
preocupat in mod evident de Biblie - Facerea? - ~i se straduie~te
sa ne transmita punctul Iui de vedere. Pielea de pe~te califica
Biblia drept un continut incon~tient, caci pqtii sint muti ~i incon~tienti. Tatal meu nu izbute~te sa se fadi inteles, pub lieu I este
partial incapabil, partial de 0 pros tie rautikioasa.
Dupa acest e~ec, trecem strada, ajungind pe "partea cealalta",
unde se pare ca sint acei Poltergeister in aqiune. Aceste fenomene
se produc de cele mai multe ori in apropierea tinerilor in prag de
pubertate; ceea ce inseamna ca eu sint inca necopt ~i prea incon~tient. Ambian\a indiana ilustreaza "partea cealalta". In tim227
228
. I
I
(11.
t.).
8
Turnul
231
233
iata traducerea:
235
Acest tip de vis trildeaza, spre deosebire de visele obisnuite, tendinta incon~tientlllui de a conferi celui care viseaza 0 pronuntara
impresie de realitate, care este ~i mai accentuata prin recurema.
Co. surse ale unor astfel de realitati cunoa~tem, pe de 0 parte, senzatille corporale, pe de aha insa, figur,ile :"rhetipal~. " ..
,
In acea noapte, totul era de un rea! atlt de desavlr~lt, sau ce!
putin a~a parea, incit de abia imi gaseam drumul Intre cele doua
reaiitati. Nu intelegeam mai nimic din aceasta chestiune. Ce insemnau acei fii de tarani care faceau muzica ~i treceau intr-un
cortegiu lung? Imi dadeau senzatia ci1 ar fi venit din cmiozitate,
pentru a privi tumu1.
De atunci nu mi s-a mal intimplat niciodata sa tdiesc sau sa
visez ceva asemanator. Dar acea aventura In-a lasat fara grai ~i
nu-mi puteam aminti sa fi auzit vreodata ceva similar. Abia mult
mai tirziu i-am dibuit un sens, dnd am luat cuno~tinta de cronica
din Lucema a Iul Rennward Cysat, d~n secolul al XVII-lea. Se
poate citl acalo urmatoarea poveste: 111tr-ost1na de pe muntele
Pilatus, care are reputatia de a fi vizitata de fantome - chipurlie
Wodan mai bintuie ~i azi acolo ;;;i-~iface mendrele! - Cysat fu
deranjat noaptea, in timpul unei ascensiuni a muntelui Pilatus, de
catre un convol de oameni care treceau de ambele parti ale cabanei, acompaniindu-se eu muzidi ~i dntec, exact cum mi se intimplase ~i mie sa aud din turn.
A doua zi 11intreba pe ciobanul la care lnnoptase ce puteau
sa semnifice oele petrecute. Acesta Ji diidu imediat oexplicalie:
trebuie sa fi fast salig Lidl, $i anume, am1ata luiWodan formata
din sufletele defuncte. Obi~nuiau sa "blntuie" astfel ~i S8. atraga
atentia asupra lor.
Ca explieatie pentru Intimplarea traita de mine se poate spune
ca ar fi fost yorba despre un fenomen de solitudine la care vidn!
~i calmu! din exterior ar fi fast compensate prin imaginea unei
mul~imi de oarnenL Asta ar corespunde halucinatiilor pustnicilor,
care reprezinta tot compensari. Dar oare se $tie din ce fel de realitati se trag astfe! de pove~ti? S-ar putea emite ~i ideea ca a$ fi
fost atit de sensibilizat datorita singuratatii, IncH am perceput
convoiul acelor sdlig Lut care tocmai treceau pe acolo.
Explicatia evenimentului ca 0 compensare psihica nu ill-a
multumit niciodata total; niel a declara d'i.este a haJucinatie TIu-mi
1
(i!.
n.
238
ajungea. Ma simteam obligat sa tin cant ~i de posibi1u1 sau caraeter real. Mai ales dad aveam in vedere di exista 0 relatarc paraleIa datind din seeolul al XVII-lea.
Ar putea fi mai de grab a un fenamen sincronistic. Aceste fenomene arata di intimplari pe care credem ca Ie stim, pentru d.
Ie percepem sau intuim ell un simt interior, au foarte free vent ~i
o corespondenta in realitatea exterioara. Exista insa realmente 0
corespondenta conereta eu evenimentul trait de mine, dici in Evul
Mediu au avut lac astfcl de procesiuni de tineri. Erau eonvoaiele
de Reislaufer (mercenari) care - eel mai adesea primavara - plecau din Elvetia central a catre Locamo, se adunau acolo in "Casa
di Ferro", la Minutia, dupa care iSi continuau marSul inspre
Milano. In Italia, deveneau soldati si luptau in solda straina. Putea
deci sa fi fost imaginea unnia dintre aceste convoaie, care se organizau in mod regular primavara Si iSi luau, ell dutee Si voioSie,
ramas bun de 13 patrie.
Fantezia mea s-a mai preocupat inca mult timp de aeest eveniment onine iesit din comun.
Cind am iDeeput In 1923 sa cODStruim Ia Bollingen, fiica mea
eea mai mare, venita in vizit3., exclama: "Ce, aici construie~ti?
Doar slm cadavre aici!" Am gindit, bineinteles: "Prostii! Niei
yorba de asa ceva!" Dar cind, patm ani mai tirziu, am construit
din nou, am gasit intr-adevar un schelet. Zaeea la 0 adi!1cime de
2,20 m. In cotul drept avea un glonte vechi de pu~di. Cercetind
oasele, se putn constata di leSul fusese aruneat in groapa mtr-o
stare probabil foarte avansata de putrefactie. Era unul dintre nume
raSii soidati francezi, care se inecaserii in 1799 in Linth, dupa care
fusesera adu~i de ape la malul lacului superior. Asta se petrecu
dupa ce austriecii aruncasera in aer podul de la Grynau, care fusese luat cu asalt de francezi. In turn se afla 0 fotografie a mar
mintului deschis, eu scheletul Si data zilei in care fusese gas it
eadavrul, 22 august 1927.
Am organizat atunei pe terenul meu 0 inmomlintare adevarata
pentru soldat 9i am tras trei salve la mormint. "'>,poii-am a~ezat
acolo 0 piatra funerara eu a inseriptie. Fiiea mea simtise prezenta
eadavrului. Darul ei de a presimti este 0 rno~tenire din partea
bunicii mele mateme.1
V. Apendicele, p. 400
(11.
ed. germ.).
239
li
j
j
In iama 1955-1956, am cioplit numele stramo~ilor mei paterni in trei pl3.ci de piatra pe care Ie-am plasat in loggia. Plafonul
I-am pictat cu motive din blazonul meu ~i al sotiei mele, ca :;i din
cele ale ginerilor mei.
Familia lung avea initial un fenix ca animal heraldic, ceea ce
are evident a oarecare legatura cu jllng, JlIgend, Verjiingllng]. Bunicul meu schimbase elementele blazonului, probabil din spirit de
rezistenta, de contradiqie fata de tatal sau. Era un entuziast francmason Si mare maestru al Lojei elvetiene. Acestei imprejurari i
se datoreaza pesemne modificarea specificii pe care 0 aduse el
blazonului. Mentionez acest fapt care in sine este lipsit de importanta, fiindca tine de contextul istoric al gindirii si vietii mele.
Blazonul meu nu mai contine, in urma corecturii aduse de
bunicul meu, pasarea fenix initiala, ci in dreapta sus 0 cruce albastra Si in stinga jos un strugure albastru intr-un cimp auriu, iar intre
ele, intr-o grinda albastra, 0 stea de auf. Aceasta simbolisticii suparatoare este francmasonicii, respectiv rozacruciana. Dupa cum
crucea si roza reprezinta problematica rozacruciana a contrastelor
(per crucem ad rosam), si anume elementul crestin Si eel dionisiac, tot astfel erucea Si strugurele sint simboluri ale spiritului eel est
Si htonian. Simbolul unificator este reprezentat prin steaua de aur,
acel aurum philosophorum2
Rozacrucienii iSi au obirSia in filozofia ermetici'i, respectiv
alchimidi. Unul dintre intemeietorii lor a fost Michael Majer
(1568-1622), un cunoscut alchimist Si contemporan mai tinar al
mai putin cunoscutului, dar mai insernnatului Gerardus Domeus
(sfirsitul secolului al XVI-lea), ale ciirui tratate umplu primul
volum din Theatrum Chemicum, din 1602. Frankfurt, unde au trait
cei doi, pare sa fi fast pe-atunci un centru a! filozofiei alchimiee.
In arice caz, Michael Majer, in calitatea lul de comes palatinus
(conte palatin) si de medic de curte allui Rudolph al II-lea, era
o personalitate cunoscuta si respectata pe plan local. In Mainzul
invecinat traia pe vremea aceea Carl lung (mort in 1654), doctor
in medicina Si in drept, despre care in rest nu se stie nimic, intrucit
arborele genealogic se intrerupe la strastrabunicul meu, nascut la
inceputul secolului al XVIII-lea, Sigismund lung, un civis Moguntinus (cetatean din Mainz) - Si asta din cauza ca arhivele muni1 TInar, tinere\e, intinerire. Pasarea phoenix
- ca sirnbol al reinnoirii
ve~nice (n. t.).
2 Aurul filozofilor,
adica al alchirni~tilor (A. J.).
240
cipale din Mainz cazura prada fJacarilor 10. 0 asediere din timpul
razboiului spaniol de succesiune. Este mai mult decit probabil ca
lui Carl lung, care evident era un om erudit, ii erau cunoscute
scrierile celor doi alchimi~ti, caci farmacologia de atunci statea
ind. sub influenta putemica a lui Paracelsus. Domeus era un paracelsist categoric ~i a campus chiar un comentariu amplu 10. tratatul
lui Paracelsus, De vita longa. Dintre toti alchimi~tii, el a fost cel
care s-a confruntat eel mai mult cu ceea ce se nume~te procesul
inc'lividuatiei. A vind in vedere ca 0 mare parte a muncii mele de
o viata a fost dedicata cercetarii problematicii contrastelor ~i mai
cu seama simbolisticii ei aichimice, aceste evenimente anticipative nu sint lipsite de farmec, motiv pentm care am ~i vrut sa Ie
imparta~esc cititorilor tnel.
Cind am lucrat 10. placa strabunilor, mi-a devenit clara comuniunea ciudata de destin care ma leaga de stramo~i. Am 0 senzatie
foarte putemicii de a ma afJa sub inf1uenta un or lucruri sau probleme lEL<;ate
neterminate ~i fara raspuns de catre parintii ~i bunicii
mei, precum ~i de ditre 5tramo~ii mal indepartati. Pare adesea ca
intr-o f'lmilie ar exista un 50i de karma1 impersonal, care trece de
10. parinti 10. copii. Astfel, am avut dintotdeauna
impresia di ~i eu
a~ avea de raspuns 10. intreb3.ri puse de destin strabunilor mei, dar
10. care deocamdata
nu s-a gasit raspuns sau di ar trebui co. eu sa
desavir~esc sau macar sa continuu lucruri pe care cei dinaintea mea
Ie-au las'lt nerezolv'lte. Este, de altfel, greu de distins daca aceste
intreoari sint mai degrabii de natura personaEi sau generala (colectiva). Mie mi se pare di mai cunnd ultimul este cazu!.
problema colectiva 10. - atlta timp elt nu este recunoscuta co. atare de fiecare datE!.forma uneia personale ~i treze~te atunci in anumite
cazuri impresia ca pe tarimul psihicului personal ceva n-ar fi in
ardine. E drept ca sfera personala este tulburata, dar aceste dereglari nu sint necesarmente primare, ci mai curlnd secundare, co.
urmare a unel modificari neprielnice a climatului social. De aceea,
intr-un astfel de caz, cauza tulburarii nu trebuie cautata in anturajul personal, ci mai curind in situatia coleetiva. Psihoterapia de
pina acum n-a tinut suficient cant de aceasta circumstanta.
Cum ar face oricine care este capabil de ceva introspectie, am
considerat mai intii co.de la sine inteles ca sciziunea personalitatii
mele este problema ~i raspunderea mea personala. Faust rostise,
241
242
!, "In
titoare, Mefisto. In ciuda naturii lui negativiste, Mefisto reprezintit in opozitie cu savantul arid, care trece foarte aproape pe llnga
sinucidere, spiritul vital propriu-zis. Contradiqiile mele launtrice
apareau aiei sub forma dramatizata. Goethe daduse intrucitva 0
schita de baza ~i 0 schema a propriilor mele conflicte ~i solutii.
Dihotomia Faust-Mefisto
se contopi pentru mine intr-un singur
om, ~i acela eram eu. CLJalte cuvinte, eram atins ~i ma simteam
recunoscut ~i, intruclt acesta era destinul meu, to ate peripetiile
dramei ma afeetau personal; trebuia, cu pasiune, ici sa confirm,
cola sa combat. Niei 0 solutie nu-mi putea fi indiferenta. Mai
tirziu am pomit in opera mea in mod con~tient de la ceea ce Faust
Eisase deoparte: respectarea drepturilor eteme ale omului, recuno~terea vechiului ~i continuitatea culturii ~i a istoriei spirituale.1
Atit sufletul cit ~i trupul nostru sint compuse din elemente care
toate au fost prezente deja in ~irul stdmo~ilor no~tri. "Noul" din
sufletul individual este 0 recombinare variata la infinit a unor parti
componente extrem de vechi, de aceea trupul ~i sufletul au un
caracter eminamente istoric si nu-si gasesc un loc adecvat in ceea
ce este nou, in abia atunci alcatuitul; cu alte cuvinte, tdsaturile
ancestrale se regasesc acolo doar partial. Sin tern departe de a 0
fi lichidat cu Evul Mediu, cu Antiehitatea ~i primitivitatea, a~a
cum pretinde psihicul nostru. Cind colo, ne-am prabu~it intr-o
cataracta a progresului, care ne impinge cu 0 violenta cu atlt mai
salbatidi inainte inspre viitor, cu cit ne smulge mai tare din
radacinile noastre. Dar, odata vechiul stdpuns, el este de obicei
distrus, iar mi~carea inspre inainte nu mai poate fi oprita. Tocmai
pierderea acestei legaturi cu trecutul, lipsa radacinilor sint cele
care produc un asemenea "disconfort in civilizatie" ~i 0 astfel de
graba, incit tdim mai mult in viitor ~i intr-o promisiune himerica
a unei epoci de aUf, decit in prezentul pina la care fundalul nostru
evolutionist nici macar n-a ajuns inca. Ne napustim neinfrinat in
nou, minati de un sentiment crescind de insuficienta, de insatisfactie ~i fdmintare. Nu mai tdim din ceea ce avem, ci din promisiuni, nu mai traim in lumina zilei prezente, ci in intunericul
viitorului, unde a~teptam ivirea adevaratului rasarit de soare. Nu
vrem sa admitem di tot ce este mai bun este rascumparat prin ceea
1 Atitudinea lui Jung rciese dintr-o inscrip(ie pe care 0 scrisese inWal
peste intrarea casei sale din Bollingen: Philemonis Sacrum - Fausti Pamitentia (sanctuamllui Philemon - peniten(a lui Faust). Ond locul fu zidit, scrise
cuvintele acestea deasupra intrarii celui de-al doilea turn (A. J.).
243
244
(11.
t.).
9
CaHitorii
Africa de nord
La inceputul anului 1920, un prieten ma instiinta ca avea de Iacut
o calatorie de afaceri in Tunisia Si ma intrebii daca nu doream sa-l
insotesc. Am acceptat imediat. Am pomit-o in luna martie, mai
intii spre Alger. Tinindu-ne de-a Iungul coastei, am ajuns 10. Tunis
Si de acolo 10. Sousse, unde I-am Iasat pe prietenul meu sa-Si vada
de afaceri.1
Eram deci in sfirsit acolo unde mi-o dorisem adesea sa fiu, Si
anume intr-o tara neeuropeana, unue nu se vorbea nici 0 limba
europeana si nu domneau nici un fel de conceptii crestim\ unde
traia 0 alta rasa si unde 0 aIta traditie istorica si 0 viziune diferita
des pre lume marc au fata multimii. Imi dorisem adesea sa-l vad,
intr-o bun a zi, pe european din exterior - imaginea so.reflectata
intr-un mediu strain in orice privinta. DeSi am deplins adinc faptul
ca nu cunosteam limbo. araba, am putut observa cu atit mai atent
oamenii Si comportamentul lor. Mi se intimpla de multe ori sa
stau ore intregi intr-o cafenea araba si sa ascult diverse discutii
din care nu pricepeam 0 yorba. In acest timp, studiam cu atentie
mimica Si mai ales manifestarile afective ale oamenilor, remarcam
schimbarea subtila a gesturilor lor atunci dnd vorbeau cu un
european Si invatam astfel, intr-o oarecare masura, sa vad cu alti
ochi si sa-l observ pe "omul alb" in afara mediului lui propriu.
Ceea ce percepe europeanul a fi singe rece, calm Si apatie
orientale mi se pafU 0 masca indaratul careia am intuit 0 framintare, chiar surescitare, pe care nu mi Ie puteam explica bine. Pasind
pe pamint maur am avut - in mod straniu - 0 preocupare pe care
n-o intelegeam: tara imi dadea impresia ca mirosea ciudat. Era
un iz de singe, co.Si cum solul ar fi fost imbibat cu singe. Singurul
1
(11.
ed. germ.).
246
,,l
I
J
.1
(n. t,),
251
lndienii pueblo
A vem intotdeauna nevoie de un punct de vedere situat in afara
obiectului, spre a pIasa :;;ia pune in mi~care in mod eficace pirghia
criticii. Asta este valabil In mod special pentm faptele psihoIogice, in care sintem implicati, firqte, intr-un mod mult mai
subiectiv dedt in ariee aIta ~tiinta. Cum am putea deveni eon~tienti, de exempIu, de diferite particularitati nationale, daca n-am
avut niciodata prilejul sa ne privim din exterior propria natiune?
A privi din exterior inseamna a vedea din perspectiva unei alte
natiuni. In acest scap, trebuie sa dobindim a cunoa~tere suficienta
253
diHltar, care se ridica zilnic pe un cer pur. In jurul nostru se grupau casele mai joase, patrate, construite din caramida uscata la
aer (adobe), cu scari caracteristice, care duceau de la sol pina pe
acoperi~ sau de la un acoperi~ la altul spre etajele superioare. (In
vremurile agitate din trecut, intrarea era de obicei prin acoperi~.)
In fata naastra se intindea podi~ul onduJat Taos (circa 2300 m
deasupra nivelului marii) pina la orizont, unde anumite piscuri
conice (vulcani vechi) se ridicau pina la 0 altitudine de 4000 m.
In spatele nostru, un riu !impede curgea de-a lungul caselor, iar
pe celalalt mal se afla un al doilea pueblo cu ale sale case ro~ietice
din adobe, cladite una peste aHa catre centrul a~ezarii, anticipind
10tr-o maniedi ciudata perspectiva unci metro pole amerieane eu
zgirie-norii sai in centru. La aproximativ 0 jumatate de ora in susul
riului se inalta un munte masiv ~i izolat, Muntele, care n-are oume.
Legenda spune ca in zilele clnd Muntele este illvaluit in negura,
bi'irbatii 0 pornesc inspre el ~i dispar acolo pentm a exercita ni~te
rituri misterioase.
Indianul pueblo e extrem de inchis in e!, iar in chestiuni legate
de religia lui devine total inaccesibil. Face special un mister din
practicile lui religioase. Seeretul este pastrat eu atita strictete, indt
am rcnuntat la calea abordarii directe prin Intrebari, fiind 0 metoda
lips ita de orice ~ansa de reu~Wi. Nu simtisem inca niciodata in
trecut 0 astfel de atmosfera de taina, dici religiile popoarelor eivilizate de azi sint accesibile tuturor; sacramentele lor au incetat de
mult sa mai fie un mister. Or, aici aerul era impregnat de un secret
care Ie era cunoscut lor tuturor, dar la care albii n-aveau acces.
