Sunteți pe pagina 1din 9

Motivaia n activitatea de nvaare

1. Definiia i caracterizarea general a motivaiei


Motivaia, ansamblul factorilor dinamici care determin conduita unui individ
(Sillamy,1996,p.202) are un rol important n ceea ce privete activitatea de nvaare, datorit
faptului c ea este factorul care determin organismul s acioneze i s urmreasc anumite
scopuri.
Chiar dac uneori nu realizm pentru ce motiv ntreprindem o anumit aciune, nu exist nici
un act de conduit nemotivat, nici un comportament nu apare i nu se manifest de la sine, fr o
anumit incitare, direcionare i susinere energetic.
O definiie mai complet a motivaiei este oferit de Al.Rosca: Prin motivaie inelegem
totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt nnscute sau dobandite, contientizate
sau neconstientizate, simple trebuine fiziologice sau idealuri abstracte.
Pentru studiul motivaiei, este necesar s se fac analiza factorilor ( numii generic motive) ce
determina comportamentul i a mecanismelor care le explic efectele. i cum ,,prin termenul de
motivaie definim o component structural-funcional specific a sistemului psihic uman, care
reflect o stare de necesitate n sens larg, iar prin cel de motiv exprimm forma concret, actual
n care se activeaz i se manifest o asemenea stare de necesitate, motivul devine acel mobil
care st la baza unui comportament sau a unei aciuni concrete.
Motivul determin individul s acioneze i-i susine activitatea o perioad de timp, n ciuda
obstacolelor care apar, l ajut s urmareasc un scop sau altul i s stabileasc o anumit ierarhie
ntre scopurile posibile.
Motivaia are rol de activare i mobilizare energetic, de orientare, de direcionare a conduitei
ntr-un anumit sens, fiind numit chiar ,,motorul personalitii.
Motivaia nvrii se subsumeaz sensului general al conceptului de motivaie i se refer la
totalitatea factorilor care l mobilizeaz pe elev la o activitate menit s conduc la asimilarea
unor cunotine, la formarea unor priceperi i deprinderi. Ea energizeaz i faciliteaz procesul
de nvaare prin intensificarea efortului i concentrarea ateniei elevului, prin crearea unei stri de
pregtire pentru activitatea de nvare.
Exist o strns relaie ntre motivaie i nvare. Motivaia este una din cauzele pentru care
elevul nva sau nu nva, dar poate fi i efectul activitii de invaare, datorit faptului c
rezultatele activitii de nvaare susin eforturile ulterioare ale elevului. Dac iniial efortul lui
este ncununat de succes, elevul i va dezvolta motivaia de a nva mai mult. Apare astfel
necesitatea ca profesorul s cunoasc motivele, care, mpreun cu aptitudinile, temperamentul i

caracterul

determin

pe elev

s reueas sau nu

n activitatea de

nvaare.

2. Perspectivele teoretice asupra motivaiei


2.1.Modelul ierarhic al trebuinelor umane (A .Maslow)
Analiza motivelor care stau la baza activitii de nvaare trebuie s porneasc de la piramida
trebuinelor (Abraham Maslow).
Conform acestei teorii, trebuinele umane sunt organizate ntr-o structura ierarhic, la baza
fiind plasate trebuinele fiziologice, iar n vrful piramidei trebuinele referitoare la realizarea de
sine.
Modelul ierarhic al trebuinelor umane elaborat de Maslow cuprinde urmatoarele categorii de
trebuine:
-trebuine fiziologice (trebuina de hran, de ap, trebuina sexual, trebuina de odihn);
-trebuine de securitate (aparare, protecie, echilibru emoional);
-trebuine de iubire i apartenena la grup (trebuina de a aparine unui grup, de a fi acceptat, de a
oferi i primi afeciune);
-trebuine de stima de sine (trebuina de prestigiu, de a beneficia de aprobare i preuire, de a
atinge obiective);
-trebuine cognitive (trebuina de a nelege, de a cunoate, de a explora, de a descoperi);
-trebuine estetice (trebuina de frumos, de ordine, de simetrie, de armonie);
-trebuine de autoactualizare: de autorealizare i de valorificare a propriului potential (trebuina
de a-i utiliza potenialul creativ, de a gsi automplinirea).
Trebuinele lui Maslow sunt trebuine de deficien (primele patru clase de trebuine) i
trebuine de cretere sau dezvoltare (dorina omului de a avea succes, de a ti, de a-i valorifica
aptitudinile i care includ ultimele trei clase de trebuine).
n viziunea lui Maslow, o trebuinta superioara nu se exprima decat atunci cand sunt
satisfacute, macar partial, trebuintele de nivel inferior, iar cu cat o trebuinta se afla mai spre
varful piramidei,cu atat ea este mai specific umana, iar satisfacerea eiproduce multumire si
dezvolta o tensiune placuta in organism. Cea mai inalta motivatie,autoactualizarea,poate fi atinsa
daca celelalte nevoi sunt satisfacute.
Urmarind persoane autoactualizate care si-au valorificat in mod exceptional potentialul
(B.Spinoza, Th.Jefferson, A.Lincoln, E.Roosvelt, A.Einstein, M.Gandhi), Maslow a descoperit
prezenta unor seturi de motive diferite de cele descries in piramida trebuintelor, pe care le-a
numit metamotive.
Nivelul metamotivelor este caracteristic persoanelor apte sa-si utilizeze calitatile potentiale si
sa se realizeze independent de context. Ele sunt persoane cu o capacitate de a percepe corect

