Dezvoltarea

economic
interregional la
nivelul Uniunii
Europene
PROIECT TONITA VALERIAN
UNIVERSITATEA DANUBIUS 2014 2015

1.

Caracteristicile schimburilor comerciale

interregionale

La fel cum procedeaza natiunile, regiunile trebuie sa desfasoare intense schimburi comerciale
pentru a atinge un nivel ridicat de prosperitate.La fel ca in cazul natiunilor, regiunile prospere tind
sa inregistreze un sold pozitiv al balantei de plati, in timp ce regiunile mai putin competitive se
confrunta cu deficite.
Analiza factorilor care determina specializarea si schimburile comerciale intre regiuni se
gaseste inca la inceputurile sale, cercetarile in acest domeniu fiind stanjenite de lipsa datelor
statistice despre comertul interregional.
Mai mult, comertul interregional prezinta o trasatura aparte in raport cu cel international:o
regiune efectueaza schimburi comerciale atat cu celelalte regiuni in cadrul tarii respective cat si cu
alte tari.
Caracteristica distinctiva a comertului interregional este gradul mult mai mare de libertate a
acestuia in comparatie cu comertul international.Astfel, distantele geografice dintre regiuni sunt,
de regula, mai mici decat intre tari.
De asemenea, cadrul institutional si cel monetar au o mare importanta: comertul
interregional beneficiaza de avantajul unei singure monede (moneda nationala), fara certitudine pe
care le provoaca fluctuatiile ratelor de schimb.O piata de capital integrata si sistem bancar national
contribuie si ele la facilitarea schimburilor comerciale interregionale, asa incat multe dintre
barierele in calea comertului international dispar cand subiectii schimbului sunt regiuni ale aceleasi
tari.
Desigur, unele frictiuni in privinta schimburilor comerciale se manifesta si la nivel regional.De
exemplu, politica regionala insasi distorsioneaza schimburile comerciale prin subventii pe care le
furnizeaza diferitelor ramuri industriale in zonele asistate.Cu toate acestea, barierele sunt mult mai
PROIECT TONITA VALERIAN
slabe intre regiuni decat intre tari.
UNIVERSITATEA DANUBIUS 2014 2015

2. Caracteristicile dezvoltarii
regionale

dezvoltarea regionala este in acelasi timp ,economica,sociala si cultura: reconstituirea

unei structuri nu se poate face in lipsa unei dimensiuni culturale,a unui proiect care sa
mobilizeze resursele locale si care sa se bazeze pe capacitate,pe traditii si pe experientele
anterioare.
Aceasta necesitate poate fi perceputa si in mod negativ:orice proiect care nu este gandit
decat in termeni de dotari colective si care neglijeaza activitatea economica nu are nici o sansa sa
antreneze dezvoltarea.
dezvoltarea regionala pune in discutie teritorii ale caror dimensiuni si statute nu sunt
neaparat echivalente: spatiile dezvoltarii regionale,sunt aprioric spatii vii,care au o identitate
culturala si o originalitate economica.Ele pot sa nu corespunda unor colectivitati existente si
oricare ar fi denumirea lor, sunt spatii in care vecinatatea poate conduce la intrajutorare.
Dezvoltarea regionala implica asocierea tuturor celor care participa la viata
economico-sociala,in vederea stabilirii proiectelor de actiune: partenerii sunt in acest
caz reprezentantii alesi,lucratorii,antreprenorii,firmele sau organizatiile la care acestia isi
desfasoara activitatea,camerele de comert,industrie,agricultura,asociatiile pe
activitati,comitetele de dezvoltare economica si sucursalele lor locale,comitetele locale pentru
problemele locurilor de munca,comitetele tinuturilor,vailor etc.
Aceasta varietate de participanti la rezolvarea problematicii dezvoltarii regionale,creeaza
dificultati,legate mai ales de modalitatile concrete de asociere a lor in vederea realizarii unui
obiectiv comun
Dezvoltarea regionala difera de strategiile traditionale de dezvoltare prin punerea
accentului pe datele endogene
PROIECT TONITA VALERIAN
UNIVERSITATEA DANUBIUS 2014 2015

3.

Criteriile de departajare a regiunilor in tarile Uniunii

Europene

Criteriile de departajare a regiunilor,difera extrem de mult de la o tara la alta