Aceasta situatie stranie m-a ajutat sii-mi fac 0 idee des pre ceea
ee putuse fi Eleusis, al earui mister, desi cunoscut unei natiuni
intregi, nu a fost totu~i tradat niciodata. Am Inteles ce simtea un
Pausanias san un Herodot, atunci cind scria: W" a rosti numele
acelui zen nu imi este Ingaduit. " Totu$i acest fel de a fi ilU mi s-a
pamt ca inseamna a face pe misteriosul, ci I-am simtit ca pe un
secret vital, a carlii tradare reprezenta 0 primejdie atit pentm
individul in parte, clt ~i pentm colectivitate. Pastrarea secretului
Ii da indianului pueblo mindrie :;;iforta de rezistenta impotriva
albului care-i atit de putemic. Ea ii confera coeziune ~i unitate ~i
mi se pare 0 certitudine faptul ca indienii pueblo vor dainui atita
timp ca 0 colectivitate individuala elt mistcrele lor nu 'lor fi
detronate sau profanate.
256
Am constatat en uimire cum se transforma expresia fetei indianului dtunci cind vorbe~te des pre reprezentarile lui religioase. In
viat3. obisnuita de zi eu 2i da dovadiJ. de 0 considerabiHi stapinire
de sine si demnitate, merglnd pin3. !a un calm aproape apatic. In
schimb. dad. vorbeste des pre lucruri care tin de misterele lui, II
cuprinde 0 emotie surprinzatoare, pe care n-o poate ascunde un aspect ce a contribl1it mult 10.satisfacerea curiozitatii me1e.
Dupa cum am mai spus, a trebuit sa renun! 10.interogarea directa,
dindu-mi seama ca astfel nu voi ajunge nicaieri. Daca voiam Insa
sa aflu ceva cu adevarat important, faceam unele remarci prin
t3.tonare si observam fata interlocutoru1ui meu spre a depista
eventuc.lele mi~cari afeetive atit de bine eunoseute mie. Daca atingeam esentialul, e drept d.el tacea sau dadea un raspuns evaziv,
dar en taaie semnele unei emotii profunde; adesea, ochii i se umpleau de lacrimi. ConceptiiIe Iui nu sint pentru e1 teorii (care ar
trebui sa fie alcatuite foarte straniu, daca ar fi sa smulga cuiva
lacrimi), C1 fapte de 0 Insemnatate 10.fel de mare ~i impresionanta
co. 'ti realitilti1e e~terioare ~are l~..co~espund ...
In lImp ce stateam CLl vchWia Blano pe aeopens, !ar soarele
se Tidica tot mai sus pe cer, eu 0 lumina orbitoare, indianul zise,
aratind spre soare:
- Nu este eel care urea acolo tata1 nostru? Cum se poate
spnne altfel? Cum poate exista un alt Dumnezeu? Nimic nu poate
fi fara soare.
Agita~ia sa, care deja era perceptibila, se accentua ~i mai mult;
l~i cauta cuvintele ~i exclama ih cele din unTIa:
-. Ce sa faca un GEl singur ill munti? Nici macar nu-~i poate
face foeul Tara eL
L-am l'ntrebat dad, nu credea ca soarele este un glob de foc,
caruia un zeu invizibilii daduse forma. Intrebarea mea niei macar
nu-l mira, darrnite 53.-1irrdispuniL In mod evident, nn reaqiona
absolut nLcnicIn e.l, TIici macaI' nu-mi considera mtrebarea stupid~L
Illasa complet reee. Am avut impresia de a fi ajuns la un perete
peste caxe Il\l se puteE',treee. Singurul r~.spuns pe care I-am prim it
a fast:
- Soarele este Dumnezeu, Oricine poate vedea asta.
De~i nimeni nu se poate sustrage impresiei puterniee pe care
o las9. soarele~ a fast totu~i pentru Inine 0 experienta nOlla ce ill-a
Iniscat aorTIC s2t-i vad pe ace~ti oameni maturi ~i demni cum
cuprindea 0 enD tie pe care 0-0 puteau disimula, atuDci dud vorbeau de-spre scare.
ii
2)/
Alta data stateam 1a riu ;;i priveam in sus spre muntele care
se inaJta cu aproape 2000 m peste podi;;. Tocmai ma gindeam
ca acesta era acoperi~u1 continentului american ~i ca oamenii
locuiau aici in rata soare1ui co. barbatii care, inf;'i~urari in paturi.
stateau pe acoperisuri1e cele mai inalte din
mutl ~i cufundati in ei insi~i, in fata soare1ui. Deodata, 0 voce groasa, vibrind
de 0 emotie profunda, talnica. vorbi din spate in urechea mea
stinga:
- Nu crezi ca tot ce-i viata vine din munte?
Un indian mai in virsta se apropiase de mine pe mocasini ce
nu faceau zgomot ~i imi puse aceasta intrebare despre care nu stiu
privire inspre riul care caboara din
cit de departe batea de fapt.
munte imi arata imaginea exterioad care generase aceasta idee.
Era clar ca aici tot ce-i viata venea din munte, caci unde este apa,
C~lC \iata. Nimic nu putea fi mai evident. Am simtit in aceasta
intrebare a emotie care crestea 10. rostirea cuvintului "munte" si
m-am gindit 10. zvonul despre lituri1e tainice care se celebrau pe
munte. I-am replicat:
- Oricine poate sa yada ca spui adcdxul.
Din pacate, discutia noastra a fast curind intrerupta, as2. ca
n-am reusit sa capat 0 1nte1egere mai adillca a simbo1ist1c1i apei
si a muntelui.
Am observat ca indienii pueblo, nedomici sa vorbeasca despre
ceva ce privea religia lor, discutau in schimb cu multa pHicere ~i
ardoare des pre wlatia lor eu americanii.
- De ce, 1mi spuse Lac de [VIUnIe,nu ne lasa americanii in
pace? De ce VOl' sa ne interzica dansurile? De ce riu vor sa Ie Ingaduie tineri10r no~tri sa paraseasdi ~coala clDd vrem s11-iIuam
in kiwa (laca~ de cult) ea sa-i instruim In religia noastra? Doar
nu facem nimie impotriva americanilor! Dupa 0 tacere mal lunga,
continua: Americanii 'lor sa ne interzica religia. De ce nu ne pot
lasa in pace? Doar nu facem numai pentru noi ceea ce facen1, c1
~i pentru americani. Do., 0 facem pentru lumea Intreaga. Le folose~te tuturor.
Am remarcat din agitatia lui ca, in mod clar, cl Ekea aluzie
1a ceya foarte important din religia lui. De aceea I-am lntrcbat .
- Sinteti de parere ca ceea ce fiJceti in religia dumneavoastra
poate fi de folos lumii intregi?
1mi raspunse eu multa yioiciune:
- Bineinteles. Daca n-am face as a, cear deveni lumea?
~i, cu un gest semnificativ, imi indicii soare]e.
258
puternlca
Kenya
:ji
Uganda
Tout est bien sortan de.::
nlains de ['Auteur
des chose:',;",
ROUSSEAU
american, 1a Mombasa. Am pemit in diUitorie pe un vapor \'/oerman, Impreuna ell multi englezi
care 3.CCeptLlsed1
p2ls2lg(~n
1n
nu
aselnanatoare
a ne-
261
sa vibreze In rnine
Nu banuiam ue-atunci ce coard2~a
nUIT1;}1 ca
la vederea acelui -Vlnator intuf~ec8t ~i solitar.
lunlea
f8Xd.nurn~Lf.
de la I~airobi
264
265
267
Dupa citeva ore bune de urcu~ am ajuns Intr-un lumini~ frumos ~i larg, strabatut de un plrlia~ limpede ~i rece, cu 0 cascada
de vreo trei metri inaltime, al carei bazin I-am ochit imediat ca
sa ne scaldam in el. Locul nostru de tabara era situat la 0 oarecare
distanta, pe 0 panta dulce, uscata, umbrita de acacia. In apropiere
se afla un sat de negri (un kraaf). Era compus din dteva colibe
~i 0 barna, un loc imprejmuit de un gard viu din wait-a-bit-thorn 1.
Cu ~eful tribului m-am putut intelege In suaheli.
EI stabili care sa fie caratoarele noastre de apa: 0 femeie cu
doua fiice in prag de adolescenta, goale, neavlnd pe ele dedt 0
centura de kaurz"2.Erau de culoarea ciocolatei ~i de 0 frumusete
izbitoare, cu 0 silueta supla ~i mi~cari de 0 non~alanta eleganta.
Dimineata imi facea pHicere sa ascult clinchetul u~or al inelelor
lor de fier pe care Ie purtau la picioare, venind In sus dinspre piriu,
~i sa Ie vad aparlnd, curind dupa aceea, din inalta iarba galbena
a savanei, in mers leganat, balansindu-~i amforele de apa pe cap.
Ca podoaba, aveau inele la picioare ~i bratari din cositor pentru
brate ~i git, apoi cercei din cupru sau din lemn, In forma unor mici
bobine, iar buza inferioara era strapunsa de un ac din os sau fier.
Aveau purtari frumoase ~i ne salutau de fiecare data cu un fermecator suns timid.
Conform obiceiului, n-am vorbit niciodata cu 0 femeie indigena, cu 0 singuraexceptie, pe care 0 voi mentiona. Barbatii vorbesc, ca ~i la noi in sud, cu barbatii, iar femeile, cu femeile. Orice
altceva inseamna love-making. Un alb care procedeaza altfel nu
numai ca-~i risca autoritatea, ci este supus ~i pericolului acelui
going black; am observat mai multe cazuri foarte instructive In
acest sens. In repetate nnduri am auzit negri decretlnd despre un
anumit alb: "Este un om rau." Intrebindu- i de ce, raspunsul a
sunat astfel: "Se culca cu femeile noastre."
La elgonii mei, barbatul se ocupa de vitele mari ~i de vinatoare, iar femeia era, ca sa zic a~a, identica cu shamba (plantatie
de banane, cartofi dulci, mei perlat ~i porumb). Avea copii, capre
~i gaini, care locuiau cu totii in aceea~i coliba rotunda. DellLl1itatea
~i naturaletea ei decurgeau din faptul ca este un partener activ in
afaceri. Notiunea de "drepturi egale pentru femei" este rodul unei
epoci In care 0 asemenea asociere ~i-a pierdut sensu!. Societatea
Planta spinoasa numita in engleza "spinul-a~teapta-un-pic" (n. t.).
Kauri (sau kowri) sint scoici micute, care se folosesc ~i ca bani (n. ed.
germ.).
1
268
primitiva este Insa reglata printr-un egoism ~i un altruism incon~tient, iar ambele 0 scot din plin la capat. Aceasta ordine incon~tienta se descompune de indata ce se produce 0 dereglare, care ar
putea ~i ar trebui sa fie compensata numai printr-un act con~tient.
Imi amintesc cu placere de cineva care mi-a fumizat informatii
importante despre relatiile de familie la elgoni: Era un tinar de 0
mare frumusete, pe nume Gibroat, fiul unui ~ef de trib; era amabil
-I?ieu maniere e1egante, iar eu ii cistigasem in mod vizibil increde~ea. E drept ea accepta bueuros tigfu1le pe care i Ie ofere am, dar nu
era avid sa capete cadouri a~a ca altii. Imi istorisea.multe lucruri
interesante ~i, din cind in cind, imi Iacea cite 0 viziili, ca intre gentlemeni. Simtea.l1 ca-~i pusese ceva in minte, ca dorea ceva. Abia dupa
ce ne-am cunoscut mai bine, ~i-a exprimat dorinta total nea~teptata de a-mi face cuno~tinta eu familia lui. Dar eu ~tiam ca el era
necasatorit ~i di parintii lui murisera. Se referea la 0 sora mai in
virsta. Era casatorita, in calitate de a doua sotie, ~i avea patru copii. El i~i dorea foarte mult sa-i fac surorii lui 0 vizita, ca sa-i dau
ocazia sa ma cunoasca. Evident, ea ii tinea loc de mama, ~i am
acceptat pentru ea in acest mod, ca sa-i zicem a~a, social, speram
sa capat 0 privire de ansamblu asupra vietii de familie.
Madame etait chez elie ... ; ie~i din coliba cind sosiram ~i ma
saluta in chipul cel mai natural po.sibil. Era 0 femeie draguta, de
virsta fQijlocie, adica de vreo treizeci de ani; in afara de centura
obligatorie de kauri purta inele la brate ~i la picioare, in lobul
excesiv de intins al urechii - ceva podoabe din cupru, iar pieptul
i-I acoperea 0 bIanita de animal salbatic. Cei patru mici mtotos
~i-i ineuiase in coIibi'i, de unde priveau prin erapaturile u~ii ~i
chi coteau agitati. La rugamintea mea ii lasa sa vina afara. Dura
o gramada de timp pina ce prinsera curaj sa apara. Femeia avea
acelea~i maniere impecabile ca ~i fratele ei, care, de bucurie ca
incercarea ii reu~ise, radia tot.
Nu ne a~ezaram, mtrucit nu exista nimic pe care am fi putut
Iua loc in afara pamintului plin de praf, acoperit eu gainat ~i excremente de capra. Discutia no astra se des~ura in cadrul conventional al unei conversatii semifamiliare de drawing-room - de
salon - care se invirtea in jurul familiei, al copiilor, al easei ~i
al gradinii. Prima sotie a sotului ei ~i care era mai in virsta decit
gazda mea avea 0 proprietate ce se invecina cu a ei ~i ~ase copii.
Boma "surorii" se gasea la 0 distanta de aproximativ optzeci de
metri. earn la mijloc intre colibele celor doua femei, dar formind
un triunghi cu ele, se afla coliba barbatului, ~i indarat, la vreo
269
Si:
- Dar bolile voastre cumplite?
Visele mele se tinusera in timpulintregii calatorii cu indaratnicie de tactica lor interna de a nega Africa, ilustrind exclusiv
scene de-acasa ~i trezind astfel impresia ca in fond nu considerau
caHitoria in Africa drept cevo. real, ci mai degraba drept 0 actiune
simptomatica, respectiv simbolid ... dadi este ingaduit a merge
atit de departe cu personificarea proceselor incon~tiente. Aceasta
presupunere mi s-a impus, ce-i drept; prin faptul ca evenimentele
exterioare cele mai impresionante pareau excluse in mod intentionat din visele mele. 0 singura data in decursulintregii dUatorii
visasem un negru. Fata sa mi se paru ciudat de cunoscuta, dar a
trebuit sa meditez indelung pina sa-mi amintesc unde-l mai intllnisem. In cele din urma am reusit: era frizerul meu din Chattanooga, In Tennessee! Un negru american! In vis, tinea Inspre
capul meu un fier de frizat uria~, inro~it si voia sa-mi fo.ca parul
kinky, adidi sa mi-l Increteasca, fadnu-l co. de negru. Simteam
deja dogoarea dureroasa si m-am trezit cu un sentiment de teama.
Am luat visul drept un avertisment din parteo. incon~tientului,
Intrudt el arata ca ceea ce era primitiv reprezenta pentru mine 0
primejdie. Evident, atunci ma aflam eel mai aproape de acel going
black. Sufeream de un atac de sandj7y fever, care-mi diminuase
desigur forta psihica de rezistenta. Spre a reprezenta un negru care
ma ameninta, inconstientul meu mobilizase 0 amintire veche de
doisprezece ani - frizerul meu negru din America - pentru co.
nu cumva sa aminteasca de prezent.
Comportamentul ciudo.t al viselor mele corespunde, de altfel,
unui fenomen observo.t inca in primul razboi mondial; Soldatii pe
cimpul de lupta viseaza mult mai putin razboiul cit lumea de
acasa. Principiul psihiatrilor militari era acela ca un harbat, care
visa prea multe scene de razboi, trebuie retras de pe linia frontului, deoarece atunci el nu mai dispunea de forte psihice de aparare impotriva impresiilor din exterior.
Paralel cu evenimentele din mediul african exigent, ill visele
mele se pastra ~ se impuse cu succes 0 linie interioara. Eo. privea
problemele me Ie cele mai personale. Din aceasta realitate n-am
putut trage alta concluzie decit ca personalitatea mea europeana
trebuia, cu orice pret, sa fie mentinuta intacta.
278
279
India
Caliitoria in India (1938) ll-am fikut-o din initiativa mea, ci
am do.torat-o unei invitatii din partea guvemului britank din India
de a participa la festivitatile ce urmo.u sa aiba loc in cinstea celui
de-al 25-lea jubileu 0.1Universitatii Calcutta.)
Citisem deja mult despre filozofia indiana ~i istor1o. religiei
acestui popor ~i eram pe deplin convins de valoarea in\elepciunii
orientale. Dar trebuia sa fac aceo.sta ciilatorie co. sa-mi trag, co. sa
zic a~a, propriile concluzii ~i am dimas in mine insum! co. un
homunculus in retorta. India m-a atins co. un vis. did am fost ~i
am ramas in cautarea individualitiJ.tii mele, a adevarului cemi este
mie propriu. Astfel, ciilatoria a reprezentat un intennezzo In acea
perioada in care eram intens preoeupat de filozofio. alchimicii.
Aceasta nu-mi dadu pace, ci ma determina sa iau Cll mine primul
volum din Theatrunl Chemicum din 1602, care contine scrierile
cele mai importante ale lui Gerardus Domeus. In timpul ciHatoriei
am studiat serios cartea de la prima pina 10.ultima filil, Patrimoniu1 gindirii originar-europene era pus in acest mod in contact
constant eu impresiile unui spirit de civilizatie strain. ArrSndoua
izvorisera in linie dreapta ncintreruptii din experienrele psihice
primordiale ale incon~tientului si produsesera de aceea conceprii
identice, asemanatoare sau eel putin comparabile.
In India m-am aflat pentm prima oara sub impresia directa a
unei culturi straine, puternie diferenj:iate. In calatoria mea afri,
cana, Cll totul alte impresii decit cele culturale fusesera hoti'lxltoare; iar in Africa de nord nu avusesem niciodata ocazia sa discut
ell un om care sa fie in stare sa explime 1.'1 cuvinte cultura sa.
Acum aveam insa prilejul sa stau de vorba. eu reprezentanti ai
spiritului indian ~i sa-l campar pe acesta eu eel europe<lL Era
ceva foarte important pentm mine. M-am intretinut in detaliu en
1 In dOlla articole, "Die trauTI1ende '\Ve1t IndieasH
C~The I)reanl1ike
V/Gr1d
280
meu sau rauI meu, ceea ce-mi apare mie drept bine sau drept diu.
S-ar putea zice in mod paradoxal ca spiritualitatea indiana duce
!ipsa In egala masura de rau co. ~i de bine sau ca este atil de
Impovarata de cOlltraste, illelt are nevoie de nirdmndm, adica. de
eliberarea de contrarii ~i de ce1e zece mii de lueruri.
Telul indianului nu este desavir~irea morala. ci atingerea
eonditiei de nirvana. El vrea sa se elibereze de natura ~i, ill mod
corespunzator, sa ajunga ~i in meditatie 10.starea rara imagini, 10.
starea de vid. Eu, dimpotriva, a~ dori sa ma men tin in contemp1area vie a naturii ~i a imaginilor psihice. Nu dorese sa fiu eliberat niei de oameni, nici de mine, nici de natura; caci toate
acestea sint pentru mine minuni de nedescris. Natura, sufletul ~i
viata Imi apar co. 0 desf~urare a divinitafii ... ~i ce mi-a~ putea dor!
mai mult? Pentru mine, sensul suprem 0.1 fiintel poate consta numai
in aceea ca eo. este ~i nu in aceea ca nl! este sau di nu mai este.
Nu exista pentru mine 0 eliberare a tout prix. Nu pot fi eliberat
de ceva ce nu posed, ce ll-am facut sau n-am triEt. 0 adevarata
eliberare este posibila numai dadi am facut ceea ce puteam face,
dadi m-am daruit total ~i am luat parte cu totul. Daca ma sustrag
de 10. a participa, atunci amputez intrueitva partea de suflet ce-i
corespunde. Se poate intimpla, firqte, co. participarea sa mi se
para prea dificila ~i sa existe suficiente motive pentru a nu ma
putea darui total. Dar atunci ma vad silit sa marturisese un non
possumus ~i sa admit ca s-ar putea sa fi omis ceva esential ~i sa
fi neglijat Indeplinirea unei sarcini. 0 astfel de cunoa~tere patrunzatoare a incapacitatii mele inlocuie~te absenta actului pozitlv.
Un om care n-a trecut prin infernul pasiunilor sale oici nu
Ie-a depa~it vreodata. Ele ard atunci in casa de alaturi, dar, fara
co. el sa-~i dea seama, 0 flacara poate sa iasa ~i sa se intinda spre
propria lui casa. Atita timp cit omul renunta 10. pre a multe, lasa
prea multe In urma sau practic Ie uita, exista posibilitatea ~i per!colul co. lucrur!le abandonate sau lasate in urma sa revina cu
forta dubla.