realitatea, acceptare de sine si toleranta, spontaneitate in gandire si comportament, focalizare pe


probleme, simtul umorului, detasare si independenta, rezistenta la enculturatie, experiente de
varf, capabile sa priveasca viata in mod obiectiv, foarte creative, preocupate de binele umanitatii.
Aceasta teorie este foarte importanta pentru implicatiile ei deosebite pentru actul educational.
Pentru a invata bine, elevii trebuie sa fie bine alimentati si odihniti, sa se simta in siguranta,
relaxati, indragiti, apreciati, sa aiba o stima de sine ridicata.
Cercetatori precum Goebel, Brown (1981) au aratat ca varsta si trasaturile de personalitate pot
determina modificari in ceea ce priveste prioritatile motivationale.
2.2 Teoria motivatiei de realizare
D.C.Mc.Clelland (1951) sustine ca motivele comportamentului uman sunt:
-nevoia de realizare( de performanta,de reusita);
-nevoia de apartenenta( de afiliere ;
-nevoia de putere (autoritate,dominatie).
Persoanele la care nevoia de realizare este ridicata,au in general urmatoarele trasaturi:
- sunt realiste;
- cauta mai ales sarcini de dificultate medie ,pentru a fi sigure de succes;
- disting clar situatiile pe care le pot controla si cele pe care nu le pot controla;
- au capacitatea de a amana momentul recompensarii;
- au nevoie sa cunoasca rezultatele actiunilor lor si cum au fost ele apreciate.
Mc.Clelland a explicat pe baza datelor obtinute de el si a conceptului ,,teama de succes, faptul
ca femeile au tendinta sa evite succesul intrucat societatea nu valorizeaza pozitiv succesul
feminin. A incercat sa mai arate ca la tineri nevoia de realizare este puternic conditionata de
dezvoltarea economica a societatii precum si de statusul socio- economic al familiilor din care
provin.
In viziunea lui Atkinson si Mc.Clelland, intensitatea motivatiei este in functie de:
-puterea motivului
-probabilitatea reusitei
-atractivitatea performantei, care depinde de eventuala recompensa(valoarea stimulului),
sibilitatea reusitei. Astfel, Motivatia =f (Intensitatea stimulului X Probabilitatea reusitei X
Atractivitatea performantei)
3. Optimum motivational
Motivatia reprezinta o conditie esentiala pentru reusita elevului in activitatea scolara.
Dar motivarea prea intensa (supramotivarea) cat si motivarea prea scazuta (submotivarea) intr-o
activtate pot conduce la rezultate slabe sau chiar la esec.

Supramotivarea determina o mobilizare energetica maxima si o tensiune emotionala ce pot