Astfel,in
Germania,departajarea regiunilor,se realizeaza atat pe baza traditiilor istorice,cat si mai ales dupa
criteriul diversitatii structurilor economice,indeosebi industriale.Regiunile slabe din punct de vedere
al structurii lor sunt numite regiuni de promovare economica si beneficiaza de ajutor din partea
statului.
Statul se ocupa cu afacerile externe,apararea,politica monetara si comerciala,problemele de
cetatenie,iar regiunile cu politica si mentinerea ordinii
interne,invatamant,cultura,comunicatii,lucrari de interes local.Raman in sarcina comuna dreptul
civil si penal,starea civila si prevederile sociale.
Statul recunoaste un rol important landurilor,asigurand o parte a alegerilor pentru Adunarea
legislativa(Bundestag) pe o baza pur regionala si recunoscand Bundersrat-ului sau Consiliului
federal (ai carui membri sunt desemnati de catre guvernele regionale) dreptul de supraveghere a
tuturor proiectelor de lege ce emana de la guvern
In S.U.A exista o delimitare destul de stricta a competentelor Federatiei de cele ale
statelor,puterea Senatului conjugandu-se cu bazele teritoriale ale reprezentarii sale.
In Franta departajarea regiunilor se realizeaza dupa criteriul economic regasindu-se: zone de
conversie si zone de conversie industriala.
Aceste zone sunt caracterizate prin rate inalte ale somajului,diminuarea ritmului de crestere a
populatiei ,prezenta masiva a sectorului public industrial si al gruparilor particulare.
In Belgia, criteriile de departajare a regiunilor se modifica de la o perioada la alta, in functie de
evolutia conditiilor economice.
Regiunile au competente multiple in domeniul legislativ, cultural si educativ iar competentele
ramase in continuare in atributiile statului belgian trebuie cu orice
pret
saVALERIAN
inlesneasca aceste
PROIECT
TONITA
UNIVERSITATEA DANUBIUS 2014 2015
distributii regionale,fie prin sprijinirea lucratorilor publici in cauza, fie prin promulgarea unor reguli

4.Comertul interegional.Modele de export care conduc la

cresterea economica regionala

Regiunile trebuie sa participe activ la comertul interregional daca doresc sa devina prospere
din punct de vedere economico-social.Regiunile mai prospere tind sa realizeze balante de plati
excedentare,in timp ce regiunile mai putin competitive prezinta un deficit pe termen lung.La nivel
regional analiza comertului international este extrem de dificila,din simplul motiv ca o regiune
realizeaza operatii comerciale cu alte regiuni din cadrul aceluiasi stat ca si cum ar fi operatii de
comert exterior.Este totusi de necontestat faptul ca o combinatie formata dintr-un comert mondial
mult mai liber si mai dezvoltat poate contribui la deschiderea regiunilor spre import si export.
Pentru a intelege de ce unele regiuni au mai mult succes de pe urma exporturilor lor decat
altele si de ce se spacializeaza in producerea si exportul anumitor marfuri,se apeleaza la teoriile
comertului international.
Atat timp cat regiunile realizeaza comert direct cu restul lumii,elementele care influenteaza
comertul international pot fi usor relevate la nivel regional.Aceasta cu atat mai mult cu cat teoria
traditionala a comertului a fost initial dezvoltata pe criterii interregionale si apoi internationale.
Teoria golului tehnologic argumenteaza ca o regiune care poate genera un flux sporit de inovatii si de
noi produse va obtine un avantaj de pe urma acestei productii.Acest avantaj nu va fi permanent,dar
va crea un decalaj de imitare pana cand si alte regiuni vor putea realiza aceleasi produse.Acest
decalaj de imitare vizeaza doua aspecte:
- initial,regiunea inovatoare va realiza noul produs dar nu-l va exporta,deoarece nu se manifesta inca
cerere pentru el,consumatorii din alte regiuni necunoscandu-l inca
- apoi,regiunea va incepe sa exporte produsul nou in alte regiuni.Aceasta etapa reprezinta golul de
creatie.
PROIECT TONITA VALERIAN
UNIVERSITATEA DANUBIUS 2014 2015

5. Dezvoltarea interregionala
In tarile dezvoltate,membre ale U.E ponderea sectorului firmelor mici este ridicata.Numarul
intreprinderilor mici si mijlocii din cadrul U.E a fost estimat la cca 891.000 .In randul acestora sunt
angajati 33.000.000 de lucratori.
Punctele forte ale intreprinderilor mici si mijlocii din cadrul U.E sunt reprezentate de o
structura simpla,nesofisticata,care asigura o buna flexibilitate de actiune si permite luarea rapida a
deciziilor economico-financiara.
Multe din IMM-uri au fost infiintate in stransa legatura cu piata locala sau cel mult
nationala.Patrunderea pe pietele externe este impiedicata de necunoasterea limbilor straine si de
dificultatile legate de adaptarea la noile mentalitati ale pietei,care nu au fost indeajuns explorate.
Marimea absoluta a acestui sector din Romania este incomparabil mai mica fata de cea a Uniunii
Europene.Pentru imbunatatirea acestei situatii,Uniunea Europeana finanteaza programe importante
ce pot fi accesate de producatori privati,intreprinderile mici si mijlocii,dar nu numai.
Pe termen lung,o multitudine de forte contradictorii actioneaza asupra micilor firme,dintre care
amintim:
fragmentarea si externalizarea cererii
modificarea cererii pe piata
modificarile tehnologice
concurenta din partea tarilor neindustrializate
politica guvernamentala
Viitorul firmelor mici nu este totusi ferit de incertitudine.Cu toate acestea micile firme reprezinta
samanta din care vor creste viitori giganti industriali.
PROIECT TONITA VALERIAN
UNIVERSITATEA DANUBIUS 2014 2015