La Konarak (Orissa) am intilnit un pandit care m-a insotit ~i
mi-a servit eu amabilitate drept ghid cit timp am vizitat templul
~i marele "templu-car". Pagoda este acoperita de 10. baza pina in
virf cu sculpturi obscene rafinate. Am discutat mult despre acest
fapt remarcabil pe care mi I-a explicat ca pe un mijloc de a atinge
spiritualizarea. Am obiectat - indicind un grup de tarani tiner!,
282
283
Clnd i-am spus Iui Zimmer] aceasta poveste, a exclarnat Indntat: "In sfir~it, aud ceva real des pre India!"
i'~J~osa uit niciodata acele Slftpa din Sanchi. Ele ill-au cople~it
cu a forta nea~teptata ~im-au transpus lntro stare emorionala care
se naste de obicei In mine aU.lDci ci'nd descopar un lucru~ 0
persoana sau 0 idee a drar semnificatie imi este inca incon$tient~L
Aceste stiipa sint situate pe 0 colina stincoasa, Ia al curei virf se
poate ajunge pe un drUI11placut~ facut din ni$te pH-lei mari de
piatra care strabat 0 paji~te verde. Sint monumente funerare, respectiv cutii de relieve in forma de emisfera, de fapt doua uria~e
cupe de orez puse una deasupra celeilalre (concav peste coneav),
corespunzator prescriptiei Iui Buddha din Maha-Parinibbana-Sutra.
Au fost restaurate de englezi in chip foarte fidel. Cea mai mare
dintre aceste cEidiri este 'inconjurata de un zid ell patru porti artistic lucrate. Cind intri, drumul duce 1a stinga spre un oeo1 circular,
o ~,circurrlambulatie'" In sensul acelor ceasornicului. In cele patru
puncte cardinale se afla statui ale Iui Buddha .. Daca ai Incheiat
primul inconjur~ pa~e~ti pe un al do ilea drurn circulHr~ plasat mai
sus, care duce in acela~i sens. Panorar(l(i vasta asupra platoului,
stiipa-urile Insele, minele templului 'Ii lini~tea solitara a looului
S8-cm alcatuiesc un tot indescriptibil, care m-a acaparat ~i m-a
""
~
1
A
V
~. ...,
~
v
'-'''
_.
"prms In mre]ele sale. Inca mClOdata un loc nu ma Vra]lSe mtr-atlL
M-am despaqit de insotitorii mei ~i lTI-am adincit, subjugat, in
atmosfera aceeo. cople~itoare.
Deodata am auzit, venind din departare, ni~te sunete ritmice
de gong. Era un grup de pelerini japonezi care, mergind unulll1
spatele celuilalt, bateau Intf",:un ITlic gong. SCClndau astfel rugaciunea straveche: On1 .1nani padnle hlUYt2~ iar bataia gongului c2.dea
stitpa-urilor, dupa care
pe cuvintul hum, Se Inclinau actinc 1n
intrau pe poart~L Acolo se prosternau din no;.; Inaintea statuii Iu!
Buddha 91 intonau un sOl de cintec coral. Apci parcurgeau acel
oeal dublu, clntind un imn in fata fiecarei statui a lui Buddha.
$i sufletul rneu erau
vreme ce ochii rnei Yi um1areau~
ali'ituri de ei ~i ccva m mine Ie multumea in tacere ca veniseriA
Intr-un rnod atlt de adecvat In ajutoru_t incapacitatE mele de a-!ni
altlcula sentimentele.
i In legatura eu
284
-...,
Dumai
~a
acela91 lucru ca
lr1
crestinism:
t1~~~~~!;Z
2;~~z;o~e~~;~enteior
0~E~r~~1~:;~~:~~~U
~:~i~~:a~~~~;:~
u~:~~
fi
altfel decit ca o!11-DiJr:ti.nezeu, de~i, de fapt, El D-a 'lncetat niciodata
sa fie om, in timp ce Buddha s-a ridicat inca in timpul vjetii deasupra COilditiei de Oin (A. j.).
285
286
Ne-am instalat obositi pe jos. Nici un suflet de am in aceasta regiune pustie; nu tu porn, nu tu tufis, numai iarb~" :';1 stinca. elt
vedeai cu oehii - nici un pod 5i niei un vapor. Era fGarte frig,
iar 111sotitorii mei au adormit toti, unul dupa alu!. Am reflectat
ce era de facut 5i am ajuns la eoncluzia ca trebui::; sa traverscz
singur canalul lnot si sa aduc GraaluL AIn rnceput Sa-m! scot
hainele; in acel moment m-am trezit.
De abia reusisem, de bine de diu, sa ma eliberez de multitudinea eoplesitoare a impresiilor indiene, cind se ivi acest vis
esentialmente european. Putusem constata deja eu vreo zece ani
inainte ca in multe locuri din AngEa ViS111despre Graal inca nu
S-R spulberat, in ciuda intregii eruditE acumulate in jurul legendelor si al poemelor sale. Acest fapt ma impresionase eu atit mal
mult cu cit Imi devenise limpede eoncordanta dintre mitul poetic
51asertiunile alchimlei despre unum vas. una medicina, wws lapis.
Mituri, pe care ziua Ie uita, continuau sa fie povestite noaptea, ~i
figuri putemice pe care constiinta le-a banalizat ;;i Ie-a rectus la
nimicuri ridicole sint reinviate de poet ;;i inviorate 'in chip vizionar; de aceea, ele pot fi recunoscute, ~i"lntr-o forma rnodificataH,
de catre 0 fiintii care mediteaza. Cei mari de a]tadatb\ n-au r.nurit,
cum ne imaginam noi, ci 5i-au schirnbat doar numele, "In talie
ginga5' in forta uria~", cabirul infil.surat in valuri se muta intr-o
noua casa.
Visul sterse impetuos toate impresiile indiene diurne, orieit de
intense ar fi fost ele, si ma transpuse in preocuparile prea Indelungat neglijate ale Occidentului, care l~i gasisera odinioara
expresie i11diutarea sfintului Graal, precum si in ceo. a "pietrei
filozofale". Am fost smuls din !urnea Indiei ~i mi s-a adus aminte
ca India nu era sarcina mea, ci doar 0 bucati:l. de drum - chiar
dad una importanta - care urma sa ma apropie de tel. Era de
parca visul ill-ar fi intrebat: "Ce faei In India? Cauta mai bine
pentru cei de-o seama eu tine vasul sfint, acel salva tor mu.ndi de
care aveti 0 nevoie atit de stringentiL Dour slnteti pe calt> de a
ruina tat ceea ce veaeuri intregi au edifieat."
289
Ravenna
:)i
Roma
Inca in timpul primei mele vizite Ia Ravenna (1914), mormintul imparatesei Galla Placidia ma tuiburase profund; mi se
paruse semnificativ ~i ma fascinase intr-un mod ie~it din comun.
La a doua mea vizita, vreo douazeci de ani mai tirziu, am avut
aceea~i senzatie. Mormintul ma transpuse din nou intr-o stare de
spirit ciudata. Am fost acola cu 0 cuno~tinta, 0 doamna, ~i indata
dupa aceea ne-am dus in baptisteriu.
Ceea ee ma izbi aici inainte de taate fu 0 lumina albastra
blinda care scalda incaperea, fara ca acest detaliu sa ma mire insa
c1tu~i de putin. Nu-mi faeeam niei un fel de probleme in legatura
cu originea ei ~i astfel miracolullipsei
unei surse de lumina nici
nu-mi trecu prin minte. Spre uimirea mea, acolo un de in amintirea mea se gaseau ni~te ferestre, am vazut patru mari fresce din
mozaic de 0 frumusete inexprimabila, pe care paream sa Ie fi uitat.
M-am necajit ca nu ma puteam bizui deloc pe memoria mea.
Imaginea de pe partea sudica reprezenta botezul in Iordan; 0 a doua
in nord - treeerea eopiilor Israelului prin Marea Ro~ie; a treia
in schimb, cea dinspre est, mi se ~terse curind din amintire. Poate
ca arata spalarea lui Naaman de lepra in Iordan. In vechea Biblie
Merian din biblioteca mea se gase~te 0 ilustrare foarte asemanatoare a acestei minuni. Cel mai impresionant a fost al patrulea
mozaic din vestul baptisteriului, ultimul pe care I-am eontemplat.
II infati~a pe Cristos intinzindu-i mina lui Petru, care este gata sa
se scufunde In apa. Am stat eel putin douazeci de minute inaintea
aeestui mozaic, diseutind desp~e ritul initial al botezului, in special despre coneePtia eiudata a botezu]ui ca initiere, care eomporta un real pericol de moarte. Astfel de initieri erau adesea legate
de 0 punere in perieol a vietii, ceea ee exprima ideea arhetipala
a mortii ~i a rena~terii. Astfel, botezul era la origine 0 "imersiune"
veritabila care eel putin sugera primejdia ineeului.
Cea mai clara amintire am pastrat-o din mozaicul reprezentindu-l pe sfintul Petru scufundindu-se in apa ~i vad inca ~i azi
in fata oehilor fieeare amanunt: albastrul marii, diferitele pietre
ale mozaicului, benzile cu inscriptiile cuvintelor eare ie~eau din
gum lui Cristos ~i a lui Petru ~i pe care IDcercam sa Ie descifrez.
Dupa ee am parasit baptisteriul, m-am dus imediat Ia Alinari,
pentru a..mi cumpara fotografii ale mozaicurilor, dar D-am gasit.
Cum timpul ne presa - era doar a viziti'i scurta - am aminat
eumpararea lor pe mai tl'rziu; mi-am pus in gind sa comand de
la Zurich pozele.
290
291
Anima omului are un caracter eminamente istoric. Ca personificare a incon~tientului, ea este imbibata de istorie ~i preistorie.
Anima cuprinde continuturile trecutului ~i supline~te in om ceea
ce ar trebui el sa ~tie despre "preistoria" luL Tot ce a fost viata
in trecut ~i e inca viu in el este anima. In comparatie cu ea, mi
s-a pamt dintotdeauna d. sint ca un barbar care de fapt n-are
iswrie - ca 0 fiinta iqita din neant, fara un "inainte", tara un
"dupa aceea".
In timpul confruntarii cu anima ill-am izbit intr-adevar de pericolele pc care ie-am vazut reprezentate in mozaicuri. Era sa ma
Inec. Mi s-a intimplat asemenea lui Petru, care a strigat dupa ajutor ~i a fost salvat de Isus. A~ fi putut sa am soarta armatei faraonului. Am scapat ell bine, a~a ca Petru si ca Naaman, si integrarea
continuturilor inconstiente a contribuit substantialIa desaviqirea
personalitatii mele.
Ce i se intimpla cuiva atunci cind integreaza constiintei continuturi inainte inconstiente aproape ca nu poate fi descris prin
cuvinte; poate fi numai trait. Este 0 chestiune indiscutabil subiectiva: eu ma percep lntr-un anum it fel ~i acesta este pentru mine
un fapt pe care nici nu pot, niei n-are seilS sa-l pun la IndoiaUi.si, tot a~a, eu Ie apar celorlalti intr-un anumit fel, ceea ce la rindul
sau este un fapt care nu poate fi pus la indoiala. Din cite stirn, nu
exisHi niei 0 instanta care sa fie capabila sa lichideze divergentele
probabile dintre impresii ~i opinii. Daca prin integrare a avut loc
o transformare si care a fost ea - este si ramine 0 convingere
subiectiva. Cu taate di nu constituie un fapt susceptibil de a fi
calificat ~tiintific ~i ar putea deci lipsi, fara vreo pierdere, dintr-o
"imagine oficiala asupra lumii", integrarea ramine totu~i un factor
ce este practic extrem de important ~i de bagat in conseciute si
care nu are voie sa fie trecut in nici un caz eu vederea de psihaterapeutii reali~ti ~i de psihologii care se intereseaza de terapeuticii.
Experienta traim in baptisteriul din Ravenna a brazdat in mine
o impresie adinca. $tiu de atunci c3, ceva interior poate arata ca
fiind exterior si, de asemenea, ceva exterior ca fiind interioL Peretii reali ai baptisteriului, pe care ochii mei fizici i-au vazut pesenme, erau acoperiti ~i transformati printr-o viziune la fel de
inifierii. Cauza imediata a concretizarii ar consta in relatia animei sale eu
Galla Placidia ~iin emo\ia astfel pricinuita (iI.. J. ).
292
10
Viziuni
Dupa ee am eontemplat un timp, mi-am intors privirea. Statusem, ea sa zie a~a, cu spatele spre Oceanul Indian ~i cu fata spre
nord. Apoi mi s-a pamt cii mii intorc spre sud. In raza mea vizuaHi
se ivi ceva nou. Am zarit la mica distanta in spatiu un bloc imens
~i intunecat de piatra, ca un meteorit, cam de marimea casei mele,
poate eeva mai mare. Piatra plutea in univers, iar eu insumi pluteam in univers.
Ni~te pietre asemanatoare am vazut pe coasta Golfului Bengal. Smt bloeuri de granit negru-maroniu, in care uneori au fost
sapate temple. Piatra mea era Si ea un astfel de bloc uria~ Si inchis
la culoare.
intrare ducea mtr-un antreu mic. In dreapta, pe 0
banca de piatra, statea un indian negru in pozitie de lotus. Era
inve~mintat in alb ~i Sedea destins, in rcpaus total. ASa ma astepta
- in tacere. La acest antreu duceau doua trepte, iar in interior, in
stinga, se afla poarta spre templu. Numeroase adincituri, sapate
in niSe mici, umplute eu ulei de cocos Si fitiluri arzinde, inconjurau uSa cu 0 cununa de flacami luminoase. Vazusem asta 0 data
si in realitate. Cind vizitasem la Kandy, pe insula Ceylon, templul
Sfintului Dinte, ardeau mai multe Siruri de astfel de lampi de ulei
Si inconjurau poana.
Apropiindu-ma de treptele de la intrarea spre stinca, mi s-a
i'ntimplat eeva ciudat: am avut senzatia c3.tot ce existase pma atunci
se indeparta de mine. Tot ce credeam, ce doream sau gindeam,
mtreaga fantasmagorie a existentei pamintesti se detaSara de mine
sau imi fura rapite - un proces extrem de dureros. Dar ceva
ramase; caci era de parca as fi avut linga mine tot ce traisem sau
facusem vreodata, tot ce se intimplase in jurul meu. AS putea
spune chiar c3. erau linga mine Si ca eu eram ele. Eram alcatuit,
ca sa zic asa, din ele. Eram compus din istoria mea Si aveam
simtamintul cert: "Asta e ceea ce sint. Sint acest manunchi constituit din ceea ce s-a savi'rsit Si ceea ce a fost." Acest incident
imi ere a senzatia unei saracii extreme, dar, totodata, a unei satisfactii extreme. Nu mai voiam, nu-mi mai doream nimic, ci existam, ca sa zic as a, obiectiv: eram ceea ce traisem. La inceput
predomina sentimentul de a-fi-fost-distrus, de a-fi-fost-deposedat,
dar deodata si acesta disparu. TotuI paru a fi de domeniul trecutului, ramase doar un fait accompli, fara vreo referire la ceea ce
a fost mai Inainte. Nu mai exista regretul ca ceva fusese Indepmat
sau luat. Din contra: aveam tot ce eram Si nu aveam decit asta.
295
296
297
gamos1-uL Aparura dansatori ~i dansatoare, iar pe un culcu~ impodobit cu flori, Zeus-tatal ~i Hera eonsumau hieros gamos-ul, a~a
cum este descris in Iliada.
Toate aceste viziuni erau splendide ~i, noapte de noapte, ma
cufundam in starea celei mai pure beatitudini, "inconjurat de imaginile intregii creatii". Treptat, motivele se amestecara ~i devenira
mai palide. De obicei, viziunile durau cam 0 ora; apoi, adormeam
din nou ~i, spre dimineata deja, simteam: "Acum se intoarce dimineata cea eenu~ie! lata cum vine din nou lumea cea gri cu sistemul ei de cutiute! Ce prostie, ce absurditate cumplita!" Caci stiirile
launtrice erau atit de fantastice, indt, comparativ, lumea aceasta
parea de-a dreptul ridieola. Pe masura ce ma apropiam din nou
de viata, exact la trei saptamini dupa prima viziune, starile vizionare incetara.
Este imposibil sa infati~ez frumusetea ~i intensitatea sentimentului din timpul viziunilor. Au fost lucrul eel mai grozav pe
care I-am trait vreodata. $i apoi acel contrast: ziua! Ziua eram
chinuit ~i cu nervii complet la pamint. Totul ma irita. Totul era
prea material, prea grosolan ~i prea greoi, limitat spatial ~i spiritual, ingustat artificial pentru un scop de nerecunoscut ~i detinind
totu~i un fel de forta hipnotica de a face sa se creada ca ar fi fost
insa~i realitatea, dnd doar i se sesizase clar de~ertaciunea. De
fapt. in ciuda revalorizarii ulterioare a credintei mele in lume, de
atunci n-am mai scapat niciodata complet de impresia ca "viata"
ar fi un segment de existent a care se deruleaza intr-un sistem
universal tridimensional prevazut in acest scop.
Mai e ceva de care-mi amintesc distinct. La inceput, pe timpul
viziunii despre gradina cu radii, am rugat-o pe sora sa ma scuze
daca unna sa fie vatiimata; i-am spus ca in incapere se afla 0
sfintenie mare, ceea ce era periculos ~i putea sa-i fie daunator.
Fire~te ca nu m-a inteles. Pentru mine, prezenta sacrului crea 0
atmosfera vrajita, dar mi-era teama sa nu Ie fie insuportabila
altora. De aeeea mi-am cerut scuze: nu era vina mea. Atunci am
priceput de ce se vorbe~te despre "mire~ma" Sfintului Duh, mireasma care umple incaperea. Asta era. In camera era un pneuma
de 0 sfintenie inexprimabiIa, a carei manifestare era mysterium
coniunctionis.
N-a~ fi crewt niciodata ca se putea trece printr-o asemenea
experienta, ca era macar posibiHi 0 beatitudine continua. Viziunile
1
V. termenul In Glosar
(11.
t.).
299
~i trarile erau perfect reale; nimic nu era [ortat sau fals in ele, ci
totul - de 0 obiectivitate absoluta.
Ne sfiim In fata cuvintului "etem", dar eu nu pot descrie ceea
ce am trait decit ca beatitudine a unei stari atemporale, in care
prezent, trecut ~i viitar sint una. Tot ce se intimpla In timp era
concentrat acolo 1ntr-o totaiitate obiectiva. Nimic nu mai era separat, desfa~urat in timp sau nu mai putea fi masurat prin concepte
temporale. Cele trilite ar putea Ii definite eel mai bine ca 0 stare
- ca 0 stare emotionala, care nu poate fi insa imaginata. Cum
sa-mi reprezint ca eu sint simultan alaltaieri, azi ~i poimiine?
Atunci, ceva inca n-ar fi inceput, ceva ar Ii prezentul cel mai evident, in vreme ce altceva ar fi deja incheiat - ~i totu~i, toate ar
fi Unul. Singurullucru pe care sentimentull-ar putea cuprinde ar
fi 0 suma, 0 totalitate sclipitoare, care contine deopotriva expectativa legata de ceea ce va incepe, surprinderea fata de ceea ce
tocmai s-a produs, precum ~i satisfaqia sau dezamagirea fata de
rezultatul a ceea ce s-a petrecut. Un intreg indescriptibilin
care
smtem mtretesuti ~i noi; ~i totu~i II percepem eu 0 tatala obiectivitate.
Mai urziu, am mai trait 0 data aceasta obiectivitate. Era dupa
moartea sotiei mele. Am vazut-o intr-un vis care a fast ca 0 viziune. Se afla Ia a oarecare departare ~i ma privea direct. Era in
floarea virstei, avind vreo treizeci de ani ~i pUrta rochia pe care
veri~oara mea, mediul, i-o confeqionase cu ani in urma, poate
rochia cea mai frumoasa pe care 0 imbracase vreodatiL Expresia
fetei ei nu era nici vesela, nici trista, ci obiectiv ~tiutoare ~i cunosditoare, fara nici cea mai mica reactie emotionaUi, de parca s-ar
fi aflat dincolo de negura afectelor. ~tiam ca nu era ea, ci 0 imagine compusa de ea sau detenninata de ea pentru mine. Continea
il1ceputul relatici noastre, evenimentele din timpul eelor cincizeci
~i trei de ani ai casniciei noastre, precum ~i sfir~itul vietii ei. In
fata unei asemenea totalitati ramii fani glas, caci de-abia de 0 poti
cuprinde Cll mintea.