produce un blocaj psihic, stres, dezorganizarea conduitei, iar in final se poate ajunge la esec.
Submotivarea conduce la o insuficienta mobilizare energetica, la tratarea cu superficialitate a
sarcinilor iar in cele din urma rezultatul este nerealizarea scopului propus.
De aceea a aparut necesitatea studierii optimului motivational, care se regaseste in legea cu
acelasi nume, cunoscuta si sub numele de Legea Yerkes-Dodsurfo.
Conform acestei legi, cresterea performantei este proportionala cu intensificarea motivatiei
numai pana la un punct; dincolo de care urmeaza stagnarea sau chiar regresul.
Momentul inceperii declinului depinde de complexitatea si dificultatea sarcinii, iar nivelul
optim al motivatiei depinde atat de dificultatea sarcinii cat si de particularitatile psihice
individuale: emotivitate, echilibru, stapanire de sine.
S-a dovedit ca persoanele care apartin tipului puternic, echilibrat, sunt capabile sa suporte
tensiuni psihice semnificative, provocate de stari emotionale mai intense sau de sarcini mai
dificile, spre deosebire de cele apartinand tipului slab si celui neechilibrat, care nu reusesc
asemenea performanta.
Eficienta activitatii este maxima la o anumita marime a intensitatii motivatiei, numita
optimum motivational. Si cum aceasta difera de la o activitate la alta, de la o persoana la alta,
profesorul are datoria sa-l obisnuiasca pe elev sa aprecieze corect dificultatea sarcinii cu care se
confrunta si sa tina cont de particularitatile psihologice individuale in conceperea strategiilor
didactice.
4. Motivatia in context scolar
S-a dovedit ca activitatea de invatare este plurimotivata, fiind sustinuta de un ansamblu de
motive, nu doar de unul singur.
In literatura de specialitate intalnim doua categorii opuse ale motivatiei:
- motivatia intrinseca;
- motivatia extrinseca.
Motivatia intrinseca este cea care-l determina pe individ sa participe la o activitate pentru
placerea si satisfactia pe care acesta i-o produce, fara a fi constrans de factori exteriori.
Activitatea de invatare motivata intrinsec este sustinuta de o nevoie interioara de cunoastere, de
pasiunea pentru un domeniu, de placerea de a invata.
Efortul de mobilizare este relativ redus, apar sentimente de satisfactie, multumire, implinire,
iar asimilarea cunostintelor este trainica si de durata.
Motivarea extrinseca isi are sursa in exteriorul individului si activitatii de desfasurare.
Individul se angajeaza in activitate pentru a-si ajunge niste scopuri nu ca un scop in sine. Aceasta

activitate nu produce o placere interioara, nu ofera satisfactii, se face cu un efort voluntar


crescut. Apar stari emotionale negative, cum ar fi: teama de esec, de pedeapsa, etc.
D.Asunbel si F. Robinson au intreprins o analiza a diferitelor categorii de motive legate direct
de randamentul scolar. Potrivit acestora, realizarile din mediul scolar ar avea o motivatie formata
din trei componente:
- impulsul cognitiv, centrat pe trebinta de a cunoaste si a intelege, de a stapani cunostintele, de
a formula si rezolva probleme;
- trebuinta afirmarii puternice a eului, orientata spre obtinerea unui randament scolar ridicat
care sa asigure un anumit prestigiu, o anumita pozitie in cadrul grupului scolar;
- trebuinta de afiliere, orientata spre realizari care sa-i asigure individului aprobarea din partea
unor persoane (parinti profesori) sau a unui grup cu care el se identifica, in sensul dependentei
fata de acestia.
Cei doi atrag atentia asupra faptului ca cei trei factori pot actiona impreuna, dar si separat; in
functie de varsta.
In perioada micii scolaritati, copii se straduiesc sa obtina rezultate bune pentru a-i multumi pe
parinti si educatori.
In perioada pubertatii si adolescentei insa, trebuinta de afiliere scade in intensitate si este
reorientata spre categorii de aceeasi varsta. Activitatea scolara din adolescenta are ca motivatie
trebuinta afirmarii puternice a eului, care se mentine si pe parcursul activitatii profesionale.
Tipul cel mai important de motivatie a activitatii de invatare s-a dovedit a fi impulsul cognitiv,
probabil datorita faptului ca el a fost legat de tendintele inascute ale omului spre curiozitate, spre
a descoperi cat mai multe lucruri.
Este foarte important ca acest impuls sa se mentina si sa se dezvolte pe perioada scolaritatii
intrucat constitue un factor important a trainiciei celor asimilate.
5. Strategii de stimulare a motivatiei elevilor
Orice profesor care doreste stimularea motivatiei elevilor pentru activitatea de invatare este
necesar sa-si analizeze propria motivatie si modul cum isi desfasoara activitatile de predareinvatare-evaluare.
Si asta pentru ca motivatia elevilor este influentata de nivelul competitiei profesorului, cat si
de dragul lui de implicare in activitatea didactica, de entuziasmul si pasiunea cu care isi face
meseria.
O activitate didactica motivata trebuie sa-i implice pe elevi in mod activ si sa le capteze
interesul. Curiozitatea elevilor trebuie starnita prin elemente de noutate, prin utilizarea studiului
de

caz

ori

prin

antrenarea

elevilor

in

realizarea

unor

proiecte

de

echipa.