Obiectivitatea traWl de mine In acest vis ~i in viziuni tine de
individuatia savirqita. Fa iilseamna 0 desprindere de evaluarl ~i
de ceca ce numim atasament afectiv. In general, acordam 0 mare
importanta ata~amentului afectiv. Daf acesta tot mai contine
proiectii, ~i de trebuie Iuate inapoi pentru a ajunge la noi In~ine
~i la obiectivitate. Relatiile afective SL.'1t relutH de dorintkl 9i cerere,
impovarate de(constnngere ;;i lipsa de libertate; a~teptam ceva de
1a ceElIah, .iat,aceasta,
ceHUalt ~i noi inqine ne pierdem
300
FAMlllE
301
T
0 FAN
11
Despre viata
de dincolo de rnoarte
i Referitor
303
\lllI, 1967
predomina mai mult, eu atit mai saradi devine via~a; dar cu elt
sintem capabili sa con~tientizam mai mult incon~tient ~i mai mult
mit, eu atlt integram mal multa viata. Ratiunea supraestimata are
comun ell statu] absolutist faptul ca sub dominatia sa individul
sarace~te.
Inconstientul ne da 0 sansa, comunicindu-ne ceva sau oferindu-ne aluzii plastice. EI este in stare sa ne comunice uneori lucruri
pe care, cu oricita logica, nu Ie putem ~ti. Gfndi~i-va la fenomene
de sineronicitate, Ia vise premonitorii si presimtiri!
Intr-o zi ma intoreeam acasa de la Bollingen. Era pe vremea
celui de-al doilea razooi mondial. Aveam cu mine 0 carte, dar nu
puteam citi, diel fn c1ipa in care trenul s-a pus in miscare, m-a
asaltat imaginea unui om care se ineaca. Era amintirea unui accident ce avusese loc ih timpul serviciului meu militar. eft a durat
dilatOlia, n-am reusit sa ma eliberez de acea imagine. M-am gindit
nelinistit: "Oare ce s-o fi intimplat? 0 fi fost vreun accident?"
La Erlenbach am coborft din tren ~i m-am indreptat spre
easa, urmant in eontinuare de aceasta amintire ~i ingrijorat. In
gradina se af1au copiil celei de-a doua dintre fiicele mele. Ea locuia
ell familia ei la noi, de dnd, din cauza razboiului, parasise Pari suI
~i se Intorsese in Elve(ia. Toti copiii pareau nauci si cind i-am
intrebat ce se iDtlmplase mi-au povestit: Adrian, cel mai mie pe
atunci, c3.zuse in apa ill locul unde tineam barca. E destul de adfne
acolo 'ii, cum nu stia sa inoate, era sa se inece. Fratele lui mai
mare II ajutase sa iasa din apa. Scena avusese loc exact in timp
ce ma napadise in tren acea amintire. Deci inconstientul imi
fikuse un semn. De ce sa nu-mi poata da atunci informatii ~i
des pre altele?
Am trecut prin eeva asemanator inaintea mortii cuiva din
familia sotiei mele. Am visat atunci ca patul so~iei mele ar fi fast
o groapa adinca si cu pere!i zidi~i. Era un mormint ~i iti crea
intrucitva 0 senzatie de antic. Am auzit deodata un oftat adine,
fiiptura care semana cu so~ia
ca Si cum cineva Si-ar fi dat duhul.
mea se ridid. din groapa ~i disparu plutind in v3.zduh. Purta un
vesmint alb, in care erau tesute ni~te semne negre ciudate. M-am
trezit, am trezit-o Si pe sotia mea ~i m-am uitat Ia ceas. Era ora
trei dimineata, Visul era atlt de straniu, incit m-am gindit pe data
ca ar putea indica moartea euiva. La sapte am fost in~tiin~ati ca
o veri$oara a nevestei mele murise Ia ora trei!
Adesea este vorba numai despre 0 premonitie, nu insa despre
o cunoastere anticipata. Tot asa am avut la un moment dat un vis
305
307
i V. pp. 189-190
(il. t.).
308
SOlTill.
I Sjlnli
anahore!i.
311
Seria infinita de D.urnere corespunde numaruJui infinit de faptmi individu3.le. EJ este compusa tot din indivizi, ~i proprietatile
primilor ei zeee membri reprezinta deja - dad e sa reprezinte
ceva - 0 cosmogenic a.bstracta derivata din monadii. Proprietatile
numerelor slnt 1m3 in acela~i timp proprieti1ti ale materiei ~i de
aceea anumite ecuadi sint capabile sa anticipeze comportamentui
materiel.
A~ dori,
~ialtor
noastre - In afara eelat matematice (care exista de la natura) posibilitatea de a indica dineolo de ele insele realitati nonpereeptibilc. Ma gindesc, de exemplu, 1a plasmuiri ale imaginatiei care
se bueura de consensus omnium sau care se disting printr-o mare
free vema a ap"ritiei, precum ~i 1a motivele arhetipale. Exista ecuatii matematice despre care nu ~tim caror realit8_ti fizice Ie corespund; de asemenea, exista realit~W mitice despre care nu ~tim 1a
Inceput ]3. ce realitati psihice se refera. S-au gasit, de pildii, ecuatii
care pun ordine in turbu)en\a gazelor fierbinti cu mult inainte ca
acestea sa fi fost cercetate cu precizie; de un timp Si mai indelungat exista mitologeme care exprima desfasurarea anumitor procese subliminale, dar pe care abia a<;tazi Ie putem recilnoa~te ca
atare.
Gradu1 maxim de con~tienta care a fast deja atins undeva
fonneaza, din cite mi se pare, limita superioara de cunoastere la
care pot ajunge mortii. Pesemne ci1 de aceea viat,a pamillteasca
are 0 semnificatie atit de mare, iar ceea ce omul duce "dineola",
atunci dnd moare, este asa de important. Numai aici, in viat,a terestril, uncle contrariile se ciocnesc, poate fi ridicat nivelul general
a1 canstiint,ei. Asta pare a fi sarcina metafizica a omului, pe care
lnsii. fad a "mitolagiza", el n-o paate Indeplini dedt partial. Mitul
e etapa intemiediara inevitabila $1 indispensabila
Intre incon~t.ient
~i cunoa~terea con~tient;i. Este srabilit ca incon~tientul ~tie mal
multe deci"t con~tiinta! dar ~tiinta sa este de 0 anume. factura~ 0
~tiinta intru eterr:draie; de cele rnai multe. ori fara referire 1a "aici"
~i "ucum" ~i care nu tine cant de lirnbajul intelectului nostru.
Nurn,ai daca Ie dam enunturilor sale- prilejul sa se arnplifice~ cum
s-a aratat 111ai sus in exem.plul nUlnerelor~ ajunge in d0111e.niul
lrnelegerii
proces se
noastre
~i -';/On1 putea
percepe
repet~i'lnt!"-unTIlod convingator
at'lL
~ 1 '4
~'.l- ~]
romanelor lui Emile Zola; titlul celui de-al doilea volum era: Das
Vermachtnis der Totenl Confinutul mi se paru neinteresant, insa
titlul era extrem de semnificativ i'n legatura cu experienta pe care
o traisem.
Un alt eveniment care-mi dMu de gindit se praduse i'naintea
mortii mamei mele. Cid inceta din viata, eu ma aflam in Tessin.
Vestea ma zgudui, mai ales c3. moartea ei veni pe nea~teptate. In
noaptea dinaintea mortii ei, am avut un vis i'nspaimintator: Ma
gaseam intr-o padure deasa ~i intunecoasa; printre copaci gigantici, ca de jungla, erau presarate blocuri de stinc3. fantastice,
uria~e. Era un peisaj eraic, preistoric. Deodata am auzit un fluierat
ascutit, care lncepu sa riisune prin univers. Genunchii mi se muiara
de fridi. In tufi~uri se auzi un trosnet, ~i un cline-lup imens cu
botul cumplit cascat tisni de-acolo. ViIzindu-l, singele imi ingheta in vine. Se napusti pe linga mine, iar eu am ~tiut ca Vinatorul
Salbatic ii poruncise sa-i aduca un am. 0 spaima de moarte m-a
trezit din somn, iar in dimineata urmatoare am primit vestea
mortii mamei mele.
Rareori m-a intors un vis atit de tare pe dos, ciki la 0 privire
superficiaHi parea a spune ca diavolul 0 luase pe mama. Or, era de
fapt Vinatorul Salbatic, "Grtinhtitl" - "cel cu palaria verde" -,
care vina cu lupii sai in acea noapte de ianuarie clnd bate foehnul.
Era W odan, zeul strabunilor alemanici, care 0 chema pe mama
s1\.se alature adunarii stramosilor ei, Si anume in mod negativ
armatei salbatice, dar pozitiv, raposatilor, acelor sa[ig Liit. Abia
misionarii cre~tini au facut din \Vodan un diavol. El este in sine
un zeu important - un i\1ercur sau Hennes, cum au recunoscut
ramanii in mod just; un spirit al naturii care s-a reintors la viata
in figura lui Merlin din legenda Graalului si a devenit, ca spiritus
mercurialis, arcanunz2-ul cautat al alchimistilor. Astfel, visul
spune ca sufletul mamei mele a fost preluat in acel context mai
vast al sinelui, dincolo de aspectul crestin-moral, si anume in acea
totalitate de natura si spirit care inglobeaza conflictul contrariilor.
Am plecat imediat spre casa Si, noaptea in tren, am resimtit 0
mare tristete, dar in adincul inimii nu puteam fi mihnit, Si asta
dintr-un motiv ciudat: pe parcursul iDtregii calatorii am auzit
1
2
315
316
o mare plikcre pentru mine saoi prezint sotia $i copiii mei, 53.-1
arat casa ~i siI-i relatez ce am mai fiient Intre timp 1i1ce am deveniL \1(dam sa-i povestr~sc ~i de cartea despre tipuril care-rni
fusese publicata de curYnd. Dar mi-am dat imediat seama ca nu
era posibil, Intrucit tata ",,,'ea un aei preocupat. Parco. sa vrea ceva
de 10. mine. Am simtit-o clar, a$a ca am batut in retro.gere. Deodata
mi-a spus cil dorea sa ma consulte, pentru ca eram psiholog, $i
anum;; In legatura eu psihoIogia casniciei, M2i pregateam sa-i tin
o prelegere mai lunga despre complicatiile casatoriei, tiar atunci
m-an1 tre-zit t~-am inteies cum trebuie ~\/isul,c~ici nu n1i-a trecut
prin miDtc CPt. s-ar putea referi Ja rnoartea m.amei rnele. M-am
Uimurit a.l)ia clnd a murit subit J'n ianuarie 1923.
Casnicia paxintilor mei n-(1 fost G irg:oiaHi fericita, ci 0 proba
de lilcerciJ.re a rifbdarii
de muIte greuti!tL Amindoi au
comis gTe,~e1i!etipice ffilJ.tor perechi casatorite. Din visul men. a~
fi pUEnt prevedea TIIOartea I11amei: dupa a absentS. de dou3.zee-i ~i
~ase ch:-ani, tata.! rneu se interesa in -vis la psiholog In legatud.l en
vederile ~i cLm'o"~ti'lt
c~ele :;:Ylui recente referitoare Ia cOlTI.plisa reia
cafii1e
Cit~G,3reCt:: per.~tru e1 1,!CnlSe
1~ntc"cl1
i ~ ~_ i,:,':::on~tler:,u
,,"'
1
c,~p"", '""
....,'1'"'n:-1re
....
a re18tivl't"'i;
!.,i.~..,l "alp'
~~
~
~pa'o
,,1
lio-temporale~ surse rnal bune de infonnare ciecit con~tiin~a care
.!.J. .. -''"''~
J.
dispune
Dumai de
'
... _
In ceea e-e
Ii
care cerc~~teaz~~
acel.
pSlho!ogice
fu:;;eB'..~
lurnea irrtenl]ediara a
lIT
1911
f:1n--
(fl. t.),
(n, LJ
~i singulara, ~ dori doar sa mentionez existenta ei, nu ~i continutul ei. Trebuie sa marturisesc insa ca dupa aceasta experienta
privese problema reinearnarii eu oehi putin diferifi, fara a fi totu~i
in masura sa sustin 0 anumita opinie.
Daca presupunem ca "aeolo" exista 0 eontinuare, atunei nu
ne putem inehipui 0 alta forma de existenta decit eea psihidi,
deoareee viata sufletului nu are nevoie niei de spatiu, niei de timp.
Existenta psihica, mai eu seama imaginile launtrice de care ne
oeupam inca de pe aeum, furnizeaza materialul pentru toate speeulatiile mitiee des pre 0 viata de dineolo, iar pe aeeasta mi-o imaginez ca pe un mers progresiv prin lumea imaginilor. Astfel,
sufletul al' putea fi aeea existenta in care se gase~te "lumea de
dineolo" sau "tarimul mortilor". Ineon~tientul ~i "tarimul mortilar" sint in aceasta privinta sinonime.
Din punet de vedere psihologic, "viata in lumea de dineolo"
apare ca 0 eontinuare eOl1seeventa a vietii psihiee la batrinete.
Cad a data eu inaintarea in virsta, cantemplarea, refleqia ~i imaginile launtriee joaca, in mod firesc, un TOItot mai mare: ... batdinii vO$tri vise vor visa.] Aceasta presupune ins a ca sufletul
biitrinilor nu s-a lignificat sau pietrificat - sero medicina paratur
cum mala per longas cOllvaluere moras2. La batl'inete ineepem sa
ne derulam amintirile in fata oehilor mintii ~i sa ne recunoa~tem,
prin gindire, in imaginile interioare ~i exterioare ale treeutului.
Este ea un stadiu preliminar sau ea 0 pregatire pentru 0 existenta
in lumea de dincolo, dupa cum, in concepti a lui Platon, filozofia
reprezinta 0 pregatire intru moarte.
Imaginile interioare ma impiedica sa ma pierd in retrospectiva
personala. Exista multi oameni batrini care se impotmolesc in
amintirea evenimentelor exterioare. Ei ramin prizonierii aeestor
amintiri, in timp ce retrospectiva, dad este reflect~ta ~i tradusa
in imagini, inseamna un reeuler pour mieux sauter3. Ineere sa vad
linia care, prin viata mea, a condus in lume ~i duee din nou afara
din lume.
In general, reprezentarile pe care ~i Ie fae oamenii despre
lumea de dincolo sint determinate ~i de dorintele ~i prejudecatile
lor. De aeeea, in majoritatea eazurilor, lumii de dineolo i se asoFapt. Sf. Apost. 2, 17 (II. t.).
Medicarnentu1 este preparat prea tlrziu, cind raul s-a fortificat prin timp
mde1ungat (11. t.).
3 A se da inapoi pentru a sari mai bine (II. t.).
1
321
ciaza numai reprezentari luminoase. Dar asta nu mi se pare convingator. Nu-mi pot imagina ca dupa moarte aterizam pe 0 lncintatoare cimpie cu flori. Daca In lumea de dincolo totul ar fi
luminos ~i bun, ar trebui sa existe ~i 0 comunicare amicala lntre
noi ~i tot felul de spirite fericite intru Domnul, ~i din starea prenatala ar putea sa vina lnspre noi efuziuni de frumusete ~i
bunatate. Nici yorba insa de a~a ceva. De ce aceasta separare
insurmontabila lntre cei morti ~i cei vii? Cel putin jumatate din
relatarile asupra lntllnirilor cu spiritele mortilor vorbesc despre
ni~te incidente lnfrico~atoare cu spirite sumbre, ~i este 0 regula
ca tarlmul mortilor sa manifeste 0 tacere glaciala, nepasatoare la
durerea celor abandonati.
Daca ascult glndurile care se formeaza in mine involuntar,
atunci lumea imi apare unitara intr-o masura mult prea mare ca
sa mai poata exista un "dincolo", in care natura contrariilor sa
lipseasca total. ~i acolo este "natura" care, in felul ei, e a lui
Dumnezeu. Lumea in care ajungem dupa moarte va fi mareata ~i
teribila, a~a ca divinitatea ~i natura pe care 0 cunoa~tem. Nu-mi
pot imagina nici ca suferinta ar lnceta cu totul. Ce-i drept, ceea
ce am trait in viziunile mele din 1944 - eliberarea de povara
trupului ~i pel'Ceperea sensului - m-a umplut de adinca fericire.
Cu to ate acestea, ~i acolo domnea intunericul, ~i acolo am constatat 0 incetare ciudata a caldurii umane. Ginditi-va la stinca neagra
la care am ajuns! Era intunecata ~i din granitul cel mai duro Ce
lnseamna asta? Daca la baza creatiei n-ar exista nici 0 imper~
fectiune, nici un defect primordial, atunci de ce aceasta sete de a
crea, de ce acest dor de ceea ce trebuie implinit? De ce acorda
zeii 0 asemenea importanta omului ~i creatiei? Continuarii ~antului nidana la infinit? Cind de fapt un ~uddha a opus iluziei
dureroase a existentei al sau quod non 1, iar omul cre~tin spera
intr-un sfir~it apropiat allumii ?
Mi se pare probabil ca ~i In lumea de dincolo sa existe anumite
ingradiri, ca sufletele mortilor sa descopere insa numai treptat
unde se afla frontierele starii eliberate. Exista undeva "acolo" 0
necesitate stringenta care conditioneaza lumea ~i care vrea sa puna
capat starii de "dincolo". Aceasta necesitate creatoare va decide
- a~a imi inchipui eu - ce suflete vor plonja din nou in n~tere.
Mi-a~ putea imagina ca anumite suflete simt starea existentei
tridimensionale ca fiind mai fericita decit cea a "ve~niciei". Dar
1
322
324
In Ges.
Tchuang-Tsi
325
CA.J.),
12
Ginduri tirzii
I
Remarcabilla
cre~tinism este faptul ca anticipeaza prin doctrina sa a metamorfoza in divinitate, deci a transform are istoridi
de "partea cealalta". Aceasta are lac sub forma unui mit nou despre a sciziune in cer, indicata prima data in mitul Creatiei, unde
apare, sub aspect de ~arpe, un adversar al Creatorului care ii indeamna pe primii oameni la nesupunere, fiigaduindu-le 0 con~tienta sporita (scientes bonum et malum2). Cel de-al doilea indiciu
este ciiderea ingerilor, a invadare "precipitata" a lumii oamenilor
de catre continuturi incon~tiente. Ingerii siut a specie singulara. Sint
exact ceea ce sint ~i nu pot fi nimic altceva: In sine fiinte fara
suflet, care nu reprezinta altceva dedt gindurile ~i intuitiile Stapinului lor. In cazul ciiderii ingerilor, este yorba dcci exclusiv despre
ingeri "rai". Ei declan~eaza efectul bine cunoscut al inflatiei, pe
care il putem observa ~i astazi in delirul dictatorilor: ingerii creeaza impreuna cu oamenii 0 rasa de uria~i care, in final, este gata
sa devoreze ~i oamenii, dupa cum se relateaza in Cartea lui Enoh.
1 In sensul originar al grecescului thearfa, "aqiunea
de contemplare, de
observare a lumii" sau al cuvintului german Weltanschauung (n. ed. engi.).
2 Care ~tie bine1e ~i raul (n. t.).
328
Schimbare,
prefacere
(n. t.).
329
331
ed, germ.),
332
t.).
(n.
t.).
333
I Reprodus in Gestaltungen des Unbewuflten (Contigurar!! ale !ncon"t!emu/ui), 1950, plan~a a 3-a, in Ges. Werke IX/l, 1976, fig. 1 (n. ed. germ.).
334
a imaginii lovindu-se de reprezentarea deja receptata ca Dumnezeu e "lumina". Acesta este procesul care se deruleaza in vremurile noastre, fara a fi inteles de catre profesorii raspunzatori de
oameni, de~i ar fi sarcina lor sa discearna aceste lucruri. Nutrim,
ce-i drept, convingerea ca ne aflam ]0. un important punct de rascruce 0.1 epocii, dar sintem de parere ca el a fost suscitat de fisiunea ~i fuziunea atomului sau de racheta spatiala. Se trece cu
vederea, ca de obicei, ce se intimpla concomitent in sufletul
omenesc.
A
,
In masura in care imaginea lui Dumnezeu este din punct de
vedere psihologic 0 ilustrare a strafundurilor sufletului ~i in masura in care incepe acum sa fie con~tientizata sub forma unei
scindari adinci ce se intinde pina in politica mondiali'i, se remarca
deja 0 compensare psihiciL Ea se manifesta ~i prin imagini circulare unitare, ce apar spontan ~i reprezinta 0 sinteza a contrariilor
in interiorul sufletului. De aceste imagini tine ~i zvonul, raspindit
in intreaga lume, despre O.Z.N.-uri, de care am auzit pentru prima
data in 1945. Se bazeaza fie pe viziuni, fie pe realitati. O.Z.N.-urile
sint interpretate ca masini zburatoare, despre care se presupune
ca provin fie de pe alte planete, fie chiar din"a patra dimensiune".
Cu peste patruzeci de ani in urma (1918), am descoperit in
decursul cercetiirilor mele privind incon~tientul colectiv prezenta
unui simbol aparent central, de natura asemanatoare - este yorba
de simbolul mandala. Pentru a fi sigur de descoperirea mea am
adunat timp de peste un deceniu ~i alte observatii, inainte de a 0
publica, pentru prima data in 1929, cu titlu de probii.\ Mandala
este 0 imagine arhetipaEi, a carei existenta poate fi confirmata
de-a lungul mileniilor. Eo. desemneaza totalitatea sinelui sail
ilustreaza totalitatea temeliei sufletului - exprimat in termeni
mitici: manifestarea divinitatii incarnate in om. Spre deosebire de
mandala lui Boehme, ceo. modema tinde spre unitate, adicii reprezinta 0 compensare a sciziunii, respectiv depa~irea ei anticipata. Deoarece acest proces are loc in incon~tientul colectiv, el
se manifesta pretutindeni. Este ceea ce da de ~tire ~i zvonullegat
de O.Z.N.-uri; e simptomul unei dispozitii general prezente.
In masura in care tratamentul analitic face co. "umbra" sa devina con~tienta, el produce 0 sciziune ~i 0 tensiune a contrariilor,
care, 10. rindul lor, cauta a echilibrare in unitate. Confruntarea
1
(11.
ed. germ.).
336
de "incon~tient", admitlndu-~i astfel ignoranta in ceea ee-l prive~te, caci n-are cum sa ~tie ceva despre substanta psihieului, dat
fiind di DB se poate ajunge 1a eunoa~tere dedt toemai prin intermediul aeestui psihic. De aceea nu se poate niei contesta, niei eonfirma va1abilitatea denumirii de mana, demon sau Dumnezeu, dar
se poate constata ca senzatia de ciudatenie legata de experienta
a ceva abiectiv este autenticiL
Noi ~tim ca ni se intimp1a in viata lucruri ce ne par necunoscute, straine, dupa cum ~tim ~i ca ilU noi fabricam un vis sau 0
idee, ci e1e iau na~tere cumva din ele insele. Ce ni se intimplil in
acest fel putem desemna drept efeet emanind de la un mana, de
1a un demon, de 1a Dumnezeu sau de 1a incon~tient. Prime1e trei
denumiri au marele avantaj sa Imbrati~eze ~i evoce calitatea emotionala a numinosu1ui, pc dnd ultima - incon~tientul - este
bana13.~i, astfel, mai apropiata de realitate. Acest din urma concept
include domeniul experimentabilului, adidi realitatea de zi eu zi,
a~a cum nc este cunascuta ~i accesibiIa noua. Incon~tientul e un
concept prea neutru S1rational, ca sa se dovedeasdi in practidi
de mare ajutor imaginatiei. EI a fost introdus tocmai pentru uz
~tiintific si este mult mai propice unei observatii nepatima~e, care
nu ridka pretentii metafizice, decit anumite concepte transcendente care-s contestabile ~i astfel tind sa ademeneasca spre un
anumit fanatism.
Eu prefer, a~adar, termenul de "incon~tient", ~tiind perfect ca
a~ putea vorbi la fel de bine de "Dumnezeu" ~i "demon", dadi
a~ dori sa ma exprim mitie. Daca ms. exprim insa mitie 0 fac fiind
pe deplin con~tient ca. "mana", "demon" ~i "Dumnezeu" sint
sinonime ale incon~tientului, cad des pre primele ~tim exact la fel
de mult sau de putin ca ~i despre ultimul. Noi numai credem ca
~tim mult mai mult despre primele, ceea ce, pentru anumite scopuri, este intr-adevar mai [olositor ~i eficient decit un concept
~tiin\ific.
MarcIe avantaj a1 conceptelor de "demon" ~i "Dumnezeu"
este ca ele permit 0 obiectivare mult mai buna a "vizavi"-ului, ~i
anume personificarea. Calitatea lor emotionaUi Ie confera viata ~i
eficacitate. Ura ~i dragostea, teama ~i veneratia intra In scena
confruntarii ~i 0 dramatizeaza in eel mai inalt grad. Astfel, ceea
ce fusese doar "prezentat" devine ceva "inraptuit".l Este provocat
338
2TCUtJt1.
DinlpotrivJ,
el va rntelege mitul
Orlent;-1.te
spre un anum.it
scop.
!ransformare:
si incidentaUi a speciilor de-a
lungul a sutc de milioanc de ani ~idespre a devora ~i a fi devoraL
Despre cele din unna rch1tC3.ZalD masura ultra5uficienta ~i istoria
biologics, 5i politid, a omeniriL 1storia spirituala ofera insa 0 alta
imagine. Aiei 5e strecoara minunea con~tiintei ref1exive, a eelei
de-a doua cosmogonii, Ir:1portanta con:;;tiintei cstc atit de mare,
indt nu po\i sa flU presupui c1 pe undeva, prin toata acea desfa~urare biologidi imensa, aparent lips ita de Doima, 5-ar afla ascuns
elementul de sens, care a g!:',sitin sfir~it drumul spre manifestare
pc treapta vietuitoare1or eu singe cald ~i a unui ereier diferentiat;
calea a fost!asit8. ca din Intlnlplare~ deci nu In n10d intentionat
imuita ~i tatonata dintr-un
a fc.';l
C
Cf.
?..pendicele,
pp. 372-373
(ll.
ed. Renn.),
339
fOfTl13.1:a
Fomalhaut (in araba = ..gura pc~telui~')sub constelatia 'Varsatorului (11. ed. gerrn.).
2 CODste19.tia Capriccrrrului se cher.na ini~ial
Este animaInl hFraldic al Iulianilor, neam caruia E apartine.a Iulin Cezar (n. ed. germ.).
340
revelatia unei
vorbe~te
ca un nCuvint a1 Domnului~('"
ci el ne
D01TiDulu.i" vine
3ft
sint insa numai lucruri trecute; mai curind ele traiesc cu el ca baza
permanenta a existentei lui, iar con~tiinta sa depinde cel putin la
fel de mult de colaborarea lor ca de mediul fizic inconjurator.
Aceste fapte, care-I asalteaza pe om din afara ~i dinauntru,
impunindu-i-se cu 0 forta covir~itoare, au fost rezumate de elin
conceptia divinitatii, iar efectele lor le-a descris cu ajutorul mitului pe care I-a inteles ca pe un "Cuvint al Domnului", deci ca pe
o inspiratie ~i revelatie a numen-ului din "partea cealalta".
II
Nu exista nici un mijloc mai bun cans sa apere individul de
riscul de a se confunda ~i contopi cu ceilalti dedt posedarea unui
secret pe care vrea sau trebuie sa-I pazeasca. Inceputurile formarii
societatii lasa deja sa se i~te nevoia de organizatii secrete. Acolo
unde nu exista secrete de protejat din motive suficiente, se inventeaza sau se ticluiesc "secrete", care sint apoi ,,~tiute" ~i "intelese"
doar de initiatii privilegiati, ca, de exemplu, in cazul rozacrucienilor ~i al multor altora. Printre aceste pseudosecrete exi:,;ta - in
mod ironic - secrete veritabile, care nici macar nu sint ~tiute de
initiati, de pilda in acele societiiti care ~i-au imprumutat "secretul"
mai cu seama din traditia alchimicii.
Nevoia de a se inconjurq de secrete este de 0 importanta vitala
in stadiul primitiv, caci secretul comun furnizeaza cimentul necesar coeziunii grupului. In stadiul social, secretul inseamna 0
compensare folositoare pentru !ipsa de coeziune a personalitatii
individuale care, din cauza Ul'IOF reciideri constante in identitatea
initiala, incon~tienta cu ceilalti, se tot desface. Atingerea telului,
~i anume a unui individ con~tient de specificui lui, devine astfel
o munca educativa indelungata, aproape lipsita de speranta, intrudt ~i comunitatea unor indivizi in parte, care au avut privilegiul
unei initieri, este realizata, la rindul ei, tot numai printr-o identita"te ne~tiuta, chiar daca aici este yorba de 0 identitafe diferentiata social.
Societatea secreta este 0 etapa intermediara pe drumul spre
individuatie: individul lasa inca in seama unei organizatii colective efectuarea diferentierii lui de ea; deci inca nu s-a recunoscut
cii de fapt este sarcina individului sa stea pe propriile sale picioare, distingindu-se de tOti ceilalti. Toate identitatile colective,
ca apartenenta la organizatii, profesiunile de credinta pentru cutare
342
lerie !ntunecatii", versurile 6222-6224, op. cit. (Este vorba de citatul care nu
este intre paranteze drepte. Literal: [drum] nebatatorit, de nepa~it) - (n. t.).
344
constien:
de 0 polaritC!te
care
if
este
atunci Dam eliminat nimie, ci doar ne-am adus pe noi i:n~ine mai
aproape de izvorul vietii,
Este natural ca eu, ca psihiatru (eare inseamna "medic al suf1etului") sa inclin spre 0 asemenea conceptie, diei in primul rInd
ma intereseaza cum imi pot ajuta bolnavul sa-~i regaseasca baza
sanatoasiL In aeest sens slnt necesare, din cite mi-am dat seama
din experienta, euno~tintc atit de variate! Nici eu medieina in
generallucrurile
nu au stat altfel. Ea n-a inregistrat progrese prin
faptul c11a descoperit in cele din urma trueul vindecarii ~i ~i-a
simplifieat astfe! in mod uluitor metodele, Dimpotrivii, ea a erescut ~i -(l dezvoltat Intr-o ~tiinta de 0 imensil cornplexitate, nu in
ultima instanta din cauz3. cil a fikut imprumuturi din taate domeniile posibilc. N-am nicidecum de gind sa demanstrez ceva altor
discipline, ci il1cerc pur '7i simplu sa folosesc cuno~tintele lor ~i
in domeniul meu, Bineinteles ca este de dataria mea sa raportez
des pre aceasta uUizare ~i urmariJe ei. Ciki se fac tot [elul de
descoperiri atunci cind cuno~tintele mmi domeniu sint transferate
in altu! pemru a fi uti!i;;;ate practic, Cite ar fi ramas ascunse, daca
nu s-ar fi folosit razele Ri:\ntg;;n In rnedicina~ pe [notiv ca erau 0
descoperi.re a fizicii? {',lea. seliltimpJa uneori ca radioterapia sa
aiba consecinte peliculoase, atunci acest Iuem este interesant pentru
doctor, dar uLi neaparat 5i pentru fizician, care se serve~te de
razele sale intr-un mod en totu] diferit ~i In aIte scopuri. El nu va
fi nici de parere ca medicul a vrut sa-l critice daca aeesta din urma
Ii atrage aten\ia a.supra anurnitor proprietati
tare ale ra.dioscopieL
care inainte nu era pereeptibil. Prin acest praces, psi hi cui 11-3. fiicut
deelt sa-~j manifeste
data in plus natura antitetidi ~i DU a
In niei 0 privintd eu adevarat din propriilc sale limite.
Cu stradania mea de a arata limitarea psihicului, nll vreau sa
sugerez Insa d exist!'" Ilumai psihic. Dar acolo unde ~i In masura
In care este vorb:.t
percepere ~i eunaa~tere, pur ::;i
nll putem sa veclem dincclo de psihic. $tiintele natmii sint '\n mod
tacit convinse ca exisra un obiect transcendent, nonpsihic. Ele Stiu
Insa $i cit de difieil este sa reeunosti veritabila natura. a obicctului,
mai ell seama aeolo unde organu! de pereeptie esie deficient sau
chiar iipseste Si unde nu exista forme adeevate de gindire sau eJe
abia trebuie create. In cazurile in care nici organele noastre
senzoriale, nici aparatele lor auxiliare artificiale nu ne garanteaza
prezenta unui obiect real, dificulta\ile se amplifid 121 proportii
uria~e, a$a IncH ne simtim tentati sa afirmam ca nu exista pur ~i
simplu niei un obiect reaL N-am tras niciodata aceasta concluzie
pripita, pentru oa D-am fost niciodata de pafere ca perceptia
no astra af fi in stare sa sesizeze toate formele fiintei. De aeeea
chiar an1 em is postDJatul c~afenomenul configuratiUor arhetipalc
- care sint evenimente psihice prin excelenta - se sprijin~t pc
existenta unei baze
. deei a unei fonne numai conditionat
psihice, respectiv diferitc a fiintei. Din lipsa de date empirice
n-am nici ~tiinta nici cuno~:jtint~ide astfel de fonne ale fiintei, pc
care le desemnanl in IT10d curcnt drept ~,spirituaie". Din punctu]
de "vedere al
este irelcvant ce cred eu despre asta. Trebujc
sa rna multumesc en
mea. Insa in ill_asura In. care arbc
tipurile se dovedese
pentru mine sint adcvaratc, chim'
daca nu stiu In ce-consta natura lor real~i.Acest lucru este valabil
bineln~eles l1U nun1ai despre arhetipuri, ci In legatul's_ ell natura
psihieului If! genere, Orice ar afilma des pre el Insu~i, niciodatii
nu se va depa~i pe sine. Grice intelegere ~i tot ceea ce s-a Inteles
este, In sine, ce~/{lpsihic, ~iJ'n aceasta privinta sintem inchi~i fara
sperante 1ntr-o lume exclusiv psihica. Avem totu~i suficiente motive sa presupunern existe-nta, In spatele acestui vaL a obiectului
absolut dar neinteIes care ne produce Si ne infIuenteaza, ~i 5)-0
presupunem ~1_ in acc;le cc~zuri - D1ai cu seamS. in eel al fenornenelor psihlce - unde flU pot fi facute constatari reale. Afim1atiile despre r'~)sihil1tate Sl irnposibilitJ.te sint valabjlc nurnai 111
1
i.).
351
III
In acest lac mi se impune a aIta realitate, aceea ci:i pe linga
dmpul refleetiei exista ~i un aIt domeniu, eel pUtin 13. fel de extins,
352
dadl nu cumva Iiimai vast, in care inrelegerea rarionala Iiireprezentarea rarionalii abia gasesc ceva pe care sa puna stapinire. Este
cimpul Erosului. Anticul Eros este - fntr-un mod plin de tHe un zeu a ciirui divinitate depiilielitelimitele umanului Iiide aceea
nu poate fi nici inre1es, nici reprezentat. Ali putea, a.~acum au
Iacut-o atitia a1tiiinaintea mea, sa ma aventurez in abordarea acestui daimon, al ciirui domeniu de acriune se intinde de la spatiile
nesfirliite ale cerului pfna la abisurile tenebroase ale infernului,
dar imi lipselite curajul sa caut acel limbaj capabil sa exprime
adecvat paradoxurile incalculabile ale iubirii. Eros este un kosmogonos, un creator Iiitata-mama a tot ce e COnlitiema.Am senzaria
cii acea formulare condirionalii a lui Pavel, "daca nu am dragoste"l, ar fi prima dintre toate cuno~terile Iiichintesenra dumnezeirii inselii. Oricare ar putea fi interpretarea savanta a propoziriei:
Dumnezeu este iubire2, cuvintele sale confirma divinitatea drept
compfexio oppositorum.
sa-mi pUll mfna fa gurii! 0 datii am vorbit # flU mai fncep iar, chiar
de douii ori $i n' am ce mai adaoga 13 E yorba aici de ceea ce e eel
mai mare Iiieel mai mic, de ceea ce e eel mai departe Iiieel mai
aproape, de ceea ce e cel mai fnalt Iiieel mai adine, Iiiniciodata
una nu poate fi spusa fad cealalta. Nici un limbaj nu-i pe masura
acestui paradox. Orice ar fi ceea ce am spune, nu exista nici un
cuvint care sa exprime totalitatea. A vorbi despre aspecte parriale
este intotdeauna prea mult sau prea purin, 0 data ce numai totalitatea are sens. Iubirea "toate Ie sufera" Iii "toate Ie rabda" (I
Corinteni 13,7). Aceste vorbe spun tot. Nu Ii se mai poate adauga
nimie. Caci sintem, in sensul eel mai profund, victimele sau
mijloacele Iiiinstrumentele "iubirii" cosmogonice. Pun acest cuvint intre ghilimele pentru a arata ca nu fnreleg prin el 0 simpla
pofta, preferinta, favorizare, dorinra Iiiallele asemanatoare, ci un
intreg, unit Iiinedivizat, care este supraordonat fiintei individuale.
Omul ca parte nu intelege intregul; ii este subordonat. El n-are
decit sa spuna "da" sau sa se revolte - tot prins Iii inchis fn el
1 Toate Zimbile omene~ti ~i fngere~ti de Ze-a~vorbi, dacii nu am dragoste,
m'amfiicut aramii suniitoare, ori chimbaZ giiZiigios(I Corinteni 13, 1) - (n. t.).
2 I loan 4, 8 ~i 16 (n. t.).
3
(n. t.).
353
1
2
3
Privire retrospectiva
355
356
Ie
v
de capra neagra, pe care I-a adus din Pontresina unde fusese unul
dintre primii vilegiaturi~ti.
Sint multumit ca viata mea s-a desfa~urat astfel. A fost bogata
~i mi-a oferit multe. Cum a~ fi putut sa ma a~tept vreodata la
atitea? S-au intimplat tot felul de lucruri la care nu ma a~teptam.
Unele s-ar fi putut derula altfel daca eu insumi a~ fi fost altfel.
A~a insa, totul a fost cum trebuia sa fie; caci s-a intimplat a~a,
pentru ca eu sint cum sint. Multe s-au produs intentionat, dar nu
totdeauna s-au dovedit a fi in avantajul meu. Cele mai multe s-au
dezvoltat insa in mod natural ~i prin destin. Regret multe prostii
iZ\'9.~ite_.cli~ineapatinareamea'cl~r
daca aC:easta n-ar fi fost 0
insu~ire de-a mea,nu mi-a~fiatins
.telui. A~a, sint dezamagit ~i
nu sint deiariiagit deopotriva~Siri.t dezamagit de oameni ~i sint
dezamagit de mine insumi. Am aflat lucruri minunate des pre oa-
.' insumi mai multe dedt a~teptam de la mine. Nu-mi pot forma 0
judecata definitiva, intrucit fenomenul viata ~i fenomenul om sint
prea mari. Cu cit am inaintat in Vlrsta, eu atit mai putin am reu~it
sa ma inteleg, sa ma eunosc sau sa ~tiu despre mine.
~in!~i.n1itde mine, dezama_~it,multumit. Sint intristat, abatut,
entuziast. Sint ~itoate acestea ~i nu pot sa fae suma. Nu sint capabil slCstabilesc 0 valoare sau 0 nonvaloare definitiva, n-am 0 judecata despre mine ~i viata mea. Qe nilnic nu sint foarte sigur. De
fapt, n-am 0 convingere definitiva despre nimic. ~tiu.JulmaLci:!,
m-am nascut i ca exist ~i arrts.entimentul ca afi fostpurtat. Exist
pe baia a ceva ce nu cunosc. In ciuda tuturor incertitudinilor simt
o solidi tate a ceea ce exista i 0 continuitate a fiintei mele a~a cum
este ea.
~,._,_.<
,.~.,_
~ ..,__.,. __ .
. __._~.
'"
,.