Pentru captarea interesului elevilor, D.Ansubel propune crearea unor conflicte cognitive,

spunand ca multe obiecte de invatamant contin paradoxuri sau opinii opuse ale savantilor, sau
contradictii vizibile fata de bunul simt comun, si daca acestea sunt reliefate in fata elevului
neinteresat la inceput, ii produc un puternic efect motivational propulsand procesul invatarii pana
cand devin operationale ale impulsurilor relevante (Ansubel, Robinson, 1981).
Strategii pentru captarea atentiei la predare si motivarea lor sa-si insuseasca noile cunostinte
pot fi:
- inceperea predarii printr-o anecdota sau povestioara in legatura cu cele ce vor urma;
- chestionarea elevilor in legatura cu teoria ce va fi explicata;
- prezentarea planului cursului sub forma de intrebari;
- organizarea cunostintelor sub forma de scheme care sa permita evidentierea legaturilor
dintre concepte;
- exemplele date sa-i intereseze pe elevi;
- utilizarea analogiilor pentru a usura intelegerea cunostintelor noi.
Pentru ai motiva sa rezolve problemele, profesorul ii poate obisnui pe elevi sa costientizeze
pasii ce-i au de urmat, dandu-le un exemplu si gandind cu voce tare.
Evaluarea la randul ei poate avea si ea efecte asupra motivatiei elevilor o reusita ai ei fiind
atunci cand profesorul se centreaza mai mult pe progresul elevilor, pe recunoasterea efortului pe
care l-a depus fiecare elev pentru imbunatatirea propriilor performante si nu doar sa constate
nivelul cunostintelor.
Aprecierea evolutiei elevilor trebuie facuta in termeni pozitivi, deoarece dezaprobarea este
mai putin eficienta in stimularea motivatiei invataturii.
De asemenea profesorul poate realiza un profil motivational al elevului, printr-o evaluare a
intereselor acestuia, a atractiilor si respingerilor pentru o disciplina sau alta, a perspectivelor de
viitor pe care si le-a conturat, a valorii pe care o acorda activitatii de invatare.
Rolland Viau recomanda urmatoarele strategii de interventie:
- profesorul trebuie sa-i invete pe elevi sa gandeasca pozitiv atunci cand se afla in fata unei
activitati dificile ( este greu, dar sunt capabil sa reusesc);
- profesorul trebuie sa-i obisnuiasca pe elevi sa-si stabileasca in mod realist standardele de
reusita, sa se raporteze la reusitele lor anterioare si sa nu se compare in permanenta cu ceilalti
colegi;
- atunci cand e posibil, proesorul trebuie sa-i lase pe elevi sa-si defineasca ei insisi obiectivele
invatarii; aceste obiective este bine sa fie precise, pe termen scurt si sa tina seama de capacitatile
elevilor;

- in anumite situatii, atunci cand executa o sarcina, profesorul poate sa-i ceara elevului sa
verbalizeze operatiile pe care le executa; in felul acesta va putea lua cunostinta de procedurile
care sunt bine executate, dar si de cele care mai necesita exercitii;
- profesorul trebuie sa-l obisnuiasca pe elev sa nu se judece prea sever si sa nu se
culpabilizeze atunci cand greseste.
O atentie deosebita trebuie acordata elevilor slabi si nemotivati, incurajandu-i sa lucreze.
Fata de acestia, profesorul ar trebui sa adopte urmatoarele comportamente:
- sa-si exprime increderea in capacitatea lor de a reusi;
- sa se acorde aceeasi atentie ca si elevilor buni;
- sa evite crearea de situatii competitive in care ei nu pot decat sa piarda;
- sa nu le faca observatii in fata colegilor;
- sa evite a-si exprima dispretul atunci cand ei esueaza;
- sa manifeste interes pentru reusitele lor.
In concluzie, problemele de motivatie ale elevilor fiind extrem de diverse, interventia
profesorului nu se poate baza pe retete ci trebuie adaptata la fiecare situatie in parte.

Bibliografie

1. Clineci Marcela Claudia, Cunoaterea elevului, Dezvoltarea Profesional a Cadrelor


Didactice prin Activiti de Mentorat, Ministerul Educaiei, Cercetrii i Inovrii,
Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanare Extern, Bucureti, 2009
2. Cosmovici A. Iacob L., 1998, "Psihologie scolara", Editura Polirom, Iasi.
3. Vintilescu, D., 1977, "Motivatia invatarii scolare", Editura Facla, Timisoara
4. http://ciupercaniculina.blogspot.com/2009/06/motivatia-in-activitatea-de-invatare.html

Articol
Motivaia n activitatea de
nvare

A realizat: Untu Cristina


Student anul III,
Specialitate Educaia Civic

Chiinu 2014