~umeain carepatrundem
nascindu~ne este cruda i crunta~i
totodata de 0 frumusete dumnezeiasca. Sa credem ca predomina
lipsa de sens sau sensul esteo.cl1e~tiune de tempe.rament. Daca
lipsa de sens ar prevala in mod absolut, ar disparea tot mai mult,
pe masura evolutiei, caracteristica vietii de a fi plina de sens. Dar
nu acesta este - sau nu-mi pare mie cii este - cazul. Probabil ca,
aa ca in to ate problemele metafizice, ambele sint adevarate: viat~
e.~t~ sens Ji. nons.enss~u ..are sens ~i nonsens. Nutresc speranta
anxioasa Ciisensul va fi'preponderent ~i va ci~tiga biitaJia ..
C.1JidTao Zi spune: "Toate sint clare, numai eu singur sint
~r~prima
exact ceea ce simt eu acum.la b~~i:"
Lao Zi e exemplul unui om cu 0 inte1egere superioara, care a
vazut atit valoarea cit ~i nonvaloarea, a facut experienta lor ~i
358
Apendice
(11.
ed. germ.).
361
case din lemn, vopsite in ro~u, verde sau gri ~1eu ferestre ell rame albe
(Olanda!), ascunse pe dupa niste copaci mari s1 fmmosi.
Ora unsprezece ~i jumatate, Worcester. La Standish Hotel am gasit
un adapost foarte agreabil si ieftin 0/1 the American plan, deci cu pensiune.
Seara, la ~ase, dupa 0 odihna buna - in vizita la Stanley Hall. Este un
damn batrin extrem de fin ~i de distillS, care are aproape saptezeci de
ani ~i ne-a primit cu cea mai mare ospitalitate. Are 0 sotie grasa, vesel a
~i blajina, dar foarte urita; stie m schimb sa gateascii formidabil. Ne-a
eonsiderat de indata pe Freud ~i pe mine "boys" ai ei ~i ne-a coplesit cu
mine are excelenta si vin nobil, asa ca ne-a fost vizibil mai bine. Am
petrecut 0 noapte foarte buna la hotel, iar azi-dimineata ne-a.'11mutat la
fa.'11ilia Hall. Casa este amenajata eolosal de amuzant, [otul e Spatios si
comod. Au 0 camera de lucm superb a cu multe mii de carti si de tigari
de foi. Servitorii sint doi negri tuciurii ca noaptea, imbriicati in smoking,
de 0 solemnitate grotescii. Pretutindeni, covoare; toate usile, deschise,
chiar si cele de la toaleta si de la intrare, de peste tot se intra s1 se iese,
ferestrele ajung pina la podea; in juml easel - gazon englezesc, Iara gard
la gradina. Jumatate din oras (circa 180.000 de loeuitori) este situata
intr-o piidure eu pomi batrini, care umbrese toate strazile. Cele mai multe
case sint mai mici decit a no astra, fermeciitor ineonjurate de flori ~i
tufisuri inflorite, acoperite de vita siilbaticii si glicine, totul e ingrijit,
curat, bine intretinut si extrem de pasnic si confortabil. 0 cu totul alta
America! Este asa-numita New England. Orasul a fost mtemeiat mea din
1690, este deci foarte batrin. Multa bunastare. Universitatea, abundent
dotata, este midi, insa distinsa si de 0 eleganta simpJa si autentica.
Azi-dimineata a avut loc sedinta de deschidere. Intii i-a venit rindul profesomlui X., care a debitat tot soiul de chestii plicticoase. Ne-am facut
curind nevazuti si am pomit la plimbare prin Imprejurimile orasului care
este inconjurat peste tot de lacuri mici si foarte mici si de paduri racoroase; am fost mcintati de privelistea fmmoasa si linistitoare. Este 0
odihna reconfortanta dupa viata din New York ...
Clark University
Worcester, Massachusetts
Miercuri, 8.IX.1909
...Toti oamenii de aici sint foarte amabili ~i au un nivel cultural placut. Smtem excelent ingrijiti la familia Hall, unde ne refacem zilnic dupa
oboseala newyorkeza. Stomacul meu ~i-a revenit aproape complet, din
dnd in dnd mil. mai zgfndiire pUtin, dar starea generala este buna. Freud
~i-a inceput ieri prelegerile ~i a repurtat un mare succes. Ci~tigam aiei
teren ~i cauza noastra cre~te incet, dar sigur. Am avut astazi 0 discutie
des pre psihanaliza cu doua doamne mai in vlrsta, deosebit de cultivate,
care $-au dovedit foarte informate si cu 0 gfndire libera. Am fost extrem
362
Clark University
Worcester. Massachusetts
14.IX.1909
P.'s Camp
Keene Valley
Adirondacks, N.Y.
16.IXo1909, 8 1/2 a.m .
363
facut din caramida nears a, Cll a gramadii mare de lemne inaintea lui, iar
Ia perete: 0 droaie de vesela, multe cih1i~ialtele asemenea. Cabana emconjurata de 0 veranda acoperita :;i daca pa~e~tiafara, nu vezi Ia mceput
dedt pomi: fagi, brazi, pini, tuia... totul ni\el straniu, iar ploaia susura
dulce, scurgindu-se blInd. Printre copaci se zarqte un peisaj montan,
acoperit eu piidure. Cabana se afla pe un versant, ceva mai jos sint io~irate vreo zece CaSU\ede lemn, ici locuiesc femelle, cola barba\ii, iei
este bucatiiria, cola restaurantul, intre ele pasc vad ~i cai. Cad aici s-au
instalat doua familii P. ~i 0 familie x., cu personalullor de serviciu cu
tot. Daca 0 iei in susul piriului care curge prin rata, ajungi in p3.dure~i
descoperi foarte curind ca este vorba de 0 pacture virgina nordica. Solul
e alcatuit din grohoti~ din epoca glaciara, acoperit eu un covor moale
~i gros de mu~chi ~i feriga; deasupra, prabu~itil.intr-o dezordine sii!batid!., 0 incolacire de crengi ~i trunchiuri marl ~i putrezite, din care se
ridica din nou capaci tineri. Daca urci mai departe pe ciirarea moale,
acoperita numai eu lemn putrezit, ajungi mtr-o zona de cring extrem de
des, intre\esut Cll mure, zmeura ~i 0 combina\ie ciudata intre cele doua.
Mil de pomi inal(i ~imorti (i~nescgolft;)idin desi~. S-au prabu9it cu miile
~i,in cadere, au alcatuit 0 inc1lciturade nepiitnms. Te furi~ezica\1irlndu-te
pe ~i pe sub trunchiuri groase de copaci, cazi, dUdnd peste lemn putred,
in gauri adinci, dai pe drum de urme de cerb; ciodinitorile au ciocanit
in pomi gauri marl cit capul. Pc alocuri, un cieion a smuls din pfurJnt
sute de copaci uria~i, care searnana cu sequoia, a~ainclt acum riidacinile
Ii se ridica spre eer. Un incendiu a pustiit eu ni~te ani in urma 0 zona
de p3.durece se intinde pe citeva mile. In sIIT~it,ajungi pe un virfrotund
de stmca, inalt de peste J000 m, ~i de acolo prive~ti in jos spre un peisaj
glaciar sii!batic, Cll dmpii ~i lacuri, aeoperit camplet de piidure virgina
inca din epoca glaciara. Acest (inut straniu ~i siilbatic este sHuat la extremitatea nord-esticii a Statelor Unite, in statuI New York, aproape de grani\a canadianii. Aid mai traiesc ur~i, Jupi, cerbi, elani, pord spino~i. $i
~erpi sint peste tot. Chiar ieri, la sosirea noastra, ne-a intimpinat unul
lung de doua picioare. Nome ca in regiunea asta nu exisHi ~erpi eu clopatei, in sehimb se pot intilni multe exemplare la citeva ore distan\a, pe
malurile lacurilor mai ealde George ~i Champlain. Locuim intr-o cabana
midi, iar obieetul pe care dormim este ceva intre hamac ~i pat de
carnpanie ...
ered cli ar trebui sa venim 0 data impreuna aici, este am de pHieut! Peste tot unde ai cuno~tin\e, e~ti [ratai ~i ingrijit minunat. Sintem
toti de aeord ca de pe urma acestei calMorii ne vor ramine cele mai
frumoase amintiri. Freud l~i eroie~ie drum eu un zimbet filazofie prin
asHi lume pUna de pitoresc. In ceea ce mil privqte, particip intens la
tot ~i-mi place. Dadl ar fi sa iau cu mine tot ce a~ putea lua, nu mi-ar
ajunge nici doua luni. Este bine sa pledim atit timp elt incii este atit
de frumos ...
364
Albany, N.Y.
18.IX.1909
... Mai sint doua zile pina la plecare! Totul e ca-ntr-un v1:rtej.leri ma
aflam inca pe un virf stincos gola9' la 0 altitudine de aproape 1700 m,
in mijloeul unor piiduri virgine imense 9i privearn in deplirtare spre
infiniturile albastre ale Ameridi, inghefind pina in maduya oaselor in
yiutul reee ca ghea(a, iar astazi sint in viltoarea citadina din Albfu"1Y,
eapitala statului New Yark! Cele 0 suta de mii de impresii pe care Ie iau
eu mine din aceasta lara a minunilor nu se pot deserie eu ajutorul eondeiului. Tottll are implicafii mult prea vaste, este mult prea mare $i
incalculabil. Ceva ce mi s-a clarificat treptat in ultimele zite este reeunoa9terea cli un ideal de posibilitate de viatii a devenit aid realitate.
Blirbatilor Ie merge aiei atlt de bine pe elt 0 permite gradul de civiliza\ie,
iar femeHor - prost. Am vP'zutaiel lucruri care iti suscitii eea mai mare
admiratie 9i altele care te provoaca la 0 meditatie profunda asupra
dezvoltlirii sociale. Simem, in ceea ee prive9te civiliza\ia tehnidi, la 0
distan\a de muite mile in urma Amendi. Dal' toate astea costa ingrozitor
de mult sl poa..rtadeja in sine germenele sffr~ituluL Trebuie sa-ti povestesc multe, foarte mu!te. Ce-am trait in aceasta cali1torie nu voi uita
niciodatii. Dar acurn sintern obositi de America, Milne dimineata pleeam
la New York. iar pe 21 septembrie, In largui mlirii en noi L..
NorddeutscherLloyd, Bremen
Nava "Kaiser
22.lX.1909
365
vechi ne tree prin minte: 0 voce dulce roste$te ceva despre batrina,
infinita "mare care vuie~te in departiiri", despre ,.valurile mfu:ii ~i ale iubilii"l, despre Leueoteea, zeita dragala$a care, ti~nlnd din spuma valurilor agitate, il pregate$te lui Odiseu, eel obosit de atita drum, valul de
perle eel fin $i salvator. Marea este ea muzica, are in sine $i atinge toate
visele sufletului. Frumusetea ~i maretia marii constau In aceea dl ea ne
eonstringe sa coborim in striifundurile rodnice al propriului suftet uncle
ne confruntam cu noi in~ine, autoerelndu-ne, animind ,.de~ertul trist al
mani". Acum inca slntem obositi de "chinul acestor din urma zik' $i
refleetam ~i facem ordine, eu ajutorul unei mUDci a incon~tientului, prin
tot ceea ce a rasco!it America ln noLo
... leri s-a iscat 0 furtuna care a durat toata ziua, prelungindu-se pina
spre miezul nOPiii. Cea mai mare parte a zilei am stat in fata, sub puntea
de comanda, intr-un lac iniiltat $i ferit, $i am admirat spectacolu! grandios
oferi! de coamele valurilor rostogolindu-se spre noi ~i revarslnd un nor
invirtejit de spuma peste vapor. Acesta lncepu sa se clatine cumplit din
cauza mliului $i, de mai multe ori, asupra no astra se abaturii aversele
sMate. Se facu reee, a$a ca ne-am dus sa bem un ceai. Acolo lnsa, creierul
se scurse pe canalul spinal $i cauta sa se ridlce din nou, impingj'nd pe
sub stomac in sus. De aceea m-am retras in pat, unde m-am simtit curind
faarte bine ~i am servit chiar 0 cina placutiL Din dud ln dna, afara se
izbea dte un val de vas, tunlnd $i bubuind. Toate obiectele din Indpere
prins era viala: perna canapelei se tIn In semiintuneric pe jos, un pantof
care zikuse pe podea se ridid, p1ivi uimit de jur-lmprejur 5i se duse apci,
tlrslindu-se incet, sub sofa; pantoful care statea In picioare se lasa obosH
pe 0 parte $i 0 porni dupa celalalt. Acum insa spectacolul se modifidi.
Dupa cite am observat, pantofii se dusesera sub sofa, pentm a Iua de
acolo valiza 5i servieta mea; toata societatea a pomi spre geamantanui
eel mare de sub pat; 0 mined a camasii mele de pe sofa Ie facu un semn
pHn de dor, iar in interiorul dulapurilor $i a! sertarelor rasunara fO$nete
~i pacanituri. Deodata, sub podeaua mea - un cumplit vuiet, pinit,
trosnet, zomait. Caei una dintre bucatarii se aHa jos, chiar sub cabina
mea. Dintr-un foe, cinci sute de farfurii se trezisera din somnolema lor
asemanatoare mortii $i, printr-un salt Indraznet, pusesera capitt rapid
I Des Meeres ulld der Liebe Wellen, titlul unei tragedii a scriitom!Ul viencz
Franz Grillparzer (1791-1872), despre iubirea dintre Hero ~i Leandm
(Il. t.).
366
19
Draga prietene,
oo'Este remarcabil ca exact in seara in care eu v-am adoptat fomlal
ca fiu prim-nascut $i v-am uns urma$ :;;iprint mO$tenitor - in partibus
illfidelium - dumneavoastra m-ati destituit din derr.nitatea mea de tata,
destituire ce pare a va fi plikut la fel de mult ca mle instituirea persoanei
dumneavoastra in dernnitatea respectiva. Acum mi-e teama sa nu recad
fata de dumneavoastra in wIul de tata, dad va vorbesc despre punctul
meu de vedere refelitor la fenomenul spiritelor zgomotoase (Poltergeister);
trebuie insa s-o fac, fiindca lucrurile stau totu$i altfel dedt ati putea crede.
Asadar, nu neg ca experimentul $i comuniciirile dumneavoastra mi-au
lasat 0 impresie putemica. lVIi-am propus sa observ fenomenul dupa
plecarea dmnneavoastra si va dau aici rezultatele.ln
prima mea camera
trosneste tot timpul, acolo unde cele doua stele2 egiptene grele stau pe
rafturiie de stejar ale bibliotecii; asta este deci evident. In cea de-a doua,
acolo unde am auzit noi zgomotul, trosneste foarte rar. La ineeput am
crezut ca s-ar putea considera aceasta un fel de dovadii, dad zgomotul
atit de frecvent elt timp ati fost dumneavoastra prezent nu s-ar mai fi
auzit deloc dupa ce ati pleeat - or, de atunei s-a repetat deseori, insa
niciodata in legiitura eu gindurile mele $i niciodata dnd ma gindeam la
dumneavoastra sau la problemele dunmeavoastra specifice. (Nici acum
- adaug ca provocare.) Observatia i$i pierdu insa curind valoarea din
alta cauza. Credulitatea mea sau eel putin disponibilitatea mea in a erede
disparu 0 data ell vraja prezentei dumneavoastrii aid; din fu'1umite motive
launtrice mi se pare iaraSi total improbabil sa se petreaca un lueru de aeest
gen; mobilierul lipsit de spirite sta tacut in fata mea, asemenea naturii
lipsite de zei in fata poetului, dupa dlsparitia zeilor Greciel.
Imi pun deci din nou ochelarii de tata eu rame din com si Ii atrag
atentia fiului drag sa-Si pastreze eapullimpede $1mai degraba sa nu vrea
sa prieeapa ceva ciecit sa aduca jertfe atlt de mali cauzei intelegerii; Si,
dind din cap ell intelepciune in legatura eu problema psihosintezei,
gindese: Da, ee sa-i fad, a~a-s tinerii, se bueura eu adevarat numai atund
1
2
367
(11.
ed. germ.).
cind n-au nevoie sa ne tirasca ~i pe noi dupa ei, numai atunci dnd noi
nu putem tine pasul, caci ni se taie rasuflarea ~i avem picioareie obosite.
Atunci, folosindu-ma de dreptul conferit de anii mei, devin vorbiire~
~iva povestese despre 0 alta chestiune dintre cer ~ipamint, care nu poate
fi inteleasa. Aeum citiva ani am deseoperit in mine convingerea cii voi
muri intre 61 ~i 62 de ani, eeea ce in acel moment mi s-a paTutinca un
termen Yndepartat. (Numai opt ani ma mai despart aeum de el.)l Am
pleeat apoi eu fratele meu YnGreeia ~i am eunoscut 0 senzatie de-a
dreptul nelini~titoare vazmd cum cifra 61 - sau 60 YnIeg1ituracu 1 ~i
eu 2 - se repeta ell oriee oeazie la toate abieetele care aveau un numar,
mai eu seama la mijloaeele de transport - ceea ee arn 91notat cu con~tiinciozitate. Cind am ajuns la hotelul din Atena ~i ni s-au dat eamere
la etajulYntli am rasuflat U9urat,sperind sa scap de atmosfera apaslitoare,
cad aid nu putea intra in discutie nr. 6 I. Da, dar am primit nr. 31 (cu
spiritul meu fatalist I-am V3.zuttotu~i ca pe jumiltatea lui 61-62) ~i
aeeasta cifd mai desteaptli si mai iute s-a dovedit mai eonsecventa in
urmiirire decit prima. De la calatoria de intoarcere ~i pilla foarte de
eurind, acest 31, asociat bueuros eu un 2, mi-a riimas fidel. lntrucit am
si anumite zone in sistemul meu in care sint numai avid de cunoa~tere
~inicidecum supersti~ios, am incercat de atunci sa fac 0 analiza a acestei
convingeri. Iat-o! Convingerea mea i~i are r1idiicinile in anul 1899.
Atunci s-au petreeut simultan doua evenimente. In primul rind, am seris
Interpretarea viselor (care, eu 1900, este postdatata), in al doilea rind, mi
s-a dat un nou numar de telefon, pe eare-l mai am ~i azi: 14362. Un
element camun se paate siabili usor intre aceste doua fapte; in 1899, eilld
an1 seris lnterpretarea vise/or, aveam 43 de fuli. Ce alteeva era oare mai
la illdemina dedt ideea cli eelelalte dfre urmau sa semnifiee sfir~itul
vieiii mele, deei 61 sau 62? Deodata exista metoda in oriee sminteala
sau absurditate. Superstitia ea voi muri iutre 61 'Ii 62 de ani se dovede~te
a fi eehivalenta ell eonvingerea ea mi-am implinit eu eartea despre vise
opera vieiH, ea nu mai trebuie sa spun nimic 'ii pot muri !ini:;tit. Veti fi
de aeord ea nu mai suna atit de absurd dupa aeeasta experieni1LDe altfel,
Ynspatele acestor lueruri zace influenta tainic? a lui W. FlieB; superstiiia
s-a declan~at in anul ataeului sau.
Aid ve~igasi din nou confirmata natura specific evreiasca a misticii
mele. In rest sint inclinat sa spun doar ca aventuri ca aeeasta ell cifra 61
se explidi prin doua momente, mai intii prin ateniia, amplifieatii enorm
prin ineon~tient, care vede a Elena in fiecare femeie, ~i 1.\1al doilea rind
prin "solieitudinea hazardului" prezenta in mod incontestabil, care joaea
aeela~i rol in formarea halucina~ii1or,preeum solicitudinea somatica in
simptomul isteric ~i cea lingvistica in joeurile de cuvinte.
1
12 mai 1911
Viena, IX, Berggasse
19
'"
.
iJraga pnetene~
'"
15 iunie 1911
Viena, IX, Berggasse
19
prietene~
pl':::bleme
ale ocuItismului
1 Cf. E, Jones)
~Das Lehen und lVerk van Signnmd Freud (Fiata !ii opera
!tli Signiluzd Freud), Fn1.nkl'urt, 1962~ p. 447 ~. urrn. (n. ed. genn.).
369
370
-'.-,11
.J,
o fiinta
372
fntrucit probabilitatea legilor natmii nu alimenteaza cu nimic supozi~ia ca doar din hazard ar putea Iua na~tere sinteze superioare, ca de
exemplu psihicul, avem nevoie de ipoteza unui sens latent, pentru a
explica nu numai fenomenele sincronistice, ci ~i siiltezele superioare. Mai
intii, calitatea de a fi inzestrat cu sens pare illtotdeauna a fi ceva incon~tient ~i de aceea nu poate fi descoperita decit post hoc; astfel exista
tot mereu ~i pericolul sa se atribuie sens acolo unde de fapt nu exista a~a
ceva. A vem nevoie de experien~ele sincronistice pentru a putea justifica
ipoteza unui sens latent care este independent de con~tiin~a.
Cum 0 crea~ie n-are un sens recognoscibil fara con~tiin~a reflexiva a
omului, acestuia i se confera prin ipoteza unui sens latent 0 insemnatate
cosmogonica, 0 veritabila raison d' hre. Daca, in schimb, Creatorului I Se
atribuie sensullatent ca plan con~tient de crea~ie, se na~te illtrebarea: De
ce ar organiza Creatorul tot acest fen omen universal, 0 data ce El ~tie
deja unde ar putea sa Se oglindeasca, ~i de ce S-ar oglindi, 0 data ce este
deja con~tient de Sine? De ce ar crea, pe linga omniscientia Lui, 0 a doua
con~tiin~a, inferioara -intr-un
fel miliarde de oglinjoare tulburi des pre
care ~tie anticipat cum va fi imagine a pe care 0 pot reda?
Dupa toate aceste considera~ii am ajuns la concluzia ca no~iunea de
a fi creat "dupa chipul ~i asemanarea ..." nu este valabila numai pentru
om, ci ~i pentru Creator: EI este asemanator sau identic cu omul, adica
este la fel de incon~tient ca acesta sau ~i mai incon~tient, caei, conform
mitului incarnarii Se simte chiar obligat sa devina om ~i sa Se of ere
omului ca jerWL.
Theodore Flournoy
in timpul rela~iilor mele cu Freud gasisem ill Theodore Flournoy un
prieten paterno Era deja in virsta cind I-am cunoscut. Din pacate a murit
dvva ani dupa aceea. Pe vremea cind mai eram medic la BurghOlzli, i-mn
citit cartea Des lndes a la Planete Mars, care mi-a Hisat 0 impresie profunda. I-am scris ca a~ vrea s-o traduc in germ ana. Am primit raspuns
abia peste 0 jurnatate de-an; se scuza ca oferta mea ramasese atita timp
fara raspuns. Spre regretul meu, desemnase deja un alt traducator.
Mai tirziu I-am vizitat peFlournoy la Geneva, ~i cind am ajuns treptat
sa recunosc care erau limitele lui Freud, am inceput sa-I fac din cind in
cilld cite 0 vizita, ca sa stam de yorba. Era important pe_ntru mine sa aflu
ce gilldea despre Freud, caci spunea lucruri inteligente la adresa IuL Mi-a
atras mai cu seama atenlia asupra rationalismului iluminist allui Freud,
ceea ce clarifica multe aspecte ale gindirii sale ~i Ii explica ~i unilateralitatea.
in 1912 I-am convins pe Flournoy sa ia parte la congresul de la
Mtinchen, la care s-a produs apoi ruptura dintre Freud ~i nnne. Prezen~a
lui a insernnat pentru mine un suport considerabil.
373
! (Mod
374
Richard Wilhelm
Pe Richard Wilhelm I-am cunoscut Ia Dannstadt, la baronul Keyserling, cu prilejul unei sesiuni a ,,~calii inteIepciunii". Era pe la inceputul anilar '20. In 1923 I-am invitat Ia ZUrich, unde a tinut la Clubul de
psihologie 0 conferima despre I Ging I.
Inea inainte de a-I cunoa~te ma ocupasem de filozofia orientala ~i
incepusem prin anul1920 sa experimentez pe baza lui I Ging. Era fn timpul unei veri petrecute la Bollingen, dnd am luat hotanrea sa aprofundez
misterele acestei carti. In lacul tulpinilor de coada-~oricelului care se
falasesc fn metoda clasicii, mi-am tiliat tulpini de trestle. Apoi am ~ezut
adesea ore 1ntregi pe jos, sub pfuul secular, eu I Ging linga mine ~i am
exersat tehnica, raportind unulla altul "oracolele" rezultate, ca intr-un
joc de fntrebari ~i raspunsuri. Reie~eau astfel tat felul de ciudatenii de
netagaduit - corelatii pline de tilc cu propriile-mi procese de gindire,
pe care nu mi Ie puteam explica.
Singura interventie subiectiva in decursul experimentului consta in
aceea ea experimentatorul fmparte miinunchiul de 49 de tulpini ill mod
arbitrar, adica fara sa numere, dintr-o mi~care. EI nu ~tie cite tulpin! se
afla ill fiecare dintre miinunchiuri, dar de acest raport numeric depinde
rezultatul. Toate celelalte manipuliiri sint rfnduite mecanic ~i nu permit
nici 0 interferenta a vointei. In cazul in care chiar exista vreo relatie
cauzala psihiea, atunci aceasta nu poate sa rezide dedt in impfu1irea
aleatorie a miinunchiului (sau, in alta metoda, in eaderea intfmpIatoare
a monedelor).
Pe parcursul illtregii vacante de vara ma preocupara atunci intrebiirile: Au raspunsurile din I Ging sens sau nu? Daca au, atunci cum se
produc legaturile dintre ~irul psihic ~i cel fizic de evenimente? M-am
lovit tot mereu de coincidente uimitoare care m-au dus cu gilldulla un
paralelism acauzal (0 sincronicitate, cum i-am spus mai tirziu). Am fost
atit de fascinat de aceste experimente, ea am uitat complet sa-mi fac
insemnari, ceea ce am regretat ulterior foarte tare. Mal tirziu am reluat
insa de atftea ori experimentul cu pacientii mei, fncit m-am putut convinge de numfuul relativ mare al raspunsurilor care 0 nimereau vizibil.
Voi da ca exemplu cazul unui barbat mal tinar cu un pronuntat complex
matern. Dorea sa se insoare ~i facuse cuno~tinta Cll 0 fata care i se parea
potrivita. Se simtea insa nesigur ~i se temea de posibilitatea ca, sub
influent a eomplexului sau matern, sa. nu ajunga din nOli, din nebagare
de seama, sub dominatia unei alte marne Gare sa-l cople~easdL Am facut
experimentul cu eJ. Textul hexagramei (rezultatului) sau a suna! astfel:
"Fata este putemica. Nu e bine sa ia cineva in ciisatorie 0 astfel de fata."
Prin 1935 m-am intllnit cu filozoful chinez Hu Shih. L-arn intrebat
des pre I Ging ~i am primit raspunsul urmator:
- 0, nu-i altceva decit 0 culegere de formule magice rarii importantal
Nu cuno~tea metoda practica ~i nici utilizarea ei - a~a sustinea.
Chipurile, ar fi avut doar 0 data de-a face cu ea. In tirnpul unei plimbari,
un prieten i-ar fi relatat povestea sa nefericita in dragoste. Tocmai treceau
pe Jinga un ternplu daoist. I-a; fi spus prietenului sau in gluma: "Aid
poti consulta oracolul in aceasta privinta." Zis ~i filcut. Au intrat impreuna in templu ~i i-au cerut preotului un oracoll Ging. El insa pretindea
di nu credea in aceasta absurditate.
L-arn intrebat daca oracolul fusese coreet. La care mi-a raspuns
recalcitrant:
- 0, da ... sigur ca da.
Amintindu-mi de cunoscuta poveste despre "bunul prieten" care face
tot ceea ce nu vrem sa ne atribuim nOlla i'n~ine, I-am intrebat eu precautie
daca n-a profitat ~i el insu~i de acest prilej.
- Ba da, mi-a raspuns, i-a.rn pus ~i eu in gluma a intrebare.
- Si a tinut oracolul cont de ea?
A ezitat.
- Mda, dad se poate spune a~a.
Era clar ca subiectul Ii era neplacut. Ceea ce e personal atecteaza
lineod obiectivitatea.
La citiva ani dupa primele mele experimente eu tulpinile de trestie
aparu I Ging cu comentariullui Wilhelm, Bineinteles ca a.rn filcut imediat
rast de carte ~i am constatat cu satlsfactie oil vedea corelatiile de sens
intr-un chip foarte asemanator eu cel in care m! Ie reprezentasem eu. Dar
Wilhelm cuno~tea intreaga literatura de specialitate 'Ii putea astfel umple
golurile care-mi rilmasesera mie. Clud a venit 1a Zurich am avut oeazia
sa diseut pe larg cu el ~i sa vorbim despre religie ~i filozofie chinezeasdL
Ceea ce mi-a comunicat din abundenp cuno~tintelor lui referireare la
spiritul chinezesc mi-a arutlcat atlli"1ci0 lmnina asupra dtorva dintre cele
mai dificiJe probleme pe care m!. Ie puneo. incoD'itientul european, Pe de
alta parte, I-a mirat nespus ceea ce i-am povest!.t eu in kgatura cu rezultatele cercetiirilor mele in domeniul incon~tientului: did a recunoscut
in ele ceea ce considerase pin~. at\Ll1ci a fi exdusiv tradi\ie a fiJozonei
chineze~ti.
Tinar fiind, Wilhelm plecase in China in slujba misiunii crestine ~i
acolo i se dezviiluise lumea spiritualitatii OrientuluL \Vilhelm em 0
persona1itate autentic religioasa, ell vederi largi 31clare. iwea capacitatea
376
377
378
Heinrich Zimmer
Pe Heinrich Zimmer I-am cunoscut !a inceputul anilor '30. Citisem
cartea lu! fascinanta, Kunst/arm und Yoga2 ~i-mi dorisem inca de mult sa-l
cunosc personal. Am gasit in el un om genial cu un temperament extrem
de viu. V orbea foarte mult ~i foarte iute, era insa capabi! ~i sa asculte cu
o atentie intensa. Am petrecut impreuna citeva zile frumoase in decursul
carora am purtat discutii bogate in continut ~i colosal de stimulatoare
pentm mine. V orbeam mai ales despre mitologia indiana. Cu aceasta ocazie imi povesti cum reactionase la cartea publicata de Richard Wilhelm
~i de mine, Secretui Florii de Aur. Din pacate, la vremea dnd 0 scrisesem,
ealtea lui Z;mrner despre forma a,.'tistica si yoga 1m-era mca necunoscuta,
asa indt nu-i putusem folos; materialul deosebit de valoros pentru mine,
ceea ce am regretat apoi nespus. Cmd Zimmer avu mtre mlini Secretul
Florii de AuI' 5i rasfoi cartea se infurie - a5a mi-a povestit - din cauza
comentariului meu psihologic. Zvirli cartea de perete.
Aceasta reaqie caracteristica nu ma mira, dici imi era cunoscut de
mult, dar numai in mod indirect, cum se manifestase in cazuri asemanatoare. Zimmer a fast primul sa-mi povesteasca nemijlocit despre acest
subiect. Ca atitia a1tii, reaqionase la cuvintul "psihologic" ca taurulla
culoarea rosie. Doar "sufletul" n-are nimic a face cu astfel de texte care
au un interes pur istorie! Asta poate fi numai 0 dovada de !ipsa de
abordare ~tiintifica, de simple idei fantastice 1
Dupa dtva timp cind Isi rec15tiga judecata ~i astfel 5i constiinta
stiintifica, resirnti 0 anumita euriozitate sa afle ce avea de fapt de spus
psihologia intr-un astfel de eaz. Ridica volumul de pe jos si incepu sa
citeasdi. FEnd un mare cunoscator de literatura indiaria, nu putu sa nu
descopere 0 serie de paralele interesante, pentru care il ajutara foarte mult
pronuntata sa clarviziune artistica si intuitia-i iesita din comun. Spuse textual - eu ceva ironie in glas: "Atunci am realizat brusc ca textele
mele sanscrite nu prezentau numai dificultati grama~cale. sintactice, ci
ca aveau, pe linga aeestea, 5i un sens."
Chiar daca aceasta remarea exagerata trebuie inteleasa cum grana
salis, apreciez in mod deosebit miirturisirea lui Zimmer. Este de 0
onestitate neobi~nuita Si reconfortanta, indeosebi daca ne amintim de acei
Goethe, Fallst II, v. nota de la p. 344 (n. t.).
KlIllsiform lI11dYoga im illdischell KlIltbild (Forma artistica $i yoga /n
imaginea indica de clllt), Berlin, 1926 (n. ed. germ.).
1
379
\
dii minorum gentium! eare ne asigura eu un resentiment prost disimulat
di au ~tiut toate astea de mull.
Din piicate, moartea timpurie a lui Zimmer i-a Iaeut imposibiHi 0
eiUatorie in India. M-am intrebat adesea ce efeet ar fi putut avea asupra
lui eontaetul nemijlocit eu India. M-a~ fi a~teptat la lueruri mari de la el,
avind in vedere deschiderea lui ~i eapacitatea lui de asimilare, eunoa~terea profunda a literaturii indice ~i intuiiia lui ie~ita din com un. In loe
de aeestea, Manii I-au ehemat ia ei.
In intreaga sa fiinta, Zimmer a fost un puer aeternus, eare, inaripat
cu un limbaj stralucitor, faeea sa inf10reasea toti mugurii gractinilor
legendelor indiene. I-a imparta~it ~i soarta, dici "tinar moare cel ee e iubit
de zei". ~i Wilhelm a murit prematur, fara insa ca acea latura a "eternului
eopil" sa fi devenit vizibila in aeeea~i masura ea la Zimmer, despre care
aveai senzatia ea inverzea ~i It,f1orea intr-o abundenta inepuizabiHi. Am
banuit totu~i di ~i in Wilhelm se aseundea eeva asemanator in modul cum
a asimilat China sau, mai bine-zis, eum I-a asimilat China pe el. Aut
Zimmer cit ~i Wilhelm aveau 0 naivitate gepjalii. Arnindoi pareau sa
traiasdi in realitate ca intr-o lume striiina, in timp ce fiinta lor eea mai
launtridi urma, neexplorata ~i neatinsa, linia sumbra a destinului.
380
Senna I
Ivlortii s-au intors de la Ierusalim, unde n-au gasit ce-au cautat. M-au
rugat sa-i las sa intre, si mr-au cerut invi1\11tura, si astfel am ineeput sa-i
invat:
Aseultati dad: ineep eu nlmieul. Nimicul este acelasi lucru eu plinul.
In infinitate, pHn este aeelasi lucru eu gal. Nirnicul este gol 5,iplin. Puteti
spune la fel de bine 5,1altceva des pre nimic, de pild1i ca este alb sau
negru, ca nu este sau este. Ceva infinit si etem nu are proprieti'iti, intrucit
are toate proprietiitile.
Nimicul sau pHnul Te nurnirn PLEROMA. Acolo inHiul1tm, gindirea 5,i
fiinta inceteaza, del ceca ce este etem 5,iinfinit nu are proprietati. In ea
nu este nimeni, pentru dl atunci el ar fi diferit de pleromii si ar avea
proprietati, care l-a1' distinge de plerorna ea fiind eeva diferit.
In pleroma nu este nimic si este tot: nu merit a sa meditiim asupra
pleromei, del asta ar insenma sa ne dizolvam pe noi Insine.
CREA TURA iln este in pleroma, ci in sine insas!. Pleroma este inceputnl
s,i sfirs,itul ereaturii. Trece prin ea, asu cum lumina soarelui patmnde peste
tot prin aer. Desi pleroma patrunde In intregime, ereatura nu are parte
de ea, dupa cum un corp ell desavir~ire transparent nu devine nid lurninos S,1 niei intunecat prin lumina care il strabate.
PHnd 0 parte a etemului ~i infmitului, noi sintem iilsa pJeroma 'insas,i.
Dar nu avem pfu"'tede ca, ci sintem la 0 depiirtare nesf1r~ita de pleroma,
nu spatial sau temporal, ci ESENTIAL, caei, in calitatea noastra de ereatura limitata in timp s,i spa\iu, ne deosebim in esenia de plerorna.
Cum si-ntem insa parti ale pleromei, ea se afla si in noi. Pleroma este
infinita, eterna s,iintreaga pina ~i in punctul eel mai mle, cad mie si mare
sint proprietiiti eontinute in ea. Este nimicul, care-i peste tot intreg ~i
eontinuu. De aceea vorbese numai simbolie des pre creatura ea parte a
pleromei, did pleroma nu este de fapt nici.'lieri divizata, 0 data ce este
nimicuL Noi sintem ~i intreaga pleroma, intmdt, simbolie, pleroma este
eel mai mie punet (numai presupus, nu care fiinteaza) in noi ~i infinitul
3R3
384
Senno II
Mortii stateau in noapte de-a lungul peretilor si strigau:
Vrem sa stirn despre Dumnezeu. Unde este Dumnezeu?
este mort?
Dumnezeu
Dumnezeu nu-i mort, este la fel de viu ca pururi. Dumnezeu e creatura, caci este ceva definit si de aceea diferit de pleroma. Dumnezeu este
proprietate a pleromei, si tot ceea ce am spus despre creatura este valabil
si des pre el.
E! se deosebeste insa de creatura prin aceea ca este mult mai nedes Ius it si mai nedeterminabil dedt creatura. EI este mai putin diferit
dedt creatura, dci fundamentul fiintei sale e abundenta eficienta, si numai in masura in care e! este definit si diferit este creatura, si in aceasHi
masura el este deslusirea abundentei eficiente a pleromei.
Tot ceea ce nu diferentiem cade in pleroma si este anulat cu contrariul sau. De aceea, dad nu-l diferentiem pe Dumnezeu, atunci abundenta
eficienta este anulata pentru noi.
Dumnezeu este si pleroma insasi, dupa cum si fiecare punct minuscui din creat si din necreat este pleroma insasi.
Golul eficient este natura diavolului. Dumnezeu si diavol sint primele
deslusiri ale nimicului pe care-l numim pleroma. E indiferent daca pleroma este sau nu este, caci in toate ea se anuleaza pe sine insasi. Nu la
fel se intimpHi eu creatura. In masura in care Dumnezeu si diavolul sint
creaturi, ei nu se anuleaza, ci exista, stind unul fata de celiilalt ca opusi
eficienti. Nu avem nevoie de nici 0 dovada a existentei lor, este suficient
ca trebuie tot mereu sa vorbim des pre ei. Chiar dad cei doi n-ar fi, creatura tot i-ar distinge mereu din pleroma gratie naturii ei care diferentiaza.
Tot ceea ce separarea scoate din pleroma este pereche de contrarii,
de aceea de Dumnezeu tine intotdeauna si diavolul.
Aceasta inseparabilitate este atit de strinsa si, dupa cum ati aflat, atit
de indisolubila si in viata voastra, precum pleroma insasi. Asta provine
de la faptul ca ambii stau foarte aproape de pleroma in care toate contrariile sint anulate si devin una.
Dumnezeu si diavolul se deosebesc prin plin si gol, ziimislire si
distrugere. EFICIENTA Ie este comuna. Eficienta ii leaga. De aceea, eficienta sta peste ambii, fiind un Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu, ciici
uneste plinul si golul in efectul ei.
Acesta este un Dumnezeu despre care voi n-ati stiut, did oarnenii
I-au uitat. Ii spunem pe numele lui de ABRAXAS. EI este si mai nedefinit
dedt Dumnezeu si diavolul.
Pentru a-I diferentia pe Dumnezeu de el, il numim pe Dumnezeu
HELlOS sau soare.
Abraxas este efect, !ui nu i se opune nimic in afara nerealului, de
aceea liber se desfiisoara natura-i eficienta. Nerealul nu este si nu se impotriveste. Abraxas sta pe deasupra soarelui si pe deasupra diavolului.
386
Senno V
Mortii risera a batjocura ~i strigara: Invata-ne, nebunule, despre biserica ~i comunitatea sacra.
Lumea dumnezeilor se deslu~e~te in spiritualitate ~i in sexualitate. Cei
cele~ti apar In spiritualitate, cei piiminte~ti in sexualitate.
Spiritualitatea primqte ~i cuprinde. Ea este femeiascii ~i de aceea 0
numim MATER COELESTIS, mama celesta. Sexualitatea procreeaza ~i creeaza. Ea este biirbateascii ~i de aceea 0 numim PHALLOS, tatal piimintesc.
Sexualitatea biirbatului este mai mult piimlnteasca, sexualitatea femeii
este mai mult spirituala.
Spiritualitatea biirbatului este mai mult celesta, ea merge spre ce-i
mai mare.
Spiritualitatea
mai mic.
Mincinoasa ~i demonicaeste
spiritualitatea biirbatului, care merge
spre ce-i mai mic.
Mincinoasa ~i demonic a este spiritualitatea femeii, care merge spre
ce-i mai mare.
Fiecare sa mearga la locul sau.
Biirbatul ~i femeia devin diavoli unul pentru celiilalt, dacii nu-~i separa
caile spirituale, caci natura creaturii este diferenp.erea.
Sexualitatea biirbatului se lndreapta spre piimlntesc, sexualitatea femeii se indreapta spre spiritual. Biirbatul ~i fcmeia devin diavoli unul
pentm celiilalt, daca nu-~i separa sexualitatea.
Biirbatul sa cunoasca ce-i mai mic, femeia, ce-i mai mare.
Omul sa se deosebeasca de spiritualitate ~i de sexualitate. Sa numeasca spiritualitatea Mama ~i s-o a~eze intre cer ~i piimint. Sa numeascii
sexualitatea Phallos ~i sa-l a~eze lntre sine ~i piimlnt, ciici Mama ~i
Phallos slnt demoni supraomene~ti ~i deslu~iri ale lumii divine. Ei slnt
mai eficienti pentm noi dedt dumnezeii, caci slnt strins inmditi cu natura
no astra. Daca nu va distingeti de sexualitate ~i spiritualitate ~i nu Ie priviti
ca natura peste voi ~i in jurul vostru, atunci Ie cadeti prada ca proprieta~i
ale pleromei. Spiritualitatea ~i sexualitatea nu slnt proprietatile voastre,
390
purific5. ~i mentine.
purific5. ~i adauga.
Senno VI
Demonul sexualitatii se apropie de sufletul nostru ca ~arpe. Este pe
jurnatate suflet omenesc ~i se numqte dorinta gindului.
Demonul spiritualitatii pogoara in sufletul nostru ca pas5.re alba. Este
pe jumatate suflet omenesc si se nume~te gindul dorin~ei.
~arpele este un suflet pamintesc, pe jumatate demonic, un spirit, ~i
inrudit cu spiritele moqilor. Aidorna acestora, ~i el roie~te prin lucrurile
parnintului ~i ne face sa ne temern de ele sau Ie face sa ne stimuleze pof-
391
NAHTRIHECCUNDE
GAHlNNEVERAHTUNIN
ZEHGESSURKLACH
ZUNNUS.
394
395
e':'~
ARBORE GENEALOGIC
Sophie Ziegler
Virginie de LassauJx
(1804-1830)
Stuttgart
------Fal>e-O
Elisabeth Catherine
Reyenlhaler
(1794-1864)
Sophie Frey
(1805-1865)
(1812-1855)
Augusta
--r- [---..
Emilie Preiswcrk
(1848-1923)
Bertlll.l Schenk
Johannes Rauschenbach
(1856-1932)
(1856-1905)
COpll
,I,"n
~
Emma Rauschenbach
(1882-1955)
(187:5-1%1)
Marianne Niehus
Franz lung
trei disllicii
ii
397
datele exterioare: Paul lung a fost teolog ~i a activat mai Intii ca preot
la KeBwil (cantonul Thurgau), unde s-a nascut C. G. lung In 1875. Apoi,
timp de patm ani, a fost preot la Laufen, 0 parohie situata deasupra cascadei Rinului, llnga Schaffhausen. In 1879 a fost ales In fmntea parohiei
de la Klein-Htiningen de llnga Basel.
Mama lui lung, Emilie lung, nascuta Preiswerk, era originara din
Basel. Era fiica mezina a lui Samuel Preiswerk (1799-1871),
emditul
~i poetic talentatul prim-pastor baselez, ~i a celei de-a doua sotii a
acestuia, Augusta Faber (1805 -1862) din Ntirtingen In Wtirttemberg. Cei
din familia Faber erau protestanti francezi, veniti In Germania dupa
revocarea edictului de la Nantes (1685). Samuel Preiswerk a fost mai illtii
pastor la Muttenz, dar a trebuit sa se mute ill or~ul Basel dupa separarea
cantonului In Basel-Stadt (Basel-ora~) ~i Basel-Land (Basel-sat), In 1833.
Negasindu-se aici pentm el nici un loc de pastor, s-a dus la Geneva ~i a
predat acolo, la ~coala de teologie a Societatii Evanghelice, limba ebraica
~i teologia Vechiului Testament. A scris 0 gramatica ebraica; aceasta a
cunoscut mai multe tiraje. Cltiva ani mai tIrziu a fost chemat illapoi la
Basel ~i a ajuns pastor la parohia St. Leonhard. Pe llnga activitatea de
pastor, a obtinut ~i titlul de docent pentm limbii ebraica ~i literatura. Era
o natura generoasa ~i un om tolerant, ceea ce reiese ~i din faptul ca Intr-o
revista lunara editata de el, Das Morgenland (Orientul), s-a pronuntat pentm
redobindirea Palestinei de catre evrei.
~i astazi se mai povestesc la Basel anecdote pe seama lui. "In camera lui de lucm, prim-pastoml Samuel Preiswerk avea un scaun special,
rezervat pentm spiritul primei lui sotii, decedate, Magdalene, nascuta
Hopf. In fie care saptarmna, Preiswerk obi~nuia, spre supararea celei de-a
doua sotii, Augusta, nascuta Faber, sa stea de yorba In taina, la 0 ora
anume, cu spiritul Magda1enei. "1
Jung relateaza des pre el:
"Pe bunicul meu matem nu I-am cunoscut personal. Dar din tot ce
am auzit despre el, am impresia ca numele lui biblic, Samuel, i se potriyea bine. Credea ca In cel' se vorbeste ebraica Si de aceea s-a dedicat eu
mare zel studiului aeestei limbi. Nu era numai foarte invatat, ci avea ~i
un simt poetic pronuntat; dar era un om nitel ciudat, care se eredea
permanent Inconjurat de spirite. Mama mi-a povestit adesea cum trebuia
sa se a~eze fndaratul lui, dnd I$i scria predicile. Nu putea suporta ca
spiritele sa treaca prin spatele lui ill timp ce studia Si sa-l deranjeze! Daca
Indaratullui se a$eza un om viu, spiritele ,erau alungate!"
Pe seama sotiei lui, Augusta Preiswerk, bunica materna a lui lung,
exista multe pove"ti. La 18 ani s-a Imbolnavit gray illgrijindu-$i un frate
bolnav de scarlatina ~i a stat timp de 36 de ore in letargie. TImplarul
venise deja cu sicriul, dnd mama ei, care nu putea crede ca murise, a
adus-o din nou la viata cu un fier de calcat tinut pe ceafli. "Gustele", a~a
1 Din: Hans Jelmy, Baslerisches - A[[zubaslerisches (Baseleze - preabaseleze), Basel, 1961.
399
400
Glosar
Anima ~i animus. Personificare a unei naturi feminine in incon~tientul biirbatului ~i a unei naturi masculine in incon~tientul femeii.
Aceasta bisexualitate psihicii este 0 reflect are a realitatii biologice cii
numiirul mai mare de gene masculine (respectiv feminine) este factorul
decisiv in deterrninarea sexului masculin (respectiv feminin). Numiirul
mai mic al genelor sexului opus pare sa formeze un caracter corespunzind sexului opus, care ramine insa, datorita faptului ca se afla in
inferioritate, de obicei incon~tient.
C. G. JUNG: "Fiecare biirbat poarta in sine imagine a femeii eteme,
nu imaginea cutiirei femei anume, ci a unei femei in genere. Aceasta
imagine este, in fond, un conglomerat ereditar incon~tient, provenind din
timpuri stravechi ~i ingropat in sistemul viu, un tip (<< arhetip ) (v.
mai jos) obtinut din toate experientele ancestrale legate de fiinta feminina, un rezultat al tuturor impresiilor despre femeie, un sistem psihic
de adaptare mo~tenit... Acela~i lucru este valabil ~i la femeie, ~i ea poarta
in sine 0 imagine despre biirbat. Experienta ne inyata cii ar trebui spus
mai exact: 0 imagine despre biirbafi, in timp ce la biirbat este mai degraba
o imagine a femeii. Intrucit aceasta imagine este incon~tienta, ea e intotdeauna proiectatii incon~tient asupra fiintei iubite ~i este unul din
motivele esentiale ale atractiei pasionale sau ale contrariului ei."
Die Ehe als ps)'chologische Beziehung (Ciisnicia ca relatie psihologicii),
1925, in Ges. Werke XVlI, 1970, Uber die Entwicklung der Personlichkeit
(Despre dezvoltarea personalitiirii), p. 224.
de seminar nepublicata,
din engleza.
402
"Anima este arhetipul vietii... Caci viata vine eatre barbat prin anima,
de~i el este de parere ca ea ar veni spre el prin ratiune (mind). EI stapine~te viata prin ratiune, dar viata traie~te in el prin anima. lar secretul
femeii este ca viata vine spre ea sub forma spirituala a animusului, de~i
ea presupune ca Eros este eel care i-a aduce. Ea stapine~te viata, ea traie~te, ea sa zicem ~a, habitual prin Eros, insa viata adevarata, unde ea
este ~i vietima, vine catre femeie prin ratiunea care este intruehipata in
ea prin animus."
Prelegere de seminar nepublicata
Traducere din engleza.
despreZarathustra
lui Nietzsche,
1937.
403
de seminar nepublicata.
"Con~tiinta noastra doar nu se creeaza singura, ci izvor~te din profunzimi necunoscute. Ea se treze~te treptat in copil ~i, pe parcursul vietii,
se treze~te in fiecare dimineata din adincul somnului, dintr-o stare incon~tienta. Este ca un copil care se na~te zilnic din pintecele matern al
incon~tientului. "
Zur Psychologie ostlicher Meditation (Despre psihologia medita(iei orientale), 1943, In Ges. Werke XI, edi\ia a II-a, 1973, Zur Psychologie westlicher und ostlicher Religion (Despre psihologia religiei occidentale ~i
orientale), p. 616.
Imagine originara.
(Jacob Burckhardt)
Jung pentru "arhetip" (v. mai sus).
406
Termen
folosit initial de
"La aceste continuturi se adauga ~i toate refularile mai mult sau mai
putin intentionate ale unor reprezentari ~i impresii neplacute. Numesc incon~tlent personal suma tuturor acestor continuturi. Dincolo de asta gasim
insa in incon~tient ~i insu~irile pe care nu Ie-am dobindit individual, ci
Ie-am mo~tenit, deci instinctele, ca impulsuri spre actiuni care rezulta rara
o motivatie con~tienta, dintr-o constringere ... (In acest strat "mai adinc"
al psihicului intilnim ~i arhetipurile.) Instinctele ~i arhetipurile... formeaza
incon~tientul colectiv. Eu il numesc colectiv, caci, spre deosebire de
incon~tientul definit mai sus, nu are continuturi individuale, adic1imai
mult sau mai putin unice, ci unele raspindite in mod general ~i regulat. "
Instlnkt und Unbewufites (Instinct sl Ineonstient), 1919, in Ges. Wake VIII,
1967, Dinamlca inco~tientulul, p. 153 ~. unn.
"Primul grup include continuturi care constituie componente integrante ale personalitatii individuale ~i de aceea ar putea fi la fel de bine
~i con~tiente; eel din urma grup insearnna ceva ca 0 condirie sau baza a
psihicului in genere, ~i anume una omniprezenta, identic a permanent cu
sine insa~i."
Ges. Wake IX/2, 1976, Alon, p. 16.
407
"Pe masura ce adincimea ~i intunericul cresc, straturile mai profunde ale psihicului i~i pierd unicitatea individual1LEle devin tot mai
colective cu cit sint mai adinci (mai "jos"), deci in masura in care se
apropie de sistemele functionale autonome, pina ce se universalizeaza
in materialitatea corpului - ~i anume in corpurile chimice - ~i se sting
in acela~i timp. Carbonul corpului este pur ~i simplu carbon. "Cel mai
jos", "in strafund", psihicul este pur ~i simplu univers ."
Despre psihologia arhetipului infans, 1940, In Ges. Werke lXIl,
Arhetipurile incon!ftientului colectiv, p. 187.
1976,
"Vad tot mereu ca procesul individuatiei este confundat cu con~tientizarea eului ~i astfel eul este identificat Cll sinele (v. mai jos), iar de aici
se na~te fire~te 0 incurcatura infernal a de concepte. Cad in acest fel
individuatia devine pur egocentrism $i autoerotism. Or, sinele cuprinde
infinit mai mult in el insu~i decit numai un eu... El este la fel de mult
acela sau ceilalti, cum este $i eu. Individuatia nu exclude lumea, ci 0
include.
Ref/ecrii teoretiee euprivire la esenrapsihieului,
1967, Dinamiea ineol1!ftientlllui, p. 258.
\illl,
408
Mandalele apar, din cite arata experienta ... in situatii ee se caracterizeaza prin eonfuzie ~iperplexitate. Arhetipul astfel eonstelat reprezintii
o schema ordonatoare plasatii ca un fel de "retieul" psihologic, respeetiv
ea un cere imPil.l1itin patm, pe deasupra haosului psihic, a~a inelt fiecare
continut i~i capata locul, ~ielementele intregului care se afla in pericolul
de a se destrama in vag ~i nedeterminat sint iinute laolalta, in eoeziune,
prin cercul care imprejmuie$te ~i apara.
Ein moderner My thus. Van Dillgen. die am Himme/ gesehen werden (Un mil
modern. Despre obieete. care sfnt vazute pe eer), 1958, in Ges. Werke X,
1974, Zivilisation im (jbergang (Civilizarie fn tranzirie), p. 461.
rile infantile ~i vointa de adaptare, dintre obligatiile colective ~i cele individua!e. Nevroza este un semna! de oprire inaintea unui drum gresit ~i
un strigat de avertisment care sa incite la procesul persona! de vindecare.
C. G. JUNG:"Dereglarea psihologica in caz de nevroza ~i nevroza
ins~i pot fi concepute drept 0 incercare nereu~itii de adaptare. Formularea [...] este la unison cu parerea lui Freud ca 0 nevroza e oarecum 0
incereare de autovindecare."
Uber Psychoanalyse (Despre psihanalizii), 1916. in Ges. Werke IV, 1969,
Freud und die Psychoanalyse (Freud si psihanaliza), p. 285.
Psihoid. "Asemarrator sufletului", "de forma sufletului", "cvasisufletesc". Jung caracterizeaza astfel stratul foarte adinc, ireprezentabil, a! incon~tientului colectiv (v. mai sus) ~icontinuturile lui, arhetipurile (v. mai
sus).
C. G. JUNG:"Incon~tientul colectiv (v. mal sus) constituie un psihic
care, spre deosebire de fenomenele psihiee cunoscute de noi, nu poate fi
reprezentat, ~i de aceea I-am desemnat drept psihoid."
Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammenhiinge (Sincronicitatea
ca principiu al relariilor acauzale), 1952, in Ges. Werke VlII, 1967, Dinamica inconstientului, p. 495.
410
(Despre fenomenul
"Sincronicitatea nu este mai enigmatica sau mai tainica decit discontinuitatile fizicii. Numai convingerea inriidacinata despre atotputernicia cauzalitatii e cea care provoaca dificultati in a intelege ~i care face
ca posibilitatea aparitiei sau existentei unor evenimente lipsite de 0 cauza
sa para de neimaginat... Coincidentele unor evenimente legate prin sens
sint imaginabile ca pur hazard. Insa cu cit ele se inmultesc ~i cu cit mai
mare ~i mai exacta Ie este concordanta, cu atit mai tare scade proba-
411
bilitatea lor ~i cu atit mai mult cre~te inconceptibilitatea lor; adica ele
nu mai pot fi considerate pure eontingente, ci trebuie concepute, In !ipsa
unei explicatii cauzale, drept aranjamente cu sens... Inexpiicabilitatea
lor nu consta doar in faptul ciinu Ii se cuno~te cauza, ci mai ales in aceea
ca 0 cauza nici nu este imaginabila cu mijloacele noastre de gindire ~i
intelegere. "
Sillcroflicitatea ca principiu al rela!iilor acauzale, 1952, in Ges. Werke VIII,
1967, Dinamica incoll~tientului, p. 576 ~. unn.
"Sinele este ~itelul vietii, intrucit e expresia completa a acelei combinatii a destinului care se nume~te individ."
Rela!iile dintre eu $I inco~tient, 1928, in Ges. Werke VII, edi\ia a II-a,
1974, Doua scrieri despre psihologia analitica, p. 263.
spa~iile cele mai indepmate, insa non-eul psihic este ceea ce umple
nonspa~ialacest spa~iu.Iar aceste imagini nu sint umbre palide, ci eondi~i
suflete~ti ee ac~ioneazaputemic, pe care noi doar Ie putem in~elegegre~it,
dar niciodata nu Ie putem priva de foqa lor, negindu-le. Cu aceasta
impresie mai pot compara doar priveli~tea oferiHi de eerul noptatie
presarat ell stele; ciici singurul eehivalent allumii interioare este lumea
exterioara ~i, dupa cum la aceasta lume ajung prin intermediul eorpului,
~a ajung la eea interioarii prin mijlocirea sufletului. "
Einfiihnmg zu W. Kranefeld "Die Psychoanalyse" (Introducere la W. Kranefeld
"Psihanaliza"), 1930, In Ges. Werke IV, 1969, Freud $i psihanaliza, p. 381.
"Ar fi 0 blasfemie de afirmat ca Dumnezeu S-ar putea revela pretutindeni ~i tocmai in sufletul omenesc, nu. Da, intimitatea profunda a relafiei dintre Dumnezeu ~i suflet exclude anticipat oriee subapreciere a
sufletului. Poate ea mergem prea departe daca vorbim despre 0 afinitate;
dar, in oriee caz, sufletul trebuie sa aiM in sine 0 posibilitate de relatie,
adica 0 corespondenta eu esenta lui Dumnezeu, altfel nu s-ar putea stabili
niciodata un raport. Aeeasta corespondenta este, formulfnd psihologic,
arhetipul imaginii lui Dumnezeu (v. mai sus)."
Ges. Werke Xl!, edi\ia a II-a, 1976, Psihologie $i alehimie, p, 24 ~. urm.
413
1976,
"Visele nu sint inventii intentionate ~i voluntare, ci fenomene naturale, care nu-s altceva decit ceea ce pur ~i simplu reprezinta. Ele nu
amagesc, nu mint, nu denatureaza sau retu~eaza, ci anunili naiv ceea ce
sint ~i ceea ce gindesc. Sint suparatoare ~i in~elatoare numai pentm ca
noi nu Ie intelegem. Ele nu intrebuinteaza nici un soi de artificiu spre a
disimula ceva, ci spun, in felullor, pe eit de !impede posibil, ceea ce alcatuie~te continutullor. Ne putem da seama ~i de ce sint atit de specifice
~i de dificile: experienta arata, intr-adevlir, ca ele se striiduiesc mereu sa
exprime ceva ce eul nu ~tie ~i nu pricepe. "
Analytische Psychologie und Erziehung (Psih%gie analitica $i educarie),
1926, In Ges. Werke XVlJ, 1972, Despre dezvoltarea persona/italii, p. 121.
DIE
SCHoNE
FAMILIE
T
0 FAN
Cuprins
Nota traducatorului
lntrodueere
de Aniela lafR
Prolog
1 Copilfuia
2 Anii de ~coalii
3 Anii de studentie . ,
4 Aetivitate psihiatriea
5 Sigmund Freud
6 Confruntarea eu incon~tientul
7 Despre n~terea operei
8 Tumul
9 C1ilatorii
Africa de nord (246) - Indienii pueblo (253) - Kenya ~i
Uganda (260) - India (280) - Ravenna ~i Roma (290)
10 Viziuni
11 Despre viata de dineolo de moarte
12 Glnduri tirzii
Privire retrospeetiv1i
Apendice
Din scrisorile trimise de lung din S.U.A. soriei sale
Din scrisorile lui Freud catre lung
Scrisoare catre soria lui, trimisa din Sousse, Tunisia
Dintr-o scrisoare catre un tfnar savant
Dintr-o scrisoare catre un coleg
Theodore Flournoy
Richard Wilhelm
Heinrich Zimmer
Completare fa Cartea ro~ie
Septem Sermones ad Mortuos
Cfte ceva desprefamilia lui C. G. lung
de Aniela Jaffe
Glosar
'
415
18
21
39
96
128
157
179
209
231
246
294
302
328
355
361
361
367
370
371
372
373
375
379
380
382
394
401
Apiirut 1996
BUCUR~TI - ROMM1A
,l\